sâmbătă, decembrie 2, 2023

Statul dădacă – salvator sau opresor

Guvernul britanic plănuiește să introducă prețuri minime la alcool în încercarea de a reduce efectele negative ale așa numitului “binge drinking” – băutul minților. Din 2014, o unitate de alcool pur de 10 ml ar urma să coste 40 pence în Anglia și Țara Galilor.

Un proiect de lege similar e dezbătul și în parlamentul Scoției, măsuri similare fiind propuse și în Irlanda de Nord.

Nu doar atât, dar guvenul ar dori să interzică și promoțiile comerciale de tip “cumperi una, primști una e gratis la băuturi alcoolice”.

Dar cum se face că un guvernul  de coaliție Conservator – Liberal Democrat,  condus de David Cameron, cunoscut mai degrabă pentru libertarianismul său, vrea să introducă măsuri atât de intervenționiste, nemaiîntâlnite de la interzicerea fumatului  în locurile publice de către fostul guvern Laburist?

Băutul excesiv e un fenomen recunoscut în Marea Britanie, anual 1,2 milioane de persoane sunt admise la urgență ca urmare efectelor consumului exagerat de alcool, costul fiind de circa trei miliarde de lire.

Cine a fost la sfârșit de săptămână la urgență sau într-o stație de poliție (și eu am fost la ambele) poate ușor constata aceste efecte: oameni cu răni provocate de bătăi pornite de bețivi, unele dintre ele chiar foarte grave sau afecțiuni provocate de alcool.

Centrele orașelor devin vineri și sâmbătă seara locuri unde pe alocuri este neplăcut sau chiar periculos să treci din cauza bețivilor, bărbați dar și, în proporție crescândă, femei.

Organizațiile medicilor au fost cele care au făcut lobby pentru introducerea acestei măsuri, dar alții au primit-o cu scepticism, printre care și destui deputați ai Partidului Conservator. Oponenții introducerii prețului minim la alcool spun că o astfel de măsură îi va penaliza pe băutorii responsabili și nu-i va descuraja pe bețivi, alcoolul fiind și așa destul de scump, ca urmare a taxelor aplicate băuturilor alcoolice, care sporesc anual cu rata inflației plus 2%.

Mai mult, spun criticii, aceste măsuri afectează în mod disproporționat pe cei săraci, pentru care proporția cheltuielilor cu alcoolul, dar și cu tutunul, este mai mare decât la cei mai bogați.

Taxele pe tutun cresc și mai repede: rata inflației + 5%, ceea ce face ca țigările să fie în Regatul Unit cele mai scumpe din lume, ajungând la 7,5 lire sterline un pachet.

Datele statistice arată că consumul de alcool a rămas relativ constant , iar procentul fumătorilor a scăzut până la circa 20% din populație.

Cu toate acestea, alcoolul și tutunul aduc fiecare aproape 10 miliarde de lire anual la buget din taxe.

Costul estimat pentru sistemul de sănătate este estimat la peste 5 mliarde de lire anual pentru efectele tutunului și peste 3 miliarde de lire pentru efectele alcoolului.

Statul intervenționist

S-ar putea spune, la prima vedere, că fumătorii și băutorii contribuie cu mult mai mult decât “beneficiază” de pe urma taxelor plătite.

Dar intervenționismul statului nu se oprește aici, se aud din ce în ce mai multe voci care cer introducerea de taxe pe mâncărurile “nesănătoase”, pentru a combate flagelul crescând al supraponderalității sau obezității.

Dacă mai adăugăm și toate măsurile restrictive privind siguranța persoanei care abundă în viața de zi cu zi, de la etichetele de pe produse care atrag atenția asupra pericolelor potențiale la folosire, până la multitudinea de reguli de protecție a muncii din companii, atunci avem imaginea unui stat dădacă, bine intenționat, fără doar și poate, care se gândește la binele nostru și vrea să ne ferească de tot soiul de rele – accidente, boli, dependențe, etc.

Întrebarea este : până unde merge această grijă și intervenție a statului ? Cât de eficientă este ea ?

La urma urmei , consumul de droguri, mai ales cele tari – cocaină și opiacee – este interzis, iar statisticile nu arată o descreștere a consumului de droguri, ci dimpotrivă.

Statul ar dori să descurajeze sau chiar să interzică anumite comportamente, pe care le consideră nedorite sau chiar dăunătoare pentru individ sau pentru societate în ansamblul ei.

Unele dintre aceste comportamente, cum ar fi fumatul, pot fi descurajate printr-o politică fiscală agresivă, altele, cum ar fi alcoolul sau mâncărurile “nesănătoase” nu par a înregistra aceeași evoluție.

Nici educația, inclusiv campaniile de publicitate, nu dau adeseori rezultatele scontate.

Până la urmă, răspunsul depinde de fiecare individ în parte. Iar individul poate invoca dreptul de a se comporta așa cum dorește, atât timp cât nu intră în conflict cu legea.

Dar statul, reflectând parțual și schimbări în opinia publică, argumentează că în unele cazuri chiar comportamente perfect legale, cum ar fi consumul de alcool sau stilul nesănătos de viață, sfârșesc prin a afecta negativ societatea în ansamblul ei.

În acest caz, statul este tentat din ce în ce mai des să intervină pentru a încerca să schimbe comportamentul respectiv, argumentând, în ultimă instanță, că îl salvează pe individ de el însuși. Dar e asta o salvare sau o opresiune? Deocamdată, nimeni nu poate tranșa această dilemă cu caracter, până la urmă, politic.

Articol aparut in revista Acum

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Nu cred ca statul moare de grija cetatenilor sai. Ce il intereseaza este sa nu cheltuie cu unii cetateni mai mult decit se cuvine (sau este rentabil). Cetateanul este liber sa fumeze, sa se imbete, sa se ingrase, sa se drogheze atita timp cit nu vine apoi sa ceara statului sa ii vindece gratuit cancerul de plamini, ciroza, bolile de inima si alte boli costisitoare. Pentru ca taxele platite de cetatean nu ajung in niciun caz sa acopere astfel de tratamente. Si cred ca este treaba statului sa ii scuteasca pe ceilalti cetateni de astfel de cheltuieli (incluzind aici si cheltuileile cu Politia care trebuie sa pastreze ordinea atunci cind betivul sau drogatul o ia razna).

  2. Mi se pare cam simplist calculul ala cu 10 mld vs 8 mld. Cat costa viata celor care mor intr-un accident de masina pentru ca un sofer s-a urcat beat la volan? Care este costul de oportunitate la nivelul societatii pentru zecile, poate chiar sutele de mii de persoane care anual mor prematur din cauza acestor excese?

  3. E o interventia a statului impotriva libertatilor individului sub un pretext frumos, dar complet fals.

    Un pret un pic mai mare pe alcool nu va impiedica pe cineva sa se urce beat la volan. Nu o sa mai bea 5 beri, bea 4 si tot beat va fi, tot scandalagiu, tot bataus. In loc sa inaspreasca pedepsele pentru cei care incalca legea, indiferent de motiv, loveste in toti – doar pentru ca poate. Halal stat, proasta inventie a omenirii.

    • Eu zic ca va bea tot cinci. sau, si mai rau, va renunta la fish & chips si va goli sase.
      In perioada experimentului nobil, in SUA s-a baut mai vartos decat inainte: posibiltatea de a sorbi un cocktail, chiar si de calitate indoielnica, era un lux la care nu mai dorea nimeni sa renunte.

  4. Statele europene si-au pierdut ratiunea naturala de a fi. Statul ca instrument care ajuta sa opereze forta vitala a unei rase nu mai exista. Devenit un instrument fara obiectul muncii, tot ceea ce intreprinde un astfel de stat este menit numai pentru a se autoconserva. Aceasta marota a bunastarii ca ultim scop al unui stat este un simptom al unui stat care si-a pierdut ratiunea de a fi.

  5. Care este cauza reala pentru care oamenii beau in exces? Oare sa fie lipsa unei perspective mai bune in viata, deprimarea??? acolo ar trebui umblat cumva…

    UK trece printr=o severe recesiune, dar nu vrea sa o afiseze si sa o spuna…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro