Desi uniunea monetara europeana in sine sufera deficiente de constructie, solutii economice pentru iesirea din criza exista, ideea este ca liderii politici sa fie de acord asupra unei solutii comune general acceptate. In ultima vreme, europenii au privit neputiociosi cum moneda euro si-a pierdut puternic din credibilitate pe masura ce agentiile de rating si-au diminuat increderea in implementarea rapida a unor masuri comune decisive, prin care guvernele sa evite neplata obligatiilor de catre statele membre datoare. Pe scurt, principalii actori politici europeni par să aiba viziuni extrem de diferite despre salvarea economiei UE. Unii lideri europeni vad colectivizarea datoriilor in eurozone si utilizarea fondurilor pentru a stabiliza pietele financiare ca solutie inevitabila, in timp ce altii in frunte cu Germania se opun cu vehementa acestui gen de solutii. Unii vad austeritatea ca solutie inevitabila, altii propun crestere economica, atat timp cat strangerea curelei nu pare sa dea rezultate, ci dimpotriva.
Summitul de la Bruxelles. O solutie?
Acesta este contextul extrem de simplificat a ceea ce se intampla acum in zona euro. Context in care summitul de la Bruxelles a fost asteptat (de necunoscatori, trebuie spus) ca o solutie de tip mesianic. In realitate, summitul a fost departe de a gasi solutii fundamentale, cu atat mai putin mesianice. Pe de alta parte insa, nu trebuie nici minimizat ceea ce s-a intamplat joi si vineri la Bruxelles. Si ca sa raspund la intrebarea de mai sus. Pare ca da. Summitul de la Bruxelles de data aceasta a adus solutii care sa mentina in viata economia europeana. Din declaratiile oficialilor europeni, in primul rand pare ca liderii europeni au ajuns la un acord comun (cel putin in cele cateva puncte cheie), ceea ce este un prim succes. In al doilea rand, acest acord reuneste atat solutii urgente necesare pe termen scurt, solutii ce au in principal menirea de a linisti pietele, dar si solutii structurale, de tipul pachetelor de masuri care ar trebui sa aduca mult asteptata crestere economica in zona euro si in UE, in general. Mix de solutii de mult timp asteptat. Doua dintre solutiile propuse la acest summit merita atentie.
1.Liderii europeni au ajuns la un acord in privinta utilizarii fondurilor de urgenta ale zonei euro pentru a recapitaliza bancile aflate in dificultate. Potrivit declaratiilor oficiale facute de presedintele Uniunii Europene, zona euro vrea sa creeze pana la sfarsitul lui 2012 un mecanism care va permite recapitalizarea bancilor în mod direct prin fonduri de salvare, evident, in anumite conditii.
Decizia de a recapitaliza bancile aflate in dificultate vizeaza in primul rand Spania, care are nevoie de fonduri substantiale pentru salvarea sistemului bancar. Randamentele Spaniei, problema majora a zonei euro in acest moment au atins in cursul saptamanii trecute pragul psihologic de 7%. De altfel, potrivit declaratiilor oficiale, aceasta a fost una dintre solicitarile Italiei si Spaniei, solicitare cu care, dupa cum stim, Germania nu a fost de acord pana acum in ruptul capului. Pare ca aceste doua tari si-au jucat cartile eficient in schimbul semnarii pactului de crestere, solicitand ajutor ce pana acum nu a avut ecou in zona euro. Recapitalizarea bancilor este o problema „tehnica” ce trebuia rezolvata urgent, chiar daca multe voci invoca problema incorectitudinii salvarii acestora de contribuabili, pana la urma.
Adevarat, cine greseste trebuie sa plateasca, insa sa nu uitam ca lectiile istorice ale economiei crizelor arata ca, in orice criza, de la cea mai mica pana la cea mai profunda, indiferent de ce anume a declansat-o, e nevoie pe termen scurt de sprijin din partea autoritatilor. Atat pentru a evita intrarea in colaps, precum si pentru a salva asa numitele victimele colaterale. Cu atat mai mult cand este vorba despre o uniune monetara precum cea europeana, cu ale carei deficiente de constructie cred ca toata lumea este de acord.
In opinia mea, faptul ca Germania a avut intelepciunea sa cedeze de data asta reprezinta un prim succes al acestui summit. Ramane de vazut insa efectul final. E o prima lupta castigata, vom vedea daca si batalia. Dupa cum scriam si cu o alta ocazie, Germania si-a facut lectiile in zona euro, motiv pentru care trebuie apreciata. Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Cu toate astea, Germania va trebui sa inteleaga ca face parte dintr-o constructie in care interesele comune trebuie sa primeze, chiar daca din punct de vedere al eficientei economice solutia nu este optima. In fond, Germania a avut foarte mult de castigat de pe urma detinerii monedei comune, iar renuntarea la o parte a acestor beneficii nu va fi un capat de tara.
2. La fel de adevarat este ca pe termen mediu si lung strategia trebuie gandita altfel. Trebuie gasite motoare proprii de crestere economica astfel incat datornicii sa-si plateasca propria datorie si sa-si rezolve deficientele propriului sistem. Oficialii europeni au declarat ca au ajuns la un acord si in ceea ce ce priveste Pactul pentru crestere economica si luarea unor masuri imediate de creare de locuri de munca. Potrivit declaratiilor de la Bruxelles, in acest scop se vor aloca 120 de miliarde de euro, avand drept sursa cresterea capacitatii de imprumut a Bancii Europene de Investitii (BEI) cu 60 de miliarde de euro, in timp ce restul de 60 de miliarde provin din fondurile structurale neutilizate. Acesta este un alt succes al summitului, concretizat in solutii de crestere asteptate de toata lumea europeana, si nu numai. Raspunsul imediat al pietelor a fost, in sfarsit, unul pozitiv.
In concluzie, teoretic, solutiile sunt bune, ramane insa de vazut cum vor fi implementate si, in special ce rezultate concrete vom vedea in urma implementarii lor. Asa incat, raman in opinia mea doua provocari. Prima, va depinde de gradul de implicare a Bancii Centrale Europene in sprijinirea pietelor de obligatiuni, in conditiile in care capacitatea de interventie a fondurilor de salvare este largita, dar ramane totusi limitata. Ceea ce s-a oferit deocamdata o gura de oxigen pentru mentinerea in viata a pacientului, insa nu suficient pentru salvarea lui definitiva. A doua, se refera la rezultatele concrete ale planului de crestere economica propus. In acest moment raman inca destul de greu de pornit motoarele europene, pe fondul continuarii drasticelor programe de austeritate si a unei economii europene puternic senzitive la o economie globala ce deocamdata nu da semne clare de inviorare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dna Socol, de unde reiese ca 120 mld euro sunt pt. creare de locuri de munca? de unde reiese ca tarile non-euro beneficiaza de acesti bani? de unde reiese ca exista project-bonduri disponibile pt. RO?
Am inteles de pe un post de TV (strain) ca ce s-a hotarit la B la presiunea continua a Italiei si Spaniei a fost ca ”ajutoarele” financiare sa fie acordate bancilor nationale si nu bancilor private. Ceea ce, avind in vedere modul in care s-a creat deficitul european (prin indatorarea obligatorie a statelor la banci private) in mintea mea de neofit, pare a fi o rezovare.
Slabiciunea euro se afla chiar in esenta comunitatii economice europeene, birocratie, subventii, fonduri grativ fara rambunsare, sistemp prea birocratic si centralizat si lispa oricare libertati economice elemente din secolul trecut pe cind piata libera mondializata este o realitate actuala.
In fond masura re-capitalizarii nu este nimic deosebit ci un element al pietei libere cu relatii intre doua banci.In fapt sedintele interminabile sunt o pierdere de timp In fond re-capitalizarea se face prin emiterea de obligatii de catre banca cu probleme la baza carora se afla garantia bancii europeene care initial emite obligatiuni.Deci in acest sistem nu se fabrica nici un cent si totul este tiparire de hortie si acordarea de promisiuni ca garantie.. Deci Europa nu are bni, lipseste masa lichida si totul se efectueaza cu schimburi virtuale, ceea ce poate produce un bum in cazul in care se efectueaza o balanta.Trebuie lasata birocratia si lasata economia sa se miste liber.
Economia americana si cele asiatice merg pe legile pietelor libere si dupa criterii pragmatice.
Europa este prea aroganta si izolata de realitate este sclava unor metode invechite si bazate pe politic, peexperimente de genul cum sa reduci la sclavie o tara mica doar cu calcuatorul si puterea politica pe cind restul lumii este realist si se bazeaza pe economie si piata libera.
Cel mai bine ar fi ca Europa sa se lase de experimente si sa copieze modelul american.
Doamna Profesoară Socol,
Faceți confuzii economice elementare:
– recapitalizarea băncilor: sănătos se poate face într-un singur fel prin economisiri adică prin punere deoparte de capitaluri pe care băncile să le atragă în conturile lor. În rest, recapitalizarea e de fapt o iluzie și nu e altceva decât cadou făcut de BCE, bani tipăriți.
– 120 miliarde pentru locuri de muncă: de unde vin acești bani? cine i-a produs inițial? cine i-a economisit inițial? Sunt tot bani din nimic aruncați în economie.
Vă întreb: Puteți în economie să produceți ceva din nimic? Ce efecte are în economie când cineva produce din nimic bani și îi aruncă pe post de colac de salvare?
Soluțiile pe care le ridicați în slăvi sunt non-soluții și ne vor duce și mai adânc înspre criză. De ce nu ne vorbiți despre reformarea statelor, despre impozite mai scăzute, despre deficite mai scăzute, despre datorii publice mai scăzute? De ce luați apărarea unor sisteme falimentare?
bravo!!! f.f.corect! in termeni simpli tot ce propui se scrie „redimensionarea statului asistential”. Adica blasfemie pt. toti liderii socialisti (mai mult sau mai putin marxisti). Idem pt. Ponta!