luni, ianuarie 18, 2021

Strategia media a vedetismului infect

Ziarul ”Libertatea” susține într-un articol cu bogată ilustrație publicat în 11 mai 2013 că divorțul a ajuns o adevărată afacere pentru unele vedete autohtone. Exemplele sunt convingătoare, în măsura în care cifrele corespund realității. Ultramediatizatul ”serial” de divorțuri și împăcări, cel al cuplului Bahmuțeanu-Prigoană, a adus în timp beneficii pecuniare și funcții publice. Episodul proxim a început înainte de alegerile parlamentare unde Prigoană tatona terenul pentru un posibil mandat. Notorietatea consolidată de scandalul cu nevasta este mai persistentă decât faptele bune, trebuie să fi gândit ex-parlamentarul PDL, care mai folosise rețeta și …pliciul conjugal inclus în reclamele electorale. De data asta, la al patrulea divorț, nu i-a ieșit lui, dar i-a ieșit ei: ”Bahmu a obţinut un contract de publicitate la o firmă de tigăi, rotunjindu-şi veniturile cu 4 000 de euro, şi a mai obţinut, la Antena 2, emisiunea “Începe Bahmu”, pe un salariu de   5 000 de euro”, consemnează ”Libertatea”. Copiii minori ai cuplului au fost utilizați ca recuzită lacrimogenă în scenariu, cu cinismul mahalalei mediatice.

Nici cuplul Iulia Albu-Mihai Albu, designerul de încălțăminte, n-a avut de pierdut de pe urma vorbelor aruncate la despărțire. Dimpotrivă. Lui i-au crescut vânzările. Figura mondenă a Iuliei, creație artificială a presei tabloide, a început să fie ofertată de televiziuni și agenții de reclamă. Astfel ea a devenit imaginea unei firme de automobile pe bani groși și mașină scumpă la scară, iar Canal D i-a dat să prezinte o rubrică de modă pe 2000 de Euro. ”O oră de lacrimi, de vorbe grele aruncate la adresa ex-ului şi de lamentări se traduce în mii de euro intraţi în cont. E un troc în beneficiul ambelor părţi: emisiunile câştigă audienţă, iar celebrităţile “distruse” că au rămas singure, o mică avere”, conchide Petre Dobrescu, autorul articolului citat.

Nu știm exact care ar fi scorul cuplului Andreea Marin-Ștefan Bănică, dar spectacolul infidelităților, al dramei și al divorțului a fost atent dirijat mediatic, astfel încât să consolideze notorietatea celor două vedete. În schimb Gabriela Cristea a recâștigat practic după divorț terenul pierdut pe vremea căsniciei cu Marcel Toader. Nu doar din rufele spălate în public cuantificate, după unele surse, la mii de Euro, ci și prin revenirea la televiziunea care o concediase, Canal D.

Raportul FreeEx pe 2012 subliniază amplificarea senzaționalismului în presa noastră: ”Goana după senzațional și vânarea unor situații umilitoare, ridicole sau tragice din viața unor persoane au devenit „produsele premium” ale televiziunilor comerciale și ale presei tabloide. Moartea unor personalități sau viața intimă a unor vedete sunt transformate în spectacole mediatice, cu dispreț pentru demnitatea umană și viața privată”. Asta nu împiedică proliferarea emisiunilor mondene, din ce în ce mai abjecte sau mai tembele. Deunăzi, la Look TV, un canal cu audiență 0,0%, croit de magnatul clujean Paskany pentru vreo iubită, comentariile din emisiunea ”Celebrity” despre ținuta cuplurilor regale din Europa s-au rezumat la afirmații docte de genul ”e OK”, sau ”nu-i OK” pălăria reginei sau rochia principesei. O minimală informare despre protocol, despre tradițiile caselor regale, ar fi scutit publicul de colecția de inepții rostite cu bună dispoziție de cei patru ”experți” în mondenități.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Doamna,

    daca n-ar fi postat Calin un comentariu, as fi postat eu , asa ca sa fie cel putin unul, asta numai din respect pentru dumneavoastra, dar sa stiti ca subiectii din articol chiar nu merita nicio atentie.

  2. Doamna Armanca, astfel de lucruri se intampla peste tot in lumea „vedetelor”. Nu sunteti singuri pe lume. Trucul este foarte simplu: trebuie generata cat mai multa zarva, cat mai mult zumzet („buzz”) in jurul unei persoane (sau eveniment) pentru a ii creste cota de popularitate. De aici publicitate si implicit noi contracte. Emisiunile tv cu astfel de personaje se adreseaza unei nise din public bine definit. Spre exemplu, in Statele Unite astfel de productii de o calitate infecta se difuzeaza la anumite ore (mijlocul diminetii sau in primele ore ale dupa-amiazei). Se adreseaza celor cu instructie putina sau chiar deloc. Nu aveti idee ce bine se simt acesti telespectatori cand vizioneaza asa show-uri. Se simt bine pentru ca inteleg dialogurile de genul „e OK” sau „nu e OK” si barfele ieftine cum bine ati punctat. Se simt bine pentru ca se simt mai importanti decat cei care apar in studio si fac scandal, se imping si in cele din urma se iau la bataie pe teme de paternitate sau din motive de infidelitate. Problema in Romania este ca publicul pentru astfel de show-uri nu mai formeaza o nisa, ci largi sectiuni din populatie. Nu numai anumite televiziuni transmit astfel de emisiuni, ci mai toate. Este un spectacol de un prost-gust generalizat. Dar atat timp cat „se cere”, de ce nu?

  3. Un articol inutil. Peste tot in lume exista acest tip de presa cu acest tip de subiecte, sa ne uitam doar la Sun din Marea Britanie. E mult, mult mai infect decat Libertatea. Si? Da, asa e o parte a publicului si „o anumita parte a presei” (copyright Ion I.). Si ce sa facem, sa strambam superior din nas? Sa ne plangem unde a ajuns lumea, vai? E facil si superficial. De ce nu dam exemplele pozitive? IN afara de dl. Plesu nu a facut-o nimeni. Poate ar trebui sa vorbim si de jurnalisti decenti care isi fac treaba cu atentie si exigenta. By the way: Kanal D si nu Canal D, Paszkany si nu Paskany. Asta ca sa va si credem ca nu criticati asa, l’art pour l’art.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.