joi, martie 28, 2024

Statul social si „nemunca” la romani

La începutul acestei săptămâni a avut loc o dezbatere organizată de Institutul de Studii Populare şi Fundatia Konrad Adenauer –  „Reforma instituţională a Statului Român. Statul asistenţial, statul minimal sau statul eficient”, în cadrul căreia  guvernanţii noştri, în frunte cu preşedintele şi premierul, au continuat ofensiva declanşată anul trecut împotriva statului social şi a fenomenului numit “nemuncă”. Şi nu mă refer aici doar la declaraţii retorice, ci la o serie de măsuri concrete, cum ar fi prevederile din proiectul noului Cod al Muncii, tăierea ajutoarelor sociale din vara lui 2010, înăsprirea condiţiilor de acordare a ajutorului de şomaj şi a venitului minim garantat (VMG).

Dar nu măsurile concrete, de întărire a controalelor, sunt cele care mi se par revoltătoare. Cercetările în domeniu arată că în ceea ce priveşte condiţiile de eligibilitate ale VMG, de exemplu, România are prevederi destul de relaxate şi puţin rigide în comparaţie cu multe state europene. Dacă mă gândesc la corupţia care parazitează toate sub-sistemele societăţii româneşti, atunci  nu pot să nu susţin măcar o parte din măsurile de sporire a controlului şi condiţionărilor pentru acordarea ajutoarelor sociale (cum ar fi aceea că nu primăriile vor aproba plata  VMG, ci Agenţia pentru Prestaţii Sociale). În schimb, mi se pare revoltătoare demonizarea figurii asistatului social şi portretizarea acestuia ca un individ care 1) huzureşte pe banii statului şi 2) este un leneş ce are posibilitatea să muncească, dar refuză asta.

Huzurul săracilor

Să ne uităm la primul aspect, cel al „huzurului” asistatului care cumulează „venituri de ministru”. Nu voi compara cei aproximativ 30 de euro pe care îi primeşte o persoană singură  în România cu cei 600 de euro pe care îi ia beneficiarul  de VMG în Belgia, de exemplu. Suntem o ţară săracă şi nu putem compara mere cu pere – sunt de acord! Vă propun să raportăm cuantumul venitului minim pentru o persoană la valoarea salariului minim pe economie. În timp ce în majoritatea statelor Europei de Vest şi chiar şi a unora din fostul spaţiu socialist  VMG reprezintă cam jumătate sau mai bine de jumătate din valoarea salariului minim, la noi VMG-ul  abia dacă se ridică la 25% din valoarea acestuia! Şi dacă tot am pomenit despre salariul minim, nu pot să mă abţin să nu reamintesc că România este ultima în clasamentul statelor membre UE în ceea ce priveşte  proporţia salariului minim raportată la salariul mediu lunar – la noi, aceasta e de aproximativ 30%, în timp ce în majoritatea statelor proporţia se ridică la 40% sau mai mult! Prin urmare, dacă comparăm valoarea VMG la salariul mediu pe ţară, decalajul va fi şi mai mare, de-a dreptul unic în Europa!

Cam la fel stăm şi în ceea ce priveşte ajutorul de şomaj. Începând de anul acesta,  îndemnizaţia de şomaj nu va mai fi calculată prin raportare la salariul minim (670 lei), ci la indicatorul social de referinţă (500 lei). Pentru comparaţie, voi menţiona doar că începând cu  2005 în Germani a intrat în vigoare, cu foarte mult tam-tam,  un pachet legislativ cunoscut sub denumirea de Harz  IV care a redus perioada de acordare a ajutorului de şomaj (Arbeitslosengeld I, reprezentând între 60-67% din salariul net), de la 12-36 de luni cât era până atunci la 12 şi, respectiv 18 luni pentru persoanele trecute de 55 de ani. La noi, îndemnizaţia de şomaj se acordă pe o perioadă de maxim 12 luni, iar mărimea salariului anterior este aproape irelevantă – la suma de 75% din valoarea indicatorului social de referinţă se adaugă între 3 si 10% din media salariului brut pe ultimele 12 luni, în funcţie de stagiul de cotizare. Prin urmare, o fi având dreptate Traian Băsescu atunci când afirma la conferinţa KAS –ISP că nici Europa nu mai rezistă în sintagma de stat social, numai că una este statul social în vestul Europei  şi cu totul altceva  la noi.

„Nemunca” la români

A doua direcţie de atac frecvent întâlnită în discursul oficial este blamarea „nemuncii”. Vă rog să îmi semnalaţi dacă mă înşel, dar  caut de ceva vreme prin toate dicţionarele explicative acest cuvânt –nemunca – şi nu reuşesc să îl găsesc. Gravă însă nu mi se pare introducerea unui cuvânt nou care sună ca naiba în limba română, ci legitimarea, prin utilizarea excesivă a acestui cuvânt, a unei realităţi distorsionate, conform căreia românii preferă să stea acasă decât să muncească. Înţeleg că ne place să ne autoflagelăm ca şi naţiune şi că înlocuim acţiunea concretă cu o autocritică plângăcioasă. Şi e adevărat că expunerea la civilizaţia occidentală şi contactul cu o altă etică a muncii a modificat imaginea de sine a românilor: un sondaj Pro-Democraţia/CCSB din septembrie 2010 situa la 37%  procentul românilor care credeau că printre principalele însuşiri ale românilor este hărnicia, faţă de 46% în 2002. Nu om fi noi campionii Europei la muncă, dar în acelaşi timp nu putem să ne prefacem că nu vedem că de ani de zile în topul problemelor ţării se situează lipsa locurilor de muncă. Că românii ar vrea să muncească, dar nu au unde. Mă uit pe datele agregate din 2005-2008 de pe World Values Survey la atitudinea faţă de muncă a românilor prin comparaţie cu cea a cetăţenilor din SUA. Pentru 54,9% dintre români, faţă de doar 32,6% americani munca este foarte importantă. 62,4 % dintre români  sunt de acord sau foarte de acord cu afirmaţia că este umilitor să primeşti bani fără să fi muncit pentru ei, faţă de doar 43,2% dintre americani; 83% dintre români faţă de 55.5% dintre americani sunt foarte de acord sau de acord că cine nu munceşte se transformă în leneş; 70% dintre români consideră că munca e o datorie faţă de societate faţă de 55.2% americani. Nu, datele World  Values Survey nu pot fi bănuite că ar fi făcute de vreun institut de sondaje ostil guvernului actual, iar despre americani nu se poate spune că sunt „stricaţi” de un sistem social excesiv de generos. O să mi se spună că românii mint în sondaje. Dar atunci cum se explică că avem cea mai înaltă rată a mobilităţii forţei de muncă din Europa? Din cauza că suntem leneşi? Din cauză că suntem leneşi muncim pentru salarii de mizerie, ceea ce face să avem un procent copleşitor, de 17,7% –  cel mai înalt din Europa, unde media este de 8,6% – de ceea ce se cheamă „working poor”, adică angajaţi ale căror venituri se situează sub pragul de sărăcie admis?

Înainte de  a-i transforma pe săraci în ţapi ispăşitori, guvernanţii noştri ar face bine să îşi exercite spiritul critic în raport cu ei înşişi şi să se întrebe ce au făcut ei pentru a încuraja munca. Nu am date mai recente, dar nu cred să se fi ameliorat situaţia din 2008 încoace(când nu aveam probleme ca acum cu deficitul bugetar) – conform Eurostat, în anul 2008 Guvernul României a cheltuit doar 83,462 milioane euro pentru politicile şi măsurile active vizând piaţa forţei de muncă (gen crearea directa de locuri de muncă, activităţi de formare, stimulente pentru angajare etc). Nu sugerez să ne comparăm cu statele Europei de Vest, care au PIB-uri de zece ori mai mari decât cel al României şamd. Propun să ne comparăm  cu vecinii noştri mai „săraci”, bulgarii, care au alocat în acelaşi an pentru acelaşi tip de măsuri 89,501 milioane de euro, având un PIB substanţial mai mic şi cu aproximativ 130000 de şomeri mai puţin decât noi  la acea dată!

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Am senzatia ca dvs. ati construit acest articol pornind de la concluzie.

    Altfel nu imi explic de ce includeti tot soiul de sondaje de opinie si intentie (cu rezultate foarte nobile, dar in mare irelevante), dar nu includeti cifre deosebit de importante care masoara realitatile.

    Cifre care arata de ex. ca Romania ocupa penultimul loc in Europa la ponderea salariatilor in totalul populatiei ocupate, mai rau fiind Grecia, unde e dezastru. Este foarte relevant, pentru ca sunt prea putini platitori de impozite. Foarte relevant este faptul ca sunt mai multi pensionari decat angajati, sau ca grosul bugetului de stat se duce pe salarii si asistenta sociala. S.a.m.d.

    Daca dvs. nu stiti ce este „nemunca”, si nici intuitia nu va ajuta, va recomand cu caldura sa nu mai scrieti genul acesta de articole, de propaganda socialista subtirel mascata.

    • Sym, acest articol nu vrea sa spuna decat ca doamna Stoiciu e de acord ca bugetul sa dea bani la saraci, e de acord si cu pensii mari, si cu salarii mari la medici si profesori. Banuiesc ca este si in primele randuri ale celor care vor autostrazi si investitii in infrastructura. As mai paria ca vrea si scoli frumoase, spitale curate si medicamente gratuite la tot poporul. Si cred ca vrea si sa fie pace pe pamant! E clar ca e o fiinta generoasa, plina de bune intentii.

      • Posibil sa doreasca toate astea, dar iata ca sunt si lucruri pe care s-ar putea sa nu le doreasca: patinoare, sali de sport prin comune care mai sunt locuite numai de doi mosi si trei babe schioape, nesfarsitele „coincidente” in obtinerea contractelor cu Statul de catre clientela PD-L, un ministru cu bacalaureatul luat la varsta de 24 de ani, stripperi plantati de PD-L in functii de conducere „la cultura” (la stat) etc. etc..
        Ce zici de asta? Ce spune partidul, tovarasa ministru si maretul carmaci despre asta?

    • @sym

      Stiu f bine datele de care vorbiti, insa ele nu contrazic deloc teza mea – faptul ca avem doar 4 miliaone si ceva de angajati la o populatie de 20 de mil. nu demonstreaza decat precaritatea locurilor de munca din RO…Exact asta se evita in discursul despre munca – faptul ca oamenii, oricat si-ar dori sa munecasca, nu au unde…

      • Ce ne facem cu munca la negru? Cred ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin 4-5 indivizi din cercul relativ apropiat de prieteni / rudenii care lucreaza la negru. Din estimarile INS, mai bine de 1,5 mil români lucreaza la negru, fara a-i pune la socoteala pe micii producatori agricoli care isi vând marfa dar nu pot elibera bon fiscal.

        Apropo de micii producatori agricoli: nu ma refer la cei ce consuma in gospodarie tot ce produc, ci la acea minoritate rurala ce câstiga bani din ceea ce produce in gospodarie – ex: nici macar unul dintre producatorii agricoli invitati asta vara la Transilvania Fest la Biertan nu mi-a putut da bon fiscal, insa isi vindeau marfa in deplina legalitate. Acu de ce doar o minoritate rurala câstiga bani din ce produce? Ma tem ca raspunsul consta intr-o combinatie de factori: majoritarii nu stiu lucra eficient, nu stiu cauta informatii pentru a-si dezvolta mica afacere, nu-si stiu distribui marfa si nu îi intereseaza sa lucreze de dimineata pâna seara.

      • dar sutele de mii de hectare nelucrate nu va spune nimic ? dar faptul ca pensionarii cu studii superioare care au lucrat peste 30 de ani iau pensii 39 % din salariul mediu pe economie nu va doare ? pentru ce s-au recalculat pensiile pe baza adeverintelor de salarii si contributii pt. pensie de peste 30 de ani , ? ca sa avem un pic mai mult decat cei care nu au lucrat deloc sau doar cativa ani ? doriti egalizarea celor care nu au lucrat cu cei care au lucrat in domenii deosebite ? ati reusit sa aveti o profesie fara scoala ? profesorii care au contribuit la ridicarea tuturor nu conteaza ? cate mai sant de spus pentru a fi dreptate in romania ?

  2. Cei care au dat, deşi era obligaţia lor să analizeze, s-au gândit doar la potenţialul beneficiu electoral, cei care acuma iau, forţaţi de situaţie, nu se gândesc nici ei prea mult de la cine şi cât cât să ia, iar cel care trage ponoasele nu e doar persoana asistată cât mai ales sărmanul salariat român care lucrează în România. El trebuie să tragă pentru sine şi pentru copiii săi dar şi pentru copiii celor rămaşi în ţară ai celor plecaţi la muncă în străinătate. E drept, nu le dă casă şi masă, dar le dă educaţie şi sănătate. Tot el trebuie să plătească pensie părinţilor săi, dar şi părinţilor celor plecaţi şi bătrânilor care nu au făcut copii sau acelora care au făcut unul singur. De asemenea trebuie să-l ajute pe colegul care şi-a pierdut locul de muncă, pe aproapele său care e nevolnic şi nu poate munci, dar trebuie să dea, din puţinul pe care îl produce, şi trântorului care nu a muncit niciodată în viaţă. Totodată mai trebuie să rupă de la gură şi cât să plătească lăcomia celui care îi cumpără munca pe mai nimic…
    Din păcate cam asta e, în mare situaţia. Soluţia? Importul de populaţie activă. Din păcate ţara nu e atractivă, nu poate oferi de muncă nici tuturor cetăţenilor săi apţi şi dornici. Aici, în special aici, trebuie să lucreze cei care, vremelnic, se află la cârmă. Ce fac aceştia? O vedem cu toţii. Două decenii am sperat, dar degeaba!
    Câteva idei despre importul populaţie activă găsiţi pe blogul meu:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/

    • A se citi:
      El trebuie să tragă pentru sine şi pentru copiii, săi dar şi pentru copiii celor plecaţi la muncă în străinătate
      în loc de:
      El trebuie să tragă pentru sine şi pentru copiii săi dar şi pentru copiii celor rămaşi în ţară ai celor plecaţi la muncă în străinătate

  3. Excelenta clarificare cu date seci a bazei fragile in lumea reala a retoricii „nemuncii.” Ar fi interesant de dat si datele priving intensitatea muncii si proportia de working poor in Romania pentru a accentua putin lucrurile.

    • Ar fi tare bine sa fi avut cifre ‘seci’. Cati lucreaza, cati platesc impozite, cati pensionari sunt de asistat financiar pe PAYG, cati au mai mult de un job, care e nivelul impozitarii. Asa, comparativ cu UE si SUA. Dupa aia vedeam daca reiesea ca nu vrem stat social si venit moca garantat pentru ca e Base’ rau la suflet sau pentru ca situatia e albastra. Si nu doar in Romania ci peste tot.

      Dar autoarea a venit cu concluzia de acasa si ne-a aburit cu intentiile si declaratiile esantionului fara indoiala reprezentativ. Inteleg ca n-a vazut cum sta treaba prin mediul rural mai ales.

      • Re: sym
        Sugerati o intraga teza de doctorat. Autoarea si-a propus in special sa examineze empiric cat de plauzibila este acuza de huzur din perspectiva comparata. Si a reusit acest lucru in paragraful urmator:

        „În timp ce în majoritatea statelor Europei de Vest şi chiar şi a unora din fostul spaţiu socialist VMG reprezintă cam jumătate sau mai bine de jumătate din valoarea salariului minim, la noi VMG-ul abia dacă se ridică la 25% din valoarea acestuia! Şi dacă tot am pomenit despre salariul minim, nu pot să mă abţin să nu reamintesc că România este ultima în clasamentul statelor membre UE în ceea ce priveşte proporţia salariului minim raportată la salariul mediu lunar – la noi, aceasta e de aproximativ 30%, în timp ce în majoritatea statelor proporţia se ridică la 40% sau mai mult! Prin urmare, dacă comparăm valoarea VMG la salariul mediu pe ţară, decalajul va fi şi mai mare, de-a dreptul unic în Europa!”

        Destul de sec, nu?
        Evident ca putem vorbi de efecte de interactiune, de nebuia pensionarilor anticipate, de sistemul de impozitare ineficient si injust, dar nu cred ca era loc. Dar daca vorbim de pluzibilitatea naratiunii cu saracii lenesi tinuti pe VMG de huzur cifrele sunt clare. Daca nu cadem de acord asupra unor fapte pe argumente bine definite, atunci nu vad cum putem avea o dezbatere.

        • Trebuie sa-mi ridic palaria in fata dumneavoastra. Toate articolele DV.sint scrise la obiect,documentate si cu argumente palpabile.Nu v-am citit niciodata vreun articol in care sa balacariti pe cineva. Inca odata jos palaria!

      • Nu mai vorbesc de faptul ca pana si studiile FMI arata importanta platilor sociale (ca VMG) ca „stabilizatori automati” ai cererii interne pe vreme de criza. Acesti bani sunt cheltuiti imediat pe bunuri de necesitate imediata si de accea nu sunt blocati in conturi.
        Nu e vorba aici de Basescu cel rau la suflet. „Suflatul” presedintelui este cam irelevent in discutie. Eu unul nu cred ca e rau la suflet dar ce rezolvam cu asta? Este vorba de reguli de economie pe care unii le resping humai pentru ca suna „etatist” si „colectivist” desi sunt chestii de manual. Poate ar merita sa discutam pe idei si nu sa personalizam „spiritual.”

      • Madam,

        Si dumneata ai in cap o concluzie si nu renunti la ea…
        Argumentatia d-nei Stoiciu e una buna, chit ca se rezuma doar la doua dimensiuni (dupa parerea mea printre cele mai importante).
        Prea se discuta brusc de statul asistential, social fara a se cunoaste caracteristicile reale ale unui astfel de stat. Prea sar toti cu generalizari de 2 bani, argumentand „nemunca” (lenea, trandaveala) atat de minimalist incat ma sperie nu argumentul ci insasi discursivitatea lor (logica discursului)!
        Faptul ca acordam pensii, VMG, ajutoare pentru mamici, someri si persoane cu dizabilitati NU ne face sa fim un STAT SOCIAL. Pentru ca la noi e mai mult intentie decat suport real!

        In privinta cifrelor seci, INS iti sta la dispozitie…

    • Multumesc, Cornel.
      Pai, proportia de working poor era de 17,7% in 2009 cf datelor Eurostat. Pt labor intensity trebuie sa verific, nu am date, sunt curioasa si eu.

  4. Un caz concret: o firma a castigat un contract pentru a introduce apa curenta intr-o comuna rurala. A vrut sa angajeze 100 de muncitori din comuna pentru lucrari precum saparea santurilor si altele. In prima zi au venit 50, a doua zi 10, a treia zi niciunul. Firma a adus muncitori din alte zone. Explicatia primarului: VMG le asigura tigarile si bautura, iar mancarea din batatura. De ce ar munci?

      • De unde rezulta generalizarea? Am dat doar un exemplu. Cititorii isi fac o idee din multe alte exemple, din ce se scrie si argumenteaza, etc. Dar exemplul este absolut real. Il stiu de la seful firmei.

        • Cunosc si eu asemenea cazuri domnule Vlaston. Ele nu sunt mituri, sunt realitati ale Romaniei de azi. Din pacate.
          Asta nu inseamna ca nu sunt de acord si cu articolul „Cand autorii falimentului Romaniei descopera statul minimal” al lui Iulian Leca. (Voxpublica de azi).

        • Si eu cunosc un exemplu, satul meu, in care asistatii sociali (cei cu VMG) presteaza munca in folosul comunitatii (fac salubrizare, curata pasuni, trotuare, dau o mana de ajutor cand se mai construieste cate ceva). Altii, tot cu VMG, presteaza intr-un atelier al primariei.
          Deci se poate! Asta e pana la urma sensul asistentei… Nu principiul e prost ci modul in care (nu) se aplica. Iar aici o mare parte din vina apartine celor care conduc comunitatea.

          PS. Si, da, il cunosc si eu pe primar! ;)

        • de salariile oferite pentru munca de constructii l-ati intrebat pe seful firmei?si de programul de munca?ce nationalitate aveau cei veniti de departe? nu cumva sant tot romani?

        • Domnule Vlaston, spre deosebire de articolele dvs pur partizane si foarte slab documentate, autoarea celui de mai sus (este al doilea articol al sau pe care il citesc) mentine un oarecare echilibru si echidistanta in analiza sa.

          Cliseele servite de puterea portocalie (ex. „jos statul asistential”, „jos nemunca”) pentru a justifica „taierile” cauzate de proasta administrare si lipsa resurselor prind bine la cei care nu fac frecvent exercitii intelectuale.

          Acum revenind la exemplul dvs (izolat) stau si ma intreb asa … ce venituri au fost oferite muncitorilor din sat? In economia reala a Romaniei (cu care dvs evident nu aveti nici o legatura) exista foarte multi „smecheri” (sau „patroni cu viziuni de dreapta”) care incearca o evidenta exploatare a celor „multi si prosti”. Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad „patronasi” care isi construiau a 3-a vila de vacanta si isi cumparau a 4-a masina nemteasca in timp ce angajatul avea dificultati in a cumpara un ghiozdan pentru copilul dat la scoala (asta in timp ce era punctual la locul de munca, isi facea treaba cu constiinciozitate etc). Exista o piata libera a muncii si daca angajatul respectiv alege calea pribegiei in vestul Europei pentru un salariu decent sau pur si simplu nu mai vrea sa munceasca pentru „smecheri” este o optiune libera.

          Concluzie: Nu mai ganditi doar in termen de „asistenta” de la stat este prea mare si stimuleaza nemunca ci intrebati-va daca nu cumva munca reala de buna calitate nu este apreciata si rasplatita ca atare.

          • Munca reala este rasplatita conform pietei muncii exostaente la un moment dat. Cui nu-i convine cauta alt patron, in tara sau in UE. Vreti mercuriale pentru pretul muncii? Or mai fi in Coreea de Nord.

            Cine pune astfel problema inseamna ca n-a inteles nimic din rolul pietei vs rolul statului.

      • un alt exemplu concret:
        am o casa la tara, cu mult pamant bun (8.500 mp).
        mi-a luat vreo 2 luni sa gasesc pe cineva care sa stea GRATIS acolo. doar sa locuiasca, sa aiba grija de casa (ca sa nu fure harnicii de vecini si pietrele din gard), si sa cultive ceva pe amarul ala de pamant. PENTRU EL. nu pentru mine. eu m-as fi bucurat sa vad totul verde, flori, legume, fructe, oratanii si altele.
        care credeti ca-i rezultatul?
        am ajuns sa-i platesc si factturile la apa si curent. nu pe toate (inca), da la cateva luni tot mai scapa ceva neplatit.
        si din 8.500 mp de gradina, a cultivat vreo 50 mp.

    • nu este chiar asa domnule profesor. aici trebuie sa facem distinctia intre Romania rurala si cea urbana. Daca firma respectiva se ducea in cel mai apropiat oras gasea forta de munca… nu avea nevoie decat de un autobuz de naveta (dar de ce sa faci investitii cand te poti vaita ca romanii nu vor salariile mizere oferite si prefera sa traiasca din 100 ron (VMG) . Iar in Romania rurala problemele cu gasirea fortei de munca nu sunt de cand a aparut VMG. Sunt mai de mult … de la plecarea capsunarilor. Astia care au ramas, nu au sa munceasca nici macar daca se taie VMG … ca au sigur si alte surse, altfel erau de mult in Spania. Sau sunt prea batrani ca sa mai munceasca, altfel era in … Spania. Ar fi interesante niste statistici pe VMG: varsta medie de primire, etc. Asta cu lipsa oamenilor dornici sa munceasca in Romania este un mit care vad ca persista indiferent de ce fac acceiais romani in strainatate. Oare salariul propus oamenilor pentru a muncii in Romania nu o fii o cauza? Forta de munca rurala este mult mai dinamica decat cea urbana si este greu sa o motivezi cu salarii mici sa stea in tara in loc sa plece in strainatate.

  5. Cred ca in urmatoarele articole urmeaza sa ne vorbiti despre revolutia socialista, nationalizarea mijloacelor de productie, colectivizare si alte vreo cateva beneficii ale comunismului. Incep sa cred serios ca de fapt sunteti un agent infiltrat de Voronin.

  6. Nici nu inteleg termenul „garantat”. De cine, de Dumnezeu? Daca apare o criza economica mondiala, profunda, cum este acum, un cataclism natural, un razboi, ce mai inseamna „garantat”?

    Pana la urma drepturile au doar doua surse legitime: munca si proprietatea. Eu altele nu stiu.

    Doar cei batuti de soarta si de Dumnezeu cu un handicap merita compasiunea si ajutorul semenilor.

    • „Doar cei batuti de soarta si de Dumnezeu cu un handicap merita compasiunea si ajutorul semenilor.”

      Si cum stabilim normele metodologice pentru un act normativ menit sa ii ajute pe oamenii astia? :) Hai, ca sunt curios!

      Apropos, ce va spune d-voastre notiunea de solidaritate?

      • Da, cu aceia care din cauza unui handicap nu se pot intretine singuri.

        3 milioane de romani n-au stat la mila VMG si s-au dus in lume sa-si castige existenta. Ajutandu-si familia si tara cu banii trimisi acasa. Va spune ceva chestia asta?

        • Sa avem pardon! Daca ati citi cu atentie studiile despre migratie ati afla ca cei care au plecat nu erau cei fara resurse. VMG se adreseaza celor aflati chiar si in imposibilitatea de a pleca in strainatate la munca.

      • SOLIDARITATE???
        Nu imi spune nimic decit ca is bagat la aceeasi oala cu masa, presat in patratica mea de „majoritate” si jefuit in fiecare secunda de munca si banii mei.
        cita vreme cel care produce ceva e „solidar”………tre sa plateasca
        cind nu mai poti/nu mai ai cum/nu ai unde munci – brusc iei o pauza
        NU MAI VREAU SOLIDARITATE
        DATI-MI INAPOI TAXELE SI IMPOZITELE PLATITE IN APROAPE 20 DE ANI DE COTIZARE…..SI MA DESCURC.

    • Domnule Vlaston,
      Asistenta sociala nu este compasiune, aici cred ca se despart vizunile noastre, este un drept. Nu este o favoare care i se face beneficiarului, din mila noastra, ci un drept al sau, care decurge din contractul social, la fel ca alte drepturi, cum ar fi libertatea sau proprietatea.

      Va intorc intrebarea – in caz de razboi sau cataclism natural, cine mai garanteaza proprietatea?
      VS

      • Stimata Doamna,
        sunt usor jenata, de superficialitatea si usurinta cu care lansati, in spatiul public, afirmatii nu doar eronate, ci de-a dreptul nocive nocive.
        Asistenta sociala nu este un drept, recunoscut, stipulat si generalmente recomandat in nici una dintre doctrinele sau tezele politico-sociale universale, dincolo de viziunea d-voastra, va solicit sa exemplificati afirmatia de mai sus cu citate din documente de specialitate
        Asistenta/sprijinul social nu are legatura cu compasiunea/mila,etc. ci cu solidaritatea, inteleasa drept o responsabilitate sociala a statului vis a vis de anume cetateni aflati, din diverse motive, obiective si conjuncturale, intr-o determinata perioada, in dificultate (materiala, fizica,etc.) Solidaritatea statului decurge dintr-un contract tacit pe care acesta il are cu cetatenii sai contribuabili, si asistenta cu pricina se acorda in numele acestora,din taxele si veniturile acestora.
        A invoca termeni patetici precum „favoare,mila,compasiune” cu scopul enuntarii unei obligatii neechivoca a cetatenilor contribuabili, activi, fata de concetatenii lor aflati, repet, temporar si din motive conjuncturale, este o miscare butaforica nedemna de un jurnalist care se respecta.
        La fel de nepermisa este si miscarea prin care puneti pe aceeasi treapta a drepturilor fundamentale universal recunoscute si practicate dreptul la libertate si la prorietate cu dreptul de a beneficia de ajutor material in orisice circumstanta, fara criterii si obligatii reciproce.
        Asistenta sociala, inteleasa drept un ajutor material, caci acest tip de asistenta il invocati, presupune o reciproca buna credinta, responsabilitate si moralitate intre cel ce o ofera si cel ce o primeste, dar este opitunea celui ce o acorda, in anume conditii si cel ce o primeste trebuie sa inteleaga faptul ca ea este temporara, menita al ajuta sa isi rezolve, prin forte proprii, buna credinta si determinare, perioada mai putin fasta pe care o traverseaza.
        Partea nociva a problemei este ca, incurajati fiind si de voci ca ale d-voastra, ce ii susura la ureche ca este dretul sau sa pretinda, asistatul se complace intr-un perpetuu dolce far niente razandu-si in barba, preocupat doar sa „pacaleasca” cat mai mult timp „tampitul de stat” obligat sa il intretina/asiste/ajute.
        Asistenta sociala se practica insa si prin alte mijloace decat mult raznitul „ajutor material”, ea presupune acordarea anumitor instrumente specifice ( tip unditza pentru flamand, nu pestele gata fript) celor ce au nevoie sa se autodepaseasca, sa le faciliteze eforturile de a se sustine singuri, etc.
        De ce oare nu auzim public, masele de „asistati social” solicitand, cu precaderea, de la statul „obligat” astfel de instrumente ???? pentru ca asistatul cu pricina a fost incurajat la delasare si rea credinta de varii „guru” si personaje publice ce clameaza enormitatea cu „dreptul”

        • @Luminita
          „Asistenta/sprijinul social nu are legatura cu compasiunea/mila,etc. ci cu solidaritatea, inteleasa drept o responsabilitate sociala a statului vis a vis de anume cetateni aflati, din diverse motive, obiective si conjuncturale, intr-o determinata perioada, in dificultate (materiala, fizica,etc.) Solidaritatea statului decurge dintr-un contract tacit pe care acesta il are cu cetatenii sai contribuabili, si asistenta cu pricina se acorda in numele acestora,din taxele si veniturile acestora.
          A invoca termeni patetici precum “favoare,mila,compasiune” cu scopul enuntarii unei obligatii neechivoca a cetatenilor contribuabili, activi, fata de concetatenii lor aflati, repet, temporar si din motive conjuncturale, este o miscare butaforica nedemna de un jurnalist care se respecta”.

          Stimata doamna,
          Daca veti reciti cu atentie afirmatia mea, vetri evdea ca EXACt acest lucru il sustin si eu: si anume ca asistenta nu are legatura cu compasiunea/mila, ca reactie la afirmatia dl. Vlaston care sustine ca compasiunea este doar pt cei batuti de Dzeu /soarta sau handicapati. Nu exista nici un dezacord in aceatsa privinta, va rog inca o data sa recititi afirmatia mea.

          In ceea ce priveste dreptul la asistenta sociala, nu stiu cum sa va spun, dar mie Constitutia unei tari nu mi se pare deloc un „contract tacit”. Dreptul al proprietate, la fel ca si dreptul la protectie sociala sunt stipulate ambele in Constitutia Romaniei si nu numai (articolul 47, al. 2). Sau, cititi de curiozitate art.22 al Declareatiei Universale a Dr. Omului.
          Nu inteleg de ce vi se pare nepermisa asezarea pe aceeasi treapta a dreptului la proprietate, de ex, cu cel la securitate sociala. Exista opinii si opinii, si de o parte a baricadei, si de cealalta, in orice caz eu nu stiu sa se fi transat subiectul chiar asa de clar cum pareti a sustine dvs!!!

          • Cu regret observ ca, continuati a induce o confuzie in termeni, protectia sociala este un tip de actiune/instrument total diferit de asistenta sociala asa cum a fost ea invocata in articolul d-voastra.
            Nici dreptul la proprietate si libertate nu au, nici macar in Constitutia Romaniei ( o culegere stangace de texte si precepte) cu atat mai putin in art.22 al Declaratiei Universale a Dr. Omului, acelasi temei juridic, de imperativa obligativitate, cu protectia si securitatea sociala care, repet, reprezinta un cu totul alt tip de actiune decat asistenta sociala (asa cum o descrieti d-voastra si liderii PSD-ului, printre altii).
            Contractul este tacit pentru simplu motiv ca statul, di per se, nu se poate obliga, pe banii contribuabililor, fata de terti, fara a stipula cu claritate, conditiile si imprejurarile in care acorda un anume tip de asistenta baneasca.

      • Frectia de menta pe bloguri si propagarea unor asa-zise drepturi ale indivizilor care, chipurile, ar deriva dintr-un asa-zis contract social pe care nu l-a semnat nimeni. Iata, d-soara Stoiciu, o adevarata mostra de „nemunca”. Nu mai cautati in dictionare, uitati-va la ceea ce faceti, la asa-zisele evidente empirice pe care le invocati de fiecare data, fara sa va puneti problema metodei in sine, care, asa cum au sugerat si alti comentatori, este extrem de limitata.

      • Drepturile isi au izvorul doar in munca sau in propiretate. In plus, cei care au un handicap trebuie ajutati, daca nu se deescurca singuri. Nu e cazul lui SOV, de exemplu.

        Dar ca un om valid sa primeasca ajutoare, in primul rand ca este o discriminare jignitoare, apoi cum si cine demonstreaza ca nu s-a straduit sau s-a straduit sa-si gaseasca de lucru?

        Cum poate fi absolvit de vina ca nu si-a imbogatit competentele mergand la cursuri de recalificare, unele gratuite? Exista salariati pe santiere care au pornit de la zero calificare si acum castiga bine, chiar f. bine. De ce unii pot si altii nu? Cum ii scuzam pe unii ca nu s-au batut mai mult pentru ei si familia lor?

        • asa de simplu vedeti dvs. problema asta, de parca nu ati trai in Romania… ce ofera piata muncii acum? discutati de cursuri de recalificare dar …pentru ce anume?

          sigur, sunt multi care reusesc dar sunt si multi care nu reusesc. ei ce sa faca? sa isi astepte cuminti si in saracie momentul lor de sansa?

          • Nu, sa se bata in piata muncii din Ro si UE, sa invete sau sa se califice la locul de munca pentru a-si imbogati competentele. Cei care fac toate astea au reusit si vor reusi in continuare, fara ajutoare de la stat. Ca de aici si sintagma: stat de geaba…

        • Domnule Vlaston,
          De unde si pana unde drepturile isi au izvorul in munca si in proprietate? Eu as zice ca isi au izvorul in calitatea noastra de fiinta umana. Daca nu am proprietate nu am drepturi, sau cum?
          Vorbiti cu atata lejeritate de VINA celor care nu reusesc, incat sunt efectiv uluita! Spuneti-mi dvs ce „vina”are un copil din mediul rural din Romania, nascut intr-o familie saraca, dar la fel de talentat ca cineva nascut intr-o familie mai avuta si la oras, dar care atat din cauza educatiei precare de la tara, cat si din cauza lipsei de posibilitati a parintilor, nu poate merge la o facultate? Sa presupunem ca va merge pe santier, dar iata ca vine criza economica, in Romania, dar si in Spania si omul nostru isi pierde locul de munca. Care este vina lui? Sa spunem ca va urmeaza sfatul si merge la cursuri de recalificare. V-ati uitat vreodata de curiozaitate sa vedeti cati din cei ce urmeaza cursuri de recalificare sunt reintegrati pe piata muncii? Puteti consulta statisticile Ministerului Muncii, de curiozitate sau va spun eu – f putini! Este perfect stiut ca cererea de forta de munca si oferta de locuri de munca nu sunt niciodata egale in economie. Ce propuneti dvs este ca acel om batut de soarta care putea eventual sa ajunga profesor intr-un sistem mai echitabil, dar care din cauza lipsei de oportunitati ramane sa munceasca pe santier, sa nu primeasca nici un fel de ajutor pt ca, vezi doamne, este discriminatoriu si jignitor!!! Sa moara de foame sau sa roada scoarta de pe copaci ca sa ii tina de foame, cum facea moartea din povestea cu Ivan Turbinca…
          As putea fi de acord cu tezele dvs, dar numai intr-o realitate paralela, in care meritul individual si efortul ar fi singurul factor care ar determina sucecsul unui individ, si nicidecum conditia sociala, statutul, sistemul de educatie, veniturile, cererea de forta de munca, etc etc. Cand vom ajunge sa construim o asmenea realitate, da, o sa sustin ca este jignitor sa oferi unui om capabil ajutor social. Numai ca vedeti dvs, desi sunt de stanga, nu prea cred in utopii!
          VS

          • Chiar daca ati avea in totalitate dreptate, (dar nu aveti, regimul de stanga ne-a bagat in groapa in care suntem,) tot nu exista bani REALI pt. ajutoare sociale. Daca in loc de infrastructura dam ajutoare vom ramane la infinit prapaditi si saraci. Asta-i miza. Si sa nu ma luati cu posetele lui Udrea ca va trimit la tablourile lui Nastase.

        • Dle Vlaston,

          Daca nu sunt bani, cum va explicati ca Romania este campioana UE in ceea ce priveste procentul din PIB alocat licitatiilor publice? Ca % din PIB noi cheltuim cel mai mult pt licitatii publice si pt investitii, in schimb cel mai putin pe protectie sociala. Ok, inteleg ca trebuie sa ne dezvoltam, numai ca 1)eu nu vad nicaieri rezultatele acestor investitii, decat eventual in tablourile si poesetele celor mentionati mai sus de dvs si 2) daca lucrurile stau asa, haideti sa nu mai vorbim de statul social exacerbat care de fapt nu exista!!!!

        • Oho! Ce frumos ar fi sa fie asa. Dar imi spuneti si mie, ce sanse la educatie si formare profesionala are un copil nascut intr-un sat de munte, nelegat de niciun oras mare prin sosele asfaltate, cai ferate sau ceva asemanator. Ce sanse are el pe o piata a muncii foarte mica, din cauza ca ai nostrii guvernanti sunt incapabili sa creeze un mediu de afaceri competitiv. Apropo, stiti care e procentul stundetilor proveniti din mediul rural?

  7. Cuvantul „nemunca” este de provenienta „anterevolutionara” dar dumneata esti prea tanara si nu stii; de atunci provine si mentalitatea celor care raspund la sondajele pe care le mentionezi.
    Ce ma intriga este faptul ca, in ciuda varstei, reusesti sa scrii un articol in cel mai pur stil ” anterevolutionar”. Cand compari sondajele din Rom cu SUA nu compari nici macar mere cu pere, mai curand corcoduse cu dinozauri.

      • cred ca vrea comparatie cu sondaje de prin etiopia sau cine stie ce tara exotica in care rezultatele in sensul articolului ar trebui sa ne fie net favorabile.

  8. Asa am obosit sa vad cata genorizitate arunca stangistii pe piata….! Toti se simt generosi cand sustin ideea nobila si plina de bune intentii a ajutoarelor pentru saraci, sarmani, amarati, fara noroc, batuti de soarta samd. Cred ca ar trebui sa nu mai aiba dreptul la astfel de opinii nici un om care nu face inainte de toate dovada preluarii macare partiale a unui astfel de amarat in grija proprie, din banii proprii si nu din bugetul statului. Vrei sa fii generos? Foarte bine, ai ocazia asta in fiecare zi, la fiecare colt de strada. Dupa aceea, poti sa tii discursuri si sa incerci sa-i faci si pe altii sa-ti urmeze modelul. In plus, as interzice orice discurs de genul sa se dea acolo daca nu e urmat si de sursa de unde se iau banii. De ex: vreau ajutoare mai mari pentru saraci si accept in schimb scaderea fondului de sanatate sau renunt la pretentia de a avea autostrazi. Vreau sa creasca pensiile cu pretul scaderii salariilor profesorilor samd. Sau vreau ajutoare de somaj mari si accept sa scada banii pentru mamici. Pana la urma tb. sa ne asumam cu totii ce fel de stat vrem. Ar fi minunat sa le avem pe toate, dar nu se poate.

  9. Credeam ca platforma asta e pentru cei care impartasesc o gandire de dreapta, nu pentru stangismele unora (sau unelor). Pentru acestia din urma exista, dupa cate stiu, un site de comunisti (ii zice critic atac – jalnic nume, daca ma intrebati)., iar pentru socialisti platiti de moguli sa latre exista vreo doua televiziuni si platforma aia a catelului lui vantu, stanca parca, creata special pentru grivei. De ce trebuie sa apara si aici? Adica, daca am chef sa-i citesc, ma duc acolo. Mai lasa-ma, donsoara, cu stangismele tale, ca sunt satul!
    Ca o critica la ce spune, adusa si de altii, toata poliloghia se bazeaza pe date despre perceptia romanilor (ce ar alege ei, lucru care ramane la nivelul de parere), si nu pe date care sa arate ce se intampla in realitate. Ele exista. Un exemplu, pe langa altele oferite de ceilalti, e cazul boschetarilor aceia din grozavesti. Acum un an, sau doi, irealitatea facea un reportaj despre o familie de boschetari care traia pe langa intersectia din grozavesti. Povestea prezenta dintr-un unghi lacrimogen, viata grea si felul cum si-au petrecut membrii ei revelionul. Peste cateva luni, un afacerist care vazuse povestea la televizor, le-a oferit un loc de munca in galati plus un loc unde sa stea. Reactia,filmata de aeeasi irealitatea: refuz total al boschetarilor. Adica, cum sa-si paraseasca ei cunostiintele din bucuresti pentru un loc in provincie (unde sa mai si munceasca). Totul este filmat, se poate verifica. Cred ca asta inseamna nemunca la romani, femeie!

      • Ba, intr-un fel imi face. Imi face sange rau. cand vad cum lucreaza voxpublica, de ex, pentru pretenul si finantatorul lor, vantu (vezi cazul rodica culcer- acum, la aparate evoluand comunistul rogozanu si profitorul mircea toma – cel care nu a vazut nimic rau la irealitatea cat timp a fost platit de vantu).

        • Sunt curios cam ce au niste nume deja celebre de-a face cu „dreapta”. Daca tot dispretuiesti (de la inaltimea sentimentelor pure si curate de dreapta – cre’ ca de aia stai tu la ora asta pe net si comentezi de zor, esti de „dreapta”, nu-i asa?) poate iti faci timp si citesti, macar in logica aia a lui „ca sa combati trebuie sa cunosti ce combati” – articolul lui Iulian leca „Cand autorii falimentului Romaniei descopera statul minimal”.

  10. Romania nu e stat de asistati social din vointa oamenilor care au in sange ‘nemunca’.
    Suntem pur si simplu o tara extrem de saraca in zona dezvoltata a lumii care in plus are dezavantajul unei conduceri extrem de proaste (nu ma refer strict la cei de acum).

    In Romania doar teoretic sunt 4 milioane de salariati, mai sunt vreo 3 milioane ce muncesc fara acte. De ce se intampla asta? Din mai multe motive, dar principalele doua sunt remunerarea proasta a muncii si control slab din partea organelor statului ce par impotente in reducerea economiei negre si in a colecta eficient taxele. O tara care nu poate colecta eficient nici macar TVAul e clar ca are o problema de administrare.
    Oamenii nu pot face din munca un tel in viata decat in cazul in care aceasta le asigura un trai decent. Nu e cazul la noi. Mai mult, modelele de succes social sunt cele ale smecherilor si ‘invartitilor’.
    Romania este stat asistat social pentru ca a ei conducere a dorit asta. A fost pomana data poporului ca sa nu maraie prea tare la hotia si incompetenta celor alesi sa faca ceva pentru ei.
    Presedintele ne indeamna acum la munca. Dar ce a facut guvernul Romaniei pentru a stimula economia si a crea noi locuri de munca? Orice guvern dintr-o tara cat de cat civilizata are ca tel declarat creare de locuri de munca si cresterea economica. Guvernul nostru are ca singur tel actual reducerea locurilor de munca de la buget (idee corecta dar aplicata smechereste), reducerea deficitului bugetar si supra-taxarea care au dus la blocarea economiei.
    Circula candva demult o anecdota despre presedintele chinez Mao care a fost interpelat de omologul sau american in legatura cu drepturile omului si la libera circulatie. Mao a raspuns printr-o intrebare: ‘cati chinezi vreti sa emigreze pe an in America ca sa recunoasteti ca in China exista dreptul la libera circulatie?’ Se spune ca americanii au mai redus dupa aceea protestele oficiale. Intr-un mod similar i-as raspunde si presedintelui Romaniei atunci cand acuza romanii de nemunca: ‘Unde e coada la locurile de munca create de politicile regimului Dvs si cati romani vreti sa se aseze la ea ca sa nu mai fie acuzati de nemunca?’

  11. Ceva lipseste din acest comentariu care poarta amprenta usor stangista a SNSPA, si anume o statistica din care sa reiasa cati oameni apti de munca refuza sa munceasca pentru ca au oricum un VMG. Nimeni nu a cerut desfiintarea asistentei sociale, ci doar limitarea ei la cei care au cu adevarat nevoie. problema s-a pus peste tot, pentru ca orice subventie – si ce VMG este o subventie, in fond – naste monstri, adica persoane care o cer fara sa fie indreptatite, birocrati care-si justifica existenta prin numarul mare de subventionati si politicieni care o privesc ca pe o mita electorala. Exact asa fac primarii care acorda VMG pentru a obtine voturi. Si aceste aspecte exista, fac parte din viata reala, si sunt poate mult mai acute decat statisticile bine decupate. Pana la urma ce ne facem cu faptul ca unii muncesc, iar altii beau la carciuma pe banii lor?

      • in postul dinante il faceam pe stanca „catelul lui vantu”. Acuma l-am facut „sclavul lui”. Presupun ca asta nu e o injuratura, de vreme ce celalalt post a trecut. Apoi am zis de de voxpublica (un site) ca e, citez ca sa nu taiati, „o mizerie”. E aceasta o injuratura? POti sa jignesti un site? Mie imi pare a fi o parere. Parca tocmai vorbeati de dreptul la pareri diferite. Rogozanu s-a declarat de multe ori comunist (si ma gandesc ca pentru el asta suna a flatare). Pentru mine e o injuratura, dar asta pentru mine. Iar faptul ca am zis despre toma ca a tacut cat timp a fost platit de vantu, aici unde mai e injuratura, sau limbajul necivilizat (ca despre asta e vorba). La unele posturi ale domnului Vlaston se lafaie limbajul vulgar si nesimtit ca la el acasa si nimeni nu a cenzurat, dovada ca el exista. Si atunci? Ok, poate n-am nimerit eu bine aici. Multi din cei care merita cititi pot fi gasiti si in alte locuri. De domnul Vlaston imi pare rau, dar sa speram ca-si face blog.

  12. Referitor la articol. Ati avut grija tot timpul sa nu va raportati la tarile vestice (pentru a nu amesteca merele cu perele) si ati folosit valori relative (procente etc.).

    Final..Bulgaria are cu 130 000 mai putini someri, dar uitati ca are o populatie de 3 ori mai mica decat a romaniei.

    Eu inteleg ori ca ati obosit pe final, ori ati zis „Suna bine…hai s-o bag ca nu se prinde lumea”.

    Asa ca v-as sfatui ori sa scrieti articole mai scurte ori sa nu mai subestimati cititorii.

    Va Salut
    Andrei

    • Da, si chiar si asa, cu 3 milioane mai putini ca populatia, Bulgaria a cheltuit mai mult pe masuri de producere a locurilor de munca. Multumim de clarificarea aceasta, care sustine in plus argumentul Victori Stoiciu.

  13. „nemunca” la romani e o problema cat se poate de reala. desi sunt prea tanara ca sa fi gustat din oroarea comunismului nu pot sa nu observ ca romanul e asa dezgustat de statutul de muncitor incat considera ca mai bine moare de foame decat sa isi castige painea intr-un mod cinstit si corect fata de cei care totusi muncesc. Am lucrat temporar intr-o firma unde muncitorii veneau, munceau o saptamana si apoi plecau pentru ca li se parea prea greu. cei care nu plecau se apucau de furat de la locul de munca si eventual daca se gaseau alti doritori sa ii inlocuiasca erau concediati. un alt fapt la care am asistat prin clasa a opta a fost ca lucrul cel mai rau care i se putea intampla unui elev era sa ajunga la scoala profesionala (care era privita ca si cand ar fi ajuns in lagar sarmanul copil) lucru indoctrinat in mintea noastra si de parinti dar si de profesori. tot ce pot zice este ca nu suntem pe o cale prea buna. preferam sa facem facultati scumpe si „in curs de acreditare” care sa ne dea o diploma de somer decat sa muncim. normal ca ajungi sa faci fite la un job care ti se pare de nivel prea jos pentru tine dupa o facultate… nu ?

  14. Caz concret: unchiul meu vroia sa angajeze oameni care sa ii culeaga via acum cativa ani si i se raspunde de ce sa vin sa muncesc pentru x lei cand pot sa vin la noapte sa iti fur niste struguri si sa ii vand pentru 2x lei!

  15. Felicitări pentru articol. Sînt de acord cu argumentele dvs si cred că italienii, francezii., spaniolii, portughezii și altii împărtășesc aceleași opinii. Milioane de români au reușit să-și găsească de lucru în țările lor doar pentru că sînt harnici, pentru că fac și ce occidentalii nu mai au chef să facă, pentru că muncesc peste program și se mulțumesc cu puțin. Doar niște conducători proști, chiar și leneși am putea spune, au pierdut rezerva de energie a poporului, fiind incapabili să o mobilizeze și să o folosească aici, în țara lor.

    • Ideea e – de ce pot munci romanii, de ce pot fi la locul lor, de ce pot fi apreciati pentru ce fac, numai in strainatate? Pentru ca aici opinia bizonului majoritar e exact pe invers. De aia.

  16. Date nude de pe site:

    „1. Numarul mediu al ajutoarelor sociale platite in toata tara intr-o luna este de 229.091
    2. Valoarea medie a ajutorului social platit per capita este de 67,5 lei. Vi se pare o suma care sa acopere supravietuirea unei persoane timp de o luna de zile si sa o indemne la nemunca?
    3. Valoarea medie a ajutorului social platit unei familii este de 169 lei.
    4. Valoarea totala a ajutoarelor sociale platite in cadrul venitului minim garantat, in toata tara, a fost anul trecut de 463.752.433 lei. Adica, 107, 85 milioane euro.
    Va reamintesc valoarea contractului pentru programul informatic al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, acel program care a dat problemele cunoscute in aceste zile: 104 milioane euro.”

    Asdadar pentru 100 de milioane de euro suntem gata sa ne lasam expusi violentei sociale ce va veni? Poate o calatorie a libertarienilor romani in favelele tarilor fara stat social i-ar face sa sa rezgandeasca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro