vineri, ianuarie 21, 2022

Strategia media a vedetismului infect

Ziarul ”Libertatea” susține într-un articol cu bogată ilustrație publicat în 11 mai 2013 că divorțul a ajuns o adevărată afacere pentru unele vedete autohtone. Exemplele sunt convingătoare, în măsura în care cifrele corespund realității. Ultramediatizatul ”serial” de divorțuri și împăcări, cel al cuplului Bahmuțeanu-Prigoană, a adus în timp beneficii pecuniare și funcții publice. Episodul proxim a început înainte de alegerile parlamentare unde Prigoană tatona terenul pentru un posibil mandat. Notorietatea consolidată de scandalul cu nevasta este mai persistentă decât faptele bune, trebuie să fi gândit ex-parlamentarul PDL, care mai folosise rețeta și …pliciul conjugal inclus în reclamele electorale. De data asta, la al patrulea divorț, nu i-a ieșit lui, dar i-a ieșit ei: ”Bahmu a obţinut un contract de publicitate la o firmă de tigăi, rotunjindu-şi veniturile cu 4 000 de euro, şi a mai obţinut, la Antena 2, emisiunea “Începe Bahmu”, pe un salariu de   5 000 de euro”, consemnează ”Libertatea”. Copiii minori ai cuplului au fost utilizați ca recuzită lacrimogenă în scenariu, cu cinismul mahalalei mediatice.

Nici cuplul Iulia Albu-Mihai Albu, designerul de încălțăminte, n-a avut de pierdut de pe urma vorbelor aruncate la despărțire. Dimpotrivă. Lui i-au crescut vânzările. Figura mondenă a Iuliei, creație artificială a presei tabloide, a început să fie ofertată de televiziuni și agenții de reclamă. Astfel ea a devenit imaginea unei firme de automobile pe bani groși și mașină scumpă la scară, iar Canal D i-a dat să prezinte o rubrică de modă pe 2000 de Euro. ”O oră de lacrimi, de vorbe grele aruncate la adresa ex-ului şi de lamentări se traduce în mii de euro intraţi în cont. E un troc în beneficiul ambelor părţi: emisiunile câştigă audienţă, iar celebrităţile “distruse” că au rămas singure, o mică avere”, conchide Petre Dobrescu, autorul articolului citat.

Nu știm exact care ar fi scorul cuplului Andreea Marin-Ștefan Bănică, dar spectacolul infidelităților, al dramei și al divorțului a fost atent dirijat mediatic, astfel încât să consolideze notorietatea celor două vedete. În schimb Gabriela Cristea a recâștigat practic după divorț terenul pierdut pe vremea căsniciei cu Marcel Toader. Nu doar din rufele spălate în public cuantificate, după unele surse, la mii de Euro, ci și prin revenirea la televiziunea care o concediase, Canal D.

Raportul FreeEx pe 2012 subliniază amplificarea senzaționalismului în presa noastră: ”Goana după senzațional și vânarea unor situații umilitoare, ridicole sau tragice din viața unor persoane au devenit „produsele premium” ale televiziunilor comerciale și ale presei tabloide. Moartea unor personalități sau viața intimă a unor vedete sunt transformate în spectacole mediatice, cu dispreț pentru demnitatea umană și viața privată”. Asta nu împiedică proliferarea emisiunilor mondene, din ce în ce mai abjecte sau mai tembele. Deunăzi, la Look TV, un canal cu audiență 0,0%, croit de magnatul clujean Paskany pentru vreo iubită, comentariile din emisiunea ”Celebrity” despre ținuta cuplurilor regale din Europa s-au rezumat la afirmații docte de genul ”e OK”, sau ”nu-i OK” pălăria reginei sau rochia principesei. O minimală informare despre protocol, despre tradițiile caselor regale, ar fi scutit publicul de colecția de inepții rostite cu bună dispoziție de cei patru ”experți” în mondenități.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Doamna,

    daca n-ar fi postat Calin un comentariu, as fi postat eu , asa ca sa fie cel putin unul, asta numai din respect pentru dumneavoastra, dar sa stiti ca subiectii din articol chiar nu merita nicio atentie.

  2. Doamna Armanca, astfel de lucruri se intampla peste tot in lumea „vedetelor”. Nu sunteti singuri pe lume. Trucul este foarte simplu: trebuie generata cat mai multa zarva, cat mai mult zumzet („buzz”) in jurul unei persoane (sau eveniment) pentru a ii creste cota de popularitate. De aici publicitate si implicit noi contracte. Emisiunile tv cu astfel de personaje se adreseaza unei nise din public bine definit. Spre exemplu, in Statele Unite astfel de productii de o calitate infecta se difuzeaza la anumite ore (mijlocul diminetii sau in primele ore ale dupa-amiazei). Se adreseaza celor cu instructie putina sau chiar deloc. Nu aveti idee ce bine se simt acesti telespectatori cand vizioneaza asa show-uri. Se simt bine pentru ca inteleg dialogurile de genul „e OK” sau „nu e OK” si barfele ieftine cum bine ati punctat. Se simt bine pentru ca se simt mai importanti decat cei care apar in studio si fac scandal, se imping si in cele din urma se iau la bataie pe teme de paternitate sau din motive de infidelitate. Problema in Romania este ca publicul pentru astfel de show-uri nu mai formeaza o nisa, ci largi sectiuni din populatie. Nu numai anumite televiziuni transmit astfel de emisiuni, ci mai toate. Este un spectacol de un prost-gust generalizat. Dar atat timp cat „se cere”, de ce nu?

  3. Un articol inutil. Peste tot in lume exista acest tip de presa cu acest tip de subiecte, sa ne uitam doar la Sun din Marea Britanie. E mult, mult mai infect decat Libertatea. Si? Da, asa e o parte a publicului si „o anumita parte a presei” (copyright Ion I.). Si ce sa facem, sa strambam superior din nas? Sa ne plangem unde a ajuns lumea, vai? E facil si superficial. De ce nu dam exemplele pozitive? IN afara de dl. Plesu nu a facut-o nimeni. Poate ar trebui sa vorbim si de jurnalisti decenti care isi fac treaba cu atentie si exigenta. By the way: Kanal D si nu Canal D, Paszkany si nu Paskany. Asta ca sa va si credem ca nu criticati asa, l’art pour l’art.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro