vineri, martie 29, 2024

Nu striviți democrația! Nici logica! Un semnal de alarma. De fapt, două

Un semnal de alarmă poate fi combătut în două moduri. Primul este atacul frontal, discreditarea mesagerului sau respingerea motivelor de alarmă. Celălalt mod este concurența, acoperirea alarmei cu alta, în aparență și mai alarmantă. Vrei să bați un clopot, te pomenești că cineva bate isteric și fără sens un clopot mult mai mare. Vrei să le spui oamenilor că există risc de inundații, în același moment din biserică țâșnește preotul satului smulgându-și părul și barba și urlând că vine sfârșitul lumii. Ce șansă mai are avertismentul tău? Dacă-l vor mai auzi, scepticii vor tinde să-l judece la un loc cu celălalt și să-l respingă. Iar credulii nu-l vor mai băga în seamă – cine să-și mai bată capul cu o amărâtă de viitură când e amenințat de șuvoaiele de pucioasă și foc ale Apocalipsei?

1. Un semnal de alarmă și o soluție

Aș fi vrut să trag un semnal de alarmă apropo de schimbarea legilor electorale intenționată de guvernul Boc. Există printre modificările principale una pe care o consider gravă și inacceptabilă, și care ar trebui, dacă nu abandonată cu totul, cel puțin adoptată cu un sprijin politic mult mai larg: mă refer, desigur, la ideea suprapunerii alegerilor locale cu cele parlamentare. Resping energic această prevedere pentru că, dincolo de justificarea oficială (reducerea costurilor), motivul stă în faptul că partidele de la guvernare consideră că le va crea un avantaj electoral. În mod natural, partidele de opoziție resping ideea – cel puțin până acum. Or, situația asta o face să fie inacceptabilă. Nu atât pentru prevederile ei în sine, deși și eu cred că ar fi mai bine ca alegerile să fie separate: timpul pe care un alegător îl poate aloca campaniei electorale este limitat, comasarea scrutinelor riscă să afecteze dezbaterea politică. Problema majoră e însă alta: o modificare a legilor electorale făcută de putere pentru ceea ce (consideră că) i-ar crea un avantaj, întărește un precedent care ar putea ușor deveni o practică. În acest fel, legile electorale ar fi într-o continuă stare de volatilitate, supuse constant modificărilor făcute de puteri politice succesive.

De ce ar fi așa ceva de nedorit? Pentru că procesul electoral democratic nu se reduce la vot, altfel n-ar mai avea nicio noimă. Menirea alegerilor este să legitimeze o putere și un program politic, prin urmare electorii au dreptul la mai mult decât un vot: au dreptul să vadă o legătură clară, naturală și puternică între votul lor și rezultatul lui, inclusiv direcția politică adoptată de stat după alegeri. Orice lucru care afectează această legătură, în fiecare din cele 3 atribute ale ei, reprezintă ceva inacceptabil. Iar volatilitatea legilor electorale afectează claritatea legăturii, pentru că durează până când alegătorul mediu vede relația dintre vot și rezultatul lui conform sistemului electoral – de obicei, înțelegerea asta vine pe baza experienței. De asemenea, mai e afectată puterea legăturii, pentru că schimbarea permanentă a legilor electorale dă publicului senzația că rezultatul alegerilor a fost determinat mai puțin de vot, cât de schimbarea electorală respectivă. Senzație uneori îndreptățită, cel puțin în parte.

Oricum, guvernul actual nu este primul cu astfel de inițiative. În 2004, de exemplu, aflam ulterior din stenogramele PSD, puterea de atunci a manipulat legea, inclusiv data alegerilor, cu același scop: avantajul propriu. În 2007, a avut un episod absolut identic: guvernul Tăriceanu a dispus unilateral amânarea datei alegerilor pentru PE, ca să nu se suprapună cu o suspendare prezidențială impopulară. E limpede că precedentul există deja; ca să-l anulăm trebuie un instrument mai puternic. Constituția trebuie să prevadă că o modificare de substanță a legilor electorale nu poate intra în vigoare decât după următoarele alegeri generale sau referendum național desfășurate pe legea veche. Un astfel de amendament constituțional ar merita sprijinit inclusiv prin inițiativă cetățenească. Până atunci, însă, nu-mi rămâne decât să trag semnale de alarmă. Doar că de data asta (spre deosebire – de exemplu – de episodul mai sus pomenit, în 2007) constat că nu sunt singurul. De data asta am concurență.

2. Un efort anti-democratic al Asociației Pro-Democrația

”Coaliția pentru Alegeri Corecte” cere guvernanților să nu ”strivească democrația”(!) prin măsurile anunțate. Nici mai mult nici mai puțin! Șuvoaiele de foc și pucioasă ale Apocalipsei! Mai mult, comasarea alegerilor nu e singurul și nici măcar nu pare principalul punct de critică (dacă ”strivirea democrației” poate fi subsumată unui astfel de termen modest). Modificarea sistemului electoral în ce privește alegerile parlamentare pare vedeta acestui semnal de alarmă.

Or, în această privință, situația e exact la extrema opusă față de comasarea alegerilor! Guvernul Boc intenționează reducerea numărului de parlamentari, alegerea lor printr-un sistem uninominal majoritar la Senat și printr-unul mixt la deputați, cu două treimi din mandate câștigate prin vot uninominal majoritar și o treime pentru compensare – sistem care nu va mai fi proporțional. Fără această compensare sistemul ar fi unul uninominal. Adică, un sistem de a cărui adoptare se vorbește de ani de zile, și care a fost supusă (și aprobată) covârșitor la un referendum, în urmă cu patru ani! Nu, nu trecerea la un astfel de sistem electoral ar fi o problemă, problema a fost tocmai sistemul mixt-proporțional și straniu sprijinit și adoptat în 2008, și botezat fraudulos ”uninominal”. Proces de care Asociația Pro Democrația, semnatara acestei scrisori, este departe de a fi străină.

Bun, Asociația dlui Pîrvulescu are tot dreptul de a nu fi de acord cu un anume sistem electoral. Are tot dreptul să argumenteze împotriva sistemului uninominal majoritar. Are chiar dreptul să se facă de tot râsul prin calitatea unor ”argumente”. Comunicatul avertizează, pe același ton apocaliptic:

Trecerea la un sistem electoral majoritar intr-un tur ar fi un serios pas inapoi conducandu-ne la perioada comunista, cand se folosea exact acelasi sistem electoral.

Ce aberație!! Aș spune că se compară mere cu pere, dar e departe, departe de așa ceva. E un caz de găsit semnificații profunde relației dintre sulă și prefectură. Poate ar trebui să schimbăm și locația capitalei, numele orașelor, națiunii și monezii – toate sunt exact la fel ca în perioada comunistă! Apoi, cum să crezi că are vreo valoare de argument o comparație între două situații atât de diferite? Ce noimă posibilă ar avea judecarea unui sistem electoral dintr-o perioadă în care, raportându-ne la semnificația actuală a termenilor, alegerile nu erau alegeri, votul nu era vot, candidaturile nu erau candidaturi, parlamentul nu era parlament? La fel de bine… nu, de fapt, la fel de prostește se poate argumenta împotriva votului universal, egal și secret: ar fi, nu-i așa? revenirea la perioada dictaturii pentru că exact același sistem se folosea și pentru Marea Adunare Națională. Sau, mai bine, pot să anulez direct ”argumentul”, chiar pe terenul lui: în exact aceeași măsură și manieră în care alegerile pe vremea comunistă erau pe un sistem uninominal, erau și pe un sistem proporțional.

Bun, trăim într-o democrație, oameni și asociații sunt liberi să bată câmpii. Doar că nu văd cum se poate face măcar o dezbatere cât timp aceasta e calitatea argumentelor. Există unele mai bune ce pot și ar trebui prezentate. Ceea ce mi se pare, însă, și mai ridicol, mai ales ținând cont de circumstanțe, este pretenția că adoptarea unui sistem uninominal majoritar ar ”strivi democrația”! Repet, realitatea e exact în extrema opusă. Iată un caz în care avem un extraordinar consens apropo de o măsură politică, și la nivel de populație, și la nivel de poziție politică publică declarată de partide. Electoratul sprijină un sistem de vot uninominal, partidele sprijină un sistem de vot uninominal. Însă APD nu sprijină sistemul, și prin urmare au dictat că introducerea lui ar fi nedemocratică. Nu, nu democrația e strivită aici, ci logica.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. Nu inteleg ce deranjeaza in a avea alegerile din acelasi an, in acelasi moment. Da sunt cheltuieli mult mai mici si banii pot merge in alte domenii in care sunt mult mai importanti.

    Apoi, alegerile sunt oricum in acelasi an, M-am saturat de indivizi care toata ziua stau sa speculeze ca alegerile la interval de cateva luni sau in acelasi timp ofera avantaje electorale, de parca oamenii o sa voteze dupa cum bate vantul. Sau ca arestarea unui primar arata nu stiu ce, cand de fapt arata ca justitia e lasata sa functioneze corect.

    Eu imi dau seama ce de fapt in spatele ‘scandalelor’ astea artificiale sta agitatia sponsorilor psd-ului si pnl-ului care sunt disperati dupa ani de opozitie, ca justitia a inceput sa-i intrebe cum si-au facut banii, si faptul ca economia creste, evaziunea fiscala se reduce iar romanii vor incepe sa-si dea seama cine ii manipuleaza si cine munceste cinstit pentru Romania.

    • Uite aici gresesti: „banii pot merge in alte domenii in care sunt mult mai importanti”. Ce e mai important decat sa te asiguri ca alegerile nu sunt manipulate in interesul puterii (care o fi ea la un moment dat)? Vrei sa economisesti banii de 2-3 km de autostrada platind in schimb 4 ani de dispret si aroganta fata de alegatori si 20 de milioane de votanti scarbiti de cei pe care i-au votat? Vrei sa economisesti banii de 2-3 km patinoare sau sali de sport slabind in schimb legitimitatea unora care vor conduce dirija multe miliarde de euro?

      Ne zgarcim la tarate si ne batem joc de faina.

      • Manipulare? Vorbim de manipulare cand de 20 de ani inghitim minciunile sfruntate a unui fost colaborator al Securitatii care si-a turnat pana si rudele, dar ne spune noua cum trebuie sa fie democratia? Sau mass-media autorului celui mai mare jaf financiar din Romania?

        Suntem asa de prosti ca romani incat ne uitam la manipularile lor ordinare desi avem zeci de alternative, in schimb pretindem ca a vota chiar si local si parlamentar in acelasi timp e manipulare?

        Suntem in tara in care romanii cinstiti tac si inghit in banca lor, iar hotii striga hotii. Cei care striga ca a vota impreuna la alegeri este o manipulare, incearca de fapt sa manipuleze. Asa cum au manipulat si cand au restrictionat dreptul milioanelor de romani care muncesc in straintate prin faptul ca le cer sa voteze doar in capitala tarii, de parca si in Romania toti vin sa voteze in Bucuresti, Asta nu e manipulare sa blochezi accesul la vot la milioane de romani??

        Nu toti suntem asa prosti cum ne credeti..

    • [Doc spune: atacul la colegii de comentarii e interzis! Esti liber sa comentezi ceea ce scrie, fara sa faci referiri la persoana]

      • [Doc spune: asta am sa il opresc cu totul. Schimbul de replici de aici s-a departat foarte mult de subiect, si in zona opinie politice…]

      • [Doc spune: nu pot sa las asta. Regulile permit exprimarea opiniilor politice – o singura data -, nu si atacul la colegii de comentarii…]

      • Doc, daca voiai sa blochezi comentariile pe motiv de „atacul la colegii de comentarii e interzis”, atunci trebuia sa blochezi prima postare a celui care isi zice ‘roman”, pentru ca el ataca „din prima” si nenominal („la gramada”) pe ORICINE ar avea alta parere decat el!
        Nu e corect!

        • Nu am vazut niciun fel de atac la colegii de comentarii in ce scrie roman. Sigur, e o opinie politica, si regulile interzic repetarea lor. La fel, poti sa nu fii de acord cu ce a spus, si sa il contrazici pe asta. Dar nu vad vreun motiv de moderare.

    • Poftim criteriu! „e mai ieftin”! Argument FIX de „pedist”!
      Pai, pe principiul ca „e mai ieftin” io zic sa nu mai facem alegeri DELOC – ca e „gratis”!

      Democratia costa, tovarasi! Mai rasfirati, va rog… >:

  2. Daca tot e sa schimbam sistemul de vot, eu consider ca am avea nevoie de un sistem de vot care sa permita cetateanului sa voteze atit pozitiv (il votez pe X fiindca imi place) cat si negativ (am vazut ce-a facut X, nu-l mai vreau). Exista tipul asta de vot, se cheama vot proportional pe liste si functioneaza asa: la tine in circumscriptie fiecare partid propune 3 candidati; tu votezi partidul deci votul tau nu se pierde si puoi stampila pe unul din cei trei: pe al de-a mai fost, daca ti-a placut ce face sau pe altul.

    • Exista si astfel de sisteme – ce descrii tu se numeste insa vot pe lista de partida deschisa; alegi candidatul preferat din lista unui partid. E identic cu cel folosit pana in 2008 pentru alegerea parlamentului (si care e folosit si acum pentru alegerea consilierilor locali si judeteni) – cu exceptia faptului ca lista de partid nu e pre-ordonata de partide, ci in functie de voturile primite de candidati. Alte alternative sunt sistemele de vot preferential – acolo unde preferintele privesc toti candidatii, nu doar cei ai unui partid.

  3. Eu mă tem că în treimea aia de pe liste la camera deputațior își vor face loc iar personaje ca Antonescu, Tăriceanu, Năstase, Iliescu, Voicu care în mod legal-cinstit n-ar trebui nici să se apropie de clădirea parlamentului în altă calitate decît de vizitatori în ziua porților deschise.

    ProDemocrația – RIP.

    • @filadel

      Iar eu mă tem că în treimea aia de pe liste, la Camera Deputațior, își vor face loc iar personaje ca Udrea-Cocos, Boc, Ridzi, Botis, Ioan Oltean etc., care în mod legal-cinstit n-ar trebui nici să se apropie de clădirea Parlamentului, nici macar în calitatea de de vizitatori în „Ziua porților deschise”.

      • Ce prostii poti sa spui. Bine, ca au voie din partea ta sa se apropie Iliescu, Adrian Nastase, Voiculescu, Antentescu, Ponta, Vanghelie, Mazare, Dragnea, Baniciou. […]

    • Inafara de cei condamnati definitiv intr-un proces penal, oricine se poate apropia de candidaturi – in principiu depinde de electorat daca ajung acolo sau nu. E drept insa ca, in practica, sistemul pe liste (si in general cele proportionale) reduc semnificativ optiunea filtrarii individuale. In fond, acesta e temeiul lor fundamental: considera ca „reprezentarea” unui electorat se opreste la a alege o anume formatiune politica, nu si un anume candidat. Sistemul majoritar are aceasta caracteristica: pune candidatii sa isi obtina individual mandatul, prin competitie directa cu altii, pentru voturile alegatorilor.

      Acum, nu existenta unei compensari nationale ma deranjeaza asa mult, si nici macar faptul ca e pe o lista. Aici ramane sa vedem detaliile, sa nu uitam ca o astfel de optiune prezentata de APD a picat la Curtea Constitutionala – judecatorii au apreciat just ca e inacceptabil sa intre in parlament candidati care nu au fost in niciun fel votati! Ceea ce ma deranjeaza e dimensiunea locurilor rezervate compensarii. O proportie de 15, maxim 25% ar fi fost ok, ar fi redus semnificativ pericolul crearii unor locuri eligibile. Sper oricum ca nu vorbim de vot paralel, ci de compensare proportionala: un partid care a luat cu 30% din voturi mai mult de 30% din mandate nu mai are dreptul la niciun loc de pe lista aia…

  4. Subtilitati … telectuale. Din care nu am inteles mare lucru. Deh, asa e cand stai la un etaj inferior, iar cei care stau deasupra iti plang de mila ca vin inundatiile si te iau apele. Asa ca … bine ati revenit , domnule Iliescu! tot dv ramaneti cel mai original.

    Stiu, stiu, stiu! Urmeaza injuraturile de rigoare,tacute,netacute, suierate printre dinti si cu suflatul nasului in farfuria democrata. Cu alte cuvinte ,vreau sa spun ca nici sula nu e prefectura,dar nici bulibaseala nu e litera de lege.

  5. Partea a doua pare a fi o vendeta personala anti-ProDemocratia. In realitate articolul cu „Nu striviti democratia! ” este mult mai echilibrat decat lasati sa inteleaga. Invit pe restul comentatorilor sa il si citeasca, si sa judece singuri, nu sa se opreasca la titlu.

    In particular, citatul cu intoarcerea la perioada comunista seamana a „cherry-picking”. Fraza respectiva apare la finalul unui paragraf care nu are nici o legatura cu comunismul. Autorii considera ca sistem electoral majoritar intr-un tur e nociv pentru ca incalca principiul egalitatii intre cetateni, nu pentru ca seamana cu legislatia comunista. Arumentatia dvs e fara obiect: nu se clameaza nici o relatie cauza-efect in fraza pe care o citati. Ca sa va dau un exemplu, daca eu zic „e rau sa impuscam intelectualii pentru ca incalca drepturile omului; asa au facut si comunistii”, nu inseamna ca resping crima *pentru ca* seamana cu ce au facut comunistii. Motivatia lor e inainte (in prima parte a paragrafului din care ati luat fraza) dar nu v-ati obosit sa o luati in considerare, ca nu va dadea bine la argument.

    In rest, comunicatul respectiv are argumente de bun simt: nu e normal sa schimbi regulile alegerilor cu mai putin de un an inainte, reducerea costurilor electorale nu e asa semnificativa (probabil vor exista birouri si sectii electorale separate), ne-transparenta finantarilor campaniilor comune, amestecarea problemelor locale cu cele nationale etc.

    • Partea a doua pare a fi o vendeta personala anti-ProDemocratia. In realitate articolul cu “Nu striviti democratia! ” este mult mai echilibrat decat lasati sa inteleaga. Invit pe restul comentatorilor sa il si citeasca, si sa judece singuri, nu sa se opreasca la titlu.

      In particular, citatul cu intoarcerea la perioada comunista seamana a “cherry-picking”.

      Iar mie imi pare ca acest al doilea mesaj al tau este o vendetta personala impotriva mea. :-) Cred ca ne putem dispensa de procesele de intentie…

      Cat despre „cherry-picking”, imagineaza-ti ca vrei sa obtii of functie publica si un ziar titreaza

      „Kinn pentru….? Fara violatori in functii publice!”

      Si apoi continua spunand ca nu ar trebui sa obtii functia din cauza ca poate nu esti foarte pregatit, ca exista altii mai bun etc. – plus faptul ca ai o condamnare pentru infractiuni sexuale. Mult succes in a da un raspuns echilibrat la asa ceva.

      • Exemplul tau e prea departe de cel de la care s-a pornit. Comunicatul ProDemo nu titreaza „Fara UTC-isti la guvern”, nu face parada de anticomunism, ci doar mentioneaza in text, in treacat, comunismul, intr-o singura fraza. Ceva echivalent ar fi ca ProDemocratia sa zica „E rau ca Kinn e misogin, pentru ca incalca principiul egaitatii intre sexe. E un prim pas spre violatori, care sunt si ei foarte misogini”. Nu e acelasi lucru.

        Ideea de baza este ca intr-un articol pro-normalitate si pro-echilibru ar fi normala o viziune la fel de echilibrata asupra articolului ProDemocratia. Repet, in afara titlului nefericit, a singurei fraze cu comunismul si e expresiei „efectele potential devastatoare” din introducere, articolul respectiv e foarte echilibrat si argumetat (argumentele se pot discuta, bineinteles, dar ele exista), chiar pana la punctul in care devine plictisitor prin formulari complet ne-apocaliptice de genul „Constatam cu ingrijorare”, „Coalitia atrage atentia asupra faptului ca „, „consideram ca procesul electoral poate fi afectat datorita”, „Coalitia 2012 atrage atentia asupra riscului”, „cerem … inceperea unor consultari largi in privinta procesului de organizare a alegerilor de anul viitor”. Daca asta consideri apocaliptic si suvoaie de foc si pucioasa, n-ai imaginatie :) Sau poate ai avut norocul sa nu citesti vreaodata Romania Mare sau vreun Mihai Giurgea :)

        P.S. :nu neg ca mi-ar place sa-ti replic un „non-sequitur” :)

  6. Pentru ca electoratul sa aiba incredere ca votul sau conteaza si nu e fraudat, procesul electoral trebuie sa se desfasoare dupa reguli acceptate(macar in mare parte) de binomul putere-opozitie. Atit timp cit puterea isi impune vointa(tip de vot, proceduri, data alegerilor) fara nici un fel de dialog cu opozitia sau macar cu societatea civila, va exista neincredere si suspiciune in rezultatul alegerilor, una din consecinte fiind indepartarea alegatorului de urna de vot.

    Eu as prefera listele deschise. Cu acest tip de vot imi aleg si partidul preferat si candidatul agreat. Plus ca s-ar putea reforma si partidele daca am sansa sa aleg resursa umana cea mai valoroasa de pe listele lor. Degeaba e vot uninominal pur daca am de ales intre Oltean, Ghise si Andon si nu intre Ghise si Alina Ghorghiu. Schimb doar compozitia cantitativa a parlamentului, nu si cea calitativa.

    Procesul de electie dar si cel care urmeaza in parlament(traseismul) au ajuns atit de viciate, incit nu am de gind sa ma mai prezint la vot.

  7. potrivite metaforele.aplicati aceeasi logica si veti afla usor cum au aparut teroristii in revolutia rruminilor.de altfel clopotele mari sint folosite in toata lumea rrumineasca.asha s a construit acea tzara.minciuna si hotia stau la baza ei,dar au reusit politic distrugind social si economic

  8. E stafidita gata si data de gard! Cu aceasta prostie de comasare a alegerilor incepe marele circ. Se face incet – incet loc marelui partid noua republica. Cum? Simplu! Incepe intai vanatoarea de pdl-isti astfel incat lumea sa isi dea seama ca este un partid corupt si fara speranta de redresare. Apoi intra in colimator opozitia care va fi tocata marunt impreuna cu oprescu despre care se stie deja ca este sustinut de usl pentru bucuresti si se mai gasesc si altii probabil Iasi sau C-ta etc.
    Intrebarea 1: De ce se grabeste lumea sa inceapa razboiul anticoruptiei de pe acum? Pai, noua republica ne-a anuntat ca in martie vrea sa scoata capalutul afara si sa se faca partid. Atunci oamenii trebuie sa fie scarbiti cu exemple si cu corupti cat mai multi. Cine pierde electorat la greu cu tactica aceasta? USL-ul pentru ca pdl -ul a ajuns la cei 20% sub care nu mai pot pica (ei mai pot ca sunt harnici in ultima vreme, dar la alegerile viitoare cu cat vor mai fura cam pe acolo vor ajunge) si opozitia trebuie erodata pentru ca de acolo se va asigura electoratul pentru noua republica.
    Intrebarea2: Ce castiga pdl -ul cu aceasta tactica? Tot! De ce? Simplu. Noua republica e un fel de pdl deghizat (aripa sifonata) care va ajunge la 25-30% dupa alegeri. Pdl-ul cu furaciunile sa zicem 15-20%, udmr (cocota de servici) la cei 7% fix, mai punem si pe transsexualii de la unpr cu 6% si cam asta e! Mai e nenea Pambuccian cu gasca lui de aserviti de profesie care oricum au locul asigurat in Parlament chiar daca se dau sau nu se dau jos din patut in ziua alegerilor si USL-ul va fi varza. Destul pentru o noua coalitie. Clientela va fi salvata si ramane la Butoane. Dupa acest scenariu mai mult ca perfect valabil (poate proportiile sa fie altele, sa zicem noua republica 20% si pdl 25%, ca ei sunt cu furatu’, dar nu o sa difere prea tare iar cei de la acest partid nou vor fi extrem de multumiti ca din nimic au reusit si atat) va fi NEMA democratie. Ba va fi, ca electoratul de la noua republica va fi foarte fericit si vor spune ca ne-au salvat de moguli fara insa sa vada scarabeii si mumiile care le-a tras-o si de data asta.
    Continuare? Toate scandalurile cu furatul si coruptia se vor stinge dintr-o data pentru ca justitia nu mai are cum sa isi mai faca datoria si din acest melanj ideologic respectiv: stanga unpr, dreapta pdl, dreapta noua republica, udmr pe centura, minoritati pe alta centura ajungem la comunismul de dreapta pe care nu o sa-l mai dam niciodata jos. Cine cara deci pdl-ul dupa el la urmatoarele alegeri? Presedintele iubit, marele carmaci, cel cu „sa traiti bine”, ati inteles gaozarilor? Avantajul nostru al electoratului va fi imens. Vom sti cu siguranta cine va fi prim ministru!

  9. Precum în 2004 m-a zgâriat pe neuron formularea resentimentară lui Năstase, despre cum a câştigat el alegerile în România şi cum l-au doborât pe el căpşunarii (citatul e aproximativ, ideea de bază în schimb aia e, absolut îngrozitoare având în vedere de ce au plecat oamenii ăia „să căpşusărească”) mă simt la fel de contrariat acum când îl văd pe post de mare guru al votului prin corespondenţă pe nimeni altul decât pe marele rrromân Brânză, despre ale cărui afaceri cu deşobolanizarea metroului scrie presa de câţiva ani. Văd că în sfârşit „organili” s-au sesizat, tot e ceva, mai bine mai târziu decât niciodată, iar domnu’ Guru văd că fantazează în continuare pe la posturile agreate, ba chiar cu mai multă mânie capitalistă de cînd cu demararea cercetărilor… ). Adăugând la chestia asta recentele pisici negre arătate partidului de guvernământ, alea cu „dacă o ţineţi în ritmul ăsta, nu o să obţineţi mai mult de 30% (care 30%, PNŢ a dispărut din viaţa parlamentară acum 11 ani, şi măsurile lor, atît de hulite şi taxate ca atare – pe lângă multele tâmpenii făcute – sunt cele care au deschis calea normalităţii), mi-e teamă că asistăm la un program din categoria „Totul pentru Victorie”. Şi atunci să nu ne mai mirăm de ce au atâta trecere la noi bancurile cu „Băi, voi vreţi să-mi furaţi calul”. Sau alegerile, mă rog. Moral vorbind, nu am inventat eu în spaţiul public românesc termenul de „Fraudă morală”.

  10. Nu, la viitoarele alegeri nu o sa se fure. Cel putin nu in sensul in care romanii vor stampila ceva iar la numaratoare sa iasa altceva. Nu iobagii se vor incolona umili si supusi si vor vota asa cum li se va indica, care pentru o sacosa de malai, care pentru doi pesti stricati, dar majoritatea pur si simplu de frica biciului satrapului local cumparat sau santajat de PDL.

    Romanii sunt un neam de mamaliga, asta e blestemul acestei natii dezgustatoare. Nu poti face democratie din mamaliga si cu asta basta.

    Nu pot decat sa sper ca in cele din urma acest neam inferior sa se imprastie prin europa la spalat tucalele si facut trotuarele altor natiuni mai demne in timp ce aceasta ghena balcanica este incet incet preluata de cei care deja ii domina pe romani: tiganii.

    Elena Udrea Presedinte!

  11. Dle Damian, democratia si logica nu au nimic in comun. O elita minoritara este condusa prin vot de o majoritate cu IQ sub medie. Unde e logica?

    • Logica si democratia au chiar multe in comun, ar merita o discutie. Din pacate pentru scopul acestui articol, termenul ”democratie” e folosit in sensul foarte ingust de sistem politic, cu accent pe cel electoral. Democratia si logica au in comun, in contextul acestui articol, faptul ca pot fi incalcate, ca pot exista sisteme politice nedemocratice si rationamente ilogice.

  12. Doc, total de acord cu faptul că nu e bine să fie în comasate alegerile parlamentare cu cele locale. Bun argument. Dar faptul că după spui susţii aşa tare aşa numitul vot uninominal nu mai are legătură cu democraţia. de altfel, chiar istoric vorbind, votul majoritar a fost treptat înlocuit, nu peste tot, evident, cu reprezentarea proporţională tocmai din motivul că oferă mai multă reprezentativitate. Adică, cu alte cuvinte, un pic mai multă democraţie. Oricum, sunt curios cam cum explici tu prezenţa la alegeri a candidaţiilor în circumscripţii/colegii uninominale; nu sunt ei oare numiţi de partide? Ba da. Doar că „frumuseţea” sistemului pe care îl aperi face ca, la final, să nu prea mai existe aşa mare legătură între partidele votate de oameni şi ele reprezentate în parlament. Că, surprize, surprize, oamenii tot partidul îl votează,nu omul, sunt unii care nu au avut ce face şi s-au ocupat de astfel de studii, iar omul, odată ajuns în parlament, tot partidul îl reprezintă, şi aici sunt studii dar se observă şi cu ochiul liber.

    • „Dar faptul că după spui susţii aşa tare aşa numitul vot uninominal nu mai are legătură cu democraţia. ”

      Citeste cu ceva mai multa atentie ce am scris. N-am pretins nicaieri ca un anume sistem de vot are legatura cu democratia, din contra, am respins o pretentie de acest gen! E ridicol sa spui ca un sistem de vot folosit in tari ca Olanda sau Germania nu ar fi democratic; dar n-am spus nicaieri asta. Este exact aceeasi afirmatie, inclusiv la gradul de ridicol, sa pretinzi ca un sistem de vot folosit in tari ca Marea Britanie sau Franta ne-ar duce intr-o dictatura. Asta am combatut, pentru ca, da, s-a gasit cineva s-o spuna. Daca iti vine sa crezi.

      De asemenea, dincolo de punctele de vedere pe care nu le-am ascuns vreodata (din contra), nu am adus in articol nicio sustinere personala a VU, asa cum pretinzi. Am spus doar ca el are o sustinere larga atat in randul electoratului cat si in pozitiile publice exprimate de partide. Asta e un fapt obiectiv.

      • Ok. Neînțelegerea mea. Dar asta cu larga susținere a electoratului hai să o lăsăm mai la urmă, din două motive; la referendum cam un sfert din cetățeni au spus că îl vor și, până una alta, orice decizie luată într-o democrație, la modul ideal cel puțin, trebuie să se bazeze pe consimțământul informat al cetățenilor mai sus amintiți iar informarea cu privire la sistemele de vot diferite a lipsit cu desăvârșire. Așa, ca un exemplu, sistemul majoritar se folosește în Marea Britanie, SUA sau Franța. Doar că nimeni nu spune că acolo, printre altele, nu ajungi în parlament fără să ai un partid în spate, deci se votează mai degrabă partidul, nu omul, și că, mai ales, acolo există și alte mecanisme care permit un acces la larg la decizie. Așa că, cel puțin doecamdată, nu se poate spune că românii susțin un anumit sistem de vot.

          • Sigur ai priceput ce am vrut să spun. Totuși. Nu am spus că cetățenii nu trebuie să decidă ci că, înainte de a fi chemați la decizie, trebuie informați asupra alternativelor. Iar dacă tot amintești de dictatură, dictatură e atunci când puțini decid pentru mulți.

          • Sigur ca am priceput, de asta am si raspuns asa. Cine anume si cum decide cand cetatenii au ajuns destul de informati? Sigur ca e dictatura cand programul politic al unei minoritati este varat pe gatul majoritatii – asta spun si eu.

        • „la referendum cam un sfert din cetățeni au spus că îl vor” cred ca induceti voit o confuzie…. la referendum peste 80% din participanti au spus ca il vor.
          Ceea ce d-vs incercati este sa minimizati rezultatul referendumului prin comparatia cu intreaga masa a electoratului…
          Daca va amintiti, in Romania participarea la actul decizional(prin alegeri) al cetateanului e facultativa, rezultatul fiind extrapolat indodeauna ca fiind „dorinta majoritatii”… Nu e un sistem perfect, dar cu asta marsaluim acum!
          Daca as admite punctul d-vs de vedere ar insemna ca la o participatie prezumtiva a alegatorilor la alegerile viitoare de doar 25-30%(dupa am inteles ca e masurata acum intentia de a participa efectiv la vot in sondaje) viitorul parlament ar reprezenta „cam” un sfert dintre alegatori… cu aceeasi legitimitate ca si a referendumului…

          • Pentru ca un referendum să fie validat, e nevoie de prezența la vot a majorității cetățenilor. Refuzul de a merge la vot este egal cu un vot pentru nu. Așa că paralela cu alegerile nu își are locul.

  13. Miron Damian: Adică, un sistem de a cărui adoptare se vorbește de ani de zile, și care a fost supusă (și aprobată) covârșitor la un referendum, în urmă cu patru ani!

    Faptul ca despre un sistem de vot se vorbeste de ani de zile nu e un argzument in favoarea adoptarii lui. Nici faptul ca varianta respectiva a fost supusa covarsitor la un referendum, in urma cu patru ani de zile nu e inca un argument.
    Iar daca retin bine varianta respectiva a intrunit, e drept, peste 80% din voturile exprimate de ceva mai mult de un sfert din electorat. Cred ca, conform legii 3/2000 asta inseamna „respins”, sau macar „inca neacceptat”, dar nu „aprobat”.

    • Nici tu nu ai citit cu atentie ce am scris.

      1. Faptul ca despre adoptarea unui sistem se vorbeste de ani de zile inseamna ca nu e in situatia unei modificari facute „pe sest”, chiar din contra.

      2. Faptul ca varianta respectiva a fost aprobata in covarsitarea majoritate de electorat, este un argument desigur, in favoarea caracterului democratic al adoptarii unui astfel de sistem. Daca vointa populatiei nu da caracter democratic punerii in practica a unui program politic, atunci nu stiu ce altceva ar putea.

      3. Validarea formala a referendumului e irelevanta; nu doar din cauza ca reprezinta o tehnicalitate legala perfect modificabila, ci pentru ca n-am spus nicaieri ca exista obligatia formala ca rezultatul referendumului sa fie pus in practica. N-am spus si nu cred asa ceva, in lipsa unor prevederi specifice privind punerea in practica a referendumului declansat de presedinte, el are o valoare formala strict consultativa. Validarea unui astfel de referendum este un non-sens.

      • 1. Nu era vb de adoptare pe sest, ci de faptul ca pur si simplu exista argumente pro si contra de intensitate aproximativ egala.

        2. Nu era vb de aprobare, ci doar de supunere spre aprobare referendara. Asta arata ca exista doar interes, insa nu e inca un argument. Iar prin rezultatul referendumului e clar ca la fel de democratic ar fi sa nu fie preferata varianta propusa.

        3. Validarea o fi o chichita tehnica, dar nu e lipsita de relevanta. Face parte din regulile jocului. Exact ca la fotbal: golul marcat, dupa ce arbitrul a fluierat finalul reprizei, n-are valoare. Daca, pentru a fi validat, referendumul ar fi fost de ajuns sa intruneasca optiunile a 25% dintre alegatori, iar rezultatul ar fi fost dat de majoritatea dintre ei, e foarte posibil ca altul sa fi fost rezultatul. In orice caz, consider ca prea putini au fost cu adevarat interesati de schimbare pentru ca acest lucru sa fie folosit drept argument in favoarea unei variante asemanatoare.

        PS. Dar cel mai interesant e altceva: sustinatorii cei mai infocati ai variantei majoritare sunt cam aceeasi care vad drept atributie capitala a parlamentarilor sustinerea in bloc a deciziilor partidului. Parca tot ponderea ideologiilor face pana la urma jocurile! Si-atunci ce mai chichirez galceava?!

  14. 1. Nu era vb de adoptare pe sest, ci de faptul ca pur si simplu exista argumente pro si contra de intensitate aproximativ egala.

    Pai, chiar de adoptare pe sest era vorba, in articolul pe care il comentezi! De faptul ca intre o modificare cum e comasarea alegerilor si cea privind introducerea votului uninominal e din acest punct de vedere o diferenta enorma, si ca exact amanarea lui in 2008, prin introducerea unui sistem mixt-proportional si straniu a fost elementul de volatilitate.

    Nu stiu cum se masoara intensitatea unui argument. Un argument poate fi valid sau invalid in esenta, iar unele din argumentele invalide pot fi de-a dreptul ridicole – cum e cel adus de APD.

    2. Nu era vb de aprobare, ci doar de supunere spre aprobare referendara.

    Nu. Repet, daca discutam in domeniul formal, referendumul declansat de presedinte are valoare strict consultativa, prin urmare rezultatul lui nu impune nimic, referendumul nu poate „aproba” in sens formal vreo masura, validarea lui e lipsita de noima. Iar eu, asa cum am tot spus si repetat, nu ma refer la vreun aspect formal. Am spus ca introducerea VU a fost aprobata la referendum, dand termenului „aprobat” sensul de dictionar, cel de a sustine.

    Iar prin rezultatul referendumului e clar ca la fel de democratic ar fi sa nu fie preferata varianta propusa.

    Evident, nu.

    Si la 3 am raspuns deja, tot mai sus.

    Dar cel mai interesant e altceva: sustinatorii cei mai infocati ai variantei majoritare sunt cam aceeasi care vad drept atributie capitala a parlamentarilor sustinerea in bloc a deciziilor partidului.

    Cine si cum a stabilit care sunt „sustinatorii cei mai infocati ai variantei majoritare” ? Si cine si cum a stabilit apoi care e opinia lor despre atributia capitala a parlamentarilor?

    • Doc, pentru a incheia discutia:

      a. sunt de acord cu d-ta in privinta „volatilitatii” legii electorale si cu implicatiile nefaste asupra electoratului si asteptarilor sale.

      b. sunt de acord ca acea comasare intentionata a alegerilor nu e benefica.

      c. sunt de acord si cu faptul ca argumentele ACD nu sunt cele mai fericite, chiar daca pozitia ei reprezinta doar o reactie, iar nu un demers articulat. (In fapt nu s-au grabit sa ameninte cu pucioasa ca raspuns la alarma pentru inundatie, ci au incercat sa arate ca deja exista un dig, fie el din pamant ordinar si nu e necesar unul din marmura sau de caolin. Ca pentru sensibilizare au sarit seaua, e altceva!)

      d. sunt de acord ca o parte a politicului, mai ales cel care sta calare pe primele locuri, are interese in a-si demola concurenta, intr-o vreme in care orientarile electoratului se faramiteaza, cautand noi solutii. Votul majoritar ar permite (poate) vreunui independent mai charismatic accesul intre alesi, dar ar conduce in final la un parlament bicolor prin excelenta, fapt nefast pentru partidele mici si/sau noi si, implicit, pentru nazuintele electoratului aflat in cautare de nou.

      e. nu sunt de acord cu faptul ca electoratul sprijina un sistem de vot uninominal, iar acesta a fost „amanat” in 2008. Ca sa fie amanat, trebuie sa fie deja stabilit, sa existe un consens national sau macar o majoritate absoluta care sa-l solicite. Cine a stabilit si cand?! Dumneata te bazezi pe 80% din 26%. Sunt de acord ca refrendumul e consultativ, dar ca o singura concluzie care se desprinde din rezultatul sau e ca 1 din 5 alegatori erau interesati de schimbarea sistemului de vot. Matematica pura! Extrapolarile nu-si au rostul. A spune ca asta e „covarsitor” mi se pare cam mult.

      f. in precedentele mele interventii am vaut in vedere doar punctul e. Orice alte referinte si divagatii pe text nu m-au interesat a le´dezbate.

      • Pai la e. argumentezi impotriva evidentei, si faci exact ce spui ca nu isi are rostul. Spui „o singura concluzie care se desprinde din rezultatul sau e ca 1 din 5 alegatori erau interesati de schimbarea sistemului de vot.” Asa e, daca te uiti la el in felul asta, raportand cei care au votat DA la totalitatea cetatenilor cu drept de vot. Asta intr-adevar n-ar reprezenta o majoritate, dar nici nu reprezinta o interpretare corecta, nici macar singulara. La fel de bine pot raporta votul NU in acelasi fel, si sa zic ca singura concluzie care se desprinde din rezultatul referendumului e ca doar 3 din 100 de alegatori au fost interesati de mentinerea sistemului. Asta e mai mult decat o majoritate covarsitoare, se apropie cu pasi repeze de unanimitate. Insa ar fi la fel de incorect. Daca tu ai pus absentii alaturi de NU, eu i-am pus alaturi de DA. In realitate, nu ar trebui pusi nicaieri; asta e singura interpretare fara extrapolare. Caz in care rezultatule 81% pentru schimbarea sistemului de vot, are sustinerea unei majoritati covarsitoare din electorat, cum spuneam.

        • Pai tocmai ca nu e interpretare, ci constatare.
          Referendumul nu e alegere intre un candidat sau altul. Nu e deci valabila o delegare in alb acelor ce vor sa-si exercite dreptu. La referendum stand acasa sau votand NU mentin Status Quo-ul. Doar daca merg la vot pot sa-l schimb. Lucru cunoscut de toti. De asta spuneam ca sunt importante regulile jocului, fapt ce n-am vrut sa-l mai repet si mai devreme.

          • Nu, ar fi un caz de post hoc ergo propter hoc, adica oricum o eroare logica, si daca intr-adevar status-quo s-ar fi mentinut. Dar nu s-a mentinut, desigur. Sistemul de vot a fost intradecar schimbat dupa referendumul din 2007, doar ca in mod fraudulos cel nou adoptat a fost botezat „uninominal”, desi nu era asa ceva. Regulile jocului vor fi importante, si le-ai tot repetat, si eu am tot repetat ca nu despre asta e vorba in articol, ci despre faptul ca majoritatea electoratului sprijina un sistem de vot uninominal, dovada fiind inclusiv aprobarea referendumului pe aceasta tema. Aici am sa pun punct, ne invartim deja in cerc.

          • Fara suparare! Nu trebuie publicat, dar sper macar sa fie citit inainte de stergere.
            Eram nevoit sa repet, deoarece doar eludand regulile jocului se poate concluziona ca „majoritatea electoratului sprijina … ” cand majoritatea electoratului nici n-a votat.
            Nu e un caz de genul:
            a)puberii manaca multa ciocolata
            b)puberii au acnee
            deci
            c) Ciocolata provoaca acnee.

            Reducand la absurd, desi improbabil, ar fi fost forte posibil ca la referendum sa se fi prezentat un singur alegator. Se cheama ca rezultatul, oricare ar fi el, e unanimitate? In conditiile cand masa critica nu este atinsa nu se poate afrima ca „majoritatea electoratului sprijina …”. Se poate discuta despre dimensiunea acelei mase critice, dar cred ca 26% nu este un procent suficient. 74% nu sunt interesati de schimbare.

          • Hantzy,

            inteleg ce zici, dar nu sunt deloc sigur ca ai reusit sa reduci la absurd :-) Tot poporul trebuie sa decida si demiterea presedintelui, in procesul de suspendare – ca tot veni vorba, zilele astea. Ei bine, conform regulilor actuale ale jocului, daca la referendum se prezinta 1 (un) alegator care voteaza „DA” atunci poporul a decis, in unanimitatea chiar, demiterea presedintelui si aceasta are loc. E absurd? Eu nu cred, dar oricum, nu conteaza asa mult. Maine s-ar putea sa se schimbe situatia, pentru ca regulile jocului nu sunt fixate; demiterea ar putea fi aprobata doar daca voteaza DA 50%+1 din alegatori, iar referendumul declansat de presedinte sa nu mai aiba conditie de validare. Nu vad de ce n-ar fi posibil, sau ar fi o problema cu asta.

            Tocmai de aia, ce are un dram de absurd este sa spui ca aceste reguli ale jocului determina catusi de putin, in fondul lor, ce inseamna normele democratice. Daca ar fi asa, atunci s-ar putea deduce ca ce e „decizie democratica” se poate schimba dupa vointa unei puteri politice vremelnice. Azi nu putem zice ca electoratul aproba o masura, ca doar asa e legea, maine legea e modificata si puf! in aceeasi situatie putem zice ca electoratul sustine o masura si deci conform normelor democratice trebuie pusa in practica. Poimaine redevine nedemocratic. Si tot asa.

            De asta, zic, si zic, si zic: articolul nu citeaza referendumul pentru valoarea lui formala, ci pur si simplu pentru rezultatul lui informal: electorii au aprobat, in covarsitoare majoritate, introducerea votului uninominal. Inseamna asta ca trebuie musai introdus, ca exista o obligatie legala? Nu. Inseamna fix ce am scris. Si inseamna ca, daca e ceva nedemocratic, atunci nu e introducerea VU, ci a unui alt sistem, pe care nu avem niciun motiv sa credem ca l-ar fi aprobat si 1% din electorat, si care apoi a fost botezat VU.

          • Doua lucruri ma impiedica sa curm schimbul de mesaje: politetea si respectul fata de interlocutor si convingerea ca, dimpotriva, nu am fost sau nu m-am putut face inteles.
            Nu ma intereseaza acea calitate formala a referendumului, pe care nu eu am adus-o in discutie. Eu contest tocmai calitatea informala a sa prin prisma slabei rezonante pe care a gasit-o la electorat. Spre deosebire de Tariceanu, presedintele a vrut sa cupleze alegerile parlamentare de o tema pe care a presupus-o extrem de populara, dar aceasta nu a adunat la vot nici macar pe toti cei care au catacdisit sa voteze pentru PE. Adica sa vrei, cu tot dinadinsul, sa schimbi sistemul de vot existent, iar cand ai ocazia unica sa-ti exprimi vointa, dupa o pregatire de mai multe luni, s-o lasi sa treaca?! In cazul asta nu cred ca putem vorbi de aprobare. Cel mult am putea spune ca experimentul e neconcludent.
            Bineinteles ca nu dau prioritate regulilor, dar ele sunt cele care regleaza cadrul democratic. Pana la urma varianta ACD (indiferent ca numele ei este ales corespunzator sau nu) si VU sunt tot reguli, iar nu democratie in sine. Prin algoritmul de calcul, completat si de vreun gerry mandering, se converteste si „se eficientizeaza” votul alegatorilor in numar de mandate (numarul-asta e ceea ce doare de fapt). Oare e corect atunci sa renuntam la o regula tocmai pentru a avea libertate in a o adopta pe alta?! Sau e mai buna acea regula pentru ca cealalta nu a fost supusa unui referendum?! Pai atunci e mai buna monarhia, pentru ca nici republica n-a fost aprobata referendar.
            Dar sa-ti dau un alt contraexemplu: referendumul local de la Constanta si disputa privind perlungirea votarii cu o ora. Ea nu poate desigur modifica optiunea electoratului, dar rezultatul votului da. In privinta suspendarii, exemplul dumitale e din zona aialalta: a referendumurilor de aprobare, iar nu a celor informale. Reprezentantii poporului, recte parlamentarii, deja au decis. Poporul e chemat doar sa-si dea acordul in acest caz. O prezenta scazuta ar insemna ca populatia e de acord cu cele decise de reprezentantii sai. Regula adoptata insa stipuleaza exact invers si trebuie sa ne supunem, nu?!
            O zi buna!
            PS. Iti eram dator cu un raspuns: Boc sustine uninominalul, dar interzice parlamentarilor PDL sa-si exprime optiunea sau ameninta cu masuri cand cvorumul nu e suficient pentru ca guvernul sa-si treaca legile. Basescu sustine uninominalul, dar criteriul folosit la desemnarea premierului, cf propriilor declaratii, e numarul parlamentarilor de o anumita culoare politica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro