duminică, noiembrie 29, 2020

Statul român ocroteşte plagiatul şi plagiatorii (1). Secta plagiarectorilor şi religia acestora

S-a vorbit mult, poate mult prea mult despre plagiat. Cineva a avut intenţia să se nască impresia că despre plagiat nu pot vorbi decât mari profesori universitari şi musai ziariştii şi oamenii politici. Cineva a avut intenţia să facă din plagiat ceva complicat şi inutil pentru oamenii de rând, sau oricum un moft care a născut expresia „copy-paste”. Prin serialul care poartă acest titlu se urmăreşte coborârea plagiatului acolo unde-i este locul: plagiatul este o abatere a „gulerelor albe” care stă la baza celor mai grave infracţiuni. Prin serialul care poartă acest titlu se vorbeşte despre „statul infractor”. Autorul ştie că statul reprezintă oamenii. Autorul ştie insă că statul înseamnă instituţii conduse de oameni. Când instituţiile sunt conduse de oameni care încalcă legea, care încalcă morala şi standardele etice, atunci se naşte „statul infractor” fiindcă apare imaginea că instituţiile statului încalcă legea. In faţa faptelor „statului infractor” societatea civilă trebuie să reacţioneze în modul cel mai rece, mai tenace şi mai sistematic.

Asociaţia GRAUR din Cluj-Napoca a iniţiat şi gestionează Indexul Operelor Plagiate de la adresa www.plagiate.ro. In acest Index se află pentru prima dată un volum semnificativ de informaţii care poate documenta în mod deplin evenimente pe care presa şi alte surse de comunicare doar le sesizează.

Se mai impune o precizare importantă: premiul Nobel se acordă pentru ceea ce scrie un om, plagiator eşti pentru ce publici şi nici o altă scuză sau explicaţie nu mai este posibilă sau necesară. Cel care este acuzat de plagiat a spus tot în scris: numai ce a scris îl acuză sau îl apără.

Integritatea unei comunităţi nu este dată de numărul de indivizi care aplică regulile ci de faptul că există în aceea comunitate indivizi toleraţi care nu aplică aceleaşi reguli.

Câte ceva mai este de spus despre modul de acţiune pentru schimbarea stării societăţii. Instituţiile statului pot acţiona numai prin respectarea legii. Oamenii puşi să conducă instituţiile statului se pot întoarce împotriva acestuia în momentul în care încearcă să facă societatea şi mecanismele statului incompatibile cu cele ale lumii civilizate. Societatea civilă are dreptul să acţioneze prin toate mijloacele prin care legea nu este încălcată.

In rândurile ce urmează vom dovedi cu probe cum în România plagiatul este apărat chiar de rectorii universităţilor de stat sau private.

Ce este Consiliul Naţional al Rectorilor?

Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR) este o entitate cu totul specială (vezi http://www.cnr-romania.ro/) . In ciuda faptului că în Legea educaţiei este pomenit în mai multe locuri  şi că el se defineşte drept o „…un organism naţional consultativ, neguvernamental, independent politic şi non-profit, …” care „… are ca scop asigurarea aplicării în mod unitar a Legii Educaţiei Naţionale şi altor prevederi normative de profil, precum şi asigurarea autonomiei universitare. CNR reprezintă universităţile acreditate din România, în raport cu autorităţile statului, fiind singurul organism de promovare a intereselor universităţilor în raport cu acestea, inclusiv în procesul legislativ care afectează educaţia şi cercetarea….” singurul lucru cert este că CNR este „un organism singur”! Ar fi greşit să se creadă că este numai singur. Nu, Consiliul Naţional al Rectorilor nu este numai singur ci şi foarte avid de putere.

Intr-o lume care ar trebui să fie a concurenţei între valori, Consiliul Naţional al Rectorilor are menirea unui sindicat, al unui cartel care este într-adevăr singurul.

Dacă se trece peste această realitate, este uşor de constatat că prin modul în care el se defineşte, apare unitatea de monolit a Consiliului Naţional al Rectorilor care se manifestă numai în faţa bugetului public şi că acest organism singur adună pe toţi conducătorii universităţilor care îşi propun doar să consume banul public.

Cu alte cuvinte, dacă firmele nu au dreptul la organizarea de carteluri, în schimb universităţile care consumă banul public şi-au luat singure dreptul să-şi construiască propriul cartel-sindicat cu drepturi suverane.

Reţinem că potrivit art.124 al Legii Educaţiei se dau atribuţii deosebite Consiliului Naţional al Rectorilor care participă consistent în Consiliul de etică şi management universitar pentru „punerea la punct” a universităţilor unde se încalcă printre altele prevederea de a respecta „… politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de senatul universitar…”.

Mai pe înţelesul autorului acestor rânduri, Legea autorizează cartelul rectorilor să pedepsească universităţile unde se plagiază şi se plagiază şi se plagiază.

De ce Legea nu este lege sau unde s-a aciuit „secta plagiarectorilor”?

Plagiarectorii sunt o specie de rectori, care musai sunt oameni de ştiinţă,  cercetători şi foarte multe altele, aleşi democratic de mulţimea de votaci ai universităţilor ca să le conducă în mod înţelept şi în folosul tuturor angajaţilor prin prăduirea veselă a banului public.

In mod evident plagiarectorul conduce universitatea care l-a ales şi l-a uns şi o reprezintă pe aceasta.

Faţă de ceilalţi rectori care încă nu au fost dovediţi plagiarectori, plagiarectorii formează o sectă în interiorul Consiliului Naţional al Rectorilor.

Dacă ţinem seama de faptul că în Consiliul Naţional al Rectorilor sunt mai bine de 100 de rectori, atunci membrii sectei plagiatorilor, împreună cu plagiatele ale căror autori sunt şi care se găsesc probate în Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro sunt după cum urmează:

  1. Prof.Ecaterina Andronescu, Rectorul Universităţii Politehnica Bucureşti cu plagiatele indexate la 00112/06, 00113/06 şi 00114/06.
  2. Prof. Aurel Ardelean, Rectorul fondator al Universităţii Vest „Vasile Goldiş” din Arad cu plagiatele indexate la 00095/06 şi 00096/06.
  3. Prof.Constantin Copotoiu, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg.Mureş cu plagiatul indexat la 00006/06.
  4. Prof. Coralia Cotoraci, Rectorul Universităţii Vest „Vasile Goldiş” din Arad cu plagiatele indexate la 00146/06, 00139/06, 00096/06 şi 00095/06.
  5. Prof.Ramona Lile, Rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad cu plagiatul indexat la 00142/03;
  6. Prof. Radu Ioan Munteanu, Rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, cu plagiatele indexate la 00161/06 şi 00162/06;
  7. Prof. Valentin Nedeff, Rectorul Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, cu plagiatele indexate la 00214/06, 00210/06 şi 00118/05;
  8. Prof.Ioanel Sinescu, membru al Academiei Române, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti cu plagiatele indexate la 00086/06, 00108/06 şi 00102/06.
  9. Prof.Leonard Azamfirei, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg.Mureş cu plagiatul indexat la 00027/06.

Alături de rectorii lor, şi nicidecum mai prejos de aceştia în universităţile conduse de

plagiarectori, se găsesc plagiaprorectori şi plagiadecani:

  1. Dumitru Păduraru, Decan al Facultăţii de Medicină  din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T.Popa”din Iaşi cu plagiatele indexate la 00134/06 şi 00135/06.
  2. Prof.Klara Brânzaniuc, Prorectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg.Mureş cu plagiatul indexat la 00018/06 şi 00019/06.
  3. Prof.Mihail Ioan Abrudean, Prorectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca cu plagiatele indexate la 00120/05, 00121/05 şi 00123/05.
  4. Prof Liana Moş, Decanul Facultăţii de Medicină, Farmacie şi Medicină Dentară din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş“ din Arad cu plagiatele 00096/06 şi 00095/06.

Nu trebuie uitat că organizaţia Consiliului Naţional al Rectorilor are în fruntea sa ca preşedinte un plagiator de soi: dna Prof.Ecaterina Andronescu.

Legea, etica şi politica plagiarectorilor

Ar fi iluzoriu să se creadă că în Consiliul Naţional al Rectorilor se pune vreodată problema discutării problemei stârpirii plagiatului din România.

Ar fi cu totul iluzoriu ca cineva să-şi imagineze că s-ar pune măcar problema întrunirii Consiliului de etică şi management universitar pentru multiplele cazuri în care universităţile nu-şi îndeplinesc obligaţia legală de a promova echitatea şi principiile eticii. Care ar fi motivele care ar impune măsuri de coerciţie? In ciuda tuturor aparenţelor plagiatele sunt realizate de profesori care apoi îşi duc pe aceeaşi cale studenţii şi doctoranzi.

Doar lupul a fost pus paznic la oi!

Politica plagiarectorilor este una simplă şi eficientă: cum se poate face mai bine incompatibilizarea sistemului de învăţământ românesc cu sistemele similar al ţărilor lumii civilizate? Să fim numai noi unici, într-o ţară în care, de exemplu, plagiatul să fie considerat cale etică şi exemplu de educaţie.

Răspunsul pare unul simplu şi eficient: dacă avem puterea, noi facem legea şi exemplul!

Păzea universitari: vin clonele!

In cele de mai sus au fost înşiruiţi plagiarectorii, plagiaprorectorii şi plagiadecanii care la momentul plagiatului erau în funcţie.

Dramatic este că alegerile proxime pentru funcţia de rector pregătesc schimbarea unor rectori, mai mulţi sau mai puţini cu clone atent pregătite.

Avem semnale multiple prin care ni se semnalează că sunt destui candidaţi la funcţia de rectori şi decani care devin cu această ocazie plagiarectori şi plagiadecani prin copierea programelor electorale cu care vor participa la alegeri. Pur şi simplu aceştia preiau programele electorale ale unor colegi care au candidat în alte campanii anterioare pentru funcţia de rector.

In mod evident că nu citează, în mod evident că nu arată ce nu le aparţin şi ce preiau fără ruşine.

Ca să răspund tuturor celor interesaţi, această speţă nu este un plagiat în adevăratul sens al cuvântului.

Nu este plagiat fiindcă programul electoral apare ca un segment din realitate, apare ca un fapt care poate să devină oricând ştire de presă, apare ca o listă de promisiuni fără soluţii, fără nici o imaginaţie decât aceea a formei de prezentare. In mod firesc, fiecare are dreptul să scrie despre un fapt, despre un eveniment.

In mod evident că preluarea identică, prin fond şi formă a unui program electoral este o faptă nedemnă care indică cel puţin sărăcia intelectuală a unei persoane. Dacă însă cei înşelaţi acceptă să fie înşelaţi de minciuni şi de mincinoşi, înseamnă că ei nu o fac de pomană.

Dacă numai atât vă duce mintea, plagiaţi fraţilor plagiarectori, plagiaţi!

In loc de epilog

In 14-17 mai 2015, la Timişoara, se întâlneşte Consorţiul Universitaria în care se regăsesc reprezentanţii a şapte universităţi „mari” din România. Cele mai multe din cele şapte universităţi „mari”  au mari probleme de plagiat în care sunt implicaţi profesori şi doctoranzi.

Este firească întrebarea: de ce sunt unii care nu mai vor să acţioneze prin „singurul organism” singur al învăţământului superior? S-a distrus unitatea de monolit care a impus politica sectei plagiarectorilor?

Si apoi cum ar trebui să se citească aceste cuvinte atent moşmondite ca să nu spună nimic de priceput?

„… scăderea credibilităţii instituţiilor de învăţământ superior din cauza abordării superficiale a multiplelor cazuri de plagiat, corupţie academică, incompatibilităţi etc şi diminuarea relevanţei diplomelor universitare…”

Adică ar trebui să tacă cei care scad credibilitatea instituţiilor de învăţământ superior care acţionează prea credibil când vorbesc despre plagiatele prea evidente de la Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea de Petrol şi Gaze, ….? Sau…

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Cred ca e o greseala de datare: „In 14-17 mai 2015, la Timişoara, se întâlneşte Consorţiul Universitaria”

    In rest, un HUUUUOOOOO pentru CNR.
    Au ajuns si ei grajdanii prim plagiatorului national.
    Sa le fie rusine.
    -CNR are ca presedinte o plagiatoare
    – Guvernul Romaniei are ca prim ministru (si urmasi) plagiator.
    Bravos natiune!

  2. Aveti perfecta dreptate, Dle Isoc. Sunteti de fapt printre putinii care lupta impotriva plagiatului, in Romania. Din pacate flagelul este extrem de extins. La nivelul universitatilor se acopera unii pe altii. Pentru ca plagiatul nu include numai studentii (vezi avalansa de lucrari de diploma, master si doctorat ) dar mai ales cadrele didactice. Acceptand lucrari plagiate, cadrele didactice ii invata de fapt pe studenti ca e bine sa fure. Ca asa se reuseste in viata. Ce lectie le dau studentilor care lucreaza cinstit si care de multe ori iau note mai mici decat cei care plagiaza? De fapt cadrele didactice care favorizeaza plagiatul in masa ar trebui date imediat afara din invatamant.

    • Mai grav este ca cel care plagiaza e promovat si aparat de sefii de mai sus, in timp ce persoana plagiata, degeaba face demersuri, usile se inchid rand pe rand in fata, deci n-are decat sa stea si sa astepte pastele cailor sa i se faca dreptate sau sa promoveze si ea. Multi dintre plagiatori detin si alte non-calitati: fara rusine, se pot chiar lauda cu plagiatul si pot face asta chiar in fata celui plagiat, de exemplu coleg de breasla, atribuindu-si meritele total pentru rezultatele obtinute. „Prostul nu-i prost destul daca nu-i si fudul” … si totusi, ca individ plagiat, de catre colegul tau sau seful tau, sau mai grav amandoi, ce poti face ? Cui mergi sa „parasti” pe colegul tau? Ce se intampla dupa ce trece episodul ? Vesnic cel plagiat va fi privit ca un scandalagiu, nu-i „om de gasca”… asa ca … stai fraiere si sufera in tacere vazand cum cineva care ti-a plagiat fara rusine nu doar o idee, ci poata toata munca e ridicat in slavi de o societate bolnava intelectual … in mediul academic lupta pentru putere sau avasare e atat de acerba, incat nu mai reusesc decat cei fara scrupule, care prin tot felul de mojicii se aliaza cu cei de mai sus, doar „ce se aseamana se aduna” si astfel razbesc. Rar gasesti OM in acest mediu, care desi ajuns sus sa fi ramas OM …

    • Eu cred ca problema cea mai mare este ca nu se specifica in clar ce inseamna sa plagiezi, sau mai bine: ce trebuie sa faci sa nu fi suspectat de plagiat …e un cuvant destul de urat, de exemplu, mie mi s-a spus ca m-am autoplagiat; era vorba despre un articol trimis in recenzie, deci nu era varianta finala si mi s-a rejectat automat, pe motiv ca ma „autoplagiasem” … era un paragraf de vreo 10 randuri dintr-un articol mai vechi in care enumerasem ce metode folosisera altii (un fel de state-of-the art); pentru varianta finala intentionam sa aduc respectivul paragraf la zi, si oricum, erau 10 randuri din 10.000 sau ceva de genul… si atunci, ma intreb, nu ar trebui ca cei care publica (toti) sa-si asume si ei oarecum raspunderea ca fac o pre-verificare a documentelor ? E drept ca e mai greu cand e vorba de limbi diferite. Ideal ar fi ca fiecare sa fie constient de propriile actiuni si consecinte, iar daca ar exista niste reguli clare, de exemplu, specificat in clar ce inseamna sa plagiezi, cu modele -exemplu. Unii vorbesc de idei luate, altii vorbesc in procente, altii chiar zic „o cantitate nerezonabila” …dar ce inseamna efectiv toate acestea ? Daca iau 20 paragrafe din articolele altora si ii citez pe respectivii, dar nu pun ghilimele, si astfel fac jumatate din articolul pe care imi pun numele, mai e sau nu mai e plagiat? In fond, apare citat autorul original, nu ?

      • Comentariul este foarte pertinent si foarte sincer. Inainte de avea un raspuns pe masura trebuie facut un comentariu. Plagiatul a fost studiat mai ales de filologi in ciuda faptului ca el aduce prejudicii majore oricarui cercetator si societatii in ansamblu. Intrucat am sesizat aceasta mare problema care este cauza principala a existentei plagiatului, adica lipsa scolii, va anunt ca foarte curand urmeaza sa apara o carte cu titlul „nonPlagiat prin exemple comentate” cu rol de ghid practic pentru orice om care scrie. In acest fel recunosc vinovatia mea si faptul ca am crezut ca lumea cunoaste ceea ce mie mi se parea firesc sa cunoasca.

  3. Felicitari, D-le Profesor Isoc

    Astept cu mare interes si urmatoarele capitole.

    O intrebare de bun simt : nu cumva acesti Distinsi Plagiatori ajung in inalte functii de conducere TOCMAI fiindca exista asemenea „butoane” cu care pot fi manevrati din umbra, ca poseda asemenea „schelete” in dulapul personal ?

    prof. Marian IVAN / Universitatea din Bucuresti

  4. Draga Dorin
    Draga PRIETENE
    ” Statul ” roman ocroteste nu numai plagiatul si plagiatorii ci si incompetenta , hotia , minciuna si… dar despre ele putem discuta la o cafea pe care o voi bea cu o mare placere alaturi de tine , ce spui ?
    Te pup
    adica
    Tucu-te

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Dorin Isoc
Dorin Isoc
Dorin Isoc, este inginer, absolvent al Institutului Politehnic ‘Traian Vuia” din Timişoara şi specialist în automatică cu orientare spre cibernetică, sisteme inteligente şi ingineria sistemelor automate. Are calificări şi competenţă naţională şi internaţională în practica proprietăţii intelectuale. In 2004 a înfiinţat Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară care a abordat încă din 2006 plagiatul. In februarie 2012 a înfiinţat Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro pe care îl coordonează şi în prezent. Este un promotor activ al noii şcoli de inginerie şi a inovării în forme de educaţie continuă. In iulie 2008 a fost concediat disciplinar de rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca pentru că ar fi acordat ca note „cifre cu zecimale” şi că ar fi insultat instituţia când a spus studenţilor că au de-a face cu o şcoală inutilă. In februarie 2013 justiţia îl repune în drepturi iar în prezent funcţionează ca profesor universitar la Politehnica din Cluj-Napoca.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.