Stigmatul Colectiv

Din noaptea de vineri 30 octombrie, Anno Domini 2015, România e ȋn terapie intensivă cu arsuri grave care i-au afectat mai ales generaţia tânără. Printr-un fenomen care a generat discuţii aprinse, răni similare celor suferite de participanţii la concertul trupei Goodbye to Gravity care au luat foc ȋn clubul Colectiv din Bucureşti au apărut la manifestanţii ieşiţi ȋn stradă ȋn toată ţara.

Numeroase voci din rândul credincioşilor au remarcat asemănarea izbitoare a acestui fenomen cu miracolul stigmatelor care reproduc rănile suferite de Iisus ȋn timpul crucificării pe corpul anumitor persoane. După ei, asistăm la o experienţă mistică de masă ȋn care stigmatizaţii din stradă trăiesc clipe de extaz colectiv ȋn care durerea suferită de victimele din clubul bucureştean este multiplicată prin voinţă divină la scara ȋntregii ţări. O dovadă ȋn plus că toţi protestatarii din ţară au intrat ȋntr-o transă colectivă este şi faptul că sunt incapabili să reacţioneze ȋn direcţia ȋn care televiziunile care sprijină Guvernul Ponta vor să-i manipuleze. Intangibili ȋn viziunea lor despre viitor, stigmatizaţii României ȋşi continuă neintimidaţi de sistem marşul lor profetic. După ultimele estimări numărul lor l-a depăşit cu multe ordine de mărime pe cel al sfinţilor stigmatizaţi din panteonul Bisericii Catolice, ȋnsă BOR a ratat ocazia să-şi depăşească rivala, dojenindu-i că se duc la club. Răspunsul mirenilor ortodocşi stigmatizaţi a fost pe măsură: „Daniel, te lepezi de sutană?“ / „Vrem spitale, nu catedrale!“. În loc să le ȋntindă ȋmpăciuitor o mână credincioşilor, PreaNEfericitul Părinte Patriarh le-a ȋntors nervos spatele: „Nu ȋnvăţaţi dumneavoastră Biserica ce are de făcut“. Se aşteaptă ca numărul copiilor retraşi de părinţi de la ora de religie să crească semnificativ după această atitudine lipsită de har şi căinţă ȋn contextul ȋn care mulţi părinţi aşteptau alinare din parte Bisericii, nu apostrofări, după ce copiii lor au murit arşi ȋn incendiul din clubul Colectiv. De asemenea, o lege pentru impozitarea veniturilor Bisericii este cerută cu insistenţă de o societate care ȋşi doreşte ca Biserica să-şi asume aceleaşi obligaţii financiare faţă de stat ca şi enoriaşii săi. Mesajul din stradă este explicit: „Biserica spală creiere şi bani publici ȋn timp ce românii spală wc-uri ȋn alte republici!“.

Au fost şi voci sceptice care au afirmat că stigmatele care reproduc rănile suferite de spectatorii arşi ȋn clubul din clădirea fostei fabrici „Pionierul“ pe corpul manifestanţilor au apărut din dorinţa arzătoare a acestora din urmă de a se asocia suferinţelor celor dintâi. Iar ȋn ceea ce priveşte extazul colectiv care a cuprins toată România, el se explică foarte simplu prin euforia provocată de căderea Guvernului Ponta, de arestarea şi de reţinerea primarului Piedone de către procurorii DNA şi prin ȋncrederea oamenilor ȋntr-un nou ȋnceput. Această stare de fapt este autentificată de lozincile prezente ȋn stradă: „Ei n-au murit, ei ne-au trezit!“ / „The day we give in is the day we die!“ / „Corupţia Ucide!“ / „Să vă fie frică, ţara se ridică!“ /  „Îmi iau ţara ȋnapoi!“ / „Nu vrem să vă reformaţi, vrem cu toţii să plecaţi!“ / „Suntem un mare Colectiv contra unui Guvern abuziv!“ / „Ne-aţi ars, v-am ars! Anticipate!“.

În ceea ce ne priveşte, pentru că suntem fideli principiului conform căruia fiecare e liber să aleagă să creadă ȋn ce ȋl ajută pe el mai mult, respectăm necondiţionat toate vocile care doresc să se facă auzite şi vrem şi noi să adăugăm acestui cor ȋncă una.

Noi considerăm că victimelor incendiului din clubul Colectiv trebuie să le fie transplantată cea mai scumpă piele existentă la ora actuală ȋn România şi credem că aceasta se află ȋn posesia actualei clase politice care de douăzeci şi cinci de ani trăieşte cel mai bine ȋn această ţară.

Având ȋn vedere viitorul umil care le va fi rezervat tuturor membrilor ei, considerăm că acest transplant este şi ȋn avantajul lor pentru că sigur nu s-ar simţi deloc bine ȋn pielea unor foşti politicieni obişnuiţi să fie mereu la putere.