duminică, octombrie 2, 2022

Stendap Comedi

Intru și eu, acum cateva seri, la un restaurant. Sau club. Sau bar. Oricum, ceva cu tejghea într-o parte, scaune lungi, sticloanțe, pahare. În cealaltă, adică-n fund, cu ceva cu-n spațiu ca de scenă. Semiobscur, bec/proiector slab, stativ de microfon, parcă draperii roșiatice pe laterale. M-apropii de bar doar cât să văd care-i treaba, deja era ceva lume la mesele dinăuntru, și nici n-apuc să mă dumiresc, adică dacă stau sau plec repede, că lângă mine se așează doi tipi. Supărați. Că ce facem acuma, că de ce nu vine, că hai, fă tu-n număr, zi ceva… Nu mă vedeau, da’ șușoteau tare, de zor. Bref, ideea era că locul e unul din cele care fie doar profită de-un student sărac, fie chiar îi dau ceva de mâncare, fiindcă cică cineva trebuia să facă stendap comedi, era anunțat, omul ia-l de-unde nu-i. Probabil individul era doar un amator bețiv și-i pierise curajul. Amuzat de invizibilitatea pe care cei doi mi-o confereau, mă mănâncă palmele (doar n-o să zic public că mă mănâncă-n cur) și mă aflu-n treabă să mă bag în seamă. Deci îmi vine brusc cheful să fiu și io odată nebun, să fac pe clovnu’. Hai bre, zic, vă salvez eu. (Ochii mari.) Ochii mari! (Capul sucit oblic, a mirare.) Mirare! Da, bos, hai că te scot eu. Vorbesc eu 5-6 minute! Te pricepi? Ești în branșă? Ai mai făcut asta? – mă-ntreabă tipu. (Grimasă de șmecher, atotștiutor. Onomatopee.) Batem palma! – zice bosu’ fără să mai crâcnească. Perfect, hai sus. Cum te prezint? Nu contează, zi-mi cum vrei. (Sprânceană ridicată a întrebare sau dubiu, din partea celuilalt.) Ok, zi-mi Mâmâ. Cum? Mî, mî… inițialele mele. Hai!

Merg cu el pe „scenă” (aș… un podium modest, cemai). Și zice: Dragilor, dragelor… fetelor, băiețeilor… Nebunaticilor! Astăzi avem, pentru toți, inclusiv pentru mine, o surpriză! Ne vom distra cu prietenul meu, cu bunul meu prieten: Mî, Mî. Care n-a mai fost în fața noastră, pe care nu-l știți, dar pe care precis îl veți ști de-acum încolo… Așadar… Mî, Mî! (Aplauze comandate, aplauze automate, simple, normale, de complezență.)

Da, așa e (zic, căci am luat deja microfonul în mână și mă plimb, mă tot plimb încoace și-n colo, ca orice artist de gen – care nu sunt – mai ales pe timp de puncte-puncte). Eu sunt Mâmâ, cu punct după mî, însă pronunțat și scris cu î din a, așa prefer… Ce credeți că-i ușor să fii original, nu? Oricum, îi mulțumesc pentru invitație prietenului meu, bunului meu prieten… Pe care nici nu-l știu cum îl cheamă, de altfel; nu ne-am cunoscut deloc, absolut niciodată; pân-acum, desigur… Glumesc, bine-nțeles. Așa ne-am înțeles, totu-i regie… Oricum… Mă uit la dvs… Sunt tip practic, concret: mă uit printre picioarele d-voastră… (Chiar mă chiorăsc.) Mă rog, printre picioarele mess-e-lor dvs!… Fără semințe… Nu sunteți normali! (Grimasă șmecheră.) Ok, deci sunteți oameni fini. Da ia, hai să vedem. De pildă, câți aveți bacu? (Prin semne pretind ridicarea de mâini. Acestea se ridică. Cam toate.) Câți studenți? (Alte mâini.) Câți aveți licență? (Destule.) Câți doctorat? (Mai puține.) Băăă, sunteți proști? Da cum și de ce, frate? N-aveți și voi colo-șa 500 d-euroi? Da 300? 250! Care n-ai? Bine, hai că vorbim mai târziu. În culise; negociem. (Fac și semn de „vb la tel.”) De fapt întreb toate astea fiindcă tocmai am trecut pe strada mare. Știți voi care. (Șterg aerul cu palmele-n sus – semn de frontispiciu, pancartă sau afiș mare/lat, citind.) „Universitatea Universală de Studii Avansate”. (Grimasă mirată.) UUUSSAAA! Ok. Sun, aud țâr-mâr, deschid ușa. Intru. Secretariat. (Semn de păr lung, buclat + țâțe ronde, săltate cu pușap.) Sau doar Recepție. (Semn de sulemeneală pe toată fața, țâțe și mai mari, pilă lucrând peste unghii.) Mă scuzați, doamnă. Domnișoară, dom-le! Oh, da, bine, mă scuzați iarăși, stimată domnișoară. Da-da bine, ce doriți pe cine căutați cu ce vă putem fi de folos? Știți… (e clar că țâțoasa e bună rău, egal impresionantă și inhibantă), am văzut firma dvs. șiii… mă-ntreb și eu… Ce-nseamnă, ce este, dacă pot să-mi permit… Aha. Om cu multe-ntrebări. Stați să mă resetez. Jurnalist ori de-a dreptul metafizician, cesăzic. Uite, vă recomand filozofia, cemai! Aha, da… (repet, cum ziceam, intimidat, aproape perpelit, aproape timid). Dar cu cine, cine predă, aici, la dvs? (Blonda se-oprește din pilit, tace fixându-mă rigid, țâșnind rapid dup-un îngheț scurt.) Da ce, ce credeți domle, că n-avem cadre capabile, suficiente? A, nuuu, mă gândesc dacă… e cineva așa, cunoscut… Un Liiceanu, un Flonta, Pleșu… Moș Șora… (Retezând.) Iubite tinere domn! Noi aici lucrăm doar cu cadre mari, internaționale, avem viziting, gen profi și confi din USA, din China, din Uu-Ee… (Sailăns.) Șiii… (timidul devenind insinuant, cvasiobraznic) dudui, fătuci, doamne sau domnișoare așa de bune ca dvs., aveți, vin, trec p-aicea? (Sailăns 2. Cap blond coborât și-ncruntat, index indicând ușa.) Aut! (Semn de salut la chipiu, stânga-mprejur, ușchire).

Nu ies bine, că imediat la următoarea intrare, între două vitrine, una parcă cu haine secăndhend, alta cu bomboane-ciucalăți din Republica Moldova – Bucuria, Fericirea, Primăvara, Boticelli… Deci, între: (cap întins, ochi ridicați, mirare, citind firma) „Facul-ta-tiea die Î-naltie Stu-dii Pro-fundie”. (Nu văd bine. Aldine blurate. Clipesc des, mă chiorăsc iar.) Facultatea de Înalte Studii Profunde. FÎSP! (Tac și cuget.) Împing ușa, avansez. Secretariat, Recepție… OOO, MAI GAAAAD! (Mimând iute alura blondei cu machiaj, balcoane, pilă de unghii.) Identica de la Sediu’ Central! Geamăna, clona! Jur pe onoarea mea (semnul crucii)! Doamnă, domnișoară… Dadada, bine, lăsați, sîn sătulă de glume. Altceva…? Treceam și io p-aicea, am fost și pe-acolo… (Sunt timid, definitiv timid. Totuși mă redresez, ba chiar decid să mă tratez. Mintenaș; imediat; pe locus, loco, locum!) Studii înalte. Hmmm, dar cam cât de înalte? (Ultimul cuvânt: pronunție ascensională.) Studii profunde… Hmmm, da’ cam cât de profunde? (Intonație descălecândă.) Vedeți dumneavoastră, zic: cât de profund ajungi, asta depinde o dată de la ce înălțime cazi. Așadar, iată, „cât”-ul depinde de „unde”! Mai mult chiar, „de la ce înălțime” – asta nu-i totul. Nu numai metri-kilometri/picioarele-iarzii contează. Contează și natura spațiului pe care-o străbați, în cazul nostru în care pici. Natura, tipul, adică densitatea, consistența, tensiunea, frecarea, toate contează! De pildă dacă pici prin eter, vid, aer, gaze naturale sau de sere cosmice, prin nori, ceață, ploaie, zăpadă, toate acestea concură, predeterminând ineluctabil viteza și adâncimea, adică gaura pe care o vei face la atingerea solului, subsolului sau dumnezeu știe ce alt material determinat sedimentaro-gravitațional. Vântul… Să luăm de pildă mai la amănunțime doar vântul. Direcția, alături de viteza, energia sau puterea lui, face toți banii. Dacă dracu-l pune pe vânt să bată tare, uraganic, taifunic, să zicem cu 100, poate chiar cu-175 de km pe oră, oblic sau din lateral, păi atunci riști să cazi pe iarbă ori chiar pe asfalt ca o cârpă, ceva mai hacana, și să nu te spargi nici tu, nici mai adânc de respectivele suprafețe să nu te-afunzi vreodată. Așadar, mai pe scurt, care sunt disciplinele academice care ne asigură nouă certitudinea atingerilor înălțimilor și a profundităților celor mai onorante?…

De data asta nu un deget mi s-a arătat, ci tot pumnul, indexul dreptei fiind substituit chiar de pilă. Deci ies, la fel de tăcut ca data trecută. În ușă însă mă răsucesc: Cu studiile profunde ne-am lămurit. Da’ abisale n-aveți?

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. In perioada in care fiecare se strofoca sa bage teSte cit mai dastapte, cu citate din clasici, cu grafice, diagrame, in care mai toti sunt seriosi, constipati, cu grimase ca dupa subt lamiia, un asemenea text e reconfortant ca o ploaie de vara.
    E un text sincer, in care se dezvaluie visul oricarui barbat, tzitze mari si formate, la blonde.

    Cred ca ar trebui sa mergem mai des la restaurante, baruri, cluburi, sa facem, ca putem, ca nu putem, standap comedy, poate fi si sit down.

    Poate ca n-ar fi rau ca platforma contributors sa introduca o rubrica comedy, mai ales la sfirsit de saptamina.

    • cum recunosti titele mari si fundurile bombate ? de unde stii ca nu s siliconate ? daca nu esti macho man (ci doar un pirlit caruia nu i crapa camasa de muschii umflati si nu i mijeste parul abundent de pe piept) n o sa afli niciodata

    • Pripindu-mă să agrăiesc pe acești vajnici primi 3 comentatori, voi numi rândurile lor GENIALE. EXTRAORDINRE chiar. Ba inclusiv BUNE RĂU. (Asta de dragul redactorilor si editorilor, ca chiar s-o creadă și să mă publice-n continuare, nu de-alta. Altminteri, știți preabine, nu-i deloc așa, dar rămâne-ntre noi.) Doar că tot ce ziserăți, din păcate ori din fericire, este FOARTE folositor.
      Mulțămită vouă voi putea reveni în ton mai mult or mai puțin similar, căj da, consider din toată inima că binemeritați și câte alteceva. Deja v-am copt un fel de serial. În avanpremieră mondială absolută, vă informez că personagiul înpricinat n-are cum se chema (nea) Mărin, recte (nepot) Sucă, mai ales că respectivele-s luate/clasice/fumate și nu ne-ar sta bine ca tocmai noi, dușmanii 0 ai furăciunilor și plagiatelor s-o facem lată. Cu o desăvârșită/asbolută și indisputabilă originalitate, ipochimenul nostru se va numi (tadadaaa…) Mitică. Iar de nu ne va păpa covidu’ (deși nu de covid ni-i teamă nouă de-acu, ci mai degrabă de-orice formă de spitalizare națională) și nici aranja-ne-vor telefoanele binelucrătoare ale vechiului secu, atunci precis vom mai povesti.
      Așa să ne-ajute Dumnezeu, respectiv Inșallah!

      • Te previn, e greu sa ai umor, acesta vine asa neanuntat si pleaca la fel, tocma cind crezi ca l-ai prins. Si suntem si tare pretentiosi.

  2. Am ras cu lacrimi (amare). Pacat ca v-ati oprit la receptie, sper ca in episodul următor sa intrati si in amfiteatru sa-i vedem si pe visiting conf din UE, USA si China.
    Lasand gluma la o parte degradarea sistemului academic a început si la case mai mari de cand au aparut precum ciupercile după ploaie o groaza de academii si institute, de la cele de cosmetică pana la cele de bucătărie, care nu sunt altceva decat niste srl-uri de doi bani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa este etnolog și scriitor, dr. în filosofie

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro