marți, aprilie 16, 2024

Subiecte tabu despre privatizarea spitalelor

Privatizarea spitalelor de stat trebuie sprijinită însă ca o soluţie limitată, alternativă, şi în nici un caz ca soluţie generalizată. Obiectivul privatizării în acest domeniu poate avea ca obiectiv stimularea concurenţei, creşterea nivelului serviciilor medicale, crearea de soluţii pentru obţinerea de venituri suplimentare pentru un personal medical tentat să părăsească ţara. „Spitalele trebuie să devină fundaţii sau societăţi comerciale sau orice altceva care să aibă contracte cu medicii, cu asistentele medicale şi să ştie foarte bine că acestea aşteaptă orice cetăţean. Oamenii să ştie ce prestaţii sunt gratuite, ce prestaţii sunt cu plată, cine are asistenţă gratuită, cine să-şi plătească asistenţa”.[1] Acestea sunt, în opinia preşedintelui Băsescu, liniile directoare de rezolvare a principalului centru de cost din sănătate – sistemul spitalicesc. Soluţia prezidenţială lasă să se înţeleagă ca spitalele sunt o gaură neagră, care sunt conduse de manageri incompetenţi sau corupţi, aceasta fiind cauza pentru care apar arieratele şi nemulţumirile pacienţilor. Aceasta teză este falsă şi nedreaptă atât pentru manageri cât mai ales pentru pacienţi. Dar să vedem de unde survine subită preocupare pentru spitalele din România? Spitalele din România, pe lângă sutele de mii de vieţi îmbunătăţite sau salvate anual, generează şi multiple insatisfacţii sau drame. Pentru politicieni şi guvern, cheltuielile cu spitalele, de aprox 2000 milioane de euro anual, reprezintă „o gaură neagră”, o zonă în care, indiferent cu cât ai suplimenta bugetul, nu vei obţine rezultate imediate. Dacă politicul aprobă asfaltarea unui drum judeţean cu câteva sute de milioane de de euro – toată lumea este fericită: primarii, consiliul judeţean, miniştrii implicaţi şi populaţia din zona – unde mai pui că se crează şi o vacă de muls la care se înghesuie toţi. Suplimentarea bugetului spitalelor, nu aduce nimic din toate acestea. De aceea, soluţia aruncată “pe piaţă” a fost cea a privatizării. Înainte de a discuta despre oportunitatea privatizării spitalelor şi de a accepta ideea conform căreia principala vină a insatisfacţiei legate de aceste unităţi revine celor care fură din banii publici, trebuie să abordăm subiecte, pe care nimeni nu doreşte să le discute public când se face o analiză a sistemului. Iată o listă de subiecte tabu care conduc toate către aceiaşi concluzie – cauza relelor din sistemul spitalicesc o reprezintă pretenţia absurdă de a face TOTUL cu alocaţii insuficiente. Iată de ce privatizarea spitalelor nu este o soluţie ci va rămâne doar o declaraţie politică fără acoperire.

Despre cum şi cât poate fura un director de spital.


Să presupunem, printr-o generalizare absurdă, că toţi managerii sunt hoţi şi necalificaţi pentru poziţia ocupată. Cât de mare este prejudiciul pe care-l poate produce sistemului? Directorul de spital are la dispoziţie câteva robinete de îmbogăţire necinstită: ciubucărirea furnizorilor de medicamente, materiale sanitare şi aparatură medicală, a constructorilor care fac reparaţii sau lucrări de renovare, traficul cu posturi de asistente şi îngrijitoare. Un spital mediu spre mare are un buget de aproximativ 10 milioane de euro din care doar 3 pentru alte cheltuieli decât salariile. Din acestea – cea mai mare parte o reprezintă costul real al serviciilor cumpărate (curent, gaze, apă, căldura, mâncare, medicamente), pentru zonele care se pretează a fi dijmuite cu 5-10-20% rămânând mai puţin de 1 milion de euro anual. Păstrând condiţiile actuale de finanţare a actului medical, nu poţi spera ca managementul privat salvator să facă o economie mai mare de 100-200.000 de euro (ignorând faptul că plata acestui manager – de regulă firma de management – trebuie să depăşească cu mult „economia” făcută). Nu am luat în calcul veniturile din traficul de posturi deoarece este o formă de corupţie destul de gâtuită în prezent prin limitarea angajărilor, lipsei de personal şi pentru că nu influenţează bugetul spitalului.

Despre cum poate favoriza un director de spital un anumit furnizor.

Competiţia în domeniul furnizării de medicamente şi para-farmaceutice este dură. Directorul deţine o poziţie cheie în alegerea unui anumit aparat, poate să asigure aparenţa corectitudinii achiziţiei şi să facă o alegere complet favorizantă pentru un anumit furnizor. Spre exemplu poate achiziţiona cel mai ieftin analizor spitalul devenind captivul unui furnizor monopolist de reactivi, la preţuri care să fie complet dezavantajoase. Pentru a câştiga piaţa furnizorii sunt în stare să recurgă la mijloace greu de imaginat pentru cei din afara sistemului. Aşa se face că la cursurile de manageri de spital, a căror absolvenţi urmau să devină noii directori ca urmare a legii Reformei în sănătate (2006) au participat un număr neaşteptat de mare de angajaţi ai distribuitorilor de medicamente şi para-farmaceutice, la iniţiativa acestora din urmă şi pe cheltuiala lor. Prin mijloace “specifice” unii dintre aceştia au reuşit să confirme aşteptările ocupând posturile scoase la concurs şi slujind interesele patronilor lor reali.

Despre modul în care se fac internările.

Unul din 3 pacienţi se internează direcţionat, numai după ce medicul i-a fost recomandat personal şi a stabilit o relaţie medic pacient care excede circuitului normal. Acest fapt cutumiar reprezintă o perturbare gravă a funcţionalităţii spitalului. Pacienţii care se internează pe cai normale nu vor ajunge niciodată să beneficieze de competenta medicului celui mai bun, acesta fiind deja suprasaturat cu pacienţi pseudo-sociali – în realitate pacienţi privaţi. Impunerea unei taxe (coplăţi) pentru opţiune şi stabilirea unei şanse egale pentru accesul la un anumit medic ar fi un gest de normalitate cum ar fi şi transferarea unei fracţiuni din coplata către medicul cu pricina.

Despre veniturile personalului medical.

În repetate rânduri s-au făcut evaluări ale „atenţiilor” date în sistemul sanitar spitalicesc (ultima oară de către Banca Mondială). Suma este cu mult mai mică decât proiecţia generală, fiind constant estimată la 300 de milioane de euro. Pentru simplificare putem aprecia că fiecare medic împreună cu echipa din spatele său (asistente, infirmiere şi fracţiuni de portari, liftiere, etc) beneficiază “pe sub masă” de o sumă destul de mică, de aproximativ 2500 euro/lună. Raportat la numărul de internări rezultă o cheltuială individuală per pacient de 56 de euro (240 lei) pentru toate ciubucurile date pe perioada unei spitalizări la întreg personalul, incluzând în această sumă şi bunurile oferite (flori, bomboane, ţigări, băuturi, etc). În fapt, veniturile „gri” ale unui medic sunt estimate între 500-1000 euro în secţiile medicale şi 3.000-10.000 în secţiile chirurgicale (sumele maxime fiind ale unor specialişti în domenii precum neurochirurgia, ginecologia şi în funcţie de localizarea şi tipul spitalului) şi rezervate şefului (de secţie, de clinică, etc). Numărul medicilor care se mulţumesc cu flori, bomboane, sau pur şi simplu cu salariul este mare şi adesea ignorat. Un medic care îşi ia destinul în dinţi şi accepta să emigreze aspiră la un salariu de la 5.000 de euro la peste 10.000 de euro (de asemenea în situaţii particulare). Pentru cei mai căutaţi dintre medici veniturile din domeniul privat sunt mult mai atractive şi mai sigure. Mulţi dintre medicii maturi (35-40 de ani) au optat pentru sectorul privat, lăsând în spitale găuri greu de acoperit. Privatizarea serviciilor spitaliceşti trebuie să ţină cont şi de satisfacerea şi chiar depăşirea veniturilor pierdute prin trecerea la un sistem privat. Modul în care funcţionează sistemul spăgilor din spitale este unul complet inechitabil atât pentru personal cât şi pentru pacienţi şi nesatisfăcător, generând suspiciune, sentimentul de vulnerabilitate (oricine, pacient său coleg nemulţumit te poate da pe mâna poliţiei), stabilind ierarhii false, în funcţie de abilitatea individuală de a atrage şi genera „atenţii” pentru cât mai mulţi colaboratori. În spitalele private regula de plată a personalului este cu totul alta. Cheltuielile de regie (patul, mâncarea) sunt de regulă calculate separat (de ex. În jur de 300 de euro/zi în Ungaria, 800 de euro/zi în Austria) fiecare prestaţie medicală fiind cuantificată separat. Aşa se face ca o operaţie medie generează pe factura cheltuieli cu medicamentele şi cu personalul de 3.000- 20.000 de euro pentru o intervenţie chirurgicală necomplicată! În România spitalele de stat primesc în medie 330 de euro/pacient externat. (limita cheltuielilor cu salariile şi impozitele aferente acestora din spitale fiind stabilită prin acte normative la 70% – adică la aprox 230 de euro – pentru salariile brute ale personalului). Diferenţele faţă de alte ţări sunt gigantice! Dacă, prin absurd, o nouă lege a sănătăţii va obliga spitalele să funcţioneze numai în regim de societate comercială, nu ar trebui să ne surprindă dacă a doua zi fostele spitale de stat ar trebui să se închidă din lipsă de personal.

Despre finanţarea spitalelor de stat pentru achiziţionarea de aparatură.

În multe din spitalele noastre se efectuează intervenţii la standarde internaţionale. Este meritul specialiştilor dar şi al aparaturii de care dispun. Aparatele de diagnoză şi de tratament au costuri de sute de mii şi chiar milioane de euro, imposibil de amortizat în timpul scurs până la demoralizarea lor morală. Dotarea se face cel mai adesea prin trafic de influenţă, fiecare medic aflat “la putere” încercând să atragă cât mai multe investiţii în secţia sau spitalul (său) în care lucrează, fără un plan strategic, fără o analiză de utilitate şi de cost-eficienţă. Mecanismul dotării este unul profund incorect şi corupt însă privatizarea spitalelor va conduce la imposibilitatea dotării de la stat, lipsind practic populaţia de îngrijiri la care ar avea altfel acces. Această situaţie anormală a făcut ca atunci când Preşedintele României a avut nevoie de o intervenţie neuro-chirurgicală critică, să se decidă adunarea nu numai a specialiştilor într-o comisie (ceea ce era normal, având în vedere statutul bolnavului) dar şi organizarea unei “colecte” de aparatură de prin spitale pentru a organiza o sală cu toate dotările necesare. Când s-a realizat absurdul situaţiei s-a decis transferul la Viena. Iau în considerare ca bolnavul Băsescu să nu fi aflat niciodată toate amănuntele!

Despre depăşirea numărului de internări până la rectificare bugetară se face pe propria răspundere a managerului.

Această prevedere se găseşte în toate contractele de management a spitalelor publice. O bună parte a arieratelor invocate de Preşedintele Băsescu reprezintă tocmai facturile ne emise pe lunile rămase descoperite datorită aprobării unui buget acoperitor pentru 6 luni. În aceste condiţii, Preşedintele României, Premierul, Preşedintele CNAS şi Ministrul Sănătăţii, dacă ar fi oneşti, trebuiau să ne informeze de unde au apărut respectivele deficite, cine se face vinovat şi cine şi cum a fost tras la răspundere. Până în prezent, în mass media a ajuns un singur caz – în Oradea – în care un spital a decis să-şi închidă temporar porţile datorită depăşirii bugetului. Conducerea spitalului a fost imediat convinsă să-şi bage minţile în cap. Spitalele private nu vor mai putea fi obligate să interneze bolnavi pe promisiuni de finanţare.

Despre medicamentele din spital.

În spitalele din România se consuma aprox 400 de milioane de euro cu medicamentele ceea ce înseamnă aproximativ 80 de euro per pacient sau 12 euro/zi de spitalizare! Având în vedere profilul mediu al pacientului (peste 60 de ani, cu patologii cronice multiple sau pacienţi chirurgicali, acuţi) – ne putem lesne imagina că această sumă este de-a dreptul derizorie, fiind cel mai adesea completată cu medicamente achiziţionate de la farmacia de la poarta spitalului cu bani din buzunar. (Amendamentul propus de mine la vremea când eram membru al Parlamentului şi devenit lege – prin care pacienţii au dreptul să ceară recuperarea banilor cheltuiţi pe perioada spitalizării s-a dovedit ineficient, medicii fiind repede instruiţi să convingă pacienţii de necesitatea achiziţionării respectivelor medicamente fără a lăsa nici cea mai mică dovadă scrisă!! De altfel, raţiunea din spatele acestei prevederi, oarecum redundante, a fost de a pune la îndemâna directorilor un argument suplimentar în negocierea bugetului pentru medicamentele pentru pacienţi în faţa CNAS, fapt care s-a dovedit în cele din ineficient.)

Calitatea sporită a spitalelor private este doar o imagine supralicitată. În realitate spitalele private (cu excepţia celor mono specialitate) nu au specialişti de vârf.

În România se face simţit un fenomen deosebit de încurajator, se simte o efervescentă în înfiinţarea de noi spitale, este drept în specialităţi care au deja o oarece tradiţie în medicină privată şi care ocolesc pacienţii vârstnici, cronici, principalii utilizatori de servicii publice. Oftalmologia, obstetrica şi perinatologia sunt specialităţi care rulează sume de bani deja nivelate prin concurenţa. Spitalele private generaliste, cu secţii de chirurgie capabile să facă operaţii de amploare, de neurochirurgie, ortopedie, de boli interne sau oncologie întârzie să apară. Motivalele principale – costurile (nu tarifele) spitalizărilor în aceste secţii sunt gigantice, peste 3-5-10000 de euro şi în prezent şi necesită personal a cărui pregătire se întinde pe mai mult de 10-20 de ani pentru a deveni competitivi. Astfel de personal trebuie plătit şi trebuie să aibă ce lucra ori spitalul privat, orientat spre profit, nu ar putea susţine costurile incumbate de personal în condiţiile în care un pacient capabil să plătească astfel de sume şi care să nu opteze să se suie în avion până la Viena sau Milano!! Majoritatea unităţilor private se folosesc de numele unor medici cu renume care însă nu-i vei găsi niciodată în sala de operaţie din spitalul respectiv.

Despre lipsa de personal suficient a spitalelor din România.

Un spital (ca şi un cabinet medical) privat nu are nici cea mai mică şansă de acreditare dacă nu dispune de tot personalul medical minim necesar pentru desfăşurarea activităţii în condiţii de siguranţă. În spitalele de stat, regula este însă alta, de vreme ce chiar Primul ministru decide trimiterea în concediu fară plată a personalului insuficient sau interzice angajările pe orice post vacant. Puţin ştiu că butoanele de urgenţă de la capetele bolnavilor nu sunt stricate ci dezafectate cu bună ştiinţă, de vreme ce nu mai are cine să răspundă la chemare. În spitalele mari există o practică împământenită ca infirmierele de pe o secţie să fie angajate “cu noaptea” pentru a avea grijă de pacienţii imobilizaţi de pe alte secţii, chiar şi când sunt în tura în secţia lor, banii fiind împărţiţi în complicitate cu cei care tolerează sistemul. Spitalul devenit privat va trebui să se conformeze sau să-şi închidă porţile după ce se va fi renăscut ca societate comercială!!

Despre infecţiile intraspitaliceşti din spitalele din România care omoară pacienţi.

Germenii rezistenţi la antibiotice nu sunt specifici ţării noastre. Ei există peste tot în lume însă însă victimile din Romania sunt mult mai multe. Detergenţii şi antisepticele insuficiente, debandada şi compromisurile de tot felul, acceptarea vizitatorilor în haine de stradă, obiceiul de a falsifica raportările privitoare la aceste infecţii fac ca până şi cele mai importante persoane internate în rezervele oricărui spital să fie expuse la cele mai pesimiste scenarii, în pofida interesului special acordat. Multe din racilele spitalelor de stat ar putea fi îndepărtate în momentul în care însăşi existenţa spitalului ar depinde de un indicatorul infecţii intraspitaliceşti. Bătălia atroce cu germenii de spital costă enorm şi presupune cheltuieli pe care nimeni nu doreşte să le vadă în prezent. Cu bani mulţi este posibil să pui linoleum special, care să nu aibe crăpaturi, este posibil să renovezi spitalele sau să cureţi pereţii sălii de operaţie până la cărămidă când se repetă infecţia, să arunci toate materialele care ar trebui să fie de unică folosinţă. Privatizarea ar aduce o crestere a responsabilităţii însă fără un buget adecvat lupta cu infecţiile nu este posibilă.

Managerul de spital este numit politic, concursul fiind doar o formalitate.

Dacă spitalul nu ar mai fi privit ca o vacă de muls şi ca un centru de trafic de influenţă, toată lumea ar fi interesată să menţină în funcţie pe cel mai competent. Având în vedere perspectiva actuală asupra modului în care se face politica în Romania schimbarea administraţiei aduce şi schimbări în managementul spitalului. Existenţa unui contract de management cu o firmă privată nu va face decât ca procesul schimbării să fie mai dificil însă având în vedere că proprietatea asupra spitalului si a bunurilor din acesta vor rămâne în proprietatea administraţiei.

Eficienţa spitalelor din România este una exagerată

Introducerea ipotetică a managementului privat – sub forma fundaţiei sau societăţii comerciale nu va creste eficienţa spitalelor ci o va sădea dramatic! Nimic nu poate egala eficacitatea spitalelor de stat!! (care fac atât de mult cu atât de puţin. Cheltuielile de personal din spitale au fost limitate prin acte normative la 70% din întregul buget al spitalului. Salariile personalului din România sunt de aproximativ 5 ori mai mici decât media UE. în rest, cheltuielile cu medicamentele, materialele sanitare, aparatura, utilităţi precum gazele, curentul electric, căldura şi cu mâncarea sunt de multa vreme aliniate cu cele din vestul Europei. Daca România ar furniza servicii spitaliceşti de o calitate şi cantitate similara celor din tarile uniunii, aşa cum pretindem – costul acestora ar putea fi estimat la un nivel de aproximativ 45% din costul celor vestice (datorita exclusiv costurilor salariale mai reduse). România alocă insa o suma de 10 ori mai mică!! Explicaţia miracolului economic trebuie găsită în faptul ca indicatorii sunt calculaţi prin raportare la populaţia generală în condiţiile în care o jumătate din populaţie locuieşte în mediul rural, cu un acces foarte limitat la serviciile spitaliceşti datorită nivelului de cultură, distanţelor şi mai ales lipsei de bani! Chiar şi cealaltă jumătate din populaţie din mediul urban are un acces la serviciile medicale diferenţiat în orasele mici faţă de cele universitare. Si in acest caz populatia săracă, incapabilă să achite costurile medicamentelor, protezelor, stenturilor, plăţile informale nu se vor adresa medicului decât când este prea târziu.

Despre proprietatea publică asupra spitalelor.

După ce Guvernul a clamat descentralizarea ca principiu, impunerea prin lege a obligativităţii privatizării spitalelor este o imposibilitate. Administraţiile locale au primit, de voie, de nevoie, responsabilitatea politică şi administrativă a bunei funcţionări a spitalelor. Înainte de a vedea efectele descentralizării Preşedintele Băsescu ne pregăteşte de o nouă “modernizare” a României în domeniul spitalelor. Luată fie doar ca o temă de lucru, este greu de imaginat cum ar putea să fie realizată o astfel de sarcină respectând autonomia şi proprietatea publică locală. Această listă ar rămâne fără sens dacă nu ar fi completată cu propunerea de soluţii. Datorită complexităţii (şi limitei răbdării cititorului) voi reveni asupra acestora într-un articol viitor. Încercări intempestive de privatizare a managementului spitalicesc s-au mai făcut şi în România şi în unele ţări vecine. În anul 2006, printr-o ordonanţă de urgenţă, spitalul Fundeni, unul din cele mai valoroase din punct de vedere al patrimoniului (clădiri, aparatura, 30 de ha curte, personal ultra calificat) urma să fie privatizat. Parlamentul a respins Ordonanţa de Urgenţă. În Ungaria s-a organizat un referendum pentru consultarea populaţiei privind privatizarea spitalelor. Referendumul a arătat ca 70% din populaţie respinge ideea. În anul 2005 în Senatul Polonez a respins cererea de aprobare a unui referendum pe aceeaşi tema. Constituţia României garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii. Însă în condiţiile existenţei unui sistem spitalicesc bazat pe societăţi comerciale, prin definiţie orientate către profit, îmi este greu să înţeleg cum va mai putea fi asigurată această garanţie constituţională.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Incomplet textul.
    Problemele sunt si multe altele:
    -de stat sau privat (ptr. doctori…prof….si alte specimene) a-ti mai auzit ceva????. Spitalul de stat este in marea majoritate a cazurilor feuda unui sef…..daca ai ghinionul sa fie mediocru (sa nu zic prost) e un calvar.
    -discutam de posturi la stat….In sectiile din spitalele mari (clinici universtitare) sunt mai multi doctori ca pacienti (vorbesc de doctori specialisti angajati…nu de rezidenti), smecheriile mergeau pina la ttransformarea unui post de infirmiera in post de doctor (la bugetare)….Concursuri – toate adevarate , pe criterii de spaga si relatii…
    -NU EXISTA CRITERII DE CALITATE….tot ce se face in sistem este analizat ROMANESTE privind rezultatele dupa bunul plac al unui submediocru cu post de sef…9de fapt cam orice in societatea romaneasca)

    • dom’ murica: esti total pe linga
      pt autor: felicitari pentru datele prezentate…
      nici eu nu cred ca privatizarea totala a sistemului e o solutie..finantarea slaba si politrucii au dus la distrugerea sistemului( aici includ si lipsa controlului care implicit a dus la dezvoltarea lacomiei unor medici…aici includ scorurile exagerate a unor asemenea elemente..pe linga specialitaile enumerate as include si chirurgia cardiaca care este dezgustator de scumpa!!!!!)

  2. 1. Nu vom avea spitale private si specialisti la aceste spitale atata timp cat nu este rentabil. Si nu poate fi rentabil atata timp cat romanul este captivul asigurarilor obligatorii la stat. Si statul decide ce face cu acele asigurari in detrimentul celui care plateste.
    2. Eficienta spitalelor de stat de care pomeneati este o aberatie (atat de mult cu atat de putin). Cine a a avut nevoie sau are rude care lucreaza intr-un spital de stat poate oricand sa confirme ca este o aberatie. Angajatii spitalelor sunt prost platiti, nu au nici o responsabilitate deoarece este foarte greu sa dai afara de la stat plus nu au nici dotarile necesare si normale unui spital din sec. XXI. Si aici este intr-o mare masura vina centralizarii excesive, a incasarilor reduse din CAS (relativ) precum si a faptului ca statul vrea sa ofere orice pentru oricine. Economic nu este posibil indiferent de ce propovaduieste unul si altul. Totul costa si cineva trebuie sa plateasca. Nu prea este cine. Nu la cate vrea statul.
    3. Posibilitatea ca romanul sa se asigure la privat (unde doreste fara amestecul statului) va duce (in timp, nu peste noapte evident) la competitia asiguratorilor dar si aparitia spitalelor private. Istoria altor tari o arata. Dar va mai avea un efect benefic: romanul va fi nevoie (ca fara bici nu prea ii place) sa aiba grija de sanatatea sa. Preventiv. Deoarece altfel il va arde la buzunar asigurarea. Simplu si eficace.
    4. Statul ar trebui sa asigure doar un minim de servicii (urgente, cazuri de handicat etc. sunt absolut normal sa fie asigurate de stat intr-o anumita limita) dar in rest ar trebui sa asigure cadrul legal pentru aparitia spitalelor private. Ceea ce spune-ti in text cu managerii care sifoneaza bani sau altele de genul la privat nu prea exista (in nici un caz ca si la stat). Din multe motive.
    Si nu in ultimul rand, chiar daca statul ar ramane in continuare un furnizor exclusiv de servicii medicale (ma indoiesc de asta dar sa presupunem) ar trebui in primul rand sa avem justitie. Functionala. Altfel, ii o totala pierdere de vreme discutia cu furatul de la stat.

    • @Cristi. Sper ca am fost bine inteles. Eficienta spitalelor romaneste este o aberatie! Daca esti sarac si nu esti dispus, tu stat, sa creezi mijloacele pentru plata adecvata a serviciilor medicale TREBUIE sa spui ca nu iti permiti sa acoperi. Acum pretindem ca putem oferi populatiei aceleasi ingrijiri ca in Germania. Fara diferente la calitate sau cantitate, Cu bani de 10 ori mai putini! O asemenea eficienta este aberanta si minciuna trebuie cumva sparta. Pe de alta parte, daca facem o comparatie intre numarul de servicii spitalicesti vom constata ca in Romania se fac mult mai multe pe cap de locuitor decit in Germania. De ce? Simplu. Pentru ca fiecare medic priveste spitalul ca feuda sa, patul sau, sursa sa de venit. Si totul se face fara limite si mai ales fara buget! Atunci cind bugetul este acoperitor pentru 6 luni, in perioada urmatoare cheltuielile se fac fara limite pentru ca nu mai exista buget aprobat. Aberatii romanesti. Totusi, generalizarile au pacatele lor, insa cei care incearca sa se comporte responsabil de regula pierd. Despre privatizarea ca solutie – te rog sa citesti articolul urmator (de miercuri)

  3. Ce e de retinut :
    1. Ca 60-70% din bugetul spitalului sint salariile.Acestea sint de 5-10 ori mai mici ca in vest.
    2.In Romania se deduc greu cheltuielile hoteliere,ale explorarilor,ale tratamentelor/bolnav.Nu exista personal pentru computerizare,la ATI -de ex- se prescrie tratament,care secontabilizeaza pe sectia mama,deci unii prescriu,altii platesc.
    3.Nu exista alternativa,mai ales in rural pentru ingrijirea la domiciuliu,atunci presiunea e pe internare.Nu poti lasa bolnavii acasa nesupravegheati,dupa o spitalizare scurta.
    4.Romania aloca de 10 ori/pacient,mai putin ca in vest,deci exista de 10 ori mai putina investigatie,si la fel tratament,sau se fac investigatii neplatite de stat (si se fac multe).
    5.Majoritatea medicilor nu primesc bacsis,sau e simbolic,doar pacientii care-l vreau neaparat pe dr X,il platesc.In plus si doresc servicii preferentiale.Nu aicea e problema.
    6. Medicul in privat,care nu lucreaza gratuit cu pacientul (deci in contract cu CAS) cauta avantaje personale,dar CAS nu face contrate decat cu cine vrea.Daca lucrezi si la Policlinica din spital,nu mai poti avea contract cu CAS,deci nu poti lucra gratuit.
    7.Pregatirea personalului se face pe banii acestuia.Un congres costa cca 15-20 milioane in tara,mai mult afara,si nu primesti nici macar zilele platite,nu si alte cheltuieli.2-3 deplasari te ruineaza,trebuie sa-i ai de undeva,pentru cine,pentru ce te pregatesti ?
    8.Repartizarea pe sectii a aparaturii se face preferential,politic,pe pile,pe atentii,unii sint ca in occident,altii cu 15 ani inapoi.Pina acum fiecare Putere politica si-a adus acolitii,nu doar directori,dar pina la functiile marunte.
    9 Criterii de calitate ? In tara asta in care pentru pacient deviza este : un pacien nevindecat (sau ,mai grav,mort)t=un medic prost sau corupt,e tare greu.Cu aglomeratie pe pat,cu bani putini pentru analize,cu aparatura putina,tratamente ,uneori si pe banii pacientului,sa ceri calitate de occident pare o chestie de lipsa de informare, penibila,adica „sa faci bici,din rahat.si sa si pocneasca”.Si totusi 95 % din pacienti sint tratati bine..
    10 Insatisfactia medicilor e maxima.Ce spuneti de faptul ca tot personalul dintr-o sala de operatie are 75% spor,doar chirurgul nu are ? Ce spuneti ca la UPU,in era Arafat,personalul lor este platit din alti bani,au sporuri enorme,dar cheama medicii din sectii sa puna diagnosticul ?.Cardiologii,medicii ATI,dar si altii sint buni afara,dar „criminali” ei acasa. Oare asa e ?.La medicina,agricultura si fotbal toti par a se pricepe.Sigur nu e asa.

    • @bgheorgheos „Ce spuneti de faptul ca tot personalul dintr-o sala de operatie are 75% spor,doar chirurgul nu are ? Ce spuneti ca la UPU,in era Arafat,personalul lor este platit din alti bani,au sporuri enorme,dar cheama medicii din sectii sa puna diagnosticul ?.” Raspuns: Nu vreau sa par infatuat sau sa dau impresia ca le stiu pe toate dar, printre multe alte lucruri la care am pus umarul in perioada 2004-2008 s-a numarat si ordonanta sin 2005 care a modificat salarizarea personalului medical (au urmat si alte modificari dar stiti cum e, unele precedente mai ramin). M-am opus la sporul acesta pentru salile de operatie insa in Parlament legile se negociaza. Am operat atit de multe modificari la OUD atit inainte de promovarea in Guvern, (ministrul era bunul meu prieten M.Cinteza si mi-a permis sa-mi bag nasul) cit si dupa incit atunci cind unul din colegii deputati a insistat pe acest subuiect avind un interes direct nu am putut decit sa accept. Negocierile acestea exista si uneori se ajunge la situatii absurde. De ex. una din modificarile importante, in viziunea mea a fost recunoasterea orelor de garda ca ore suplimentare – care permiteau plata cu sporuri de pina la 200%, vechime in munca, etc. Cine credeti ca a fost principalul dusman al acestei prevederi? Sindicatul medicilor! UMF-istii aveau o integrare clinica la salariul minim. Am propus si ulterior s-a aprobat ca integrarea sa se transforme in angajare cu jumatate de norma (de asemenea plata conform gradului profesional, cu sporuri de vechime, vechime in munca la pensie, etc). Cine credeti ca s-au opus? Cadrele didactice! (o explicatie – la jumatate de norma unora li s-a alocat jumatate din numarul de paturi – ori ce-i in mina nu-i minciuna!).

    • Ati atins subiectul UPU domnule ca exemplu negativ si nu inteleg de ce.
      UPU este finantat din bugetul de stat asa cum el trebuie sa fie. De fapt suma alocata acestor unitati este suplimentara fata de realizarile spitalului din fondul de asigurari. Cu alte cuvinte daca nu era finantarea din bugetul de stat, trebuia spitalul sa suporte aceste sume, iar in UPU se trateaza pacientii care nu au asigurari si nu au acces in alta parte precum si pacientii in stare grava. Pentru spital, aceste sume sunt o subventie bine venita. Cat despre salarii si sporul mediu de 75% putem spune multe. Inaintea erei Arafat medicina de urgenta era parasita de medici, rezidentii in urgenta se transferau catre alte specialitati in proportie de 90% punand evolutia specialitatii noastre si a sistemului de urgenta in pericol. Acum rata de parasire a rezidentiatului in urgentaveste sub 20% iar in spitalul unde lucrez eu am reusit in ultimii doi ani sa dublam numarul medicilor specialisti in UPU. Cat despre afirmatia ca medicii de la UPU trebuie sa cheme colegii din spital, banuiesc ca acest lucru este normal pentru ca medicul de urgenta are un rol de triaj, diagnostic si tratament pana la un nivel anume dupa care acesta decide trimiterea pacientului acasa sau la policlinica sau decide consultarea unor colegi specialisti.pentru internarea pacientului sau pentru instituirea unui tratament de specialitate. Deci cu alte cuvinte, consultarea medicilor specialisti din alte domenii este un lucru normal sibfiresc si in nici un caz nu este un lucru de reprosat. Daca va deranjeaza asa de mult acest spor, va propun sa petreceti cateva zile intr-un UPU care vede zeci de pacienti pe zi, asa cum se intampla si in alte tari, si sa vedem ce ziceti? Si in alte tari cum este Belgia, medicii de urgenta din spitale sunt platiti cu salarii mai mari decat restul pentru ca ei nu au ce face in sistemul privat, nu pot avea pacienti privati iar in Romania ei nici nu pot obtine foloase cum primesc altii din alte specialitati. Cert este insa faptul ca situatia generala nu este acceptabila si modul in care sunt remunerati medicii si personalul general este sub orice critica.
      Pe aceasta cale trebuie sa l felicit pe dr. Pavelescu pentru modul in care a analizat aspectele privind eventuala privatizare generalizata a spitalelor unde a reusit sa atinga o parte importanta a problemelor. Totusi cred ca problema este si mai grava din punctul de vedere al pacientului si astept urmatorul articol sa vad ce va cscrie domnul doctor.
      In final as dori sa vad si alte sectoare din sistemul sanitar evoluand cum a evoluat cel de asistenta medicala de urgenta in loc de a critica acest sector pentru ca a progresat bine asa cum e obisnuinta la noi!

    • Deacord cu Andrei. Trebuie facut in alte sectoare ce s-a facut cu urgenta. Numiti experti in domeniile importante care sa duca o reforma tintita pe domeniu cum este cazul urgentei. Lasati expertii mai mult timp si nu i schimbati dupa cheful politicienilor. Atunci o sa va dati seama ca nu mai avem nevoie de privatizarea sectorului public. Nu uitati ca urgenta este apreciata de populatia si este sector public de stat, nu privat. Cum zicea domnul Paveliu, hai sa privatizam si armata si biserica si Politia si Jandarmeria si ISU.. Poate privatizam si functia de presedinte si de priministru.. Ce ziceti?

      • Pe principiul asta eu as zice sa privatizam si populatia. Oricum, o mare parte din ea este taietoare de frunze la caini si mai este si vocala. Lipsa biciului dupa ’89 si-a spus cuvantul.
        In alta ordine de idei, monopolul si lipsa de responsabilitate duce la dezastru. Tocmai lipsa concurentei tine sistemul sanitar de la noi (si nu numai asta) la pamant. Cand cel care danseaza face si muzica plus te mai si obliga sa dansezi cu el dupa muzica lui atunci este o problema. Deoarece nu poata aparea (si nici nu poti avea pretentii) calitatea si servicii inalte pentru ca nu are cine sa le ofere. Nu poti obliga un sistem monopolist sa fie performant. Este o logica simpla. Pentru ca nu ai parghii. Un sistem concurential reglementat (intr-o anumita masura) de stat va conduce la servicii de inalta calitate. Cand spun reglementat nu inseamna ca statul ia banii de la oameni si le redistribuie ci oamenii hotarasc unde vor plati. Problema in Romania este lipsa de responsabilitate a romanului precum si frica ca este un incapabil, ca nu este in stare sa aiba grija de propria persoana. Si asta duce la aparitia statului tatuc care ii dicteaza ce vrea si cand vrea. Din pacate, istoria a aratat ca asemenea state sunt falimentare pe termen mediu (nu spun lung deoarece nici unul nu a rezistat prea mult).

  4. „îmi este greu să înţeleg cum va mai putea fi asigurată această garanţie constituţională. ”
    Nu prea inteleg de unde ati tras concluzia ca in prezent statul isi indeplineste obligatiile constitutionale. Aveti la dispozitie toate datele care sa va sugereze ca sistemul public este in faliment si totusi va incapatanati sa credeti ca este posibil sa functioneze cumva adaugand noi taxe, adica noi plati pentru un serviciu execrabil. Cu o populatie imbatranita, ipohondra si purtatoare a bacilului asistentialist, numarul de clienti [ca e total aiurea sa’i numim pacienti] va depasi nu numai posibilitatile limitate ale bugetului si capacitatea normala a spitalelor de stat, ci si numarul de contribuabili reali, ca atare pentru ca statul sa ‘asigure’ in continuare ocrotirea sanatatii ar insemna ca fiecare cetatean angajat sa renunte definitiv la dreptul de a’si purta singur de grija siesi si familiei sale pentru ca statul si armata imensa de asistati zombificati sa’si potoleasca anxietatile. Ca sa functioneze acest sistem catastrofal de servicii medicale ar trebui ca toata populatia sa accepte calitatea mizerabila a serviciilor de stat, declarate unice, sa plateasca jumatate din venituri pentru asa zisa asigurare si sa’si ia gandul de la un viitor mai bun. Iar spitalele, clinicile, cabinetele private ar trebui sa le desfiintati, ca deh, va fac concurenta neloiala, din moment ce functioneaza si inca pe profit, oferind o alternativa viabila ce pericliteaza pozitia monopolista a statului in mintile romanilor care de’acum pot face comparatii de capul lor.

    Sau, poate ar fi mai bine ca potentatii statului sa se smulga din conceptia etatista asupra sanatatii [conceptie al carei pionierat a fost reprezentat cu brio de adolf hitler], sa descopere ca sub sistemul monopolist al statului sanatatea a devenit un lux, si sa admita ca singura solutie este sa’si declare public incapacitatea de a asigura servcii de acelasi nivel pentru toata populatia, sa modifice constitutia in sensul degrevarii si sa lase piata libera sa’si selecteze singura pacientii destul de destoinici si solvabili; de asemenea, sa iasa si de piata medicamentelor pe care a distrus’o cu interventiile si protectionismul aberant si discriminatoriu [o categorie fiind intotdeauna pe nedrept privilegiata – pensionatii, considerandu’se in mod aberant ca totri vom ajunge sa beneficiem de avantajele acestei pozitii sociale], si sa lase industria locala sa respire [aproape ca au pus pe butuci producatorii locali de medicamente, majoritatea au capotat deja] si sa’si vanda produsele liber, exclusiv catre clientii privati. Si asta urgent, pana cand regimul socialist al sanatatii nu se transforma in aparat de exterminare in masa.

  5. @euNuke. 1. Pai, chiar asta este problema. DPDV legal statul se achita de obligatie! In fapt, aceasta garantie nu este onorata. 2. Da sunt absolut de acord cu dumneavoastra. Sistemul sanitar este in faliment – in insolventa (asta daca ar fi societate comerciala). (Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile (Legea nr. 64/1995).
    Paradoxul este ca privatizarea spitalelor de stat este echivalenta cu trecerea lor in insolventa urmata de vinzarea sau desfiintarea lor! Pentru a schimba aceasta stare de lucruri trebuie luate masuri energice – privatizarea nefiind una dintre ele. Mai multe amanunte in articolul de miercuri.

    • Domnule Paveliu, tot sistemul este falimentar, nu doar cateva spitale prost administrate sau roase de coruptie. Iar statul este obligat in mod paradoxal sa sanctioneze in prezent competenta si responsabilitatea propriilor manageri in loc sa o recompenseze, pentru ca finantarile merg catre spitalele deficitare, ca atare concurenta intre propriile institutii este deja grav deteriorata, de aici si nemultumirile medicilor buni, remunerati la acelasi nivel, sau chiar mai prost, cu trantorii si incompetentii. Meritocratia a disparut cu desavarsire din sistemul de stat, prin urmare putem vorbi de colaps institutional, de o structura imposibil de reformat din moment ce nu mai exista parghii interne care sa motiveze oamenii buni. D’aia migreaza in masa doctori, asistente, studenti medicinisti. Chiar daca vor fi mentinute taberele de pacienti ale statului criza de personal va cataliza falimentul mai iute decat va asteptati. Deci solutia nu este privatizarea catorva spitale ci a intregului sistem, cu tot cu asigurari [de altfel primul faliment ar trebui sa fie cel al CNAS]. Eventual mentinerea in domeniul public finantat de la buget a medicinei de urgenta cu capacitate sporita de triere, insa nu la modul monopolist [ce pica la trierea spitalelor etatiste ar trebui sa fie macar partial retinut in plasa privatilor]. Trecerea in insolventa este un eveniment pozitiv, nu negativ cum il priviti dumneavoastra, pentru ca doar asa se poate cerne neghina si readuce pieta pe un fagas firesc;in schimb, inchiderea spitalelor fara declararea insolventei si scoaterea automata la mezat este o politica proasta ce conduce la deprecierea activelor statului [asa cum s’a intamplat si in turism unde unitatile hoteliere ale statului au ajuns la un nivel de ruina ce le face nevandabile]. Titularul acestei operatiuni -guvern sau administratie locala- este la fel de iresponsabil, d’aia nu se preteaza niciunul la actiuni ce le’ar stirbi autoritatea si profilul electoral, si isi asuma riscuri pe care nu’s capabili sa le duca [toti primarii is politizati, iar ideea de afacere in sanatate le repugna, ca atare in loc sa eficientize spitalele din ograda proprie le transforma in pepiniera de cadre, profitul spitalelor fiind inlocuit cu profitul personal sau al unei clici politizate]. In loc sa se adape tartorii locali de la bugetele s’asa mizerabile ale spitalelor, ar trebui sa li se dea cat mai putina autoritate, iar statul sa fie retras cu totul din piata serviciilor de sanatate.

  6. Da vreau sa se privatizeze. Am plecat din sistem din diverse motive. Mai sus sunt expuse motive pro spitale de stat si incepe sa enumere date referitoare la salarii mici, cred ca lucreaza in sistem. Sa se privatizeze toate spitalele, sa se acorde card de sanatate si sa-mi deconteze in functie de cat am pe el, atunci cand ma internez. atunci cand avem de operat pe cineva din familie, chiar daca licreaza sau este pensionar, ne jumulesc medicii si asistentele la greu. In sistemul privat, daca percepe un leu in plus este data afara acea persoana. Macar stiu ca platesc odata si bine, iar banii pe care ii primesc cei de acolo sunt impozitati. Cine are vile si case in Romania? Militienii ca nu le pot apune politisti, fura si sunt corputi; Procurorii sau judecatorii care aranjeaza diverse procese; Medicii- care iau spaga la greu; Profesorii care trec elevii sau studentii dintr-un an in altul chiar daca acei elevi sau studenti sunt analfabeti dar plateste tata bine si trece elevul clasa sau studentul termina facultatea si ne miram de ce apar aceste nulitati in toate domeniile.
    Toti acesti indivizi de care v-am scris mai sus , lucreaza la STAT si nu isi fac job-ul cum trebuie, ca altfel daca fiecare s-ar face treaba cum trebuie, in tara ar fi foarte bine.
    Inca odata spun „Vreau privatizarea spitalelor in Romania”
    Howgh!

    • @popescu vasile. In fond ce mai avem nevoie de stat?! Hai sa privatizam Parchetul, judecatoriile si chiar ANAF-ul! Hai sa desfiintam statul cu totul, nu-i asa? Sa facem un stat minimal atit de mic incit nici sa nu-l mai vezi, pentru ca eu oricum ma descurc (sa-mi ia banii din contul meu de sanatate), cistig suficient, si nu vreau sa-i mai duc in circa pe altii. Ai dreptate! Dar oare nu te gindesti ca rara „parazitii” acum pensionari cu venituri de mizerie, poate nu ai fi avut venitul de azi, poate nu ai fi facut scoala de loc, poate ai fi murit la nastere, daca mama ta nu ar fi avut bani sa-si plateasca o asistenta medicala privata? Ce batrin si bolnav este capabil sa-si plateasca internari de mii de euro? Niciunul! Si atunci ce facem? II declaram morti in devenire si astfel echilibram bugetele? Sa stiti ca eu am o gindire eminamente liberala insa nu cred ca liberalism inseamna sa abandonezi problemele sociale ale unei societati. Cred ca trebuie sa ne preocupam sa producem cit mai mult pentru a ne putea ingriji de noi toti, de copiii, parintii si bunicii nostri intr-un mod rezonabil.

      • Avem nevoie de stat care sa ne apere de infractori, nu de unul care se transforma in pepiniera de infractori bugetari. Justitia se privatizeaza singura, asta in situatia de ACUM, cand platile in sistem nu mai sint suficiente, iar magistratii isi reclama plata privata a propriilor servicii. Paradoxal, este? dar normal si previzibil din moment ce exista o cerere enorma de justitie pe piata, iar numarul de judecatori este atat de mic, era firesc ca acestia sa’si aroge postura de instanta privata si perrceapa taxe de triere sau de urgenta in rezolvarea proceselor. solutia? asa cum ati mentionat: un stat atat de mic incat sa nu mai repezinte un impediment, legi cat mai putine, concise si clare, ca su mai ajunga tot morometele procesoman sa ‘intenteze’ aiurea vecinii. Sistemul public de sanatate mi’a ucis de curand 2 rude, au murit cu zile o bunica si un unchi. bunica’mea, pensionara cu pensie amarata, a intrat in spital cu pneumonie si a iesit cu picioarele inainte, cuprinse de gangrena, in agonie. Si dumneavoastra sustineti ca bietii pensionari n’ar avea destui bani ca sa’si permita un tratament la privat. Pai stiti cat ne’a costat tratamentul cu rezolvare subita la stat? vreo 5 milioane, ca deh, a trebuit sa platim ‘cazarea’ la spital, asistente, infirmiere, doctori, medicamente…TOT. am platit de 2 ori, o data prin asa-zisa asigurare de sanatate, si ulterior prin spagi nenumarate. Si stiti cat de complicat este un proces de malpraxis in care statul ar trebui sa fie solidar cu incompetenta de asistenta care infigea perfuziile in pensionari ca o taranca cu harletzu’n brazda? m’am lasat pagubas, ca nu’s nebun sa ma lupt zilnic cu statul. Deci, va rog mult, nu mai pomenit de pensionari in sprijinul teoriei socialiste a monopolului etatist asupra servciilor de sanatate, caci batranii nostri sint exterminati lent in acest sistem, si inca pe bani buni.

  7. Domnule Paveliu,
    Ati studiat reforma din Olanda, legea noua aplicata de olandezi din 2006 ?
    Stiti care este rezultatul ? Locul 1 in Europa dupa doar 3 ani de la aplicare.
    Stiti ca singura polita de asigurare ce nu o am este cea cu CASul de stat si unica ?
    Merita luat a exemplu modelul olandez si comparat.
    Nu cred in stat in educatie, sanatate etc.
    Da trebuie programe speciale decontate , dar restul case de asigurari majoritar private. Asigurari cu clauze clare , obligatii si drepturi individual semnate.
    Asa cum universitatile de stat nu vor putea in vecii vecilor sa fie mai bune ca
    Cele private, tot asa
    Si cu spitalele. Cind spitalul va fi privat cu siguranta directorul lui nu va mai fi proprietar la o clinica privata concurenta unde sa isi trimita pacientii de la stat.
    Restul sunt povesti.
    Oricum modelul de luat in calcul este cel olandez pentru ca fara un model si solutii a la Romania lui Basescu and Ponta and Antonescu nu facem nici o branza

  8. Foarte bun articol domnule Paveliu.Asta e ceea ce se numeste o analiza.

    In rest, am mai intrebat, da mai intreb odata.De ce sa nu se privatizeze statul integral, dintr-un hap?Am schitat pe alt topic un model de privatizare integrala a unui stat urmata de o portionare ulterioara pe centre de profit.Daca pentru zelotii solutiilor simple (au avantajul ca nu obosesc mintea) statul e boala iar privatizarea este panaceul atunci solutia logica este privatizarea integrala a statului.
    De 21 de ani se tot vorbeste despre modele.Ba suedez, ba japonez, ba finlandez, ba frantuz, ba americanez, ba olandez.Asta dupa alti zeci de ani de model sovietez.
    Io vin si propun modelul fanariot.Sau mai pe larg modelul feudal al statelor private.De ce n-ar fi asta un model pentru zelotii solutiilor simple da universale?Privatizarea statului dintr-o infulecatura.De ce n-ar fi regresie spre modelul feudal o solutie? Este oricum un progres fata de comunism care propunea regresia spre comuna primitiva, nu?
    Precum la indivizi asa si la nivel de societate.Crize, traume, psihoze si nevroze sociale cu compensari in regresii fantasmatice spre epoci anterioare.Numai ca la nivel social regresiile sunt regresii ale civilizatiei…

  9. wow respenkt domnu’ paveliu.
    nu credeam ca apuc sa vad o descriere clara shi cinstita a sistemului.

    eu ash extinde-o si la ambulatorul de specialitate (la mine a fost privat). un cretin de la cnas a hotarit in 2010 ca decontul paushal la pacient trimestrial este de 10 pct adica cca 9 roni pe atunci. fara manevre fara nimic suplimentar. 2 ioroi. cit un tuns. adica ala se ashtepta ca eu sa tratez un pacient cu suma asta?

    in privat la max 28 pacientzi pe zi erau max 50 ioroi. intr-o luna 1000 ioroi. ce chirie cheltuieli cu personal (medic asistenta) utilitatzi consumabile materiale sanitare. spre comparatzie un stetoscop e 100 ioroi un ecograf 40 mii un pupinel 1000 iar un autoclav 10k o carte medicala 100, un fir chirurgical 1 euro, o pensa sau foarfeca de la 25 la 150 samd. shi alea nu cresc in copaci, nu mi le dadea nimeni pe gratis. ba au marit shi birurile. culmea nesimtzirii aia de la asp vroiau sa ne reautorizeze anual (a se citi sa plimbam hartii dupa stampile) pe 250 de roni (in 2009 taxa era de 20, au marit-o de 12 ori ca a venit criza)

    rezultatul e ca din 2010 anjela merkel ia de la mine personal 2800 ioroi pe luna. iar bocul are gaura la buget de 500 cit ii dadeam lui impozite.

    un praxis la ashtia are buget de la 10k la 40 -50k ioroi pe luna.manevrele se deconteaza separat. eco vreo 30 pina la 60, biopsia 60, mici interventzii chirurgicale pe la 130-150. paushalul e 16 euro.shi cheltuielile sint in general asemanatoare. (doar salariile difera, in rest costa la fel. normal un mercedes sau un logan costa tot atit in germania ca shi in romania).

    idiotzii de la cnas au incercat sa copieze sistemul german (cel mai socialist dintre toate) uitind esentzialul: calculatzia reala a costurilor- deconturilor shi sistemul de asigurari dual stat privat. iar la nemtzi nu e chiar roz sistemul. anu asta o casa de asigurari a inchis taraba lasind in aer asiguratzii pe care nu vrea sa ii preia nimeni. vor sa dea o lege ca sa oblige alte case sa ii preia.

    io am invatzat shi invatz multe la ashtia dar vad ca un mare cishtig shi in experientza unui alt sistem

    as dori sa inchei incurajind medicii tineri sa incerce experientza medicala occidentala. merita. dupa aia daca ii motiveaza patrotismul sau familia pot sa se intoarca.

    insa cita vreme nu se lucreaza cu costuri reale nu va fi nimic.

    degeaba promit politicienii alegatorilor ca de doi lei le dau sanatate. e ca shi cum le-ai promite ca le dai mercedesuri dar la pretzuri de roabe. smecheri vor primi mashini, unii vor apuca sa se dea cu roabe crezind ca sint mashini shi grosul vor primi poze sau promisiuni de mashini. la televizor. shi vor injura fraierii care ii plimba cu roaba ca nu ocolesc bine hirtoapele. atit

    experientza medicala in vest e esentziala ca sa reformatzi sistemul. plecatzi shi traitzi-o.

  10. ˝bunica’mea, pensionara cu pensie amarata, a intrat in spital cu pneumonie si a iesit cu picioarele inainte˝

    Si inteleg ca in urma acestei pierderi ireparabile in circumstantele date dumneata consideri ca solutia ar fi desfiintarea spitalelor de stat.O alta reactie posibila ar fi fost aceea de a reclama imbunatatirea serviciilor din spitalele de stat.
    In sinteza:dumneata ceri desfiintarea totala a spitalelor de stat in care oameni cu o pensie amarata se intampla sa moara si inlocuirea lor cu numai spitale private in care oameni cu o pensie amarata sa plateasca mult mai mult dar sa primeasca servicii pe masura.
    Dar, domnule, nimeni si nimic nu te impiedica pe dumneata si pe celelalte rude sa va comportati de facto ca si cum spitalele de stat ar fi fost desfiintate de iure si s-o internati pe bunica dumitale intr-o clinica privata.V-ati fi gasit exact in situatie pe care ti-o doresti de iure.Cine te-a impiedicat sa te comporti de facto asa cum iti doresti de iure?Nimeni.
    Domnule, io personal cred ca dumneata porti o anumita raspundere in moartea bunicii dumitale, Dumnezeu s-o ierte.Raspunderea dumitale si a rudelor este cel putin certa pe cand a doctorilor este ipotetica.Nimeni si nimic nu va impiedica sa platiti cateva mii sau zeci de mii de euro pentru a o interna pe bunica dumneavoastra in cea mai buna clinica privata.Nimeni si nimic nu v-a impiedicat sa va comportati de facto asa cum pretindeti sa fie de iure.Pentru ca daca spitalele de stat ar fi fost desfiintate integral peste noapte nu v-ar fi ramas decat solutia internarii bunicii dumitale intr-o clinica privata.
    Dumneata esti absolut sigur ca cererea dumitale de a se desfiinta toate spitalele de stat nu este cumva reflexul unui complex de vinovatie, o incercare de a te degreva de o raspundere fata de bunica dumitale, raspundere pe care cel putin in opinia mea nu ti-ai onorat-o?

    • Ardan, poti sa crezi ce vrei si sa aberezi cat vrei. Dar in orasul meu este un singur spital de urgente, cel de stat. Deci cineva mi’a blocat accesul la servicii de calitate: STATUL socialist, si corifeii etatisti care sustin acest regim criminal sabotind orice tentativa de dezvoltare si eliberare a pietelor de sub dictatul monopolist al aparatului etatist. Nu exista alternativa privata pentru ca o liota de slujbasi ai statului au distrus ideea de concurenta si au discreditat permanent mediul de afaceri. Si nu numai statul mai impiedica sa accesez un serviciu privat, ci si oamenii ca tine, cersetorii si pomanagii bugetari care traiesc pe spinarea noastra si stabilesc cu tupeu propagandistic obligatii abracadabrante pentru ceilalti, indivizi din cauza carora familiile sint jefuite de stat prin intermediul unui bir mascat in ‘asigurare’ de sanatate. Mai si indraznesti sa pretinzi ca eu ar trebui sa platesc asigurarea asta dar sa nu primesc nimic in schimbul ei, ca si cand mizeria de serviciu etatist vi s’ar cuveni doar voua, parazitilor statisti. Si, oricum, in mod normal asa procedez: intai cercetez oferta privata si abia apoi, in situatia disperata in care nu gasesc niciun ofertant privat care sa corespunda nevoilor mele, apelez la spitalul de stat. Din pacate, in cazul bunicii nu am apucat sa scrutez cum se cuvine piata, pentru ca a fost o situatie de URGENTA, pricepi? Si acu despre complexe de vinovatie: nu esti matale indrituit sa vorbesti de asa-ceva, pur si simplu nu stii ce este aceea vinovatie si responsabilitate morala, mai degraba imi reiese din ce aiurezi aici ca esti dintre cei bucurosi sa transfere statului obligatiile morale de grija si ocrotire a aproapelui, asa ca vezi’ti de treaba si lasa’ne in necazul nostru de iobagi pe plantatia statului [si sa nu mai visezi gratitudine pentru argatii abonati la sinecurile fabricate pe banda rulanta de tot soiul de partide socialiste post/revolutionare, nu o sa mai aiba parte decat de ura si dispret de’acum incolo…aceste scarbe cu pretentii mesianice]

      • euNuke

        Ti-am raspuns exact in grila libertariana (nu inseamna ca si gandesc asa).
        In aceasta grila, asa cum a postulat un antecomentator:˝Probleme sociale ale societatii romanesti au fost create exact de cei care acum sufera˝.In aceasta grila, inclusiv bunica ta este vinovata, pentru ca si ea prin simpla ei existenta si conformare la regulile lumii in care a trait, a contribuit la problemele societatii romanesti.
        In grila libertariana, ar trebui sa-ti raspund asa:de ce sa platesc eu pentru ca bunica ta sa stea intr-un spital?Corect este ca fiecare sa-si plateasca spitalizarea parintilor, bunicilor si a cui or mai vrea.Ceea ce tu nu ai facut.
        Dupa cum vezi, iti raspund in limitele propriului tau sistem de valori.Mai vrei? Iata: Nu am cersit de la nimeni, dimpotriva statul m-a furat si a alocat banii mei unui spital din orasul tau de provincie, spital care a risipit banii mei intr-o incercare ratatat de a o salva pe bunica ta.Toate astea in timp ce bunica ta avea un nepot libertarian care in conformitate cu propria lui dogma ar fi trebuit sa renunte unilateral la a cere orice serviciu de la stat.Pana una alta eu am fost cel furat pentru ca tu ai profitat de banii mei internand-o pe bunica ta intr-un spital de stat.Mentionez ca desi am platit regulat contributiile la stat, nu am stat nici o zi in spital.Deci oricine sta intr-un spital de stat, sta acolo pe banii mei.
        In plus, in dogma libertariana, fiecare este responsabil pentru propria sanatate.Un libertarian adevarat s-ar intreba cum a ajuns cineva sa aiba pneumonie?Nu cumva din propria neglijenta?
        Pana una alta ti-ai violat propria dogma in conformitate cu care internarea unui pacient in spital inseamna furt din buzunarul celor care contribuie la asigurarile de stat.
        Si ce daca in orasul tau e un singur spital? Exista puzderie de localitati in care nu exista nici un singur spital.
        Si cu asta gata .Dupa acest exercitiu in dogma pura gasesc ca e foarte obositor sa fii libertarian.Aproape inuman de obositor.Sau poate inuman pur si simplu.

      • ardan, habar nu ai ce e ala libertarianism din moment ce ai nascocit si utilizat cu nonsalanta sintagma ‘dogma libertariana’. NU exista asa-ceva in libertarianism. Libertarianismul NU este o secta asa cum isi imagineaza un public captiv paradigmei etatiste si contagiat de o presa umila si supusa politicianismului colectivist. Pe de alta parte, asigurarea de stat este un contract de risc in care partile sint statul si, in cazul dat de mine, o pensionara ce a contribuit toata viata prin plati lunare; contractul, fiind unul fortat, in forma tipizata, fara posibiltatea cetatenilor de a’i negocia clauzele, confera dreptul titularului si nu al rudelor de a solicita internarea in spatiile puse la dispozitie de catre stat. Un libertarian nu renunta la drepturile sale obtinute in urma incheierii unui contract, ci are grija sa se asigure ca acele servcii ce fac obiectul contractului sa fie prestate corespunzator de catre ofertant, si nu are nicio relevanta daca titularul obligatiilor asumate este statul, printr’un fond public, sau un asigurator privat, caci libertarianul nu este un anarhist care respinge cu totul ideea de statalitate, si nici macar purtator in mod necesar al unei atitudini anti-stat, ci doar anti-etatism, adica impotriva extinderii monoporilor etatiste in dauna economiei de piata. Daca pe piata ar fi existat mai multe societati de asigurare as fi achizitionat o polita privata, binenteles, dar nu este cazul la noi, apoi, din moment ce serviciul a fost deja platit, si inca de doua ori -prin cotizatia lunara si prin remunerare directa- a pretinde ca renuntarea la accesarea serviciului de stat e obligatie morala ce rezida dintr’un inchipuit principiu libertarian nu are nimic de’a face cu umanismul, este rea-vointa, lipsa totala de compasiune, egocentrism feroce. Pentru ca eu nu pot decide in locul rudei mele, nu’s indrituit sa iau decizii aiuritoare pentru aproapele meu, precum plimbarea bolnavului in alte judete, doar ca sa’mi satisfac o filozofie personala si cred ca ici dumneata nu esti in masura sa judeci comportamentul semenului la nevoie si sa trantesti sentinte cu morga suverana. Pentru ca pensionarii regimului nu’s utilizati de mine ca parghie electorala, ci de partidele socialist-populiste si de mercenarii lor din presa, iar raptul comis prin legiferarea asigurarii obligatorii nu a fost comis de catre cetateni luati individual, ci de catre stat, ca atare, cand un cetatean acceseaza serviciul public indelung platit nu savarseste niciun furt, ci isi recupereaza, in cel mai bun caz, o parte din daunele provocate de agentii statului. Niciun libertarian nu ar incerca sa’si impuna convingerile cu forta periclitind viata, averea sau siguranta aproapelui, ca atare balivernele astea nu spun nimic despre acest curent filozofic, ci persista in etichetari inconstiente si in tentativa de a justifica iresponsabilitatea statului si permanentizarea raptului.

    • „Raspunderea dumitale si a rudelor este cel putin certa pe cand a doctorilor este ipotetica”
      Acu mi’a sarit in ochi fraza asta. Mai omule, trec peste faptul ca eu nici macar nu am acuzat doctorii, si nici macar asistenta aia incompetenta nu am urmarit’o penal cum s’ar fi cuvenit, ci doar am demonstrat ca statul a produs un sistem falimentar care in loc sa ofere un serviciu minimal de sanatate is impinge angajatii la delasare, indolenta, nepasare, neglijenta, coruptie si ca, implicit culpa este una politica, iar solutia asijderea, si ajung la atacul dumitale la persoana. Observ ca esti atat de ‘uman’ incat in fata suferintei altora simti nevoia imperiosa de a lovi si de a pangari. Esti foarte sigur de ‘raspunderea’ mea, chit ca nu cunosti sensul cuvintelor pe care le folosesti si ai impresia ca deliberezi asupra unei culpe si ca o sa ma intepi cu asemenea baliverne. Stilul acesta sententios te califica pentru o functie’n stat, draga tovarase. Depune’ti dosarul intr’o fabricuta de cadre a birocratiei si scuteste’te de consideratiile pretioase si obositoare, ca de’oi ajungi sa te inscauneze careva vei avea la dispozitie metode mult mai contondente ca sa te razboiesti cu opinia publica

  11. …singura posibilitate de evolutie e concurenta=privat;in rest-directori numiti politic de primari sau consilii judetene,nici pe departe manageri,consilii de administratie dominate de incompetenti,oameni care stiu ca dupa alegeri pleaca o data cu primarul care i-a numit si pina atunci li se rupe de spital si in/evolutia lui;”manageri” care provin din diferite branse,la care reforma se reduce la vopsitul gardului si la citeva flori in curte,nepricepind nimic din procesul eminamente medical care guverneaza si misca un spital;deci,spitalul privat e v iitorul-daca se doreste un viitor-unde nu primaria sau ministerul sint patronii,in care se urmareste 100% profitul-da’ daca nu-l obtii pe servicii bune,nu te mai cauta nimeni,deci ciuciu profit;iar relatia cu cnas,dominata de -zicea cineva mai sus-”cretini”,nu va putea fi un factor de progres,ca acolo sint alte interese,care nu au nimic de-a face cu sistemul medical;josnicia,limbajul injurios sau oricum jignitor-prin care ”managerii” sau ”consilierii”de administratie incearca sa-si acopere incompetenta,nu vor fi suficiente si nici necesare pentru salvarea de la faliment al unui spital;da,pentru cei cu contributii mici la asigurari,citeva paturi ”de stat” in foste sectii,in care se asigura un minim rezonabil de asistenta,concordanta cu contributia lor -dar decenta.Asa vad eu viitorul….

  12. Privatizarea integrala a sistemului inseamna moartea pentru unele categorii de pacienti. Vreau ca domnii consilieri de la Cotroceni, Vladescu si paunescu, sa mi arate o singura tara din lume care nu are spitale publice sustinute de stat! Una singura. Nici Olanda si nici SUA nu au exclusiv spitale private. Existenta spitalelor private este necesara dar nu ca inlocuitor total a spitalelor publice. Sectorul de urgenta nu poate fi dat pe mana privatului si nici serviciile esentiale necesare populatiei. Statul poate contracta anumite servicii cu sectorul privat pastrand un sector public puternic. Sectorul sanitar prin cei care lucreaza in el a rezistat orice masura de reforma reala pe parcursul anilor. Politicienii au facut ca nu vad ce se intampla stiind bine ca sectorul este grav subfinantat. Cu actuala finantare, sectorul privat nu poate fi mai eficient. Sau privatizam si dupa aceea dam si banii? Daca asa vrem sa facem atunci de ce nu dam bani acum macar sa asiguram o finantare corecta sectorului sanitar. Este o aberatie sa afirmam ca spitalele publice trebuie sa reduca cheltuielile. Mai aberant insa este conceptul ca privatul va fi mai bun cu finantarea actuala a sistemului. De fapt sunt convins ca ce incearca marii consiliei este de a transfera fondurile de la sectorul public catre sectorul privat. Este vorba de fondurile publice care abia se descurca cu ele spitalele judetene si cele universitare. O sa vedem noi cum va fi sistemul sanitar cand un spital privat va primi o parte din banii primiti acum de spitalul public in baza ideiei ca privatul este „mai eficient”. Atunci o sa vedem spitale mari dand faliment si sistand primirea pacientilor si a urgentelor. Din punctul meu de vedere, cei care pun la cale o astfel de transformare radicala a sistemului trebuie sa fie foarte bine cunoscuti si responsabilizati ca sa fie ulterior trasi la raspundere, cel putin moral si public, cand rezultatele adevarte vor fi evidente. Mie teama ca astfel de schimbare va fi bine vazuta initial. Sistemul privat are puterea sa ne pacaleasca o perioada pana este sigur ca detine monopolul. Abia atunci vom vedea fata adevarata a sistemului respectiv iar acest lucru va dura cativa ani. Domnii consilieri cred ca pana atunci lumea uita cine a fcut-o sau poate ca ei cred ca lumea e atat de proasta ca nu va sesiza ce s-a intamplat. Hilar ar fi sa i vedem pe ei la conducerea umor mari spitale private cu salarii „bine meritate”. Solutiile lor sunt criminale in contextul in care ne aflam azi ca sistem, ca tara si ca mentalitate. Noi nu suntem nici Olandezi nici Nemti si nici Americani. Solutia oferita de ei este una radicala bazata pe idei teoretice a caror impact real nu este cunoscut.

  13. Felicitări pentru articol! Bineînțeles că sunt mai multe subiecte dar cred că cele majore le-ați atins. Aștept o dezbatere despre pachetul minim garantat, normele de bună practică-procedurile. D-l avocat-medic Astărăstoaie cred că are mandat să nu elaboreze normele pentru că malpraxisul ar intra într-o nouă eră. Ca să nu mai vorbim de dispariția „internare pentru analize”, internarea spondilozelor pe care un sistem informatic cu care procedurile nu pot fi negociate, le-ar elimina din start. Coplată sau nu, cred că pentru cresterea încrederii în actul medical și personalul medical, orice pacient trebuie să vadă o factură detaliată a serviciilor pe care casa i le decontează. Acuzațiile generalizante de genul: „totul e o mizerie, nu se face nimic” ar putea fi contracarate… Dacă tot veni vorba de coplată: acum taxele corespund totalității serviciilor, în cazul în care se reduc numărul de servicii ce nu s-ar reduce și taxa de asigurare? Ce spuneți de cinci clinici de cardiologie într-un oraș de 150.000 de locuitori (Tg. Ms)? Credeți că un director de spital județean (Tg. Ms) se află în incompatibilitate fiind și acționar la clinica particulară a soției? O apendicită soția dânsului o decontează la casă mult decât soțiorul în ditamai spitalul…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Paveliu
Sorin Paveliu
Sorin Paveliu este medic primar boli interne, doctor in farmacologie clinica (1999). Este un bun cunoscator al aspectelor ce tin de administratia si legislatia sanitara. A fost de-a lungul timpului expert in cadrul Ministerului Sanatatii (1993-1995), director al Departamentului de sanatate al Colegiului medicilor din Romania (1996-1999), director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (1999-2000), director general al ASIMED S.A.(2000-2003), membru al comisiei de sanatate a Camerei Depuatilor (2004-2008). In prezent este seful catedrei de farmacologie clinica si farmacoeconomie la Facultatea de medicina a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti (din 2003). Din anul 1993 a scris numeroase editoriale legate de aspecte ale vietii medicale, unele dintre ele adunate in volumul "Reforma fara anestezie" - (publicat in colaborare cu Val Vilcu si Florin Tudose).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro