joi, martie 28, 2024

Subteranele infamiei, tarnacopul urii si sindromul Uriah Heep

Nu cred ca se poate formula mai precis un diagnostic al subteranelor infamiei, al veleitarismului impertinent, al tupeului pe cat de fals smerit, pe atat de gaunos, decat a facut-o, in octombrie 2010, intr-un articol din “Dilema Veche”, Andrei Plesu cand a vorbit despre hormonii resentimentului. Sa-i improsti cu noroi pe cei care construiesc intru spirit, sa le contesti buna-credinta reducandu-i, prin mecanisme diabolizante, la conditia de vermina, sa-i acuzi ca au “suflete de sclavi” pe cei pe care te prefaceai ca ii admiri candva, cata vreme tu, procurorul auto-desemnat, ai fi un fel de Edmond Dantes, de erou fara prihana, este o jalnica performanta care ne poate face fie sa suradem, fie sa oftam. In ambele cazuri, cu dezgust. Pentru ca este vorba de ceea ce as numi, amintindu-mi de pseudo-umilul, servilul, alunecosul, unsurosul, obsecviosul, duplicitarul personaj din romanul lui Dickens “David Copperfield”, sindromul Uriah Heep.

Te intrebi de ce nu sunt in stare acesti oameni sa recunoasca evidentele, de ce se obstineaza sa faca din propria ratare, din propriile esecuri si din paguboasa lor mediocritate, spre a nu mai vorbi de ceea ce pare a fi incurabila lor sterilitate, un argument menit sa-i aseze in varful piramidei intelectuale? Ce le da oare dreptul sa foloseasca tarnacopul urii pentru demola constructii durabile, respectabile si respectate? Luati cazul actual al revistei clujene „Tribuna”” si aveti o ilustrare perfecta a sindromului descris mai sus. Sa fii protejatul activistului utecist, apoi fesenist si pesedist, Grigore Zanc, si sa-l numesti pe N. Manolescu “discipolul lui Gogu Radulescu”, este o mojicie, o insolenta si o minciuna. Tot astfel cum a recurge la sintagma “Homo Brucanus” (modificata apoi, fara explicatii, in “Homo Sovieticus”), cum o face noul Silvestri-Tarnacop spre a-mi desfigura biografia, este o miselie. Iata un fragment din articolul lui Andrei Plesu:

“Scrieţi ceva solid, impozant, pentru instrucţia şi plăcerea cititorilor. Ocupaţi-vă de înzestrarea proprie, nu de găurile din statuia altora! Mîrîiala nu e o specie a creativităţii. Regăsiţi-vă! Agitaţia dvs. bilioasă nu ajută şi, de fapt, nu interesează pe nimeni! Prin verdictele dvs. iritate, cei vizaţi nu pierd nimic, iar dvs. nu cîştigaţi nimic. Încercaţi, în sfîrşit, să existaţi! Şi dacă n-o faceţi, nu daţi vina pe cei care există deja. Nu vă stă în cale nimic, în afara propriei dvs. îndîrjiri. Vă războiţi cu „intelectualii lui Băsescu“? Să fim serioşi. Nici Liiceanu, nici Patapievici nu s-au inventat în 2005. Şi nu vor dispărea în neant după încheierea acestui mandat prezidenţial. Încercaţi o mică terapie prin umor: de ce să combateţi „găştile pentru“ întemeind, simetric, o „gaşcă anti“. Adică cine se încăpăţînează să beştelească cade pînă la urmă exact în păcatul pe care îl reproşează celor beşteliţi: psihologia de haită, solidaritatea impură, iluzia puterii.”

Recomand aici un articol de Radu Vancu publicat pe excelenta platforma „LaPunkt” (unde a aparut si textul de mai sus):

http://lapunkt.ro/2013/02/14/moarte-intelectualilor/

Despre situatia scandaloasa de la revista „Tribuna”:

http://www.petitieonline.com/signatures/protest_la_atacurile_contra_scriitorilor/start/0

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Am recunoscut pe lista celor care au semnat petitia mai multe persoane din preajma O.C. In plus, articolul acesta vorbeste si el de la sine…

    http://www.observatorcultural.ro/Protest-la-atacurile-contra-scriitorilor*articleID_28237-articles_details.html

    cine stie, poate lucrurile vor incepe sa se schimbe odata ce unii vor incepe sa inteleaga ca spectacolul non-valorilor pe care prin sustinerea lor de pana acum l-au legitimat se poate intoarce impotriva lor.

  2. Nu cred ca exemplul dat (N. Manolescu) constituie un reper de moralitate. Am dubii sincere ca ati fi scris acest articol daca ati fi citit un articol publicat in Adevarul, „Kitsch şi impostură în Uniunea Scriitorilor din România. Literatura care-ţi întoarce stomacul pe dos”. Trecand peste legaturile cel putin discutabile ale dlui N.M. cu regimul comunist, faptul ca USR si implicit Manolescu sponsorizeaza astfel de exemplare patologice ca cel din articolul cu pricina ma pune pe ganduri.

  3. Autorul articolului nu pare sa fie un critic obisnuit al culturii medriocritatii ci un cunoscator al sistemului din radacini si in timp de la infiintare si pina in ziua de azi.
    Exista risul ca intr-o zi sa se lase pagubas si sa nu-i mai critice itnrucit sunt incorijibil.
    Daca se va satura de ei atunci s-ar puntea ca nimeni sa nu-i mai criitce.
    Reversul este ca daca i-ar uita s-ar putea ocupa de chestiuni mai serioase.
    Este ca un meci in care joci mai bine cind adevrsarul joaca bine si colegii joaca onorabil.
    Deci autorul este incomod pentru cei vizati intrucit ii cunoaste si ii intelege bine.
    As dori sa citesc in care uita de ei si se ocupa de critica unor personaje care merita.

  4. Oarecum off-topic. Domnule profesor , stiti cumva daca evenimentul de miine de la Chicago este transmis live webcast ? Spun „oarecum off-topic” pt. ca aceasta prezentare (public lecture) mi se pare a fi cel mai bun raspuns la „trilogia” recenta din OC.

    • Plesu, Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu….

      Cred ca izvorul injuraturilor de care au parte, al denigrarilor la care sunt supusi, nu este nici demascarea necesara a raului comunismului, unde au adus contributii cruciale, nici promovarea spiritului creator romanesc, in cadrul ICR sau aiurea, unde iar au merite cruciale. Buba bubelor si rusinea rusinilor le este gasita in asimilarea domniilor lor cu imaginea regimului Basescu, cu faptul ca au avut roluri si pozitii privilegiate in acest regim. Nu este vina domniilor lor ca Basescu a radicalizat tara in doua tabere in care au intrat de-a valma si graul si neghina. Pur si simplu tabara ‘anti’ nu le poate ierta sprijinul acordat lui Basescu si nici acceptarea sprijinului de care s-au bucurat din partea administratiei. Evident ca este vorba de ura, de sentiment, faptele sunt prea recente pentru a fi folosit discernamantul. Numai ca acelasi principiu li se aplica si dansilor: tot ceea ce declara/fac nu este socotit rationali ci sub imperiul dezgustului pentru cei ‘7,5 milioane’.

      • Nu voi polemiza cu Dvs. Aveti acest punct de vedere, este OK. Eu cred ca gresiti. Oricum, va rog sa cititi articolul d-lui Radu Vancu (am dat link). Cred ca se propune o mai nuantata si deci, pentru mine, mai credibila analiza decat cea pe care o oferiti aici.

      • este Arghezi mai putin Arghezi pt. ca in anul … a avut [acea pozitie politica]? este Patapievici maio putin Patapievici pt. ca lui …. nu-i place [culoarea batistei]? este … de condamnat pt. ca [varul de -al doilea] a furat un pepene? daca da, cu ce te deosebeti dle busola de comunisti? trebuie anihilati toti cei ce nu te plac/aproba/slavesc ??? sau, tot dupa o reteta KGB, daca nu te poti arata mai bun ca ei,distruge-i ?

        • Arghezi proletcultist ….este Arghezi, mai putin Arghezi sau cat Argezi? Asta e o intrebare la care pentru unii e suficient criticul literar iar pentru altii e necesara si parerea istoricului. Intr-un asemenea raspuns ideologia celui care raspunde, daca se manifesta, este principial suparatoare.

          Cu ce ma deosebesc de comunisti, ma intrebati….Mai bine judecati dvs., iata cum gandesc:

          Una e perceptia iar alta e omul, mai ales cand nu mai vorbim de albi morti ci de contemporani intrati in canoanele culturale. Acuzele aduse azi, pentru a nu fi interpretate iar ideologic, au fost formulate de tipul ‘ cat (si cat de corect) din banii bugetului statului au fost folositi pentru serviciile prestate de cutare’ in aceeasi maniera in care sustinatorii lui Basescu ataca oponentii pe acelasi temei (clientela bugetara). E o disputa sterila, dar democratica, din care nu rezulta decat invinsi pentru ca banii in cultura in Romania de azi sunt oricum mai bine cheltuiti decat in orice altceva (inclusiv strazi, turism). Insa nu poti sa nu remarci excesele luarilor de pozitie, folosirea cu obstinatie a hiperbolei in dauna argumentului factual, a inductiei din exceptii intr-o regula (pana si asta cu ‘moarte intelectualilor’ vrea sa frapeze si sa deturneze’ trairismul’ lui Marga, de parca Marga ar cautiona manifesarile de ranchiuna la adresa lui Manolescu!)

          Despre ‘trairism’ si conditia intelectualului am apreciat pe Alina Mungiu Pippidi in

          http://sar.org.ro/adevarata-tradare-a-intelectualilor/

          iar despre problema intelectualului basist m-au interesat si parerile fostului presedinte Emil Constantinescu:

          http://www.contributors.ro/cultura/tradarea-intelectualilor/

          • @busola. De unde a iesit Arghezi proletcultist? I s-a reprosat un activism „reactionar”. A nu se confunda cu Mihai Beniuc. Trebuie sa-l injuram pe Arghezi (a si fost pus ani lungi la index) pt. pozitia sa politica din 1938 sau din 1943? Idem pt. Plesu, Liiceanu, etc? Ii judecam pe acestia [ca valoare intelectuala, adica opera] prin prisma enunturilor dnei Pippidi? AM si mari rezerve in a accepta in materie de cultura si filosofie sentintele dlui COnstantinescu, mai ales ca sunt extrem de recente? S-a schimbat activitatea lui Plesu, Liiceanu, HRP in 2000, cand erau agreati de dl.Constantinescu? Era OK in 2000 o scriere a lui …. si in 2013 ACEEASI scriere nu mai e OK? cevasilea ipocrizie sau activism politic?

          • „iar despre problema intelectualului basist m-au interesat si parerile fostului presedinte Emil Constantinescu”
            Fraza este memorabila! nici nu mai trebuie sa va explicati limitele :-)

            Pozitiile domnului Emil Constantinescu si ale doamnei Alina Mungiu Pippidi au fost dezbatute aici, iar rezultatul nu le-a fost favorabil chiar deloc. Sa folositi ca argument parerile lor, este… cum sa zic ? ca sa nu va jignesc, … deranjant.

            • Nu voi polemiza cu Dvs. Aveti acest punct de vedere, este OK. Eu cred ca gresiti. Oricum, va rog sa cititi articolul d-nei Alina Mungiu Pippidi.

    • Ma voi interesa.

      http://tismaneanu.wordpress.com/2013/02/16/despre-diavolul-in-istorie-la-university-of-chicago-committee-on-social-thought/

      Oricum, vor mai urma si alte prezentari publice, deci vor fi destule ocazii, sper. Pe 5 martie, la sase decenii de la moartea lui Stalin, la Wilson Center, se lanseaza o carte f. interesanta, de Robert Gellately. Il voi prezenta pe autor si voi vorbi despre carte. Din cate stiu, evenimentul se va transmite prin webcast.

      http://dc.linktank.com/event/stalins_curse_battling_for_communism_in_war_and_cold_war

      „Trilogia” anuntata drept marea revelatie a lumii, un „text incendiar”, devastator, zdrobitor etc, s-a dovedit un esec total. Omul si-a primit rasplata (a ajuns membru in CNA, emisarul lui Crin Antonescu acolo) pentru un pamflet gongoric, veninos, incoerent, incontinent si impregnat de aberatii, cate un frustrat si-a mai putut defula pe forum ranchiunile, invidiile si urile, OC a mai lansat o campanie toxica, dovedind ca tine cu orice pret sa-si stinghereasca si chiar sa-si compromita colaboratorii onesti prin convertirea in noua „Porunca Vremii”.

      Exista insa lucruri care intr-adevar conteaza. Pentru moment, un citat din Kolakowski reluat in „The Devil in History”:

      The devil … invented ideological states, that is to say, states whose legitimacy is grounded in the fact that their owners are owners of truth. If you oppose such a state or its system, you are an enemy of truth.

      Un citat din argumentul cartii:

      The main lessons of the twentieth century that this book has tried to highlight are that no ideological commitment, no matter how frantically absorbing, should ever prevail over the sanctity of human life and that no party, movement, or leader holds the right to dictate that followers renounce their critical faculties to embrace a pseudo-miraculous, in fact mystically self-centered, delusional vision of mandatory happiness.

      Ganduri bune.

      • apropo de ideea de la final, mi se pare ca am mai auzit ceva asemanator acum 2 luni de la… Mariana Campeanu – „ia sa mai terminam domne cu ideologia asta, ca a adus numai rele”. Ciudat, trebuie sa ne ferim de ideologie / de idei , sa ne orientam dupa chestiunile materiale?

        • Este interesant ca aceasta chemare spre renuntarea la „ideologie” merge cam unidirectional :)

          A measure of our slowness to face up to the real history of the Soviet Union is that the expression „Kirov Ballet” does not strike us as obscene. The expression „Himmler Youth Orchestra” would.–Clive James

          • indiferent de directie, renuntarea la ideologie inseamna renuntarea la idei, axarea discutiei pe interesele materiale… un fel de realpolitik, ce sa mai…
            problema este ca, utilizand acest criteriu, se pot justifica multe ticalosii, cred eu.
            Cu stima,

      • Ca de obicei referintele dumneavoastra sunt „des grands crus”. Si totusi nu intotdeauna avem aceeasi lectura a surselor si nu intotdeauna le vedem reflectate in politica romaneasca in acelasi mod. Kolakowski vorbeste intradevar de „alteiocratie”, de un soi de intoarcere la teologie ca si model politic. Daca priviti politica romaneasca dupa in ultimii zece (sau cincisprezece) ani cine sunt detinatorii adevarului si unde s-au situat ei? Unde sunt catarii ? Daca rememorez ultima campanie electorala unde a fost discursul teologic, „alteiocratic”, unde au fost cruciatii?

  5. Ceva foarte „off-topic” (vorba cuiva de mai sus):

    Tocmai am aruncat o privire prin Obs cult. peste partea a IIIa a incontinentei diatribe, pe care RCCristea – asa de lenes lascris altminteri – o scoate ca prin minune.

    Formatul mai ales si acribia descrierii, abundenta bibliografiei ma fac sa cred ca RCC a fost substantial „ajutat”in munca… De catre cine ?? nu cumva de catre serviciul de „personal” careia el ii este atat de recunoscator pe veci pentru numirea la ministerul culturii (demult, de demult…)
    Parca vad ca istoria literara a scos de prin dosarele dnei Geamanu sau ale vreunor „meseri” din vremea lui Dulea (de ex. L.H. care e plin de dosare cu litera mare,…). Mi se pare f. plauzibil ca pomelnicul acesta sa nu fie un simplu articol – in trei parti – ci pur simplu copierea de catre cineva a interiorului unui astfel de dosar de prin vechea cladire – mutate probabil ulterior pe undeva prin turnuletele cu secrete ale Casei Scanteii…

    Astea nu sunt fraze de articol, sunt preluari de dosar….

  6. (adaug cuvintele omise din graba…. )

    Ceva foarte “off-topic” (vorba cuiva de mai sus):

    Tocmai am aruncat o privire prin Obs cult. peste partea a IIIa a incontinentei diatribe, pe care RCCristea – asa de lenes lascris altminteri – o scoate ca prin minune.

    Formatul mai ales si acribia descrierii, abundenta bibliografiei ma fac sa cred ca RCC a fost substantial “ajutat”in munca… De catre cine ?? nu cumva de catre serviciul de “personal” – de la una din doamnele careia el ii este atat de recunoscator pe veci pentru numirea la ministerul culturii (demult, de demult…)
    Parca vad ca istoria literara va arata ca RCC a scos de prin dosarele dnei Geamanu sau ale vreunor “meseri” din vremea lui Dulea (de ex. L.H. care e plin de dosare cu litera mare,…). Mi se pare f. plauzibil ca pomelnicul acesta sa nu fie un simplu articol – in trei parti – ci pur si simplu copierea de catre cineva a interiorului unui astfel de dosar de prin vechea cladire – dosare mutate probabil ulterior pe undeva prin turnuletele cu secrete ale Casei Scanteii…

    Oricum, astea nu sunt fraze de articol, sunt preluari de dosar….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro