miercuri, decembrie 1, 2021

Steinhardt – un apologet bonom al culturii şi credinţei

Cu înfăţişarea sa indecisă de cărturar şi de sfînt, N. Steinhardt – acest apologet bonom al culturii şi credinţei – putea îmbrăca toate formele libertăţii interioare, indiferent de vitregia contextului. Condamnarea la închisoare (în lotul Noica-Pillat), pentru refuzul denunţului, l-a eliberat, de fapt, de frică şi angoasă. Apoi, trecerea la credinţa creştină i-a întărit şi mai mult curajul de a fi el însuşi. Paradoxal, Jurnalul fericirii s-a putut naşte într-un univers concentraţionar tocmai pentru că autorul lui a mizat pe virtuţile libertăţii conştiinţei, pe puterea ultimă de a depune mărturie despre o formă trăită de adevăr. La o primă analiză logică, pare aproape nefiresc să-ţi extragi fericirea dintr-un loc al recluziunii şi damnării. Dar nu este singurul în această insolită ipostază. C. Noica, prietenul său, va proceda la fel în Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru. Amîndoi, pe căi diferite, vor urma calea pustniciei – unul la Rohia, celălalt la Păltiniş.

Jurnalul lui N. Steinhardt este o incursiune fascinantă într-o memorie de tip palimpsest, în care amintirile, mărturisirile şi excursurile livreşti se interpătrund într-un discurs unificator, conturînd un portret polifonic al unui cărturar creştin care şi-a găsit liniştea acolo unde alţii şi-o pot pierde. Cît priveşte postmodernismul, el este primul nostru postmodern în rasă monahală… N. Steinhardt a găsit lumina chiar în străfundurile beznei, iar acest miracol personal reiese din jurnal. Adept al paradoxurilor existenţiale, el a evoluat în registre greu de conciliat. Manifesta o patimă şi un neastîmpăr literar jucăuş, dar şi o smerenie creştină autentică, o eudaimonologie derutantă. (R. Enescu povestea cum, atunci cînd Steinhardt a vizitat Oradea, l-a însoţit cîteva zile, prilej cu care a murit de foame, pentru că acesta nu mînca decît un covrig şi bea un ceai pe zi, ca atare a trebuit să se adapteze şi el la acest auster regim). Aş apropia Jurnalul lui N. Steinhardt de Confesiunile Sf. Augustin, în amîndouă arzînd aceeaşi patimă şi comprehensiune a credinţei şi culturii. Amîndoi şi-au exersat ego-ul în perspectiva alterităţii imediate ca interfaţă a transcendentalităţii. Amîndoi au rupt-o brutal cu trecutul, unul şi-a schimbat credinţa, celălalt a renunţat la aventurile necredinţei. Între afirmaţia augustiniană, cea conform căreia „credinţa care nu e gîndită e nulă” şi cea steinhardtiană, după care „Dumnezeu nu ne vrea proşti”, există o interferenţă logică şi teologică.

Jurnalul fericirii este o lungă confesiune în „tainele libertăţii” interioare, după cum confesiunile augustiniene sînt jurnalul (fericit al) formării şi autoformării reperelor tainice ale credinţei. În legătură cu literatura augustiniană din Confesiuni, e greu de decelat între frumuseţea şi captivanţa literarităţii, pe de o parte, şi profunzimea adevărului rostit, pe de alta. Mărturisirile sale nu sînt doar un fascinant teren de manifestare a literarităţii şi frumosului estetic, ci sînt, mai ales, o experienţă interioară trăită la limită. Frumosului spunerii augustiniene i se asociază în mod direct pasiunea sondării adevărului. Frumuseţea literaturii augustiniene este şi o frumuseţe a adevărului asumat integral. Amîndoi au apropiat sfinţenia de datele culturale ale umanului, de căderile care ne pot înălţa.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Cat ma bucura articolul dumneavoastra! „Jurnalul fericirii” este cartea care mi-a schimbat existenta. De curand am explicat unor studenti cat de falsa este afirmatia ca aspiratiile de la varful piramidei lui Maslow nu pot fi atinse atata timp cat nevoile primare de hrana, adapost, aparare nu au fost implinite. Argumentul meu se gaseste exact in aceasta carte.

  2. Piramida lui Maslow nu cuprinde experienta spirituala prin care experimentezi faptul ca ” omul nu traieste numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu”.
    Jurnalul Fericirii este una din primele carti care mi-au bucurat sufletul dupa Revolutie. Multumim pentru articol.

  3. „Jurnalul fericirii” rezoneaza diferit in fiecare dintre noi…De altfel, „in apropierea” oamenilor de exceptie, reactiile noastre sunt, mereu, numai in functie de noi insine, de modul nostru de gandire, de valorile in care credem sau, deseori, de stadiul de armonie interioara la care ne aflam, si nu de ei! Nu exista, concret, valoare intrinseca si nici adevar absolut, totul tine de interpretare si astfel, ceva este corect sau nu, adevarat sau minciuna, in functie de propria analiza…!?
    Nu cred ca, in preajma unui ascet e necesar sa te comporti in ascet ca sa-ti manifesti respectul, deoarece abstinenta aleasa nu este o povara! Daca R. Enescu a ales „sa se adapteze” regimului frugal al dlui N.S., intelept ar fi fost sa nu considere ca „moare de foame”, deoarece nu era cu cineva care actiona din constrangere, si nici cu un prozelit care instiga oamenii sa-i adopte modul de viata…Acest episod este, insa, extrem de edificator pentru cei care, ca mine, sunt pasionati de psihologie.
    N. Steinhardt si Sf. Augustin s-au convertit la cristianism la 1500 de ani distanta, in contexte si din motive, evident, extrem de diferite. Faptul ca preocuparile lor filosofice coverg catre rezolutii asemanatoare, cred ca poate fi vazut si ca un motiv de speranta pentru fiecare dintre noi: problemele omenirii sunt, din totdeauna, aceleasi, iar solutiile cele mai eficace sunt, mereu, cele mai simple (!!!), acelea carora, paradoxal, le dam cea mai putina atentie…
    Considerand deci „Trinitatea noastra interioara” – memoria, inteligenta si vointa! – demna de respect, admiratie si consideratie, ascultandu-ne vocea interioara inaintea altora, inclusiv ale celor bisericesti, avem toate sansele sa ducem o viata care sa ne incante in fiecare zi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan F. Pop
oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, 2010 (Premiul special pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Dacia, XXI, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro