joi, martie 28, 2024

Statul se bate pentru voi? Nu, de fapt își bate joc. De voi.

Serios, e ca într-un gag. Un tip îl bate pe altul, intervine al treilea ”Băi, nu ți-e rușine? Ce dai așa în săracul om? Stai că-ți arăt eu ție!” Și jart! îi croiește și el una. Celui bătut, însă, nu agresorului. Acesta din urmă dă netulburat replica: ”Să vezi ce o să plătești tu pentru asta, te bagi fără să ai treabă!”, și zbang! un pumn. Dar tot celui pocnit anterior. Rivalul său nu se lasă mai prejos …și tot așa. În cazul de față, însă, există un singur agresor, care trece dintr-o parte în alta, ca să fie gagul și mai năucitor. Iar dacă nu știți cine joacă, în realitate, rolul victimei atunci căutați o oglindă și o să se clarifice. Sau vreun indicator economic.

Ultimul exemplu? Circulă pe net ceea ce se prezintă a fi un fragment dintr-un proces verbal ANAF, în care un comerciant e acuzat că nu a declarat veniturile reale, dovadă fiind că practică prețuri mai mici decât la Kaufland. Folosesc o formulare dubitativă pentru că și sursa care oferă și interpretează acest fragment este una cât se poate de dubioasă. De fapt, mai rău decât atât, asistăm chiar la o minciună prin omisiune: pretenția, acuzația e că s-ar ”desființa comercianți care practică prețuri mai mici decât la Kaufland” – însă chiar din document aflăm că prețurile au fost comparate și cu cele din piețele agroalimentare, și că ANAF sancționează de fapt evaziunea fiscală dovedită în acest astfel. Cât o face de corect asta nu știm, și nu pare să conteze.

Or, tocmai aici intervine ridicolul, valoarea de gag a situației. Haide să presupunem, de dragul argumentului că, într-adevăr, a fost sancționat un comerciant fix pentru asta, că are prețuri prea mici. Sancțiunea este și o lovitură dată nouă, consumatorilor. Acuzația ar fi astfel una cât se poate de validă, dacă ar fi adusă statului, de care ANAF aparține. Or, acuzatorul nostru public – parlamentar ales pe listele puterii, de altfel, adică reprezentant al aceluiași stat – își îndreaptă diatriba asupra hipermarketurilor gen Kaufland! Păi, dacă problema cu acest episod NU este neapărat că statul intervine pe piața liberă și dictează prețuri, ci faptul că o face, zice-se, de dragul ”băieților răi” (hipermarketurile), atunci pasul logic următor este, nu-i așa?, ca statul să intervină pe piața liberă, într-un fel sau altul, împotriva hipermarketurilor rele, de dragul ”băieților buni”. Cine va fi lovit, incidental, de asta? Tot consumatorul, desigur.

Iar micii comercianți nu sunt tot timpul ”băieții buni”. În alt discurs, uneori chiar paralel cu primul, retorica diverșilor reprezentanți ai statului, dar și a unei prese atinse de același populism grotesc, îi pictează radical diferit. Hipermarketurile sunt uitate pe moment, iar ”micii comercianți” devin samsari și speculanți, o mafie (eventual de o anumită etnie), niște profitori și evazioniști fără scrupule. De care statul nostru se simte obligat, desigur, să ne apere. Drept care îi îneacă în birocrație și restricții formale: trebuie avizul ăla, inspecția asta, registrul celălalt, codul nu-mai-știu-care, aprobarea cutare, respectat ordinul președintelui ANAF cu numărul X. raportat la directiva Y. parțial revocată de hotărârea de guvern Z. dată în baza Ordonanței W. Dacă nu sunt respectate toate, toate astea, aplicate adesea mecanic și cu rea-credință, atunci comerciantul riscă suspendarea afacerii și o amendă enormă. Pe care, când reușește cu cheltuielile aferente să o declare ilegală în instanță, presa scrie că ”a învins ANAF-ul”, dar semnele acestei înfrângeri nu se văd nicăieri, din contră. Și cine are de suferit, incidental, de pe urma acestei agresiuni? Păi, același consumator, protejat, zice-se, de stat. Stat care se întoarce apoi spre marile lanțuri de magazine, cu argumentul că micii comercianți (au fost botezați la loc, între timp) nu reușesc să le facă concurență – birocrația sufocantă este în mod convenabil uitată – în discurs, zic, nu în aplicare. Hipermarketurile trebuie pedepsite, cumva, cu inspecții, restricții, impuneri, reglementări. S-a propus chiar închiderea lor peste weekend sau evacuarea din orașe, ca să dau două exemple, la extremă. Așa ceva nu s-a pus în practică pentru că ar fi prea direct, prea brutal pentru clienții lor, inclusiv cei care le înjură. Trebuie găsite metode mai subtile, hipermarketurile trebuie lovite astfel încât consumatorul, chit că suferă în consecință, să fie convins că statul îi face un bine.

Și asta le reușește, și nu cu puțină lume. Ce face gagul ăsta să fie atât de absurd este că o mulțime de oameni, consumatori și ei… aplaudă butaforia asta ridicolă, populismul ăsta care îi are în final ca ținte. E ca și cum în episodul descris la început, după fiecare lovitură primită victima și-ar felicita agresorul, ”Bravo, ce bine i-ai zis-o speculantului, samsarului, de la el cumpăram roșiile, dar e normal să n-aibă tona de acte și avize? Că doar așa e legea…”. Iar apoi, când statul s-ar întoarce cu un atac de data asta la adresa unui hipermarket, și implicit un alt pumn dat consumatorului, acesta din urmă, de jos de unde a picat, ”Așa, excelent, mama lui de profitor multinațional, vin mereu aici la cumpărături, dar au scumpit iaurtul! Haide, mai dă un OUG, mai bagă-le o reglementare, protejează-mă, apără-mă…”

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Orice om normal si-ar da seama ca problema e la stat nu la hipermaket, chiar daca sa zicem ca hipermarkerturile corupt ANAF-ul trebuie sa fii idiot sa dai vina prima data pe hipermaket si nu pe ANAF.

  2. Perfect adevărat! Tactica asta, deși veche, devine tot mai evidentă, odată cu înăsprirea birocrației. Mai lipsește un singur lucru: niște panouri pe care să scrie „aici sunt banii dumneavoastră”.

    • Un caz ciudat

      Anuntul Telefonic acuzat in urma unui… denunt !

      Miroase urat aceasta acuzatie !
      Din moment ce …numai site-ului anuntului telefonic i se interzice o rubrica si altor 50 de siteuri nu…apar niste intrebari firesti :

      – Cine a comandat denuntul ?
      – De ce justitia intervine in jocul liberei concurente ?
      – Ce lege a incalcat… numai Anuntul Telefonic ?
      – Cine poate ignora Constitutia reintroducand pe sest…Cenzura ?

      http://www.dollo.ro/2015/09/prostitutie-legalizare-proxenetism/

  3. Tactica asta imi aminteste de tratamentul la care erau supusi „chiaburii” la sate in anii colectivizarii.
    Satisfactia multimilor ca „bogatonii” sint pusi cu botul pe labe, sa nu mai suga sinjele popolului.
    Strategia Statului, in aceste cazuri, nu pare diferita de procedeele comuniste.
    Iar multimile, in multe, prea multe cazuri, ajutate de „o parte a presei” :P , fac acelasi lucru: aplauda satisfacute de raul care li se poate intimpla altora, in timp ce pe la spate sint buzunarite.

    • Comentariul e în glumă? Păi, am dat exemple concrete. Iată un articol – notează data: e de ieri. De fapt, inițiative dinastea împotriva hipermarketurilor au ceva vechime și revin periodic, iar în ultima vreme s-au acumulat și s-au variat. La fel de constantă este și presiunea birocratică, dar, din nou, mi se pare amuzant să ceri exemple când în ultima vreme ele curg efecctiv în presă, firme închise și amendate pentru discrepanțe de ordinul câtorva RON, prezentate însă publicului ca ”evazioniști”.

      Exemplul care îmi vine însă în minte acum e din vara anului trecut, când un șef de poliție locală se lăuda public pentru isprava eroică de a confisca afinele adunate de niște sărmani, care n-aveau nu știu ce rahat de aviz. Și era și foarte mândru de asta.

  4. Ar fi de ras, dac n-ar fi de plans. Si totul e posibil pentru ca orice birocratie „care se respecta” , in lipsa unor reguli clare, se va conserva si umfla mereu ca sa-si justifice existenta.

    • Să vorbești? În România se dovedește extrem de ușor să legiferezi în necunoștință de cauză!

      Că tot cerea cineva mai sus exemple, iată altul recent și atât de relevant în discuție: obsesia constantă a autorităților – și nu doar a lor – împotriva ”speculanților”, ”profitorilor” a produs o nouă lege a piețelor. Certificatul de producător trebuie înlocuit mai nou cu un atestat, cu date avize, ștampile și alte asemenea. Plus un carnet de comercializare. Autoritățile nu s-au înghesuit să le emită, și nici producătorii (de dragul cărora, zice-se, e făcută legea!) să le obțină. Eh, asta e, merge și așa. Piețele mai trebuie să asigure prin lege 40% din suprafață pentru producători. O aberație, căci de la zi la zi și de la piață la piață numărul celor care vin să-și vândă marfa diferă și nu există nicio garanție că acoperă cota asta. De altfel, așa cum spun reprezentanți ai producătorilor, n-au fost consultați în vreun fel de minister – și, repet, legea se presupune că e făcută pentru ei!

  5. Un general francez venit aici in Primul Razboi Mondial a exclamat: -Aveti o dezorganizare magnifica! Ideea de a progresa si de a ajunge la standardele europene este de a inlocui dezorganizarea (micul smen, spaga, traficul de influenta = „pila”, evaziunea fiscala mai mare sau mai mica), cu un sistem organizat care functioneaza, altfel tara va ramane in mizerie, materiala si morala.

    • Da, iar sursa cea mai mare de disfuncționalitate și dezorganizare nu este lipsa completă regulilor sau refuzul voit și generalizat de a le respecta. Nici pomeneală. În realitate, problema majoră în România este excesul de reglementare, sistemul stufos, volatil și imbecil de reguli, aplicat – cum spuneam – cel mai adesea la modul mecanic și cu desăvârșită rea-credință. Ceea ce generează tentația sau chiar obligația de a le ocoli sau ignora, într-un fel sau altul.

      Exemplul cel mai la îndemnână? Dintr-o mulțime, recente? Păi ieri ministrul de Finanțe(!) mustăcea cum trebuie tratată problema bacșișului dat în caz de livrare la domiciliu: iei taxiul și te duci la unitate și plătești acolo și ceri bonul. O glumă firește, modelul de afaceri al livrării unor produse la domiciliu se bazează pe clienții care nu pot sau nu vor să ajungă la comerciant. Repet, ministrul de Finanțe își ia în glumă aplicarea propriei legi – vorbim de un OUG, ceea ce justifică termenul ”propriu”. Asta pentru că e o glumă de lege. E de mirare apoi că sistemul e disfuncțional?

  6. Mai rar asemenea cretinism precum inchiderea supermarketurilor in weekend!
    Pai care este scopul unui supermarket? – exact acela de a asigura o aprovizionare completa (de la paine si bautura pana la articole de papetarie sau sosete) in zilele in care clientii sunt liberi!
    Multi angajati au program pana la sase dupa-amiaza, dar pleaca uneori mai tarziu de la munca. Ce-ar vrea tovarasul Ioan Dîrzu sa faca, sa ma oblige sa-mi pierd o zi intreaga prin magazinele de cartier, dintre care multe sunt inchise sau au „program scurt” sambata si duminica? Desigur insa, eu unul pot sa ma duc dracu’, cu conditia sa castige micii buticari (cu marfa mai scumpa decat la hipermarket) si de acolo de la dracu’ sa continui sa-mi platesc taxele!

    P.S. Actiunile statului asupra economiei seamana cu cele ale unei maimute care gaseste un ceas: mai baga o gheara pe undeva… si vede ca se opreste, mai trage o flegma pe undeva… si vede ca reporneste, si tot asa! Poate ca in final va merge – cu hopuri si scartaieli – dar nu va merge in niciun caz bine. Deci lasa-ne, coane Ponta, ca ceasul merge de la sine, nu e nevoie sa-ti bagi ‘mneatale coada de maimuta (adica @).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro