Studențește

98% decizia corectă, piesa tinerei Andreea Tănase, ajunge pe scena Sălii Arcadia a Teatrului Regina Maria din Oradea la ceva mai puțin de trei ani de la premiera absolută petrecută la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.

Spectacolul, regizat acolo de Elena Morar, era unul de bună condiție artistică și dispunea de o distribuție remarcabilă. Cu toate acestea, a provocat un scandal monstru care a dovedit că- hélas! -cenzura încă e vie, că nu au dispărut nacealnicii ideologici,  că cenzori pot fi și oameni relativ tineri și recrutați din rândul decidenților vremelnici ce se recomandă a fi  liberali. Dar și că teatrul rămâne un câmp de luptă pentru partide ca și pentru politicieni minusculi, insignifianți în căutare de notorietate și care își dispută, recurgând la mijloace deloc oneste, o imaginară, închipuită supremație.

Firește, timpul a rezolvat între timp totul. PSD și PNL au încheiat  o monstruoasă coaliție, iar fostul președinte al Consiliului județean Neamț, un anume Ionel Arsene zis și Ciorăpel, are acum alte probleme decât aceea de a-i da replica extrem vanitosului și foarte puțin eficientului primar Carabelea. Și deși fugar și posesor al unei frumoase condamnări la închisoare cu executare, Ciorăpel al nostru, adică al PSD, primește mulțumiri la scenă deschisă din partea președintelui partidului care peste câteva zile se va așeza în jilțul de premier. Poziție din care ne-a și promis că va susține producția națională de filme. Poate că și de teatru.

Dar revenind. Piesa Andreei Tănase este departe de a fi una perfectă. Construcția ei e relativ fragilă, nu toate replicile sunt marcate de naturalețe. Nu i s-ar putea reproșa însă că ar ridica o problemă minoră. Din contră. Problema maternității nedorite în cazul fetelor ce nu au ajuns încă la vârsta majoratului este una și serioasă, și de maximă actualitate. Cu atât mai puțin s-ar putea spune că scrierea  ar promova în vreun fel pornografia. Personajele- în marea lor majoritate oameni tineri- nu vorbesc nici un moment în vreun chip de natură să-i determine să roșească pe spectatorii nițeluș mai pudici. Nimic din ceea ce se aude pe scenă nu forțează limitele bunei cuviințe. Bref,  98% decizia corectă este o mostră posibilă, posibilă nu perfectă, nu perfectă însă perfectibilă, de literatură dramatică ancorată în social, așa că piesa poate prilejui un bun spectacol de teatru educațional fără a plăti nici cel mai mic tribut gândirii politic corecte. Finalul deschis al textului dovedește asta. În fața unei situații excepționale, așa cum e maternitatea prematură, libertatea deciziei și, mai apoi, asumarea consecințelor acesteia, se află în afara oricărei discuții.

La Teatrul Regina Maria din Oradea misiunea punerii în scenă a textului a căzut în sarcina studentului-regizor Cătălin Mardale. Câștigător al concursului Start Up- Regie Teatru. Cătălin Mardale nu a intenționat nici un moment să impună o ordine dramatică nouă. Și nu lucrul acesta am a i-l reproșa regizorului în devenire. Însă nu pot să nu bag în seamă că, deși a avut la dispoziție actori profesioniști, Cătălin Mardale a venit în fața publicului cu un spectacol mai degrabă de factură studențească. Cu ceva mai aproape de condiția de exercițiu. Cum încă mai sper că profesorii de Regie de la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca mai au la dispoziție și creioane roșii, și spirit critic, nefiind complet îmbrobodiți de  ceea ce în chip de profeți ocazionali debitează o bună parte dintre dascălii de la disciplinele teoretice, mă mulțumesc să atrag atenția doar asupra greșelilor mai evidente.

În primul rând, spectacolul suferă de un deficit de dramatism. Odată șocul inițial trecut, totul pare a fi privit ca un joc al unor tineri care nu prea știu ce vor face odată ieșiți din adolescență. Jocul acesta îndelung eșuează rapid și sigur în monotonie, în previzibil iar prima victimă este, din păcate, Gorgiana Coman, interpreta Izei.Pe care am văzut-o în evoluții net superioare artistic celei de acum. În al doilea rând, nu prea am înțeles rostul excesului de animații. Simplu și inutil reflex al unei mode și soluție de acoperire a sărăciei evidente a scenografiei? De ce, de pildă,  personajul Tudor, altminteri foarte bine jucat de tânărul Tudor Manea (o remarcabilă achiziție), se pregătește pentru întâlnirea cu părinții Izei stând cu spatele la public? Ca să ni se arate, copilărește, că personajul s-ar afla în bătaia puștii? Cu spatele stau mult și nu tocmai convenabil nici pentru spectatori, nici pentru ele și Carina Bunea (Didi) și debutanta Petra Panait (Cami). Amândouă complet aiurea înveșmântate. Una ca un pom de Crăciun, cealaltă într-un mod neconform vârstei personajului. Carina Bunea și Petra Panait seamănă una cu alta destul de bine. S-a dorit în cazul lor o distribuție complementară? Pesemne. Numai că elevele dintr-o clasă înseamnă tipologii diverse. Și această diversitate a tipologiilor confidenților, acuzatorilor, bârfitorilor ș.a.m.d. se cuvenea evidențiată nu doar prin,iarăși, recursul la animații. Povestea cu sms-urile este ratată fiindcă textele cuprinse în ele sunt în mare parte ilizibile. Lucia Rogoz (Mama), Sorin Ionescu (Tatăl) își fac conștiincios datoria, la fel și Angela Tanko (Doctorița), Eugen Neag (Victor) e exact ceea ce trebuie în vreme ce David Constanrinescu ne mai rezervă încă o dată o surpriză. Dintr-un crochiu de personaj el realizează o prezență. Semn că avea dreptate Valéry în celebrele lui versuri care îndeamnă la răbdare. Și fructul ce poate apărea în consecință.  

Teatrul Regina Maria din Oradea

98 % decizia corectă de Andreea Tănase

Regia: Cătălin Mardale

Scenografia și animații:: Răzvan Chendrean

 Distribuția:

 Iza – Giorgiana Coman

Mama: Lucia  Rogoz

Tatăl – Sorin Ionescu

Didi – Carina Bunea

Tudor – Tudor Manea

Doctorița – Angela Tanko

Cami – Petra Panait

Victor – Eugen Neag

Alex – David Constantinescu