marți, martie 19, 2024

Strategia energetică. La ce ne mai trebuie, dacă facem (prost) legile înainte?

De câteva luni bune, se discută prin diverse comisii parlamentare şi prin Ministerul Energiei tot soiul de propuneri de modificare a tuturor legilor primare care privesc sectorul energiei: Legea energiei, Legea energiei termice, Legea regenerabilelor. În acelaşi timp, discutăm de alte luni bune despre noua strategie energetică, facem analize peste analize ale situaţiei actuale, devenim transparenţi, facem consultări, discuţii, dezbateri cu unii şi cu alţii.

Stau şi mă întreb: la ce ne-o mai trebui strategie, dacă singurul motiv pentru care toată lumea cere să apară odată strategia e tocmai ca să nu mai avem politici şi legi imprevizibile, modificate ad hoc şi fără o fundamentare serioasă?

Ideea unei strategii e simplă: ai nevoie de un cadru mare în care să fie viziunea autorităţilor despre cum trebuie să arate sectorul în ansamblul lui. Cum vrea statul să arate cadrul de legi şi reguli în care joacă actorii privaţi? Care să fie regulile de piaţă? Vrem să stimulăm sau să înfrânăm unele direcţii în care merg lucrurile de la sine, de pildă, să sprijinim reducerea de emisii şi creşterea energiei regenerabile, de ce infrastructură publică e nevoie?

Sectorul energiei în România şi oriunde în lumea liberală are pe de o parte actori privaţi şi companii comerciale de stat, care joacă pe o piaţă şi iau deciziile cele mai bune pentru businessul lor; şi pe de altă parte autorităţi publice, guvernul, parlamentul şi reglementatorii, care spun care să fie regulile generale după care trebuie să joace actorii ca să existe concurenţă sau promovează unele servicii de utilitate publică (acces la energie, reducerea externalităţilor negative ca poluarea, securitatea energetică definită ca limitarea dependenţei de puţini jucători care pot face abuz de poziţie dominantă, informarea consumatorilor cu privire la opţiuni, scheme de sprijin social pentru consumatorii vulnerabili etc). Singurele instrumente cu care „statul” poate să intervină în acest joc sunt tocmai legile şi reglementările. Singurele „inputuri” de care au nevoie actorii privaţi sunt să ştie la ce să se aştepte din partea „statului” când îşi deschid afacerea. La ce bun să faci o strategie, pe care înţeleg că o lansăm în toamnă, dacă toate legile primare care contează vor fi schimbate până atunci?

A doua chestiune care mă nelămureşte profund e modul în care se „elaborează” strategia. Sigur, e un lucru bun că Ministerul Energiei face discuţii cu actorii din sector, companii, societate civilă, experţi etc. Dar pe ce anume se discută? Oare o strategie se elaborează prin brainstorming, sau pe baza unor date şi analize serioase? Cum poţi întreba stakeholderii ce preferă, mai mult cărbune sau mai multe regenerabile, câtă vreme nu le pui pe masă nişte analize de policy clare şi simple, avem opţiunea A, B şi C, A ne costă atât, B ne costă atât, C ne costă atât? Câtă vreme nu există nişte analize serioase, nişte simulări, pur şi simplu producătorii termo vor spune că e esenţial cărbunele, producătorii de energie regenerabilă că sunt esenţiale regenerabilele, furnizorii reglementaţi că piaţa nu se poate liberaliza acum, „băieţii deştepţi” că trebuie să se poată face contracte bilaterale directe şamd, iar Ministerul Energiei, fără să aibă date concrete în faţă va putea spune doar, şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate. Ce spun e că în acest moment, fără simulări şi fără date, nu există nicio metodă obiectivă de prioritizare a opţiunilor de policy (regenerabile vs cărbune, liberalizare vs amânare, modelul optim de impozitare a hidrocarburilor, nevoia de simplificare a tranzacţionării în piaţă vs riscurile de corupţie la companiile de stat etc). Fără date şi analize de impact, vom ajunge la soluţia de până acum: cei mai tari în clanţă câştigă. Exact sursa principală de incertitudini şi imprevizibilitate legislativă. Azi sunt unii mai tari în clanţă şi îşi impun punctul de vedere, mâine vor fi alţii. Cel mai clar s-a văzut asta la politica de până acum pe regenerabile: după doi ani de sprijin ultra-generos pentru energia eoliană şi solară, şi-au dat seama şi marii consumatori că vor plăti cam mult, şi producătorii termo că sunt aruncaţi afară din piaţă, aşa că sprijinul ultra-generos a fost tăiat. Nici prima oară, nici la modificare n-a existat vreo analiză de impact înainte de schimbarea legii.

Ca idee despre cum ar trebui făcută strategia energetică, dau două exemple.

1. În UK, strategia „mare”, White Paper, din care se fac strategii sectoriale, porneşte de la nişte simulări serioase. Simulările se fac pe baza unor modele. Găsiţi aici zecile de modele pe care le folosesc Departamentul pentru Energie şi Schimbări Climatice şi alte autorităţi responsabile de strategii sub-sectoriale când îşi fac propriile strategii energetice. Modelele astea arată cam cum ar putea să evolueze sectorul în diverse scenarii şi dacă se ia o măsură sau alta (ex schimbarea policy-ului privind emisiile).

2. În România, avem în cazul transporturilor faimosul Master Plan. În spatele Master Planului se află un model de transport în care se fac simulări de cum ar putea să evolueze traficul în funcţie de diverse scenarii (şi de măsuri de policy).

Înţeleg că la elaborarea strategiei se va folosi, la un moment dat, şi un model. În acelaşi timp, în calendarul pentru strategie se speră ca strategia să fie adoptată în septembrie (iar legile primare sunt în acest timp modificate până în iunie). Mă întreb la ce fel de model se aşteaptă Ministerul Energiei, care să fie licitat şi contractat într-o lună, gata în 2 luni, ca după aceea să mai fie o rundă de consultări cu toţi stakeholderii, de data asta pe nişte date concrete? Şi la ce ne va mai folosi atunci, dacă singurele instrumente în care statul poate să pună în aplicare strategia din partea lui sunt deja bătute în cuie dinainte?

Nu în ultimul rând, când mă uit la propunerile de modificare a legilor energiei, mă cuprinde o oboseală nesfârşită. Aceleaşi idei împinse de patru ani de zile de aceiaşi băieţi deştepţi de la AFEER (acum bine reprezentaţi, la nivel de ex-vicepreşedinte, chiar în Ministerul Energiei), care vor să se încheie „la liber” contracte bilaterale, inclusiv cu alde Hidroelectrica. Acelaşi prohod cântat de patru ani de zile despre cum lipsa contractelor bilaterale şi obligaţia tranzacţionării pe OPCOM „distruge piaţa”, în ciuda evidenţei că OPCOM funcţionează bine mersi şi tranzacţionarea tot creşte, mult după impactul iniţial al legii din 2012, când toată lumea a fost obligată brusc să intre pe bursă. Aceleaşi argumente pro-piaţă liberă despre cum „actorii privaţi trebuie să contracteze liber cu cine vor”, când toţi actorii ăştia privaţi (regenerabilele) n-ar supravieţui o clipă în piaţa cu adevărat liberă, adică fără ajutor de stat. Şi, totodată, aceeaşi lipsă totală de îngrijorare despre orice altă lipsă din legea energiei, de pildă, că nu scrie nicăieri cine răspunde dacă se produce un blackout.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. „mă cuprinde o oboseală nesfârşită. Aceleaşi idei împinse de patru ani de zile de aceiaşi băieţi deştepţi de la AFEER (acum bine reprezentaţi, la nivel de ex-vicepreşedinte, chiar în Ministerul Energiei), care vor să se încheie “la liber” contracte bilaterale, inclusiv cu alde Hidroelectrica. Acelaşi prohod cântat de patru ani de zile despre cum lipsa contractelor bilaterale şi obligaţia tranzacţionării pe OPCOM “distruge piaţa”, în ciuda evidenţei că OPCOM funcţionează bine mersi şi tranzacţionarea tot creşte, mult după impactul iniţial al legii din 2012, când toată lumea a fost obligată brusc să intre pe bursă.”

    Ati cuprins totul in acest paragraf, cat si in titlul articolului: aceeasi Romanie cu baietii ei destepti si „legi” bune de parodii…

  2. Prostia stapaneste Romania.

    „Universitati” de tot felul vand diplome. „Profesorii” lor sunt niste sarlatani, cu cunostinte de nivel de clasa a VII-a si CV-uri fabricate.

    CINE vrei sa faca o strategie cu cap si coada?

    Presupunind ca aduci specialisti din strainatate, CINE va intelege ce spun ei?

    Peste 20 de ani de neglijare a invatamantului si de subminare a economiei nationale (si a capitalului uman) au condus la un dezastru al competentei.

    Cum vreti sa fie absolventii si mai departe cei care elaboreaza strategia sau cei care o discuta, cand profesorii lor din facultate sunt analfabeti la randul lor? Avem profesori universitari incapabili sa lege doua vorbe sau sa scrie trei cuvinte, ajunsi mari psecialisti cu articole bine ascunse de mizeria indexarii si a „bazelor de date” – in realitate o sinsitra acoperire a incompetentei.

    Sigur ca legile si strategiile sunt prostii curate. Pentru ca le fac niste incompetent produsi pe banda rulanta de un invatamant care a facut mai mult rau ROmaniei decat cele doua razboaie mondiale luate la un loc.

    Crezi ca e vorba de coruptie? Nici macar. Coruptie ar insemana sa faci ce trebuie dar pe spagi. Cand faci tampeniii 0 cu sau fara spagi – nu mai e (doar) coruptie0 e prostie crasa.

    Pentru coruiptie exista DNA.

    Dar pentru prostia epidemica nu am gasit inca leacul. Asa ca pe urmatorii 20-30 de ani, nu numai ca nu se vor repara aceste aiureli, ci se vor corniciza.

    Prostii isi fac tara lor. De prosti.

  3. 1.O strategie energetica este irealizabila, cita vreme Romnia nu are un ,,proiect de reconstructie eonomica si industriala”, in raport cu care sa poata fi evaluata cererea de energie pe termen scurt, mediu si lung si planificate/realizate obiective de producere a energiei electrice si termice.In aceasta situatie nu este de mirare, ca ,,se baga in fata” analize si evaluari de acum ani de zile, facute in lipsa oricaror indici/repere tehnice si financiare privind productia si consumul energetic viitor.Pe ,,modele teoretice”, strategia rezultata este inutila, fiind la fel de haotica si fara orice suport materil/informational, ca si evolutia (fara busola si instrumente de bord a) economiei din Romania.
    2.Cita vreme ,,economia nationala” a disparut, pentru cine sa mai faci strategii energetice, fiindca intreprinderile si afacerile strainilor, sint ,,pasarile calatoare”…

  4. In timp ce vorbim de Strategie Energetica nu observam ca se distrug capacitati energetice, unele chiar retehnologizate pe multi bani,cu viata remanenta de cel putin 12 ani (vezi cazul Termocentralei Chiscani jud. Braila) din incapacitatea unor conducatori sa gaseasca solutii de intrare pe piata de energie si mai rau din interese marunte care nu are nimic in comun cu o piata concurentiala.Politica actuala a ANRE este de subventionare absurda a centralelor eoliene si solare si de trannsfer a tuturor pierderilor pe centralele clasice cele mai multe cu capital majoritar de stat. Nu este posibil sa dai reglementari prin care sa obligi producatorii la preturi de 160 lei/ Mwh pe asa zisa piata concurentiala (OPCM) iar la consumatori energia sa ajunga de 3 ori mai scumpa. Rezultatul acestei politici va fi distrugerea tuturor producatori actuali clasici,pe carbune si gaz,si destabilizarea SEN cu consecinte catastrofale pentru tara.

  5. Problema strategiei energetice este complicată şi nu trebuie privită doar strict din pdv comercial.
    Problema este care este impactul de mediu care atârnă totuşi cel mai mult.
    Energiile alternative sunt bune atât timp cât există o centrală hidro de compensare de tip Tarniţa, care să echilibreze producţia fluctuantă, dependentă de meteorologie a eolienelor sau la fotovoltaice.
    Hidro are impact de mediu pe termen lung, barajele se mai colmatează, şi mai sunt şi fluctuaţiile de debit pentru Dunăre de exemplu, dar rămâne una din cele mai curate soluţii.
    Centralele pe combustibili fosili produc CO2 având cel mai defavorabil impact.
    Şi uite că vine nuclearul. Nu produce CO2, nu are impact de mediu, dar produce deşeuri cu risc mare. Soluţiile tehnologice în această industrie sunt curente şi au siguranţă mare.
    Este însă tarat de două dezastre dintre care ultimul întâmplat în ţara unora din cei mai buni ingineri din lume, Japonia.
    Culmea că în ţara cu cea mai impecabilă istorie de exploatare a CNE, adică Germania, verzii iresponsabili au impus scoaterea lor din funcţiune.
    Pentru Franţa nuclearul este sursa principală, sigură pe termen lung şi cu costuri moderate de energie electrică.
    Dacă România ar lua ca model strategia energetică a Franţei, am avea doar de câştigat!

  6. Stati sa vedeti acum micro-hidro-central pe toate raurile, fie ca e fie ca nu e nevoie de ele. Construite pentru compensatii, nu pentru a da vreun kWh cuiva….

    Vor distruge toate raurile Romaniei cu aceste mizerii, si asta sub obladuirea Guvernului.

    Microhidrocentralele sunt planificate in zone natural protejate, ai caror administrator sunt ONG-uri si Universitati, care trebuie sa aprobe aceste investitii, conform legii.

    Este greu de imaginat ca astfel de institutii vor aproba microhidrocentralele. Dar unele probabil o vor face. De ce? E treaba SRI-ului sa afle de ce in astfel de cazuri.

    Daca nici distrugerea raurilor nu mai e chestiune de siguranta nationala, atiunci nu stiu care mai e.

    Si noi discutam linistiti, seriosi. „academic” :-). Suntem niste naivi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro