miercuri, septembrie 23, 2020

Strategia Energetică – analiza de riscuri, vulnerabilități, amenințări, pericole, oportunități

Săptămâna trecută am încercat să fac un punctaj al problemelor industriei energetice românesti. Metoda RAV (riscuri, amenințări, vulnerabilități) este cel mai des folosită. Eu prefer să folosesc o metodă de analiză care mi se pare mai completă. Această metodă (RVAP-O) a fost inițiată de Răzvan Grigoraș, lector universitar, doctor la Universitatea Națională de Apărare în cartea Risc și Oportunitate în Securitatea Națională. Pentru o înțelegere mai bună, redau schema acesteia.

Doresc să meționez încă o dată că acest material este realizat după o lungă documentare, înainte de apariția SNAp și mă bucur că am anticipat câteva din punctele ce se află în aceasta.

Riscuri

  • România este supusă unor mari riscuri energetice urmare a cedării din suveranitatea energetică, adică a vânzării de companii deținătoare de resurse și active importante din sistemul național energetic.
  • În industria energetică regională România a fost o lungă perioadă de timp impredictibilă. În doar opt luni de la schimbarea puterii s-au făcut câteva declarații și au fost luate câteva măsuri în a schimba situația. În continuare România poate redeveni impredictibilă în strategiile și politicile energetice, redeschizând căi de pătrundere a capitalurilor din țările nealiate (Rusia, China, din spatiul MENA) și reîncepând să practice o retorica naționalist – antioccidentală, îndepărtând capitalul european și american.
  • Sunt coagulate grupuri de presiune (de interese) în industria energetică internațională care influențează politicile energetice naționale. Există grupuri de interese românești care influențează politicile energetice naționale slăbind potențialul de influență a României în regiune. De minim 10 ani, indiferent de guvernare, există același grup de interese care coordonează industria energetică românească.
  • Lipsa capacității de interconeare a rețelelor electrice și de gaze, capacitatea de import de energie electrică este limitata la aproape 2000 MW, în situația în care importurile au depășit 1800 MW în vârf de sarcină în ultima perioadă. Această situație poate duce la black-out.
  • România preferă să importe energie, deoarece prețurile externe sunt mai mici. Deoarece majoritatea producătorilor mari sunt de importanță strategică nu pot fi lăsați să intre în faliment, consecință a inactivității.
  • Toate companiile energetice produc pierderi la bugetul de stat. Unele produc din cauza tehnologiilor vechi, a inadecvării la piață și a prostului management și acest lucru se vede în bilanț sau în intrarea în diverse proceduri de insolvență. Altele produc pierderi prin proasta gestionare a resurselor financiare, cheltuieli inadecvate și exagerate, diminuând cotele alocate retehnologizării și profitului (dividentele acționarilor, deci și dividentele distribuite statului).
  • Există companii energetice naţionale care în conjunctura actuală nu sunt competitive în piaţa internaţională sau regională de energie.
  • Avem o singură tipologie a oamenilor ce sunt numiți în funcțiile cheie ce decid în legătură cu companiile din infrastructuri critice la care statul deține acțiuni. Aceștia au aceleași caracteristici: neprofesionisti sau slab profesionalizați, cu o carieră profesională și studii incerte și despre care uneori presa relatează diverse fapte de corupție. Numirile se fac după același pattern: posturile sunt blocate, se eliberează după o perioadă de timp, sunt ținute secrete informațiile despre deblocare, schimbarea oranigramei și a fișelor de post și apoi apare în presă cine ocupă postul, neștiindu-se cine a decis numirile la nivel informal. Guvernul nu are o structură care să se ocupe de recrutarea și numirea de resursă umană profesionistă, preferându-se recomandarea / recompensarea de grup și de partid în funcții care necesită pregătire și experiență temeinice.

Vulnerabilități:

  • o legislație în domeniu energetic, fiscal și a muncii deficitară.
  • oligopolizarea și cartelizarea extracției, prelucrării, transportului și distribuției de către companii care nu țin cont de interesul național și al cetățeanului.
  • Piața organizată OPCOM nu este independentă (se află în structura Transelectrica). Pe piața OPCOM nu există pentru tranzacționare produse de heaging.
  • UE nu are o politică comună de acces la resurse, țările UE negociază separat cu Rusia.
  • CET-urile (în marea majoritate) sunt gestionate de CL și CJ, adică sunt politizate și conduse de neprofesioniști. De asemenea CEO se află în prag de insolvență și CEH în insolvență.
  • Lacurile de acumulare nu au mai fost decolmatate de 30 de ani, rezultă că rapoartele despre rezerva de apă cunt false și din rapoarte trebuie sa fie scoase 30%
  • Îmbătrânirea forței de muncă din industria enrgetică.

Amenințări și Pericole

  • dispunerea debalansată a resurselor energetice și traseelor de transport ale acestora, pozitia de oligopol fiind deținută de Federația Rusă.
  • Strategia energetică rusească prevede:
  1. țările Uniunii Europene să devină cât mai dependente de gazul rusesc,
  2. Federația Rusă să facă investiții gigant în conducte,
  3. mărirea capacităților de transport din țările fostei URSS: Turkmenistan, Kazakstan, Uzbekistan și Azerbaijan către Occident, deci mărirea monopolului rusesc,
  4. crearea de firme intermediare în țările occidentale care să se ocupe de importurile de gaze.
  5. asocierea Gazprom cu “vechii parteneri de afaceri” ai acestuia în diverse firme,
  6. intrarea în acționariatul a cât mai multor firme de producție și distribuție de gaze sau producători de material rulant pentru industria extracției și transportului de gaze din occident,
  7. achiziționarea companiilor naționale de transport și distribuție de gaze din cât mai multe țări europene,
  8. achiziționarea sau asocierea cu cât mai multe firme de infrastructură din țările europene (comunicații, transport feroviar, etc) la schimb cu un preț mai mic al gazelor.
  • Situația geopolitică complicată de zonele cu conflicte înghețate din jurul Mării Negre: Abhazia, Osetia, Nagorno – Karabach, Donbas, Crimea și zona extinsă a Mării Negre: Siria, toate având și o componentă energetică.
  • Federația Rusă este un stat care generează insecuritate.
  • Federația Rusă preferă să negocieze cu statele (și nu cu UE direct) în funcție de: gradul de dependență față de resursele energetice rusești, procentul fiecărei țări din totalul exportului rusesc de resurse, de mărimea teritoriului acestuia, de mărimea economiei acestuia, de capacitatea de apărare armată, de interesele economice pe care Rusia le are în legătură cu statul respectiv și funcție de istoria comună.
  • conturarea „cleștelui energetic rusesc”, reprezentat de coridorul nordic de transport North Stream și de coridorul sudic Turk Stream.
  • Federația Rusă blocheză orice inițiativă de dezvoltare de capacități de extracție și transport de resurse energetice dacă nu este parte din aceasta.
  • Amenințarea maghiară: Ungaria se transformă în placa turnantă a transportului și tranzacțiilor cu produse energetice. Autoritatile maghiare influențează prin metode neortodoxe politicile companiilor naționle românești, în special cele de transport, Transelectrica și Transgaz.
  • China, în ultimii ani este din ce în ce mai prezentă în UE și în România. În domeniul energetic, a ocolit infrastuctura de producție și transport de gaze, dar s-a arătat foarte interesantă de investitii în domeniul nuclear: extracția de uraniu și producția de energie electrică, încheind acorduri în aceste domenii. S-a demonstrat că de fapt aceste acorduri au blocat terminarea reactoarelor III și IV de la Centrala de la Cernavodă și că reprezentanții companiilor energetice chinezești au derulat operațiuni de spionaj.
  • Distribuția de energie electrică și gaze este cel mai mare producator de profit din industria energetică și aproape toate companiile românești de distribuție sunt privatizare în procente mai mari de 50%, statul român nemaideținând controlul (2 pentru gaze și 4 importante pentru energie electrică, a cincea – Electrica – încă având capital majoritar de stat). Acestea reprezintă poziții de oligopoli, având clienti captivi. O parte din ele sunt în proprietatea altor state sau mari companii internaționale (Enel – Italia, CEZ – Cehia, Engie – Franța, E.On – Germania), care cu toate că sunt aliate ar putea reprezenta pericole deoarece acestea pot vinde participațiile majoritare altor companii din țări nealiate.
  • O situație asemănătoare este în extracție, Petromul, având acționar majoritar OMV din Austria plus un acționariat semnificativ provenind din Federația Rusă, fapt de oferă accesul la decizii în politicile energetice românești.
  • Distribuția de combustibili lichizi este în procent de aproape 100% în proprietatea unor companii din state care nu sunt (toate) aliate României (Lukoil, Gazprom, Socar, Kazmunay Gaz, MOL). Acestea se pot carteliza și pot influiența politicile în domeniu.
  • Aproape toate aceste companii au probleme juridice cu statul român ce provin din nerespectarea contractelor de „privatizare” (OMV, ENEL CEZ, EOn), datorii nerecunoscute (Rompetrol – KazMunayGaz), evaziune fiscală (LukOil) sau taxarea ilegală a consumatorilor (ENEL). Pericolul este asupra cartelizarii prețurilor.
  • Toate marile companii străine din industria energetică romănească sunt vulnerabile Gazpromului, acesta ori fiind acționar ori partener comercial principal.
  • Toate firmele importatoare de gaze sunt cu acționariat Gazprom.
  • Există 3 rafinării în funcțiune (din 10) ce aparțin OMV, Lukoil și KazMunayGaz, generând riscuri asemănătoare cu cele enumerate mai sus.
  • Doar 40% din producția națională de gaz este gestionată de o firma românească (Romgaz)
  • Uniunea Europeană, prin Comisia Europeană, încearcă să creeze o politică energetică unitară a țărilor componente, impunându-le un set de reguli în economisirea energiei, în interconecarea sistemelor naționale de transport de gaze sau de curent electric, în realizarea de proiecte alternative de aprovizionare cu energie. Problema pe care o are CE este că țările membre opun rezistență prin amânarea sau nerespectarea deciziilor și recomandărilor emise în domeniu. Cel mai mare pericol de securitate energetică europeană este mărirea dependenței Germaniei față de gazele rusești prin eliminarea până în 2020 a producției de energie electrică nucleară.
  • Problema pe care o mai are de rezolvat UE este de a depista care este cel mai mic pericol în raport cu Rusia: să micșoreze importurile de gaze rusești, fapt ce poate duce la micșorarea PIB-ului acesteia și intrarea în incapacitate de plată a Federației Ruse sau la menținerea actualei stări de fapt care de asemenea este generatoare de insecuritate.
  • Un alt pericol de securitate în Europa este reducerea volumelor de transport a produselor energetice prin traseele ce străbat Ucraina prin mărirea capacităților de transport prin North Stream și Turk Stream, fapt ce ar duce la contaminrea conflictului către alte direcții pe teritoriul ucrainean.
  • Nu în ultimul rând pe harta pericolelor se află și rezervorul de gaze descoperit în zona românească a Mării Negre ce are un potențial declanșator de insecuritate politică în zonă.

Oportunități și direcții de acțiune

  • Reorganizarea pe principii ale UE a industriei energetice românești: înființarea unui minister comun Energie – Mediu și trecerea companiilor care se ocupă de infrastructuri critice la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
  • 70% din producția de energie electrică este încă sub controlul direct al statului român, ceea ce poate duce, după Green Deal la retehnologizare unitară.
  • Restructurarea mixului energetic prin eliminarea arderii cărbunelui și introducerea gazeificării și pirolizei a agro-biomasei, gunoiului și cărbunelui pentru producerea de biocombustibili și hidrogen.
  • Realizarea mix-ului energetic primar și mix-ului electro-energetic cu stabilirea clară a rolurilor companiilor pe cărbune, hidro, nuclear și alternativ.
  • Restructurarea organizării companiilor energetice prin diversificarea producției ar creea companii naționale fiabile și competitive pe plan internațional.
  • Restructurarea companiilor de stat și crearea unor companii naționale puternice pe tot lanțul extracţie – transport – stocare – distribuţie, care să poată concura în piaţa regională, dacă este cazul cu renegocierea tratatelor, contractelor, angajamentelor cu CE, FMI, BM. Cu toate că CE a elaborat o serie de directive care obligă țările UE la splitarea distribuției de celelalte activități, există câteva companii care au obținut derogare.
  • Restructurarea industriilor energofage şi cu tehnologii uzate.
  • Privatizarea companiilor din energie prin emisiune primara de actiuni pe BVB cu pachete care sa nu depaseasca 50%, banii rezultați fiind folosiți în dezvoltarea lor
  • Dezvoltarea capacităților de cercetare în domeniul energetic.
  • Rezervele de cărbune sunt mari, existănd dezavantajul puterii calorice mici și legislatiei europene în materie de mediu care impune renunțarea la tehnologiile poluante. Există totuși tehnologii care pot transforma cărbunele în syngas, motorină sintetică sau hidrogen. Acestea ar putea fi o oportunitate pentru industria energetică națională.
  • În producție, transport și distribuție există aproximativ 8.000.000 clienți casnici, sub 20.000 lucrători și o cifră de afaceri de peste 6 miliarde de lei cu un profit de peste 400.000.000 lei. Închiderea centralelor pe cărbune și introducerea noilor tehnologii creează o oportunitate în a atomiza producția pe regiuni prin crearea zonelor de autosuficiență energetică și a mării numărul angajaților din industrie.
  • Condițiile de mediu impuse de UE și resursele de gaze din Marea Neagră creează oportunitatea de a retehnologiza termocentralele, adică trecerea de la cărbune la gaz sau proucția de biocombustibili și hidrogen.
  • Gazele din Marea Neagră pot relansa industria petrochimică romanească și mări procentul populației care să aibă acces la rețeua de gaze.
  • Criza Covid 19 introduce oportunitatea de introducere a „economy 4.0” (a patra revoluție industrială) în companiile energetice.
  • Analiza contractelor de privatizare a companiilor din energie, analiza respectării angajamentelor post-privatizare și intrarea în legalitate unde este cazul – eliminarea vulnerabilităților în extracție, prelucrare, stocare, transport, distribuție.
  • Pentru companiile de stat falimentare: divizarea acestora în active performante și neperformante, urmând ca societățile neperformante nou create sa fie lichidate și resursele energetice considerate azi neperformante urmând a fi conservate pentru viitor.
  • Creșterea capacitatilor de stocare de gaze naturale și redimensionarea corectă a trasportului de la acestea.
  • Modernizarea rețelelor energetice și termoenergetice cu tehnologie de vârf.

Legislație

  • Transparentizarea pieței de energie și a contractelor firmelor de stat pentru eliminarea căpusării acestora prin schimbarea legislației din domeniu sau intrarea pe bursă.
  • Regândirea sistemului OPCOM în vederea scăderii tranzacțiilor pe termen scurt ca facilitate de dezvoltare pentru marii producători autohtoni, intoducerea contractelor futures, options, etc, pentru ca acest sistem de tranzacționare să devină interesant și pentru piața regională.
  • Restructurarea legislaţiei pieţei pe energie care să asigure un echilibru între piaţa liberă şi reglementarile UE şi un cadru legislativ naţional care să echilibreze poziţiile de oligopol ale companiilor străine puternice şi care nu întotdeauna ţin cont de interesele naţionale.
  • Regândirea sistemului de fiscalitate astfel încât să se elimine facilitățile pentru energia din resursele alternative măcar în cazul exportului.

Termoficare:

  • Introducerea CET-urilor (SACET-urilor) în programe de restructurare și apoi privatizarea pe bursă (maxim 49%).
  • Este obligatorie eficientizarea energetică a clădirilor.
  • Este necesară înlocuirea tehnologiei uzate fizic și moral a sistemelor de transport și distribuție a agentului termic ce mai sunt în functiune.
  • Pentru orașele care au închis SACET trebuie analizată oportunitatea de a fi reconstruit.
  • Digitalizarea și automatizarea sistemului SACET este obligatorie.
  • Centralele de gazeificare prin cogenerare cu eliminarea curată a deșeurilor pot susține un procent din generarea de energie termică și energie enectrică.
  • Sistemele de răcire prin folosirea agentului termic (trigererare) pot fi introduse în clădirile administrației, școli, spitale, clădirile de birouri, centrele comerciale și ansambluri de locuințe.
  • Folosirea energiei regenerabile este posibilă pentru noile construcții / micile cartiere mărginașe / satelit, în aceste zone fiind posibile soluțiile adresate prosumatorilor.

Extern

  • Realizarea unei analize asupra fiabilitatii cordoanelor alternative de aprovizionare cu energie, decizia de investitie intr-un astfel de traseu și implementarea deciziei. România trebuie să susţină realizarea de coridoare energetice alternative care să acopere necesităţile ţărilor din sudul şi sud-estul Europei.
  • Trebuie inființată o instituție care să se ocupe de analiza strategică în industria energetică regională.
  • Crearea de dependență energetică a țărilor vecine față de România, concept înscris în ceea ce am putea numi smart dependency, având rezervele din Marea Neagră.
  • Punerea în funcțiune de către NATO a scutului antitachetă, reprezentând o investiție americană semnificativă, face ca România să devină mult mai interesantă pentru potențialii investitori vestici în domeniul energetic, a reindustrializării prin atragerea de investiții și în alte domenii economice așezarea geografică din care poate rezultă contrucția unei piețe regionale (măcar balcanice) în tranzațiile cu energie electrică.

În final doresc să mulțumesc acelora care mi-au transmis mesaje și îi asigur că le voi răspunde după ce citesc și procesez cu atenție materialele primite.

De asemenea, reamintesc că acest spațiu este de dezbatere, că nu oferim soluții ci doar tragem semnale de alarmă, soluțiile găsindu-și rezolvarea în acele structuri guvernamentale plătite din banii noștrii.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Sunt destule idei care pot parea OK, dar daca nu se vorbeste nimic despre bani, cit costa, de unde banii si cit se scoate si cind, totul ramine un roman de aventuri. Si mai ales ce implicatii vor avea masurile propuse asupra pretului energiei?
    Mi-as dori un tabel Excel, ca un plan de masuri,
    1. masura.. investitii… perioada… ROI (return of invest)… cantitate energie… responsabil

    • O asemenea strategie ar trebui să aibă la bază un studiu de fundamentare. În documentele din fosta arhivă a Partidului Comunist Român se găsesc asemenea planuri – este drept, fragmentare – însă actualii politicieni din România nu sunt preocupaţi de o deschidere a discuţiei publice cu datele pe masă. În limbajul occidental, o asemenea deschidere presupune transparenţă în guvernare, în timp ce Mihail Gorbaciov promova grasnost („гла́сность”) în anii ’80. Şi se cunoaşte ce soartă a avut … Aşa că, mai bine, politicianul din România (indiferent din partidul din care face parte) nu spune nimic poporului şi conduce cum îl taie capul, conform principiului „Vom făuri o lume nouă! Nouă, nu vouă!”.

  2. pai asta nu e treaaba noastra, cum am scris la sfarsitul art. noi semnalam si guvro insuseste sau nu, actioneaza sau nu … „ca d’aia’s platiti din banii nostrii!”

  3. Se pot folosi bani europeni pentru cumparare de echipamente de cogenerare electric/termic, cu randament de peste 100% (incredibil dar acolo duce calculul terotetic) care pot fi instalate in puncte termice, alimentate cu gaze naturale; sunt deja instalate in UK, unde se pare ca amortizeaza costurile in 5-6 ani (50KW electric, peste 100 termic)
    https://adveco.co/products/combined-heat-power/totem/#projects_widget-5-0-0-case-studies
    CET-urile periferice au pierderi de cel putin 30% in transport/distributie, nu insa si micro-instalatiile de cogenerare instalate in puncte termice sau pe blocuri (in plus acopera si deficitul energetic electric din retea).
    Recent un comentator spunea ca SUA ar putea aduce LNG in Europa la pret de 5 euro/MWh (pe 100 mcubi)…mult mai ieftin decat extragerea din Marea Neagra…poate aduc si la Constanta. BRUA?!
    Viitorul insa este pe regenerabile si baterii; Germania are deja fotovoltaice care produc acum pe gratis (au functionat peste 20 ani) iar bateriile sunt pe la 10-20% din costul instalatiei

      • pai neamtule, fi si tu mai teutonic: cerceteaza si apoi sari la concluzii – aia cu 105% ai citit-o la centralele termice de apartament cu condensare, etc, si nu am scris-o eu (pe de alta parte poate mi-ai recunoscut pana mea literara, caz in care sunt magulit).
        Aici vorbim de cogenerare electric+termic, adica alta treaba; detalii sunt la italieni in link, au deja instalatii in UE, UK si etc.
        In fine, un calcul simplu arata ca azi bucuresteanul plateste 35 euro/MWh pe gaz ars la domicilu (aragaz), plus 190 euro/MWh pe curent electric (900 lei/1000KWh, vezi facturile Enel), plus 50 euro/MWh energie termica, la care se adauga subventia de la primarie pt RADET de circa 100euro/MWh. Arzand acelasi gaz intr-o microcentrala de bloc/cvartal pt cogenerare electric+termic, atunci ar plati doar 35 euro/MWh in loc de 240 euro/MWh pe termic+electric. Si tot ar mai ramane 100 euro/MWh la primarie pentru beculete, borduri, etc (in ultimii 5 ani primaria „a dat” 700 milioane euro pe subventii RADET si tot e restanta, asa ca nu vorbim de sume neglijabile). Iar randamentul economic ar fi pe la 1000%…asa ceva n-a vazut Parisu, si nici Berlinu, unde socotelile ies cu randament normal, cum ai invatat matale la fizica

  4. „China, în ultimii ani este din ce în ce mai prezentă în UE și în România. În domeniul energetic, a ocolit infrastuctura de producție și transport de gaze, dar s-a arătat foarte interesantă de investitii în domeniul nuclear: extracția de uraniu și producția de energie electrică, încheind acorduri în aceste domenii. S-a demonstrat că de fapt aceste acorduri au blocat terminarea reactoarelor III și IV de la Centrala de la Cernavodă și că reprezentanții companiilor energetice chinezești au derulat operațiuni de spionaj.”

    Nici o noutate. Romania in vremea ailalta a practicat aceeasi metoda in negocierile cu statele capitaliste. A se vedea Orizonturi Rosii.

    „Rezervele de cărbune sunt mari, existănd dezavantajul puterii calorice mici și legislatiei europene în materie de mediu care impune renunțarea la tehnologiile poluante. Există totuși tehnologii care pot transforma cărbunele în syngas, motorină sintetică sau hidrogen. Acestea ar putea fi o oportunitate pentru industria energetică națională.”

    Huila este excelenta, din moment ce se cocsifica. Uniunea europeana e ceva destul de ciudat. Undeva mai jos ziceti ca nu UE negociaza cu Rusia ci statele! Atunci de ce Romania nu poate negocia cu UE vis-a-vis de tehnologia carbunelui? Si sunt convins ca UE ar accepta, fiindca Romania mai are industrie mai deloc in materie de energie si deci ar importa din tarile UE utilajele. Adica o strategie win-win!

    Asa cum am mai spus, problema nr 1 este oamenii din pozitiile cheie.
    Cu meseriasi pusi, treci la problema nr 2, personalul, care e imbatrinit si in acelasi timp problema 3, sa devina rentabile. Cum se face ca productia e pe pierderi si distributia pe profit????

    Opriti-va cu SACET-urile. Incalzirea nu este si nu trebuie sa fie problema de stat sau judet sau localitate. Este problema personala. La fel cum si locuinta nu este problema de stat.

    • 1 aveti dreptate cu relatia Romania – UE … si parca spun pe undeva ca se poate renegocia
      2 cu SACET-urile e o discutie ce trebuie facuta. eu vin cu argumentele pro. o sa mai scriu cate ceva pe tema asta … parca am scris acum 3 saptamani.
      3 in privinta huilei … am folosit informatii de la oamenii de stiinta si am stat de vorba cu cei ce folosesc … cam asta reiese. dac alucrati in domeniu va rog sa-mi indicati o documentatie pertinenta.
      multumesc!

    • „Există totuși tehnologii care pot transforma cărbunele în syngas, motorină sintetică sau hidrogen. Acestea ar putea fi o oportunitate pentru industria energetică națională.”
      Asa este o gogorita propagandistica pe care lobby-ul industriei de carbune din tari precum Polonia, USA su Australia o promovează de vreo 10 ani. Transformarea carbunelui in gas, motorina (facuta de Hitler si de sud africani in timpul aparheidului) este foarte costisitoare si este operanta numai cand nu ai nici o alta sursa de energie.
      Sud africanii au avut o companie, Sasol, care după 1994 a încercat sa promoveze acest fel de tehnologii, dar nu-au reusit. Nici nu știu dacă aceasta companie mai exista.
      Conversia in hidrogen este o poveste mai noua si poate fi realizabila numai cand se folosește energie gratis (solara) in procesul de conversie. Întrebarea vine atunci de ce sa nu se pompeze direct energia solara in system.

  5. Stimate,
    d-le Stelian,
    Din cite cunosc, Romania NU mai are rezerve de carbuni de nici un fel.In Valea Jiului carbunele este deja epuizat, iar in Oltenia s-au inchis fie se planifica inchiderea carierelor in citiva ani.Exploatarile de suprafata decoperteaza 15 – 20 de metri de pamint (steril), pentru a exploata citiva metri de carbune inferior, uneori ,,nematurizat” geologic, adica un fel de lemn preistoric, uscat…
    Stimate,
    d-le Pacuraru,
    Romania nu are un proiect de tara, care sa ORGANIZEZE si realizeze ceeace scrieti, totul fiind la voia intimplarii si imaginatiei politcienilor, aflati vremelnic in functiile din zona energetica!
    Aceasta este situatia actuala si de neschimbat, conforma cu modelul economic bugetar PASIV ECONOMIC (actual), care nu administreaza economia nationala, ci numai incasarile bugetare si distribuirea lor catre consumatorii bugetari.Organizarea si administrarea procesului de dezvoltare economica, a carui parte integranta este ,,reconstructia energetica” nu face parte din atributiile, obiectivele si responsabilitatea” modelului economic pasiv, ,,bugetar, intre doua legislaturi”!
    Asa ca, degeaba-i orice truda de a propune, pina cind un proiect de tara nu va fi purtatorul unui model nou, proactiv, de dezvoltare industriala, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate care sa impuna programatic evaluarea si realizarea strategiei energetice pe care o propuneti…

    • Strategia energetica publicata de guvernul Ciolos, una de vreo 150-160 de pagini pe care am citit-o si disecat-o si comentat-o intr-un dialog cu altcineva, mentiona rezerve de carbuni pentru sute de ani. Din cele 2 calitati: huila si lignit. Daca informatia de acolo e gresita atunci si insistenta mea pentru carbune e gresita.
      Gaze si petrol nu prea sunt indeajuns pentru a dezvolta energia, hidro e destul de valorificata. Nu ai cursuri importante unde sa dezvolti mii de Mw. Iar vint sau soare nu sunt constante.

      Apropos, stiti pe undeva ca vreo tara are un proiect de tara de care tot aud vorbindu-se? In opinia mea este imposibil acest lucru in contextul in care se gindeste pe durata unui ciclu electoral. S-au dus anii aceia cu regi vizionari si guverne ce ascultau de regi care erau mai mult sau mai putin intelepti. Cu oameni scoliti afara si care se intorc sa dezvolte o tara. Cine se scoleste afara e bine sa ramina afara ca nu are loc in tara lui. Cei ce au mincat salam cu soia sau altele de genul asta stiu mai bine ce e bine pentru tara, nu cei cu idei ciudate.
      Azi mai vizionari si mai cu proiecte pe termen lung sunt sefii de mari concerne. Guvernele sunt pentru maxim 4 ani.

      Si inca o intrebare tot retorica. Ce fel de om politic este acela care stie ca tara sa este in NATO si UE, ca are 2 grupuri nucleare cu tehnologie canadiana, dar negociaza alte doua pe tehnologie chinezeasca???

  6. Stimate,
    d-le Stelian!
    1. Romania are un ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii, pe care guvernele trecute actual au refuzat sa-l evalueze si promoveze!Nici o alta tara NU are un proiect de tara, din cite stiu, stiinta economica a intreprinderii (microeconomia) si macroeconomia (administrarii bugetare intre doua cicluri electorale) nu au ca obiectiv stiintific (sau tehnici aplicate pentru) dezvoltarea economica-industriala a tarii!
    In consecinta nu exista nici o (meta)stiinta a dezvoltarii economice-industriale rapide pe aceste fundamente teoretice, astfel ca dezvoltarea economica (nu doar a Romaniei) este dependenta de liderul suprem ori increngatura politica care ia sau nu captiv statul.Exceptie sint statele Vestice dezvoltate, care au ajuns astfel dupa 200 de ani de la ,,prima revolutie industriala”!Peste 200 de ani vom ajunge la fel!
    Asta explica de ce existenta unui proiect national nu intereseaza pe nimeni, deoarece – urmare a literaturii economice, se considera imposibila reindustrializarea ca urmare a pierderii economiei si industriei nationale in favoarea tarilor si firmelor straine!Adica a lipsei de resurse nationale pentru dezvoltare.
    Un proiect de tara este construit pe posibilitatea reindustrializarii pe baza resurselor straine de dezvoltare – in speta investitorii industriali straini – care insa nu se mai apropie de Romania dupa 2008, urmare a unui indice dezastruos de functionalitate economica si insttutionala, 74.
    2.Un proiect de tara este construit pentru o GENERATIE (nu pentru 4 ani) si vizeaza in primul rind imbunatatirea structurii si functionalitatii institutionale, crearea unui mediu economic transparent si functional, pe care politicii il resping ca fiind contra intereselor proprii!In lipsa lui investitorii sa n-auda de Romania!
    3.Probabil ca catastrofa economica catre care se indreata Romania ca urmare a opririi proceselor economice datorita pandemiei si imposibiitatii obtinerii de bani sau credite de refacere economica si reconstructie industriala, va impune evaluarea si promovarea proiectului in discutie.
    In lipsa lui, nimic nu poate fi obtinut de la UE si nici de la creditorii straini, deoarece povestile despre obiective economice si industriale nu mai sint acceptabile in starea generala a UE, nedispusa sa mai dea banii propriilor cetateni pentru a fi risipiti pe 150 de stupi, o ferma la tara sau astfel de ,,afaceri” minore, nedezvoltatoare economic.
    Pentru infrastructura se vor obtine ceva bani, dar fara proiectul de tara, vom crea coridoare rutiere si de cale ferata pentru economia si industria altora – fiindca fara intreprinderi industriale Romania NU are ce sa transporte pe autostrazi ori cu trenul, afara de cei plecati la mare in concediu sau vinerea la tara ori statiuni!

    • Am inteles din ce spuneti ca nici o tara nu mai are un proiect de tara, dar e musai ca Romania sa aiba. Aceste proiecte de tara au existat in trecut pentru multe tari, inclusiv pentru Romania, dar, mai repet o data, atunci politicienii erau capabili sa gindeasca/vada mai mult de cei 4 ani de mandat. Proiecte mai solide au avut monarhiile ca ele sunt altceva. Azi nici in monarhii nu se mai gindeste in termenii unei generatii. Apropos, care e perioada unei generatii? De unde incepe si unde se termina? Pe aci in vest se vorbeste de baby-boomer, cei nascuti dupa razboi si pina in 64. Apoi generatia X, cei nascuti intre 65 si 80, apoi generatia Y intre 80 si 2000 sau milenium, si apoi Z, cei nascuti dupa 2000. Dara daca toata lumea se pune de acord ca baby-boomer sunt pina in 64, apoi celelalte sunt mai fluide.
      Romania si tarile comuniste ar trebui sa fie distincte cu etapa fixa 1989.
      Romania a fost industrializata si industrializata prost, pe baza de import. Dar stiti care e culmea? SI Japonia e industrializata si tot pe baza de import, ei avind mai putine resurse decit Romania si conditii mult mai grele (cutremure multe si dese, unele mari,) si totusi ei sunt bine, Romania nu. E din cauza ca ai au avut vreun plan de tara si Romania nu?
      Romania are totul de reconstruit sau consolidat. Dar de 30 de ani darima chiar si ce au facut inaintasi buni. (A se vedea caile ferate facute nu de comunisti ci de Regele Carol in vechiul Regat, de turci prin Dobrogea si de austro-ungari in Transilvania, Banat, Maramures…
      Cred ca guvernele trebuie sa se ocupe de infrastructura si apoi sa vedeti ca se dezvolta multe. Dar cum sa dezvolti turismul cind de la Bucuresti la Timisoara faci o zi in loc de 5-6 ore?
      Cred ca nu proiectul de tara lipseste ci ca oamenii sa fie lasati in pace!
      In Romania nu s-a mai stat la coada la butelii dupa ce a aparut concurenta la PECO. In Romania reteaua de televiziune prin cablu s-a dezvoltat nu fiindca s-a ocupat TVR ci fiindca s-au ocupat altii. AVeti internet de mare viteza nu datorita guvernului si vreunui proiect de tara, ci tot datorita initiativei private. Aveti telefonie mobila nu datorita ROMTELECOM, ci datorita altora.
      Vedeti, 2 doamne sunt in stare sa construiasca un spital fiindca peste 200.000 de romani au avut si au incredere in ele contribuind o data sau lunar cu putin.
      Romania are probleme uriase cu justitia, cu democratia, cu invatamintul, cu coloana si demnitatea. Cel mai recent exemplu. La Iasi s-au organizat alegeri pentru functia de rector. Alegatori cam o mie sau mai putin. Rezultatul? Acelasi Tudorel. Iar tineretul se inghesoaie la Universitatea Iasi in continuare.
      Dar sunt de acord cu domnia voastra ca nu putem cadea de acord in puncte esentiale.

  7. Acest articol este o analiza SWOT (in new speak) care pune la un loc suma de idei, unele bune, unele de tip SF, din pacate fara un fir director. Am dat mai sus un exemplu de propuneri fără nici o valoare economică. Sunt prea multe idei/soluții fara o prioritizare, nu le putem face pe toate si nu toate sunt importante.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.