joi, martie 28, 2024

Ştiinţa – subterfugiu şi scăpare pentru penali?

Am făcut un doctorat „pe bune”; acolo am învăţat să iubesc ştiinţa, şi tot acolo am învăţat că, pentru a publica ceva respectabil, trebuie să munceşti pe brânci. Motivul este simplu: orice cercetător are ambiţia de a descoperi ceva nou în lume, de a afla primul ceea ce nu ştie nimeni. Acesta dorinţă, numită trivial “curiozitate”, este motorul principal al dezvoltării cunoaşterii, care la rândul ei este factorul principal de progres material şi spiritual al omenirii.

E de la sine înţeles că nu toţi fac descoperiri de importanţă majoră, dar tot de la sine înţeles este că rezultatul muncii lor trebuie să fie deosebit, măcar pentru a fi luat în seamă. Iar asta înseamnă învăţare continuă, repetări, transpiraţie şi frustrări. Abia după ce a trecut prin porţile obişnuite ale disperării („nu mai înţeleg nimic!” „nu sunt primul să gândesc asta?”), şi abia după ani de cercetare, un cercetător poate scrie o lucrare care are ceva de spus, în medie una pe an (evit să discut aici despre presiunea academică). Una pe an!

Ceea ce văd însă în România, mai ales în ultimele zile, mă lasă perplex. Pe de o parte, Senatul relaxează condiţiile în care se poate obţine un doctorat, în condiţiile în care o grămadă de doctorate sunt (dovedit) plagiate, de la vlădică la opincă. Personal, am privit doctoratul ca pe o şansă ce mi s-a oferit, de a face cercetare plătit cu salariu (altfel, câţi dintre noi avem privilegiul asta?). În România ultimilor ani însă, doctoratul a fost abuzat, a fost transformat într-o emblemă ce dă bine pe CV: poţi obţine un post mai bun, ai acces în cercuri mai selecte, ba te poţi şi lăuda că eşti mai deştept decât alţii. Desigur, dacă se poate, un doctorat fără muncă, adică plagiat. Acţiunea recentă a Senatului, de a permite plagiatorilor să îşi retragă singuri doctoratul, îi face pe aceştia imuni la orice acţiuni ulterioare ale organelor abilitate. Iar unde nu e frică, mai păzeşte oile dacă poţi!

În România s-a ajuns să se abuzeze de o instituţie (a doctoratului) care trebuia, în esenţă, să fie un standard în activitatea de cercetare. În mod normal, competiţia pentru descoperire trebuie să fie adevăratul criteriu de valoare a omului de ştiinţă şi nu falsele ierarhii bazate pe diplome sau titluri ştiinţifice fără acoperire. Crearea de ierarhii false, cu acapararea unor poziţii de decizie, bazate pe pricipiul „să ajung eu sus şi să elimin orice concurenţă reală, prin orice mijloace” devine un factor de frână şi regres nu numai pentru sistemul cercetării, dar şi pentru întreaga societate. Crearea unor false ierarhii şi efectul nociv al practicilor specifice acesteia distrug sistemul cunoaşterii şi blochează adevăratele valori.

Citesc de câţiva ani în presă cum un puşcăriaş sau altul obţin reduceri de condamnare pe baza lucrărilor „ştiinţifice” scrise în închisoare. E de la sine înţeles că acele lucrări nu abordează probleme din fizica cuantică sau din biologia moleculară (pentru care îţi trebuie laboratoare). Cum poţi face „cercetare” în închisoare, fără colegi activi cu care să schimbi idei, fără laboratoare şi fără muncă de teren? Am râs de asta în sinea mea; în fond, fiecare ţară îşi are ciudăţeniile ei, trebuie să aibă şi România câteva, nu? M-am bucurat, când, acum câteva luni, guvernul a pus un moratoriu asupra acestor practici.

Mai nou însă, Senatul a confirmat că fiecare lucrare ştiinţifică aduce o reducere de câte 20 de zile a pedepsei. Să vedeţi acum puşcăriaşi cu bani (că despre ei e vorba, dintre cei corupţi) cum „scriu” 10 lucrări pe an. Cine îi verifică dacă au fost scrise de ei, cine verifică unde sunt publicate şi cine îi poate sancţiona în caz de fraudă?

Dragi prieteni, dragi colegi, daţi va rog mai departe mesajul asta, dacă sunteţi de acord cu mine: cercetarea este o treaba de dedicaţie, se face din pasiune şi necesită un efort uriaş. În numele tuturor cercetătorilor din România care îşi fac treaba serios, va rugăm, parlamentari, nu va bateţi joc de sistem!

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. „Am făcut un doctorat „pe bune”; acolo am învăţat să iubesc ştiinţa, şi tot acolo am învăţat că, pentru a publica ceva respectabil, trebuie să munceşti pe brânci. Motivul este simplu: orice cercetător are ambiţia de a descoperi ceva nou în lume, de a afla primul ceea ce nu ştie nimeni. ”

    Exact asta e esenta unei teze de doctorat: sa descoperi ceva nou în lume, sa afli primul ceea ce nu ştie nimeni.

    Matt Might e autorul unui excelent ghid ilustrat care arata ce e un doctorat:

    „The illustrated guide to a Ph.D.”

    http://matt.might.net/articles/phd-school-in-pictures/

    A fost tradus pina acum in limbile:

    French translation (by Sara Mathieu-C.)
    Urdu translation (by Adnan Masood)
    Japanese translation (by Kimikazu Kato)
    UK English „translation” (as interpreted by Gabriel Egan)
    Brazilian Portuguese translation (by Kleber Jacinto)
    Turkish translation (by Y.Ercan Payidar)
    Spanish translation (by Ismael Peña-López)
    Italian translation (by Alessandro Ferrari)
    Indonesian translation (by Robin Malau)
    Greek translation (by Anestis Chatzidiakos)
    Korean translation
    Norwegian translation (by DION)
    Russian translation (by Shemra Rizzo)
    Hungarian translation (by Zoltan Prekopcsak)
    Chinese translation (by Yifeng Yuan)
    Simplified Chinese translation by (Sijia Zhao)
    German translation (by Paul Balzer)
    Persian translation (by Kian Abbasnejadi)
    Czech translation (by Lukas Kalous)
    Slovak translation (by Stano Bustor)
    Serbian Translation (by Lazar Kovacevic)
    Swedish Translation
    Filipino translation (by Andrew Pua)
    Italian translation (by Marco Fotino)
    Arabic translation (by Areeb Alowisheq)
    Vietnamese translation.
    Polish translation.
    Dutch translation.
    Ukranian translation.
    Hebrew translation (by Regev Elya).
    Belarussian translation.
    Catalan translation by Sebas Mas.
    Finnish translation by Joutsiniemi Anssi.
    Basque Translation by Jesus Romo.

    Nimeni, absolut nimeni, nu s-a gasit sa il traduca si in romana.

    P.S. Am inteles ca in Romania exista o lege care adauga nu stiu cite procente la salariu daca ai un doctorat si esti slujbas la stat. Probabil ca asta e primul motiv pentru care alearga romanul dupa doctorate.

  2. Demersul autorului articolului este logic si de bun simt. Tocmai de aceea, nu este pe limba ce-o inteleg (si-o vorbesc) onor-parlamentarii nostri. Cu atat mai putine sanse au rugamintile adresate parlamentarilor.
    „Alesilor” nostri li s-au albit degetele inclestate pe scaunele de pe care nici Justitia nu reuseste sa-i clinteasca, de multe ori. In plus, se pare ca si in randurile lor e inflatie de doctori gaunosi. Asa ca ce sa ne mai miram ca multe voturi din parlament ne fac sa gandim ca „USL traieste”?!… Parlamentul nu se dezminte si, inca o data, ne dovedeste ca interesul personal si/sau de grup bate, de departe, interesul national. Iar asta se intampla in organul legiuitor al Romaniei!… Daca poporul roman nu-si trage invatamintele din FAPTELE politicienilor, facand abstractie de VORBELE politicienilor, nu prea avem sanse de a ne insanatosi, ca natiune.

    Anul acesta, avem sansa de a face un prim pas, mic, catre o democratie normala, iesind din „democratia originala” a ultimilor 25 de ani. Sa facem acest pas, oricat de mic ne-ar parea el! E un pas inainte, care merita facut, zic eu. Merita sa iesim la vot, in decembrie!

    • degeaba iesim la vot.Exista un „duh rau” eu cred ca o organizatie bine pusa la punct care are grija ca pe listele pe care le votam sa existe numai oameni de aceasta factura. Acest lucru il poate constata oricine examineaza listele din ultimii 20 de ani. Probabilistic asa ceva nu se poate intampla daca exista alegeri libere. La noi s-a instalat noul si modernul tip de dictatura, perfida ,ipocrita. De aceea se mentine aceasta lipsa de transparenta ca de stat de drept nu mai vorbesc….

      • @ adi

        Este parerea dumneavoastra, la care aveti dreptul, dar pe care n-o impartasesc. Dupa mine, „duhul rau” se afla in prima propozitie a comentariului dumneavoastra. :)

        Eu vad doua variante posibile:
        1. Daca comentariul dumneavoastra este de buna credinta, va propun sa faceti o incercare: mergeti si ajutati, cu semnatura dumneavoastra, USR sa poata candida la parlamentare. Apoi mergeti la vot si votati listele USR. Daca USR trece pragul si va avea parlamentari, puteti sa-i urmariti 4 ani si sa decideti daca performeaza sau nu, in raport cu cei ce sunt pe liste de 20 de ani incoace.
        2. Daca comentariul dumneavoastra are doar scopul de a indemna la absenteism, deduc ca referirea la USR va provoaca o reactie alergica si n-am ce solutie sa va sugerez.

        Absenteismul de la vot nu poate ajuta decat „establishment” -ul politic actual.
        Iar statul de drept a inceput sa se manifeste in Romania, de cativa ani buni, ma mir ca n-ati observat…

      • Ați pus-o de un frumos exemplu de propagandă PSD-istă. Dar mai sunt și altele ce se poartă: „Toți sunt la fel. E inutil să votezi. Hai să le arătăm politicienilor indiganrea noastră boicotând alegerile sau anulându-ne votul” + nenumărate alte cretinisme similare. Toți cei ce pun botu’ la aberațiile astea îl lasă de fapt pe un cretin cu creierii franjuri sau mâncați de senilitate să-i decidă viitorul pentru un kil de ulei, niște mici sau ceva bere. Vă meritați soarta. Întotdeauna eistă cineva mai puțin rău ca PSD, ALDE, UNPR…

      • Subscriu în totalitate demersului autorului, în primul rând, deoarece și eu am terminat un doctorat muncit, după 6 ani de studiu, documentări (în arhive, biblioteci), muncă de teren… În altă ordine de idei, însă, legat de observația lui @adi, nu este vorba că ieșim noi „degeaba” la vot, ci că, „ai lor”, votanții spălați pe creier, sunt mai mulți și votexză cu cei care sunt „după chipul și asemănarea lor”, adică hoți! V-ați întrebat vreodată câți sunt cei care, oameni simpli ca noi, nu parlamentari, miniștri, funcționari penali, zic, împăciuitor, despre câte un asemenea penal, ajuns la răcoare: „ce, dom’le, dacă a furat, că și eu dacă eram în locul lui, făceam la fel!”. Sau câți sunt cei ce admiră un „doctor” plagiator, pentru că „e șmecher”, pentru că „s-a descurcat, s-a învârtit”? Acești spălați pe creier zic, adesea cu năduf: „Toți fură, dom’le” – și continuă, apoi, în gând… „numai eu nu pot să fur!”… Pe ăștia cum îi schimbăm, cine o face și când? Că dacă nu o facem, atunci abia votăm degeaba, fiindcă-s mai mulți ca noi!

  3. A trecut vremea cand parlamentarii reactionau la rugaminti. Trebuie sa le impunem asta.

    Se pare ca au uitat pe cine reprezinta, si trebuie sa le aducem aminte.

    • Dimpotrivă! N-au uitat nimic, ci încep să realizeze tot mai bine cine sunt alegătorii care contează. Adică ăia care merg la vot de fiecare dată și de la prima oră a zilei. Sunt cei ce se bucură când sunt miluiți cu ceva pomeni electroale, dar chiar dacă nu primesc nimic și înjură cu năduf, tot pe cei mai fetizi și descompuși candidași îi votează. Ăștia sunt imuni a acuzațiile de furt și impostură aduse celor pe care-i votează. Ei și-au clădit existnțele lor meschine pe mici găinării. Ei nu îi pot urâ pe marii pungași, ci doar îi invidiază („ehei, dacă băgam și eu mâinile până la coate ca alți…”). Ăsta e singurul electorat care contează.

      Idioții ingenioși care în ziua alegerilor stau acasă „ca să-i pedepsească pe politicieni”, sau „pentru că nu e cool să votezi” sau pentru că „ dă-i dreaqu’ că-s cu toții la fel” nu contează. Singurul lucru pe care-l merită ei din partea politicienilor e să li se urineze în cap cu boltă, să fie umilți și striviți cât de des e posibil… Poate așa or să mai învețe câteceva în rumătoarele decenii… :P

  4. cine i harnic si munceste ori e prost ori nu gindeste.
    castele parazitare, construite piramidal, organizate in partide si institutii ale statului (de la parlamentari, ciomagari, propagandisti / manipulatori, „interesi / risi” nationali, justitiari si pina la controlori / reglementatori / zapcii de toate soiurile) au descoperit calea prosperitatii in capitalismul original (de cumetrie) : jilturi comode, responsabilitate zero, lefuri uriase, pensii speciale si alte privilegii ! pai cum sa nu rida astia n nas fraierilor care se zbat, aduc plusvaloare reala si creeaza locuri de munca ?! iar ca „afacerea” sa fie completa si nemuritoare (o piine asigurata si progeniturilor), si au inventat propriile universitati si scoli doctorale, in creuzetele carora se nasc cirmacii, generalii si academicienii de azi si de miine ! nu i asta „stiinta” ?

  5. Un articol binevenit, domnule Cristian Presura! Știm cu toții și privim neputincioși cum învățământul de toate gradele se sufocă în haos și indiferență. Proliferarea, după ’90, a universităților private (fabrici de diplome și doctorate) și scăderea drastică a standardelor de calitate ne-au adus (printre altele) în impasul în care ne aflăm. Cum să stârnești acea „dorință numită trivial „curiozitate”, în rândul unor adolescenți care „se trezesc” admiși la facultate doar pe baza diplomei de bac? Astăzi nu mai miră pe nimeni că mulți absolvenți de universități abia știu să scrie, în timp ce țara geme de doctori. De unde credeți că au răsărit parlamentarii nostri, agramați și aroganți?
    Ce să mai vorbim despre spirit civic sau responsabilitate? Dintr-un infografic cu categoriile de vârstă ale celor care s-au prezentat la vot la alegerile locale, aflăm că cele mai slab reprezentate sunt categoria de tineri aflați între 18-24 de ani (cca 300.000 de votanți) și cea între 25-34 ani (cca 600.000 de votanți). Sunt cei „foarte ocupați” să emită opinii pe facebook sau aiurea, și care nu-și pot rupe 10 minute din timpul lor prețios, să dea o fugă până la secția de votare.
    Așa că, să nu mai dăm vina pe electoratul captiv, masa de manevră a PSD. E în scădere…

    • -” învățământul de toate gradele se sufocă în haos și indiferență”
      O fi, ca prea cu avint o zici, exact cum „se sufocau unii” (cunosti ceva?) pe cind era Funeriu ministru. Ministrul fara Bac.
      Pina la urma ce va place celor ce va sufocati in „haos si indiferenta”? mie mi se pare ca si multa ipocrizie. Funeriu a satresat copii si profesorii. Abramburica dece nu e buna? caci observ ca mai nimeni nu prea ii pronunta numele cind e vorba de „haosul si indiferenta” din invatamint :P

          • imi amintesti acut de Simion Simionovici cind povestea cum l-a intilnit in Siberia, la minus 40 de grade Celsius, pe Vladimir Ilici, care era cu mina dreapta ridicata-n sus. Era si un vint f. puternic si Vladimir Ilici nu avea suba!

            • @neamțu țiganu: Simion Simionovici, da. Excelentă comparație! N-aș fi găsit una mai bună :)

      • Unii incep sa se sufoce si acum cand ministru e Dumitru. Ministru colaborator al securitatii. Macar cu Funeriu erau mai aproape de realitate, acela neputand arata o tidula romaneasca pe care sa scrie Bac., dar asta are o tidula romaneasca pe care scrie ca nu, dar cica nu e buna, trebuie alta/altele, pana s-o potrivi.

        • Aha, daca nu ai studiat in tara si nu ai mincat salam cu soia esti suspect?
          Ministrul Mircea Dumitru a bagat batul in cuibul cu vipere. Trebuie sa i se gaseasca si lui o tidula lipsa :P

  6. Domnule Presura

    In primul rand sunt de acord in ce proveste inflatia de doctorate. Care inflatie duce la .. sa zicem lipsa de originalitate in ce priveste doctoratele.

    Ins aas avea o mica observatie in privinta lucrarilor stiintifice scrise in .. sa zicem captivitate. Adica depinde cine scrie. Doctorul Mencinkoski de pilda … stie destul si are tiimp .. nu crdfetica ce a scris ar putea fi numit lucrare stiintifica? Nu?
    Sa presupunem ca aveti un pic de ghinion si ajungeti dvoastra in.. captivitate ( daca conduceti automobilul aveti destule sanse.. Un accident din culpa comuna, doi martori rauvoitori sau doar subiectivi, o conjunctura mai proasta si puteti sa fiti „parcat” 3 -4 ani.) Ati avea destul timp, destule cunostinte. Daca ati scrie sa zicem o carte „Electonica sa o inteleaga si Ghita Bizonu’ ” din care sa inteleg si eu diferenta dintre dioda si tranzistor , adica o carte de stinta popularizata INTREBAREA ESTE :cartea aia ar fi sau nu valabila? Ca un parlit de umanist cu studi juridice (nu am practicat) recunsoc ca as fi tentat sa zic ca lucrarea dpv juridic e valabila si sa reduc pedeapsa (numa dupa ce schimbati titlul ca sa nu fiu acuzat de primire de foloase necuvenite … adica ca ajung celebru datorita titlului ..)

    • Buna ziua.

      Exista un argument utilitarist (cred ca am citit asta recent la Doru Castaian) si unul filozofic. Argumentul utilitarist suna asa: cati cercetatori avem aterizati in inchisoare, capabili sa scrie lucrarii stiintifice de acolo si cati corupti din cauza DNA-ului? Indraznesc sa cred ca balanta inclina in dreapta. Chiar si daca e invers, argumentul utilitarist continua: „chiar si numai daca sunt doi corupti, legea nu trebuie sa permita asta, in defavoarea a a sute de cercetatori sau a mea”, sau, si mai bine, legea se poate ajusta, in asa fel incat sa se aplice doar celor care au avut stat de plata de cercetator inainte de a ajunge la inchisoare, nu care devin cercetatori peste noapte. Bottom line, este ca societatea trebuie sa primeasca un semnal clar: „coruptia ucide”, si ea nu trebuie tolerata sub nici o forma. Prin astfel de idei, adanc patrunse in societate, s-au dezvoltat si alte natiuni pe care le invidiem azi, cu dezavantajului faptului ca, poate, nu e corect pentru altii (ma refer in special la spiritul de munca al protestantilor). Daca, personal, as pati chestia asta, sincer, as prefera sa dau cu sapa in santul comunal, sa-mi recuperez acele zile, decat de ies scriind o carte prin care sa arat ca sunt un om inteligent si, in felul asta, cu drepturi mai putine de a fi pedepsit… parerea mea…

    • Sa intelegem ca parlamentarii, in grija lor pentru viitorul tarii, nu vor ca oamenii cu aplecare spre stiinta si care au fraudat bunul public sa stea degeaba in inchisoare…posibil, dar o lege care nu difererentiaza intre acesti oamenii de stiinta si plagiatori nu face decat sa ii favorizeze pe cei din urma in timp ce ii devalorizeaza pe primii (a fost oare asta intentia Dnei Andronescu?)
      Nu stiu unde sau de ce ati studiat stiintele juridice, dar intelesul titlului articolului va scapa in totalitate, e bine sa intrebati un magistrat care va trebui sa se pronunte pe legea respectiva

  7. Draga domnule Presura,

    M-am oprit din lucru sa va dau niste lamuriri. Acum 35 de ani cand am inceput eu cercetarea, doctoratul era o raritate si aici si in lume. Dura 5 ani minim, iar profesorul cu care mi-am dat doctoratul aici in Romania , mi-a spsus ca fara 20 de lucrari scrise de mine ca autor nici nu se uita pe teza si teza era in inginerie unde nu se publica tocmai usor ca in alte domenii.Nici una din aceste lucrari nu l-a avut co-autor, asa cum se obisnuieste azi.
    Aveam 32 de ani cand mi-am dat teza,fiind cel mai tanar doctor ing. a anilor 1990. Azi doctoratul a devenit fenomen de masa in toate domeniile , sunt profesori in USA care au 50 sau 60 de doctoranzi ,care produc minim 60 de lucrari pe an pe care profesorul respectiv e co-autor fara ca pe unele sa le fi vazut macar. Mediul academic unde cantitatea: nr. de articole, factorul de impact, H factor a ajuns un substitut al calitatii cercetarii stiintifice, se indrepta spre prostututie intelectuala cu viteza luminii. Putea sa fie Romania inaintea acestei tendinte generale? Nu.
    Si in Romania se scriu teze de doctorat „pe bune”. E greu sa plagiezi in mate, fizica, chimie, medicina sau inginerie. In schimb , avem mari probleme la stiinte militare, drept, in „universitati” cu nume de domnitori dedicate armatei ,politiei, si baietilor de la secu.
    Acolo se plagiaza din greu, conducatorii de doctorat fiind dupa chipul si asemanarea lui Gabi Oprea : suficienti, mediocri, cu grad de col. sau general.

    Reflexul de a ne lua titluri academice nemeritate vine de la Elena Ceausescu : Oprea, Ponta, Toba, Pandele, Negoita nefiind decat zatul, scursura unei epocii agresive bazata pe servilism, agresivitate si mai ales impostura. De aceea azi Romania e o combinatie intersanta intre Congo si UE.Va trece si asta, semanam din ce in ce mai mult cu UE,dar trebuie ca generatia care a visat sa fie ca Ceausescu-Romanian dream, sau ofiter de Secu-alt Romanian dream sa dispara pure si simplu. Si a inceput sa dispara, desi are in Ponta sau Gabi Oprea demni reprezentanti

    Pe curand,

    M.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Presura
Cristian Presurahttps://www.facebook.com/stiintaclub
Fizician, cercetator la compania Philips, Olanda (canal youtube) Autor al lucrarii "Fizica Povestita", aparuta la editura Humanitas in anul 2014. Absolvent al facultatilor de electrotehnica si de fizica, Cristi a obtinut doctoratul in fizica la Universitatea Groningen, Olanda, in anul 2002, unde a caracterizat proprietatile optice ale sistemelor corelate de electroni. Rezultatele sale s-au concretizat in lucrari publicate in reviste de specialitate: Physical Review Letters si Science. In prezent este cercetator la compania Philips, Olanda, unde s-a specializat in domeniul senzorilor medicali. Impreuna cu echipa sa, a inventat si introdus pe piata primul ceas capabil sa masoare pulsul sportivilor, numai pe baza senzorilor optici. A publicat mai multe zeci de lucrari si brevete de inventie. Este membru al asociatiei cercetatorilor romani Ad Astra. In fiecare zi, Cristi descrie, pe scurt, cate o stire din stiinta, pe pagina sa de Facebook: https://www.facebook.com/presura

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro