joi, octombrie 22, 2020

Stigmatul Colectiv

Din noaptea de vineri 30 octombrie, Anno Domini 2015, România e ȋn terapie intensivă cu arsuri grave care i-au afectat mai ales generaţia tânără. Printr-un fenomen care a generat discuţii aprinse, răni similare celor suferite de participanţii la concertul trupei Goodbye to Gravity care au luat foc ȋn clubul Colectiv din Bucureşti au apărut la manifestanţii ieşiţi ȋn stradă ȋn toată ţara.

Numeroase voci din rândul credincioşilor au remarcat asemănarea izbitoare a acestui fenomen cu miracolul stigmatelor care reproduc rănile suferite de Iisus ȋn timpul crucificării pe corpul anumitor persoane. După ei, asistăm la o experienţă mistică de masă ȋn care stigmatizaţii din stradă trăiesc clipe de extaz colectiv ȋn care durerea suferită de victimele din clubul bucureştean este multiplicată prin voinţă divină la scara ȋntregii ţări. O dovadă ȋn plus că toţi protestatarii din ţară au intrat ȋntr-o transă colectivă este şi faptul că sunt incapabili să reacţioneze ȋn direcţia ȋn care televiziunile care sprijină Guvernul Ponta vor să-i manipuleze. Intangibili ȋn viziunea lor despre viitor, stigmatizaţii României ȋşi continuă neintimidaţi de sistem marşul lor profetic. După ultimele estimări numărul lor l-a depăşit cu multe ordine de mărime pe cel al sfinţilor stigmatizaţi din panteonul Bisericii Catolice, ȋnsă BOR a ratat ocazia să-şi depăşească rivala, dojenindu-i că se duc la club. Răspunsul mirenilor ortodocşi stigmatizaţi a fost pe măsură: „Daniel, te lepezi de sutană?“ / „Vrem spitale, nu catedrale!“. În loc să le ȋntindă ȋmpăciuitor o mână credincioşilor, PreaNEfericitul Părinte Patriarh le-a ȋntors nervos spatele: „Nu ȋnvăţaţi dumneavoastră Biserica ce are de făcut“. Se aşteaptă ca numărul copiilor retraşi de părinţi de la ora de religie să crească semnificativ după această atitudine lipsită de har şi căinţă ȋn contextul ȋn care mulţi părinţi aşteptau alinare din parte Bisericii, nu apostrofări, după ce copiii lor au murit arşi ȋn incendiul din clubul Colectiv. De asemenea, o lege pentru impozitarea veniturilor Bisericii este cerută cu insistenţă de o societate care ȋşi doreşte ca Biserica să-şi asume aceleaşi obligaţii financiare faţă de stat ca şi enoriaşii săi. Mesajul din stradă este explicit: „Biserica spală creiere şi bani publici ȋn timp ce românii spală wc-uri ȋn alte republici!“.

Au fost şi voci sceptice care au afirmat că stigmatele care reproduc rănile suferite de spectatorii arşi ȋn clubul din clădirea fostei fabrici „Pionierul“ pe corpul manifestanţilor au apărut din dorinţa arzătoare a acestora din urmă de a se asocia suferinţelor celor dintâi. Iar ȋn ceea ce priveşte extazul colectiv care a cuprins toată România, el se explică foarte simplu prin euforia provocată de căderea Guvernului Ponta, de arestarea şi de reţinerea primarului Piedone de către procurorii DNA şi prin ȋncrederea oamenilor ȋntr-un nou ȋnceput. Această stare de fapt este autentificată de lozincile prezente ȋn stradă: „Ei n-au murit, ei ne-au trezit!“ / „The day we give in is the day we die!“ / „Corupţia Ucide!“ / „Să vă fie frică, ţara se ridică!“ /  „Îmi iau ţara ȋnapoi!“ / „Nu vrem să vă reformaţi, vrem cu toţii să plecaţi!“ / „Suntem un mare Colectiv contra unui Guvern abuziv!“ / „Ne-aţi ars, v-am ars! Anticipate!“.

În ceea ce ne priveşte, pentru că suntem fideli principiului conform căruia fiecare e liber să aleagă să creadă ȋn ce ȋl ajută pe el mai mult, respectăm necondiţionat toate vocile care doresc să se facă auzite şi vrem şi noi să adăugăm acestui cor ȋncă una.

Noi considerăm că victimelor incendiului din clubul Colectiv trebuie să le fie transplantată cea mai scumpă piele existentă la ora actuală ȋn România şi credem că aceasta se află ȋn posesia actualei clase politice care de douăzeci şi cinci de ani trăieşte cel mai bine ȋn această ţară.

Având ȋn vedere viitorul umil care le va fi rezervat tuturor membrilor ei, considerăm că acest transplant este şi ȋn avantajul lor pentru că sigur nu s-ar simţi deloc bine ȋn pielea unor foşti politicieni obişnuiţi să fie mereu la putere.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Adrian Mielcioiu
Adrian Mielcioiu
Licenţiat al Facultăţii de Electronică, Comunicaţii şi Calculatoare a Universităţii din Piteşti. În 2005 publică primul său volum de poezie, “Despachetări carnivore”, semnat Adrian Zalmora. Sub acelaşi pseudonim obţine numeroase premii la diverse festivaluri literare, cel mai important fiind Marele premiu al Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, ediţia a XXIII –a. Publică poezie în numeroase reviste literare printre care Vatra, România Literară, Argeş şi Egophobia. În anul 2013 ȋi apare la editura Brumar un al doilea volum de versuri, “Crânguri de portocali”, semnat de această dată cu numele său real.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Ușurel cu autostrada americană pe scări

Săptămâna trecută, presa românească formală și informală ne-a umplut de “Breaking News” despre un Proiect de infrastructură uriaș: Americanii vor construi o cale ferată și...

Cu tancul în lanul imposturii educaționale

Nu am vorbit despre partea educațională a cazului Baranga până nu mi-am luat cele mai bune informații pe care cineva, cu excepția...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.