marți, mai 17, 2022

Summit-ul UE-China și „neutralitatea pro-rusă” chineză

Summit-ul UE-China a reprezentat o ocazie bună pentru a dezvolta o punte de validare între declarațiile și acțiunile Chinei, respectiv între profilul unui actor global responsabil, orientat pentru atingerea păcii și stabilității globale, și sacrificarea tacită a suveranității Ucrainei prin legitimarea indirectă a agresiunilor instrumentate de Vladimir Putin.

Deși Summit-ul UE-China nu s-a încheiat cu un rezultat substanțial, evenimentul a avut rolul de a testa poziția Chinei în raport cu războiul din Ucraina și provocarea de securitate europeană.

În timp ce Uniunea Europeană a utilizat un mesaj clar, lipsit de ambiguitate, punând în prim-plan războiul ️declanșat de Rusia, China s-a limitat la importanța misiunii umanitare și la nevoia unei ordini multilaterale, din care înțelegem indirect că Rusia condusă de Vladimir Putin ar trebui să facă parte. Din păcate, răspunsurile evazive ale Chinei nu fac altceva decât să acutizeze răceala geopolitică acumulată în relația UE-China, diminuând astfel potențialul de cooperare dintre cele două părți.

Reprezentanții Uniunii Europene au inclus pe agendă capitole legate de respectarea drepturilor omului, climă, biodiversitate, guvernanța oceanelor, securitate cibernetică. China trece la rândul său prin dificultăți economice, posibile blocaje în piața imobiliară și pe fondul pandemiei, iar UE în calitate de lider în combaterea Covid-19 ar putea furniza Chinei vaccinuri ARN-M eficiente.

Printre mesajele mai subtile de ordin politic și economic Uniunea Europeană a lăsat la aprecierea Chinei să reflecteze dacă participarea la compromiterea securității europene prin sprijinirea Rusiei merită suportarea costurilor asociate și asupra nevoii de a-și limita tacticile care au condus dependențe dăunătoare pe teritoriul european.

Între timp, izvorul relațiilor economice Rusia-UE a fost compromis de Putin, iar reluarea raporturilor este extrem de dificilă atâta vreme cât Ucraina va fi hărțuită, supusă abuzurilor și împinsă spre incertitudine geopolitică. Întrebarea indirectă ridicată de europeni președintelui Xi Jinping în cadrul summit-ului virtual de vineri este legată de dispoziția Chinei de a-și risca relația economică profundă cu Europa, în detrimentul asumării de către Beijing al rolului de partener și creditor al agresiunilor lui Putin. Pe fondul legitimității și al rațiunilor ce țin de securitatea europeană, liderii UE au forțat spargerea oximoronului „neutralitate pro-rusă”, termen folosit de anumiți analiști pentru a descrie tactica diplomatică chineză.

Înainte cu o zi de Summit-ul UE-China, miniștrii de externe Serghei Lavrov și Wang Yi s-au întâlnit în provincia Anhui. Potrivit presei de stat, șeful diplomației chineze, Wang Yi, a afirmat că „relațiile China-Rusia au rezistat noului test de schimbare a dinamicii internaționale, au menținut direcția corectă a progresului și au demonstrat un impuls tenace pentru dezvoltare”. În contextul dat, nu putem spune decât că aceste declarații premergătoare Summit-ului UE-China împing diplomația și economia Chinei spre o relație dilematică cu Occidentul.

În ciuda unei poziții ezitante cu privire la recunoașterea războiului declanșat de Rusia, China nu-și permite compromiterea relației economice cu Occidentul în perioada premergătoare celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez ce va avea loc la sfârșitul acestui an. Considerând raporturile economice din 2021 ale Chinei cu Uniunea Europeană de 13,7% și 12,5% cu SUA din totalul volumului său comercial, o posibilă constrângere venită dinspre marile piețe situate pe ambele țărmuri ale Atlanticului ar produce costuri semnificative la Beijing în plan economic și politic. Oricât de apetisantă este Rusia pentru Beijing și cât de consistentă ar părea declarația comună China-Rusia, raportul economic cu Moscova descrie o altă realitate – în anul 2021, Rusia a reprezentat doar 2,4% din volumul global comercial al Chinei. Așadar, precauția Beijingului poate fi tradusă prin dorința de a-și asigura accesul la materiile prime ieftine ale Rusiei, preferând o Rusie dependentă de China, dar nu eșuată și instabilă, scăpată de sub control. Totodată, China vede Rusia ca un partener geopolitic important împotriva ordinii mondiale actuale, dar la cum evoluează războiul din Ucraina și „marea redesenare a frontierelor Europei” proiectată de Putin, acest efort comun nu va schimba în mod fundamental dinamica de putere pe termen lung. Cu toate acestea, pe termen scurt, putem fi rezervați cu privire la accentele pe care le va dobândi relația chino-rusă.

În realitate, atât Rusia, cât și China au mize majore în relațiile economice cu Europa, bazate pe interese de investiții, comerț și tehnologie. La Summit-ul UE-China, președintele Xi Jinping a fost invitat să recurgă la o reflecție lucidă și să pună în balanță interesele prioritare ale națiunii chineze.

Interdependența economică cu Europa nu reprezintă un simplu formalism de date. Pe parcursul anului trecut Uniunea Europeană a exportat în China bunuri în valoare de 223 mld. EUR și a importat bunuri în valoare de 427 mld. EUR. Anul 2021 a consacrat China ca cel mai mare partener economic al UE cu o valoare zilnică a schimburilor comerciale de 1,9 mld. EUR. Luând ca reper doar comerțul Chinei cu Germania, acesta se situează la o valoare aproape dublă față de comerțul Chinei cu Rusia. Marele obiectiv de politică externă, intitulat Noul Drum al Mătăsii / Belt and Road Initiative și care poartă semnătura președintelui Xi Jinping, reprezintă un proiect geoeconomic conceput pentru a conecta China la marea piață tehnologică și de consum a Europei. Adăugând la pachet Statele Unite ale Americii, președintele Xi Jinping va trebui să cântărească în urma summit-ului dacă această relație rece cu Europa va deveni una ostilă sau va utiliza șansa de a se îndepărta de calea distructivă, dusă spre o limită sinucigașă, aleasă de Rusia. Așadar, summit-ul virtual UE-China a reprezentant o atenționare diplomatică potrivit căreia refuzul implicării Chinei de a opri invazia Rusiei se apropie de limita în care va fi suprimat, cel puțin pentru moment, acordul de investiții UE-China. Pe baza acestor considerente, un posibil bloc de putere economic și ideologic China-Rusia nu aduce beneficii majore Beijingului; Moscova nu poate fi privită de vecinul său decât languros pentru resursele sale minerale, dar cu angajament politico-strategic limitat.

Când președintele Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping, are în vedere calcule de dominație globală, principala provocare o reprezintă Statele Unite puternice și susținute de aliații săi, iar pe teritoriul eurasiatic, cel mai important aliat al Washingtonului este Uniunea Europeană. Drept urmare, sub masca globalizării, o alianță transatlantică slăbită se putea realiza printr-o dependență economică accentuată a Europei de China și câștigarea statutului de partener comercial primordial al Chinei în Europa. Germania condusă de Angela Merkel a considerat o vreme că motorul redresării post-pandemice îl reprezintă creșterea relațiilor economice cu China. Xi Jinping a exploatat această atitudine pentru a ajunge la un acord de investiții cu Uniunea Europeană, acoperind astfel vidul transatlantic creat sub Administrația Trump. În realitate, luate împreună, Statele Unite și Europa, au avantaje de neegalat față de orice concurent, iar Summit-ul UE-China problematizează acum calculele inițiale ale Beijingului.

În era Merkel, datorită puterii economice, dezbaterea germană a fost pârghia unor reglaje politice importante în Bruxelles. Schimbările de direcție sau anvergura unor inițiative europene a depins în mod fundamental de modul în care s-a schimbat ancora germană. Odată cu schimbarea pulsului politic la Berlin, a activării președintelui Macron pentru o mai mare relevanță europeană în afacerile globale, dar și a războiului declanșat de Rusia în Ucraina, observăm o recalibrare a comportamentului competitiv al UE. În urmă cu aproximativ doi ani, Comisia Europeană sub mandatul Ursulei von der Leyen a început să construiască o formulă de apărare comercială pentru a aborda amenințările economice din partea rivalilor globali.

Contextul actual face ca războiul din Ucraina, recâștigarea încrederii transatlantice, participarea militară a Franței și schimbarea de vibrație politică a Germaniei să transforme economia UE într-un instrument cu valențe geopolitice unde comerțul și politica externă nu mai funcționează ca ramuri distincte.

Summit-ul UE-China a scos în evidență viziunile diferite ale părților, iar conversația a ieșit din tiparul „business as usual”. Printr-o amenințare ușor voalată, liderii UE au lăsat să se înțeleagă că modul în care anumite state se poziționează în raport cu războiul din Ucraina s-ar putea confrunta pe modelul rus cu un exod major al companiilor occidentale (inclusiv din China). Pe un ton mai direct, în contrast cu insistența chineză asupra „interesului legitim de securitate” al Rusiei, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat „agresiunea nejustificată a Rusiei” și a precizat că reputația Chinei în Europa este în joc.

Rivalitatea sistemică reprezintă o nouă realitate, iar viitorul relațiilor UE-China va fi determinat într-o măsură semnificativă de abordarea Chinei față de războiul din Ucraina. Așadar, dacă Beijingul va submina în mod deschis regimul de sancțiuni care a fost impus, vor exista consecințe directe fără niciun dubiu. Cu atât mai mult, faptul că pozițiile exprimate de președintele Xi Jinping au fost publicate în mass-media de stat chineză, deja la jumătatea summit-ului, evidențiază faptul că a existat o dorință limitată de a se angaja într-o conversație reală.

Acest summit indică nevoia unor clarificări și asumări conceptuale asupra multilateralismului deoarece anumite state cu profil dominant pe scena relațiilor internaționale îl utilizează contextual în funcție de interese și ideologii, subminând ordinea liberală bazată pe drept internațional. Rivalitatea sistemică ar putea împinge competiția spre formarea unor blocuri de putere economică, dar așa cum afirmam mai devreme, China-Rusia nu pare să mai fie o formulă câștigătoare din moment ce Putin a devoalat mitul și neputința Rusiei. Cu toate acestea, prefigurarea unor blocuri ideologice devine ceva mai probabilă și ar putea constitui suportul pentru coagularea regimurilor autoritariste. O Uniune Europeană asertivă ar câștiga mai multă reziliență și va întări culoarul democratic alături de SUA și ceilalți parteneri devenind un bloc redutabil, în timp ce o Uniune slabă și izolată ar genera un vid de putere ce poate favoriza o confruntare viitoare SUA-China cu o lume persistând în criză. O Europă puternică alături de SUA și China – care va înțelege beneficiile alăturării oneste cu lumea occidentală, va putea contribui la reformarea modelului de guvernanță globală. Desigur, acestea sunt câteva scenarii și posibile tendințe care merită aprofundate în funcție de comportamentul actorilor și modul în care se va distribui puterea la nivel global.

Războiul lui Putin împotriva Ucrainei atrage un efect negativ în planul relației UE-China, dar poate necesar, care se deteriorase deja de ceva vreme. Întrebarea cheie este dacă liderii europeni vor învăța lecțiile potrivite din acest moment sau nu? Așadar, dacă relațiile UE-China vor cunoaște o anumită precaritate, ar fi de dorit ca acest curs să fie parte a unei strategii sau planificări și nu rezultatul unei decizii bazate doar pe emoție, valori sau intuiție.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Excelent! Nu știu cum dintr-un eveniment atât de puțin discutat ați reușit să extrageți atâtea lucruri. Mulțumim frumos!

  2. „o Uniune slabă și izolată ar genera un vid de putere ce poate favoriza o confruntare viitoare SUA-China cu o lume persistând în criză”

    Cheia relațiilor UE cu China poate fi un impozit de 25 % pe importurile din China folosind eticheta din Green Deal de „CO.2”. UE poate prelua această practică din SUA (Trump) asociinde-se ca partener loial și hotărât în Alianța Transatlantică.
    UE e azi cea ce a fost un succes la început 1957: „Uniune Vamală„ și CEE Comunitate Economică Europeană, acel Common Market acceptat de UK la aderare 1972.
    UE nu este un stat. UE nu are Constituție, a eșuat 2005 la Paris și în Olanda. UE nu are apărare militară nucleară proprie, depinde de NATO/SUA. UE nu are si nu va avea o „armată europeană”. UE nu are o politică exterioară concludentă, depinde de unanimitate de voturi în consiliul șefilor de 27 de state. UE nu are o strategie energetică comunitară. Dependența de gaz rusesc de 40 % se dovedește azi o povară prericuloasă.
    Reprezentanții UE și Institutuțile UE sunt mai mult pentru uz intern. PE Parlamentul UE e mai mult floare la ureche, nu are drept de propuneri de legi etc. Comisia depinde de unanimitate de voturi în consiliul șefilor de 27 de state. Reprezentantul UE pentru relații internaționale nu a fost primit de Putin, nu are rol de decizii. Președintele simbolic UE e mai mult decor „democratic” decât factor politic. Budgetul UE de 1 % BIP, deci 150 miliarde Euro pe an e puțin mai mult decât nimic. Budgetul SUA pentru apărare e de 729 miliarde $.
    Rămâne întrebarea dacă UE aplică după sumitul cu China în mod consequent impozitul de 25 % pe importurile din China care sunt produse cu CO.2 în mod excesiv. Altfel Green Deal rămâne cea ce a fost la început, un anunț UE fără urmări în realitate. SUA va continua sub Președintele Biden cea ce a început cu D. Trump: impozit pe importurile din China și restricții în unele domenii cum e G5 cu Huawei.

    Cred că inflație, șomaj mai mare și timp indelungat, recesiune economică, sunt probelme UE azi și în anii viitori. Ca factor politic în relații multipolare UE de pinde de SUA/NATO. UE are pondere economică globală, fără politică externă coerentă proprie. China a pus deja piciorul în 14 porturi din UE.

  3. În jocul geopolitic SUA-China-Europa-Rusia cei mai slabi vor pierde. Deocamdată Rusia este cea mai slabă, dar nici Europa nu se simte prea bine….
    China, normal, este într-un fel de „neutralitate pro-Rusia”, o poziţie favorabilă şi câştigătoare din toate punctele de vedere. Occidentul( mai ales Europa…) nu are decât de pierdut din conflictul cu Rusia, situaţie favorabilă Chinei. Va fi China marele câştigător? Posibil.
    Europa, ca de obicei, se învârte în jurul cozii. Ar trebui să recunoască că este unul dintre perdanţii celei de-a 3-a Revoluţii Industriale( alături de Rusia) şi să nu se împopoţoneze cu rolul de „mare putere” globală. Europa nu mai este Metropola Lumii. Dacă nu este atentă, va fi următorul perdant.

  4. nerespectarea drepturilor omului, climă, biodiversitate, guvernanța oceanelor, securitate cibernetică. Printr-o amenințare ușor voalată

    Nu stiu daca este Europa in pozitia de a ameninta China. Min de finante al germaniei ne-a anuntat deja ca rezboiul din Ucraina ne va saraci. Cine are mai multa nevoie, China de Europa, sau Europa de China.
    Politicienii europeni nu au inteles nimic din Brexit, nimic din pandemie, nimic din razboiul din Ucraina, nimic din Afganistan, Orient etc. si ar fi de mirare ca acum sa priceapa ceva.

    In timp ce europenii vorbesc de drepturile omului, clima etc. Lavrov se duce in India (cu o populatie de 1,4 miliarde) si face contracte serioase, inclusiv militare. Nemtii s-au caznit ani de zile sa exporte Eurofighter in India, fara succes.

    Mi-e teama ca occidentul in dorinta de a izola Rusia ajunge sa se izoleze ea, deja are impotriva peste jumatate din populatia lumii.

    Diplomatia e treaba grea!

  5. Corect articolul. As mai adauga insa ca, daca China se incapataneaza sa ramana la „neutralitatea pro-rusă”, tot mai multe companii care folosesc China ca forta de munca, isi vor muta (sau macar isi vor face back-up) si in alte tari cu forta de munca ieftina si calificata. Romania ramane o alternativa europeana inca 10-15 ani de acum incolo, cat salariile vor fi mult sub media Europeana. Insa Romania nu poate fi alternativa pentru produse foarte ieftine, ci pentru cele complexe, pentru care logistica e eseniala (componente automotive, electronice…). Mai e insa o „mica” problema: legatura intre Romania si Occident trece prin Ungaria sau Serbia. Ambele au alegeri azi. Si ambele au sanse mari sa ramana intr-o aceeasi „neutralitatea pro-rusă”.

    • Da. Când o să vedeți imprimante laser fabricate de Xerox în România, să le faceți o poză, ca să le arătați la toată lumea :)

      Până una alta, imprimantele Xerox actuale vin din Vietnam, nu mai vin din China.

  6. In acest moment este greu de spus ceea ce va urma .O pozitionare a Chinei alaturi de SUA , UE si aliatii nu poate aparea deocamdata . Este evidenta ocolirea raspunsurilor la marile probleme mondiale si asezarea Chinei ca decident personal ce refuza aparitia vreunei intruziuni decizionale a Occidentului sau chiar a Rusiei in decizia finala ce ii apartine in totalitate ,China punind in centrul atentiei „intregul adevar ”asa cum incerca ea sa numeasca toate evenimentele actuale .China nu poate intra intr-un conflict direct cu Occidentul mai ales acum cind Rusia nu pare a fi in masura sa isi atinga tintele militare propuse .China nu poate mobiliza trupe si nici armament in spre a ajuta Rusia .Rusia are, in fata, o marja de cistig ce se reduce pe zi ce trece moment in care economia ei se va prabusi total ca si Armata Rusiei ce nu va mai avea sustinere in as continua razboiul .Fondurile se vor epuiza curind ,modalitatile de refacere a stocurilor se imputineaza , sanctiunile incep sa isi faca efectul si asta se vede in retragerea spre Donbas a armatei Rusiei .Nu vor avea decit solutia de a se pozitiona si de a se transforma din agresor in aparator a ceea ce au cucerit in SUD ESTUL Ucrainei .

  7. „În ciuda unei poziții ezitante cu privire la recunoașterea războiului declanșat de Rusia, China nu-și permite compromiterea relației economice cu Occidentul în perioada premergătoare celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez ce va avea loc la sfârșitul acestui an.”
    Si dupa congres ? ce se va putea intampla ?
    China intre timp dupa cate vedem isi poate permite foarte mult, occidentul fiind cu „spatele la perete” in fata noului bloc care se prefigureaza, China-Rusia-India si care cuprinde aproape 3 miliarde de oameni. Daca mai adaugam zonele asiatice si africane, arabe in care influenta chino-rusa este majora vom vedea la cat se reduce „lumea libera”, 1/3 din populatia lumii.
    Acesta cifra coincide si cum tarile care sunt conduse atocrat/dictatorial fata de cele conduse democratic.
    In aceste conditii ar fi mai intelept ca diferite capitole precum, capitole legate de respectarea drepturilor omului, climă, biodiversitate etc.etc care tin direct de „bucataria interna a tarilor” sa nu fi accentuate prea puternic pt ca nu are nici un rost sttind foarte bine cat de sensibila este mai ales reactia chineza.
    Este nevoie ca occidentul sa-si securizeze democratia fara de mai dori s-o exporte in alte zone ale lumii, conflictele actule fiind unul al sistemelor politice/economice.
    Occidetul nu poate face altceva decat sa-si prezinte avantajale insa nu prin distrugerea interna a unor valori care l-au facut puternic urmand calea pe care a luat-o de cativa ani, birocratizare excesiva, legislatie antieconomica, concentrarea pe probleme minore cu alte cuvinte este nevoie de un leadership mai riguros fara a mai tine cont de toate dorintele, nu mai este posibil in conditiile actuale.
    Si totusi ce poate face occidentul in afara exprimarii unor amenintari, mai voalate, mai directe pt ca de la inceperea crizei din Ucraina in 2014 si pana la izbucnirea razboilului n-am auzit altceva, cel putin la nivel declarativ si nivelul perceptiei discursului public.
    Dupa cate putem observa globalizarea economica este pe cale sa sa termine si sa fie inclocuita de un razboi economic si formarea, respectiv restaurarea blocurilor economico-militare din timpul razboilui rece fapt dorit insasi de Lawrow dupa afirmatiile sale.
    Europa pt ca despre ea trebui sa discutam mai mult, SUA fiind de sine sine statatoare, mai ales militar, este acum intr-o pozitie extrem de ingrata nestiind incotro s-o ia si de partea cui sa se pozitioneze.
    Militar e clar , NATO insa economic este dependenta de China si Asia.
    Poate fi Europa rupta intre marile puteri sau va putea sa-si gaseasca rolul de sine statator si sa devina cea mai mare putere economica ? iar militar va fi nevoie de o reinarmare pana in dinti in deprimenetul programelor sociale/economice/investitii.
    Europa trebuie sa-si revizuiasca din temelii interesele economice sa-si reorinteze mai ales investitiile economice in primul rand in Europa, Europa de est si Balcanii fiind „prima adresa” si ulterior orintarea catre vecinii in jurul Marii Meditareane, zona Africii de Nord incepand din Maroc si pana in Egipt/Israel si ulterior/concomitent masiv catre America de Sud.
    Sunt zonele in care Europa ar mai putea „salva” ceva si s-ar putea desprinde de dependenta chineza primul pas fiind blocarea in Europa a Drumului Matasii daca China continua politica prorusa.
    Ar fi un semnal foarte puternic pe langa interzicerea vanzarii/asocierii firmelor din occident cu cele chineze, interzicerea vanzarii de pamant si terenuri catre chinezi si interpusii acestora,
    ingradirea masiva a liberei miscari a chinezilor in Europa etc.etc, cu alte cuvinte masuri care exista in China impotriva occindentalilor, e investitiilor etc.etc.
    Stiu ca este impotriva libertatii economice sustnute de occident insa daca nu axista alte modalitati trebuie scoasa si „artileria grea” din arsenalul razboilui economic daca suntem constransi s-o facem.
    De hidrocarburi „lumea libera” va ramane inca dependenta, multi ani de acum inainte si nu exista alte posibilitati decat sa continuam folosirea aecstora pana resursele regenerabile vor putea asigura necesarul de energie ( solar din Africa de Nord) insa trebuie luat serios in vedere si potentialul de economisire a acesteia respectiv folosirea ei intr-un mod rational si inteligent( este necesara stocarea intregii mase de date produse pe servere ?) lucru care probabil la inceput va provoca o reducere a nivelului de trai occidental.
    In orice caz dupa cum arata acum lucurile directia mare in care ne miscam este cea sus mentionata, nu este o directie buna, este optiunea cea mai nefericita si sper sa ma insel pt ca imi doresc o lume in pace in care toti sa putem profita unii de altii, in care sa nu mai fie nevoie de arme si actiuni militare pt impunerea unor interese s-au este inceputul declinului speciei umane urmare a conflictelor militare care vor culmina cu un razboi nuclear total.

  8. Cum sa mai tii China alaturi de UE si s-o cresti in continuare cat timp este o dictatura comunista? Voi sunteti sanatosi la cap?!

    • Dv.credeti ca tarilor dezvoltate din Ep. le -a pasat ce regim exista in F.Rusa ori R.P. Chineza, nu cred. Altfel aplicau sanctiuni dure odata cu luarea Crimeei si cu Piata Tian Amen. Dar nu au contat de cat resurse si produse ieftine cat mai ieftine si profit cat mai mare.

  9. Masacre, orori, gropi comune. Zeci de barbati cu mainile legate la spate si impuscati in ceafa zac pe strada la Bucha. La Irpin, femei impuscate si calcate cu tancurile. Mii de civili ucisi la Mariupol.

    Rusine UE si rusine Germania!
    Noi vorbim ipocrit din varful buzelor despre China pro-rusa, dar in acest timp ce ii platim 1 miliard de euro pe zi lui Putin si finantam razboiul si crimele odioase din Ucraina!

    Pedeapsa Chinei va veni pe termen lung de la investitorii straini. Nimeni nu va uita prea curand lectia ruseasca si ce inseamna sa-ti investesti miliardele cu profituri mici, dar cu riscuri uriase intr-o tara nesigura. Refluxul banilor a inceput deja. Din 24.feb, zeci de miliarde de dolari lichizi au parasit deja China si acesta este doar inceputul.

    Odata cu criza post-pandemie a lanturilor comerciale si cu crimele de razboi rusesti, globalizarea s-a incheiat. Este mai ieftin si mai sigur sa platesti salarii mari acasa decat sa astepti sa-ti vina vaporul din China.

  10. Buna analiza. Totusi eu nu vad posibila o lume MULTIpolara dupa acest razboi Rusia Ucraina, ci tot una BIpolara. Lumea se va imparti intre 2 sisteme: sistemul DEMOCRATIC si sistemul AUTOCRATIC. Primul va fi format in principal din SUA + UE+UK, unde SUA are sarcina securitatii, iar UE+UK pe cea economica. Al doilea bloc va fi format in principal din CHINA + Rusia + Iran/India si unde Rusia are sarcina securitatii iar China cea economica. Revenim la situatia de dinainte de ’89, dar competitia se va da economic. Energetic SUA si RUSIA vor alimenta cele 2 blocuri cu gaze si carburanti, iar UE si CHINA cu marfuri. Africa si America latina vor adera individual la unul sau altul dintre cele 2 blocuri. Sper ca viata sa fie totusi mai pasnica, avand in vedere ca liderii celor 2 blocuri, adica CHINA si SUA sunt mai pasnice si vor pastra pacea.

  11. Dincolo de aspectele politice vreau doar sa remarc aspectul ca Marele Belt & Road se cam fîsaie! O componentă importantă este reprezentată de transportul combinat pe rute din asia centrală -rusia -zona mării negre! Cu o rusie devenit paria dpd al cooperării economice cu europa, nu prea mai vad transporturi pe această rută în curând!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro