joi, martie 28, 2024

Sub semnul Lebedei Negre. Despre recladirea increderii in instrumentele derivate

Acum 10 ani, nu doar pentru a face nota discordanta, Warren Buffett declara: “Produsele derivate nu sunt altceva decat arme de distrugere in masa”. Buffett, cu al sau fond de investitiii Berkshire Hathaway, a imbogatit o generatie de americani determinandu-I sa cumpere constant, zi de zi, timp de 30 de ani, actiuni la Coca Cola si Gillette.
Omul analizelor profunde si al investitiilor puerile demonstrase intregii lumi ca doar din bauturi carbogazoase si din lame de ras se poate realiza una din cele mai impresionante averi ale sec. XX.

Sub deviza ‘Nu cumpar decat actiuni ale firmelor care produc bunuri de care am nevoie in cotidian”, Buffett refuza cu obstinatie sa se amestece in euforica bula a dotcomurilor. Si are dreptate din nou, sporindu-si faima.

Afacerea lamelor de ras transformase celebrul BUY AND HOLD in “cumpara ce-ti trebuie si pastreaza ceea ce oamenii arunca zilnic.  Tot Oracolul din Omaha a demonstrat ca poate face exitul vietii lui in plina criza a dotcomurilor vanzand lamele de ras cu peste 40 miliarde de dolari.
D-zeu sa-I odihneasca in pace pe actionarii de la Procter and Gamble care le-au cumparat.

Dupa 10 ani euforici, in care castigurile din derivatele subprime au cosmetizat bilanturile bancilor de pe intreg globul, luni, 15 septembrie 2008, o intreaga lume financiara ajungea sa inteleaga avertismentul lui Buffett: derivatele devenisera cea mai puternica arma de distrugere in masa si falimentul Lehman Brothers nu era altceva decat Hiroshima finantei mondiale. La mai putin de 2 saptamani dupa Lehman toti aflam cu stupefactie ca batranul guru din Omaha vanduse naked puturi pe dow Jones la 16.000, scadenta 2015, si puturi pe G. Sachs. Cel care anticipase cutremurul risca sa moara sub daramaturi.

Economia mondiala continua sa-si linga ranile si astazi dar cel putin dezbaterea despre riscurile produselor derivate a cuprins intreaga planeta. “Unde s-a gresit?” Derivatele ar trebui interzise? Cum ar trebui reglementate/ Apocalipsa se poate repeta in viitor? Iata cateva dintre numeroasele intrebari puse in dezbatere si la care azi incercam cu totii sa gasim un raspuns.

Hiroshima a fost lebada neagra pentru fizica nucleara si la fel falimentul Lehman este lebada neagra a produselor derivate Cum putem reconstrui increderea asfel ca derivatele sa devina la fel de benefice ca si energia nucleara din ziua de azi?

Nu am pretentia ca am gasit un raspuns si nici macar nu am pretentia de a fi enuntat un postulat; as vrea doar tare mult sa va determin sa analizati aceasta dilema: “Sumt derivatele benefice pentru economia mondiala, si daca da, in ce forma? Pana unde ar trebui sa le reglementam si mai ales cine ar trebui sa stabileasca regulile?”

Lloyd Blankfein, CEO-ul lui Goldman Sachs, spunea mai in gluma, mai in serios: “Eu fac treaba lui Dumnezeu”. Daca acceptam afirmatia megalomanica a lui Blankfein nu putem sa nu ne intrebam imediat: “Cine face treaba lui Scaraotchi?

Pana la falimentul Lehman se spunea ca CNVM-urile mondiale o fac, dupa aceea ca guvernantii. Zi de zi apare o noua teorie a conspiratiei mai mult sau mai putin credibila. Oare nu cumva in aceasta cursa oarba tapul ispasitor pentru relele actuale, pe care l-am identificat a priori cu instrumentele derivate si cu cei care le-au reglementat am uitat esentialul? Oricate reguli de moralitate am avea, oricat de grele ar fi pedepsele pentru cei care nu le respecta, totul va depinde de autocontrolul fiecaruia.

Pentru a descrie viitorul instrumentelor derivate lasati-ma, va rog, sa-l citez pe Kant: Cerul instelat deasupra noastra si morala in noi.

Nota: Textul este transcrierea discursului tinut de autor la conferinta „Piata Sibex, dezvoltare si cooperare internationala 21-22 octombrie 2010”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Concluzia pare să fie că nu instrumentul (derivatele) e de vină, ci reaua credinţă a celui care-l foloseşte… Să ne rugăm, atunci, pentru cât mai mulţi „dumnezei” !

  2. Derivatele sunt o modalitate de a lua banii jucatorilor slabi din piete. Daca ai o actiune o ai si o tii 10 ani, nu poate nimeni sa ti-o ia, daca n-o dai. Pe cand la derivate, vine o banca la tine si iti zice : „facem pariu ca euro ajunge de la 1.2 la 1.4 ?” si tu (papagal cu mai putin de 1000 E disponibili pentru jocul pe forex) zici : „ma bag”. Dupa ce strange X mii de fraieresteni care au bagat painea lor de maine la burse, banca ii duce pe contrasens si ii loveste „ca tiru’ pe caini”. Zilnic. De 3-4 ori pe zi. Pe diverse active suport. Zi de zi, de zeci de ani.

    Concluzie : derivatele sunt o modalitate de a face pariu pe ceva abstract, care are o limita (din cauza marjei care se depune cand faci „pariul”). Tot ce are limita poate fi dus inspre limita respectiva, ceea ce ii falimenteaza pe unii si imbogateste pe altii intr-o perioada bine determinata.

  3. Nu cred ca apelul la moralitatea fiecaruia poate contribui cu ceva la rezolvarea problemei derivatelor.

    In ceea ce priveste gradul de reglementare, in principiu ar trebui restrans accesul pe piata pentru jucatorii pur speculativi, care nu au un interes pre-existent in activele suport (cu pretul scaderii lichiditatii pietei). Unde va fi trasata limita a ceea ce reprezinta un „interes legitim” este in sine o problema dificila, care nu poate fi rezolvata fara o doza de arbitrariu.

    Cu toate acestea, faptul ca nu putem determina intr-un mod care ar multumi pe toata lumea limita acestui interes legitim nu inseamna ca nu putem stabili o limita (dupa cum faptul ca nu putem stabili precis cati centimetri trebuie sa aiba un om inalt nu ne poate impiedica sa stabilim o limita oarecare, sa zicem 180 cm, pentru a recruta jandarmi).

    Un exemplu de stabilire a unei limite ar fi ca una dintre partile unei tranzactii cu instrumente derivate sa fie obligatoriu in posesia activului suport corespunzator.

  4. Domnul Cristian Sima este briliant. Evit termenul romantic de geniu.Articol super !

    Ar fi tare , tare bine daca domnul Sima ar fi mai des consultat pe diferite teme economice de catre guvern.

    Oricum , Sibiul are numai de castigat. Si Romania. Intelege cine poate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Sima
Cristian Sima
Cristian Sima este presedintele WBS Romania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro