vineri, martie 29, 2024

Încă suntem cărăușii de hârtii ai statului român. De ce am cerut anchetă parlamentară pe sistemele IT

Informatizarea administrației publice din România s-a împotmolit în corupție, dezorganizare și stupiditate. Statul român a ratat intrarea în epoca digitală.

Anul trecut, când eram la Cancelaria Prim-ministrului Cioloș, am demarat un proces de debirocratizare, numit de presă Comisia de Tăiat Hârtii. A fost un efort uriaș, s-a lăsat cu o ordonanță de urgență (41/2016) și mai multe ordine de miniștri, asumate de colegii de cabinet (mai ales la Ministerul Muncii, la Finanțe și eu însumi, ca ministru al Fondurilor Europene, ulterior).

Totuși nu am reușit să urnim lucrurile atât cât ne-am dorit. Prietenii și cititorii de pe Facebook ne spuneau: dați, domle, o lege simplă: statul nu are voie să îți mai ceară un document care se află/poate fi emis de o altă instituție a statului. Cu această idee am plecat la drum. Însă viața reală, mai ales la stat, e mai complicată.

E și rea voință. Țin minte o directoare de agenție care îmi explica faptul că e musai ca șomerii să aducă toți adeverințe medicale pentru a fi înscriși în baza de date. De ce? Păi, domnule consilier de stat, dacă găsesc loc de muncă unuia și el e bolnav? Asta în condițiile în care doamna conducea o agenție care nu prea găsește locuri de muncă nimănui, deși cu asta se ocupă. Apropo, doamna a fost readusă în funcție de PSD.

Dar dincolo de stupiditate, e și bariera fizică a lipsei digitalizării reale. Ideile și intențiile noastre bune s-au lovit de impotența statului român de a trece de la politica plimbatului de hârtii la soluția civilizată a guvernării digitale.

La aproape un an de când puneam bazele Comisiei pentru Tăiat Hârtii, în guvernul Cioloș, am cerut demararea unei anchete parlamentare pe acest subiect, ca deputat USR.

Deputați USR și PNL au semnat deja cererea de demarare a unei anchete parlamentare pe tema informatizării sectorului public. Un subiect de importanță majoră, cum nu se poate mai potrivit pentru noul activism parlamentar indus de majoritatea PSD – ALDE. Dacă tot ne-am pomenit cu un Parlament pus pe anchetat, haideți să nu cercetăm găuri fictive în buget (apropo, ați reținut ceva din marea anchetă?), ci haideți să luăm la puricat subiecte serioase.

Se fură bani din informatizare – și cazul Sebastian Ghiță arată asta. Însă problema e mult mai gravă decât furtul propriu zis. Fapt este că guvernarea modernă nu este posibilă fără informatizare. Iar sistemele informatice precare împiedică acum o bună guvernare.

Orice discuție legată de implementarea de politici publice în România este mai degrabă una de principiu. Pentru că, în lipsa unor date exacte, statul român nu poate ști exact care este impactul real al acestora.

PSD-ul, care trâmbițează de zor Legea Salarizării Unice, știe foarte bine că o asemenea lege este ca un salt în necunoscut. Din cauza unui contract IT prost făcut, guvernul Grindeanu nu știe exact care va fi impactul unei asemenea legi. Pentru că nu știe, de exemplu, câți angajați sunt la stat și ce salarii au aceștia. Nu știe pentru că bazele de date ale sistemului REVISAL nu au putut fi completate și cu angajații de la stat. Baza de date se află la firma care a făcut softul, iar accesul la ea sau schimbarea codului sursă nu e permis. Firma este una din imperiul lui Sebastian Ghiță. Pe care tare mult aș vrea să îl aud depunând mărturie în Parlament pe subiect, apropo.

Vom da astăzi numai câteva exemple.

În ultimii 10 ani au fost cheltuite din bani publici miliarde de euro pentru echipamente, software și servicii IT, beneficiarii contractelor fiind în principal firmele din grupul controlat de Sebastian Ghiță (identificate de o anchetă a DNA), dar și alte entități precum SIVECO sau UTI. De aceste firme încă depind sistemele care asigură decontarea serviciilor medicale (PIAS), calculul și plata prestațiilor sociale (SAFIR), salarizarea personalului din domeniul educațional (EDUSAL), gestionarea programelor „Bani de liceu”, „Bacalaureat”, „Titularizare” (PMIPN), colectarea datelor cu privire la înscrierea în învățământ (SIIIR), gestionarea datelor tuturor angajaților în mediul privat din România (REVISAL). Această dependență costă statul român milioane de lei anual în contracte de mentenanță.

Mai precis, între ianuarie 2011 și iulie 2016, potrivit cercetărilor realizate anul trecut de Corpul de Control al Prim-ministrului, 19 instituții publice au încheiat peste 10.000 de contracte, în valoare de 3,7 miliarde de lei, cu TVA, ajungându-se astfel la aproximativ 700 milioane de euro.

Deficienţele majore ale acestor sisteme duc la presiuni birocratice inutile şi cheltuieli de timp şi bani pentru români. Din cauza nefuncţionării corecte a sistemelor SAFIR şi SPV, în cazul obținerii indemnizațiilor pentru creșterea copilului, beneficiarii trebuie să depună trei dosare cu documente identice.

Pe lângă adeverința medicală mai sus pomenită, dorită de doamna Președintă, șomerii mai trebuie să obţină o adeverinţă că nu au venituri. Adică un cetățean e trimis de o instituție a statului care îl declară șomer la altă instituție a statului care îi dă hârtie că e chiar șomer. Evident, dacă Agenția pentru forțele de muncă ar lua direct situația veniturilor omului de la ANAF, nu ar mai fi șomerii cărăuși de hârtii. Dar asta nu e posibil fizic, sistemele informatice SAFIR şi SPV nu au fost făcute să comunice între ele (toate sistemele astea au niște nume cu inițiale complicate).

SAFIR este un sistem de importanță națională, care trebuie să asigure plata venitului minim de incluziune începând cu 2018 și care acum este în colaps, fără a exista vreun plan care să prevadă remedierea disfuncționalităților. Guvernul Cioloș a schimbat fundamental modul de plată al ajutoarelor sociale (dl Tăriceanu, nu e nevoie să le tăiați, doar să le calibrați inteligent, și chiar ați votat legea anul trecut). Doar că pentru a aplica legea, e nevoie de un sistem informatic. Sistemul electronic al plăților sociale – acest SAFIR – este învechit, nu a fost recepționat legal și nu poate fi updatat.

O altă problemă majoră este Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate, PIAS. Acest sistem ineficient suferă continuu blocaje, deşi dezvoltarea lui a costat statul român peste 180 de milioane de euro. Potrivit recentului proiect de lege privind cartea electronică de identitate, cardul de sănătate va fi înlocuit de cartea electronică de identitate, fără a se tranșa problema cardurilor de sănătate care vor continua să fie puse pe piață.

Nu în ultimul rând, Ghiseul.ro a trezit speranțe, dar e un eșec. Din 2010, numărul de instituţii către care se pot face plăţi online a stagnat la 200. Nu se iau măsuri pentru dezvoltarea Ghiseul.ro, ci se realizează un nou proiect pe fonduri europene – TREZOR, care va face același lucru, fără să existe un plan de corelare a celor două sisteme.

În unele cazuri se inventează nevoi doar pentru mai da bani pe niște sisteme informatice. Arhiva electronică a celebrului POSDRU a fost plătită (5 milioane de euro) dar nu a fost folosită niciodată. Agenția pentru Egalitate de Șanse s-a apucat să facă ceva măreț numit SIRMES (sistem unic integrat informatizat de intervenție, monitorizare și prevenire a violenței domestice și traficului de persoane). Că tot am sărbătorit la Parlament cu mare pompă ziua egalității de șanse. Poliția e pasivă la cazurile de violență domestică, adăposturile pentru victime sunt puține și ținute mai ales de către ONG-uri cărora guvernul PSD le taie și finanțarea și posibilitatea de a colecta 2%. Ce face statul cu problema violenței domestice? Mai face un sistem informatic. 38 de milioane de euro. Cu Academia Națională de Informații ca partener. Ce are academia SRI cu violența domestică, nu e clar. Rise Project are o anchetă foarte interesantă pe subiect.

Toate aceste neajunsuri reprezintă bani pierduți de la bugetul de stat, timp și bani cheltuiţi inutil de către cetățeni. România a ajuns pe ultimul loc în UE la guvernare electronică, riscând blocarea accesului românilor la serviciile esenţiale.

Nici măcar sistemele care funcționează cât de cât nu sunt folosite pentru o bună guvernare. Am desecretizat ca ministru toată arhiva electronică a fondurilor europene. Adică am publicat totul în sistem open data. Cum încă se introduc informații, am semnat un ordin de ministru și am lăsat un soft funcțional (făcut de echipa din minister) prin care printr-un simplu click informația din baza de date se publică lunar pe site-ul guvernamental de open data. Adică publicarea arhivei și sistem de actualizare permanent.

De când s-a schimbat guvernul nu s-a făcut nici o actualizare. Surpriză. Nu mai apasă nimeni pe buton. Acum, ordinul de ministru este încălcat, pentru că nu a fost revocat. Domnule Grindeanu, butonul, apăsați careva pe buton acolo!

Am asistat în ultimi 10 ani la un eșec sistemic al statului român în a trece la epoca digitală. Ca urmare a acestui eșec, cetățenii români nu au acces la servicii de bază.

Nu vom scăpa de hârtii până când nu punem ordine în sistemele informatice ale statului. E vremea ca Parlamentul să ancheteze cazuri reale și subiecte cu adevărat importante. Acesta este unul dintre ele.

Mulțumesc colegilor deputați USR care au sprijin demersul de a cere o anchetă parlamentară. Mulțumesc doamnei Raluca Turcan și deputatului PNL Pavel Popescu (membru în Comisia de IT), care au strâns semnături de la parlamentarii PNL, precum și celorlalți deputați din toate partidele care se vor alătura.

***

Acest text reia fragmente din Policy Brief-ului „Cum a ratat statul român trecerea în epoca digitală?” realizat împreună cu deputatul Cătălin Drulă, Andra Bucur și Radu Mihaiu pentru Departamentul de Politici și Cercetare de pe lângă grupul parlamentar USR. Le mulțumesc lui Gabriel Popa și Simonei Adam pentru contribuții.

Documentul complet poate fi accesat aici – https://goo.gl/tVdeeU

__________________

Nota Editorului: Am primit pe adresa redactiei urmatorul drept la replica din partea SIVECO. Il redam mai jos pentru informarea cititorilor:

Stimată Redacție contributors.ro,

Ca urmare a informațiilor publicate pe 11.05.2017 de domnul Cristian Ghinea, în articolul https://www.contributors.ro/administratie/suntem-carausii-de-hartii-ai-statului-roman, în care se fac referiri la firma SIVECO România, dorim să facem cunoscute următoarele:

1.      SIVECO România nu are legături de acționariat sau de orice altă natură cu alte companii de IT din România. Nu am reprezentat și nu reprezentăm interesele niciunui alt jucător de pe piață.

2.      Profesioniștii…

Descarca intreg textul dreptului la replica

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Vicepremierul si Ministrul Dezvoltarii Regionale si Fondurilor Europene, Dna Sevil Shhaideh este din anul 2000 Presedinte al Asociatiei Nationale a Informaticienilor din Administratia Publica (ANIAP). Fara comentarii.Eventual, Dumneaei ar trebui sa raspunda la intrebarea: ce-a FACUT Asociatia cu pricina din 2000 pana azi, timp in care Romania a bagat Milioane Muuulte de Euro in tot felul de programe informatice inutile(adica, NU se utilizeaza!!), ineficiente si care de cele mai multe ori nu functioneaza sau functioneaza greoi, in timp ce hartia si pixul si chiar Registarul traiesc bine mersi in Institutiile publice!

  2. Domnule Ghinea,

    In România încă nu exista nicio instituție publica a carei guvernanta IT sa fie compliant cu COBIT (sau TOGAF, sau orice alt set de bune practici). Acest lucru face ca abordarea sa nu fie una strategica, coerenta, business driven…

    Problemele menționate de dumneavoastră sunt reale, dar cauza lor este mai profunda…

  3. mai e un sistem informatic ce este complet stupid. incercati sa obtineti un cod EORI si o sa vedeti cum functioneaza. stiu, nu va intereseaza, nu e facut de romani e facut de straini

  4. Conservatorilor nu le place calculatorul, nu inteleg calculatorul, le e teama de el. Acum, prin votul celei mai reactionare (in sensul clasic al cuvintului, conservatoare) parti a societatii, cu complicitatea unui mare numar de jemanfisisti inconstienti, la putere se afla conservatorii. Prin urmare, succes!

    • 1: Greșit ! nu ”conservatori”, ci ”hoților din ciuma roșie”/comuniștilor ; păi cum să le placă, dacă aparatele nu le dau voie să fure ?

      2: cum să existe continuitate între guvernări diferite în ceea ce privește realizarea unor proiecte, dacă Meșterul Manole, cetățean al acestor locuri, ce făcea ziua se strica noaptea ?
      atât pot hoții de la vîrf…

  5. Bun, in afara de reaua vointa, si de coruptie, furt, etc, sunt si cateva probleme structurale care trebuie discutate deschis.

    1. Toate, TOATE, firmele de software, din toata lumea, vor incerca sa negocieze contracte prin care sa lock-in clientii mari, mai ales structurile guvernamentale. Asta e business model-ul lor, in toata lumea – platesti 1000 de Euro pentru un software, dupa care platesti 5000 pentru maintenance pe urmatorii 5 ani.

    2. Ca sa eviti o situate de lock-in, trebuie sa produci secificatii technice foarte clare, precum si un mechanism de verificare la predare ca aceste specificatii au fost respectate. Posibil, guvernele mai avansate asa fac.

    3. Ca sa produci astfel de specificatii totusi trebuie sa ai specialisti / grupuri technice in sisteme informatice capabili sa scrie astfel de specificatii, si mai mult, sa nu sa schimbe la fiecare 3 luni. Ca sa atragi si sa pastrezi acesti specialisti, trebuie sa-i platesti mult, mult, mult, mult mai bine decat se plateste astazi in adimistratie.

    4. Pentru a integra eficient sisteme informatice diferite (e posibil), trebuie sa ai un department guvernamental centralizat, cu suficiente cunostine technice pentru a putea definii o astfel de strategie de integrare, si, mai ales, cu memorie institutionala. Adica oameni care sa stie „am mai incercat asta acum 5 ani si a mers/nu a mers pentru ca…” . Vezi pt 3 referitor la atragerea si pastrarea unor astfel de specialisti.

    5. Cea mai mare, CEA MAI MARE tampenie, si un mod sigur de a arunca banii, este ca pentru fiecare nou proiect informatic sa angajezi o companie de consultanta care defineasca ce trebuie facut. Asta pentru ca fiecare proiect de consultanta porneste de la zero in materie de memorie institutionala (adica sa stie si sa inteleaga in detaliu ce s-a facut deja, si ce merge si ce nu merge), si are zero interes in a controla costurile pe termen lung …

    • Aproape intotdeauna, un proiect informatic reproiecteaza (restructureaza) sistemul. De acea memoria institutionala poate fi foarte daunatoare, ai sa te inglozi in ea acolo, si ai sa faci ce e pe hartie acum numai ca mai rau. Eu am mai facut una alta in acest domeniu si stiu ce spun. Introducand un sistem informatic eficient, se va reduce 90% din personal, spatiu pentru ei, masini, privilegii, etc, raman cateva persoane care chiar pricep ce se intampla si ce trebuie facut. De obicei aceste persoane care pricep nu sunt acolo, astia vor trebui adusi si bine platiti, acolo e o mlastina de incompetenti multi adusi pe pile. Ei nu vor sa colaboreze, ei fac totul ca sa nu mearga noul sistem.

      Sistemele acestea pe hartie sunt birocratii artificiale, au tone de greseli, ei se tem sa nu sa se descopere acele greseli si se tin cu dintii de ele. Aceste greseli e sursa lor de venit si coruptie.

    • @Laura
      Foarte bun răspuns.
      Adaug la primele două puncte:
      1. Ca regulă generală, empirică, dedusă din întrega industrie software, valoarea investiției în costul final (TCO) este mai mică decât valoarea mentenanței.
      Mai mult, frenezia schimbărilor legislative solicită la maxim mentenanța aplicațiilor.
      Din păcate înțelegerea greșită a reducerii cheltuielilor operaționale în favoarea investițiilor creează investiții care eșuează în lipsa mentenanței (vezi cardul de sănătate și altele).
      Un TCO corect al unui proiect pe 5 ani duce valoarea serviciilor dincolo de valoarea investiției și mută proiectul din bugetul ce CAPEX în cel de OPEX, care este primul tăiat și devine total imprevizibil. Această impevizibilitate blochează chiar reducerea cheltuielilor – de ex. utilizarea serviciilor de cloud public este o cheltuială (nu investiție) care, de obicei, duce la un TCO mai mic decât investiția + mentenanța unui centru de date.
      2. Par paradoxal dar specificații tehnice foarte clare nu pot fi produse de administrația publică din România din trei cauze:
      – De multe ori legislația se schimbă pe parcursul implementării proiectului și costurile de modificare nu pot fi introduse în bugetare (o modificare legislativă poate duce la modificări substanțiale în valoarea contractului ceea ce necesită o nouă achiziție). Varianta cu situații neprevăzute este descrisă suficient de aberant în norme pentru a face pe oricine să le evite.
      – Calitatea procedurilor din administrație este deplorabilă, în cazul fericit în care procedurile există. Conceptul (greșit) că procedurile sunt cele specificate în lege este unul din motivele pentru care implementările nu corespund nevoilor.
      – Integrarea sistemelor informatice guvernamentale trebuie precedată de integrarea instituțiilor guvernamentale – tratarea guvernului ca o singură organizație și nu ca o colecție de feude. Această integrare trebuie să aducă un set de procese de business transversale, cu contribuții la același proces din partea mai multor instituții. Abia atunci ai ce să integrezi.

      • Oamenii (functionarii) sunt slab pregatiti. Nici un program informatic sau procedura nu se fac singure, de la sine. Un program informatic va fi simplu si calr daca oamenii care il doresc stiu ce vor si complicat si inutilizabil daca oamenii habar nu au ce vor. I

      • @Daniel, asa este. absolut correct.

        In tarile in care informatizarea administratiei chiar a reusit, contractele si proiectele de informatizare sunt coordinate de regula de acelasi minister/department etc care se ocupa de marile lucrari de infrastructura (drumuri, poduri, spitale, etc). Pentru ca chiar daca technologia este diferita, modelul de CAPEX/OPEX, durata de viata, etc este similar. Si avand in deparatament centralizat, reusesti sa ai si o coerenta in proceduri si arhitecturi, si asta salveaza multi bani.

  6. Un cuvant am de spus: Mysmis! V-ati uitat putin cum se lucreaza in el? Ati aflat cumva ca pentru introducerea unui buget de 50,000 euro stai vreo 4 zile? Evident, dupa ce e facut, doar introducerea datelor. Ati aflat ca dureaza si o luna sa introduci u proiect mare? Ca CV-urile in loc sa le atasazi frumos in PDF le incari liniuta cu liniuta in program? Ca in cazul in care a mai multe proiecte si respectiv o gramada de documente comune de depus, trebuie sa le incarci la fiecare proiect separat? Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi raportarea in minuntatul sistem. Dar daca v-ati dorit absorbtie, nenorocirea asta de program de putea corecta. Dovada, rata foarte mare de proiecte care nu au trecut de conformitatea administrativa. Dar ma gandesc ca… e timp sa redepunem, sa se evalueze, sa se contracteze, mai e pana in 2020 + 2.

  7. Pai cum ne mai pacalesc ei? Cum mai pot face ei smecherii? Cum ne mai umilesc si ne mai poarta pe drumuri? Daca totul functioneaza, ei ce vor face?

    Data viitoare programul sa-l faceti fara buton, el trebuie sa publice acele date automat, trebuie sa fie doar buton care sa opreasca sistemul.

    Cand faci un pasaport iti face copii dupa vechiul pasaport si cartea de identitate de 3 ori! Eu sincer nu inteleg, functionara mi-a spus ca asa e procedura ea face dosar, si nu o intereseaza cat de stupid este, e locul ei de munca in joc!!

    • Sarcasm gratuit. Daca pentru actualizare e nevoie doar de un click pe un buton, atunci acel buton e inutil si automatizarea executiei periodice a task-ului e o chestiune de 5 minute chiar si pentru un programator salariat al guvernului. Il setezi o data si poti sa uiti de el. Se va executa lunar, saptaminal, zilnic, din ora in ora, din minut in minut etc. – dupa pofta inimii mari a guvernului.

      Singrul inconvenient ar fi ca Inaltul Functionar care stie unde e butonul si stie si cind sa dea click sa ramina fara obiectul muncii. Dar ar putea fi avansat ca Supervizor al bunei functionari intocmai si la timp a Task-ului care a inlocuit Butonul, in conformitate cu Ordonanta de Urgenta nr. … din …. si in conditiile Legii … si a Regulamentului … cu aprobarea Comisiei de la Venetia, in respectul Diectivei Europene …, cu acordul Komisarului UE pentru Butoane si Task-uri .. etc.

  8. Catre Cristian Ghinea. De ce nu s-ar face un sistem la nivelul uniunii europene, sa se faca niste componente de baza, iar fiecare stat sa le foloseasca, sa nu reinventeze bicicleta. Pe termen lung va fi o problema a interoperabilitatii intre state, de ce nu am anticipa? Eu as fi de parerea sa se faca pe modelul bancar, SWIFT, TARGET2. Ar putea sa inceapa cu buletine, pasapoarte, permis de conducere, diplome, facturi, declaratii fiscale, certificat de firma, caziere fiscal, judiciar, cadastru, etc. Sa le aduca la numitor comun eventual cu mici adaosuri configurari la nivel de tara. Cum fiecare tara a avut un fel de card bancar propriu pentru fiecare tara (in vest) si acuma toti folosesc maestro, mastercard, visa, asa si aici.

    Eu as face sistemul distribuit, block chain, sa fie distribuite duplicate date in centre de date din toate 27 de state. Astfel va fi si greu de falsificat ceva sau dat inapoi de vreun stat, vom avea backup, va functiona cat de cat, va trebui sa ataci toate 27 de state ca sa dai sistemul jos.

  9. Domnule Ghinea,
    Va rog sa faceti o corectie si sa adugati la articolulul dvs si studiu RGEAIF – Romanian Government Enterprise Architecture and Interoperability Framework asa cum este mentionat si de colegi dvs. de la USR in documentul de „policy-brief” https://www.usr.ro/proiect/cum-ratat-statul-roman-trecerea-epoca-digitala/). Pentru fair-play ar trebui sa spuneti ca rezultate partiale ale studiului RGEAIF au inceput sa fie prezentate guvernului Ciolos din martie 2016.

    In concluzie, in opinia mea, toate guvernele au participat la stadiul actual din Romania: „About a third of Romanians have not used the Internet compared to 16% in the entire EU, and thus they cannot partake on the possibilities offered by the Internet, nor can they contribute to the digital economy. Romania’s offer for online public services is among the least sophisticated. European Commission, Digital Economy and Society Index, 2016, Romania Country Profile, https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/scoreboard/romania

  10. Orice proiect informatic urmeaza ceea ce beneficiarul lui ii cere.

    Asta nu se intampla niciodata in Romania.

    Autoritatea publica face un caiet de sarcini prin care „deleaga” furmei de software sa faca programul respectiv, dupa cum „o sti ea, ca trebuie sa stie, ca-i dau bani!”.

    Nu ii spune insa ce ce anume ar trebui oamenii aia sa faca. Insa, ca sa fie siguri ca nimeni nu-i trage la raspundere, autorittea statului pune conditia „contractului similar” – adicatelea – „stie ‘menalui”. Dar informaticianul e inforamtician, asta e meseria lui. Nu are de unde sa stie ce vrea ala de la drumuri de la el, ce vrea ala de la fonduri europene etc…

    Asa ca face si el ce poate sau ce crede el. Cum insa de multe ori functionarii respectivi au si ei mintea incurcata si habar nu au care este obiectivul activitatii respective, mai dau si indrumari (bune, rele cine mai stie….).

    Politicul habar nu are ce sa ceara admiistratiei, administratia habar nu are ce sa cearta informaticianului. Si informaticianul se scarpina in cap :-).

    Toti se acopera cu vorbe, contracte, prevederti, mioralaituri… Urmeaza, la final, cautarea vinovatului. Care, „evident”, este firma de software.

    Coruptia la randul sau (ca stiu ca la asta va ganditi…) e posibila tocmai pentru ca nu stim ce vrem. Nu invers, adica pentru ca e coruptie nu stim noi ce vrem … (o asemenea situatie ar fi caraghioasa, nu credeti? :-)). Daca am avea caiete de sarcini facute clar, coruptia ar scadea enorm (au spus-o altii priceputi in achizitii publice, nu un amarat ca mine). Pe undeva putina coruptie convine tuturor, ca ai pe ce sa dai vina pentru incompetenta si mintea incurcata a unora.

    Ca sa fie tabloul complet, nimeni nu mai aminteste de toate conditiile astea, asa ca „ramane cum am stabilit” – IT-ul e de vina ca noi habar nu avem ce vrem.

    Si da-i si discuta despre ce poate si ce nu poate IT-ul…. despre programe, biti, conditii etc etc.

    ====

    In informatica e o vorba : „r..t bagi, r..t scoti!”

  11. Problema legata de profilele electronice si de cartea de electronică de identitate sunt procesarea lor automată la o scară de o dimensiune si o viteză care depășesc cu mult posibilitatea de a interveni in timp util pentru a le opri respectiv încălcarea libertății pentru cei ce nu optează pentru cartea electronică de identitate fie din considerente individuale, fie pentru că nu vor să fie subiecți ai procesării automate.

    Libertatea de a alege e un drept fundamental uman ori fără o alternativă clasică de legitimare pe bază de hârtii practic presupune existența în paralel a două entități administrative: una clasică și una elecectronică.

    Faptul că inrolarea intr-un astfel de sistem de identificare electronică devine dintr-o libertate o constrângere se poate vedea de la indieni și al lor sistem electronic: Aadhaar (http://indianexpress.com/article/opinion/columns/dissent-and-aadhaar-4645231/)

    Profilarea electronică conform cu directivele europene trebuie să respecte libertatea individului de a se înrola sau nu în aceste sisteme.

  12. Ar fi fost minunat daca aplicati aceste principii macar la fonduri europene, unde ati fost ministru…

    Astfel, la POCU nu doar ca nu ati diminuat birocratia, ci ati multiplicat cu cateva ordine de marime cantitatea de documente (care acum trebuie si scanate si semnate electronic, pe langa ca trebuie sa le ai in versiunea „pe hartie”) necesare pentru un proiect.

    Mult -trambitata „simplificare” a ghidurilor s-a tradus in conditii care au incurcat toti aplicantii, generarea a zeci de anexe ale lor (da, ati „scurtat” ghidurile POSDRU de la sute de pagini la zeci de pagini la POCU dar atunci nu aveau anexe. Acum au anexe care cumulat, le depasesc pe cele din POSDRU).

    Adica ati facut o simplficare doar declarativa.

    Sa mai adaugam ca, din cauza ca ati setat conditii neclare in ghiduri, unele contradictive, rezultatele evaluarii administrative si de eligibilitate ale apelurilor arata dezastruos, cu procente de respingere de 100 % (la apelul POCU pt regiunea Bucuresti-Ilfov), 90 % la 4.1/4.2, 80 % la CLLD-GAL, cam la fel la Solidar, Diaspora Start-Up, samd. Ca doar nu s-au prostit mii de experti si organizatii…dar deh, asa se intampla ca stai de postari pe facebook, declaratii politicianiste, rascolit arhivele MFE pt a afla ce salarii au avut unii experti ce va criticau prin POSDRU (actiune mafioata, tip Vantu), in loc sa gestionati portofoliul de probleme curente ale MFE.

    Mai rau, se aude pe surse ca se discuta de anularea apelului „Scoala pentru toti” datorita modului aberant in care ati inteles sa faceti ierarhizarea gradinitelor, folosind drept parametru …promovabilitatea celor din clasa a 8-a si alte asemenea aberatii de care ati fost avertizat repetat in perioada de consultari si de apel ca nu sunt in regula. Adica peste 350 de proiecte muncite degeaba.

    PS: si ca tot veni vorba de SRI, oare cele 25 mil euro date din POC, „fulger” (nicio luna pt :ghid, apel, transmitere, evaluare, contractare, demarare, in vreme ce „prostii” stau si cate un an de la transmitere proiect pana la contractare), la ce categorie s-or incadra? Din cele extrem de necesare si utile natiunii/statului? AM POC era/este Directie Generala in MFE, ati schimbat chiar in mai DG AMPOC, cu putin timp inainte de apelul respectiv, cu scuza ca nu demarase contractarea la cele din Axa 1, dar s-a vazut dupa, ce miza a avut de fapt schimbarea. Nu, OIPSI nu avea cum sa aprobe singur ghidul, lanseze apelul, aprobe raportul de evaluare, deci nu merge sa aruncati pisica la MCSI. Raspunderea e la MFE si va apartine integral. Oare ce grad aveti in servicii, dle Ghinea?

  13. Revin cu o idee simpla:

    Proiectele cu fonduri europene vor merge cand:

    a) Ghidurile vor avea maxim 10 pagini
    b) Cererile de finantare vor avea maxim 10 pagini
    c) Rapoartele vor avea maxim 10 pagini si vor fi datorate doar la 6 luni.

    Cand MySMIS va avea maxim 3 ecrane si maxim 10 ferestre, fara nici un fel de anexe depuse (mai toate informatiile sunt astazi disponibile on-line pentru organele statului sau pot fi solicitate doar la contractare, sau unele sunt complet si absolut inutile oricum) – atunci totul va merge bine.

    Astfel de lucruri simple sunt insa posibile numai daca stii ce vrei. Daca nu. ele devin din ce in ce mai complicate. Mai ales daca ai si un minister de „hranit”…Cea mai proasta idee posibil ministerul ala.

    ====

    Nici o documentatie e pe planeta si nici o tona de documente daca depui nu vei combate frauda.

    Cea mai buna combatere a fraudei e claritatea si realismul.

    ==

    Cerinte clare, simplu, rapid = program IT simplu si rapid = ieftin = frauda redusa.

    ===

    Veti intreba cum se poate? Ei bine, se poate! Lumea intreaga e plina de exemple de acest fel, nu inventam noi roata. Noi insa reusim sa ne complicam din ce in ce ce. Dupa care cautam vinovati….

    Pentru ca habar nu avem ce vrem, acesta e motivul real, nu lipsa de informatizare. Informatizarea nu ne baga in cap cunostere.

  14. Statul roman are prea multi carausi de hirtii, dar si prea multi paper pushers. Statul roman are prea multa birocratie, prea multe legi si reglementari, prea multe ministere, prea multi parlamentari, prea multi „demnitari” cu soferi, garzi de corp, asistenti, secretare, automobile neaparat de lux si uriase fonduri de protocol, prea multi directori si alte feluri de sefi, prea multi functionari, prea multi militieni si prea multe servicii secrete. Statul roman este principala cauza a saraciei romanilor si principala frina care impiedica dezvoltarea economica a tarii.

    Statul roman (guvern, parlament etc.) va toca in fiecare an mai multi bani decit in precedentul pina cind, la fel ca in cazul Greciei, creditorii il vor declara falit, iar poporul roman va afla cu totala surprindere si chiar perplexitate ca e dator vindut si ca i se cere sa faca bine sa bage capul in jug, ca are de tras 50 de ani ca sa-si plateasca datoriile de sute de miliarde pe care le-a mincat si le-a baut prin reprezetanti de la lovilutie incoace.

    Informatizarea e ultimul lucru care ii lipseste statului roman. E ca si cum ai vrea sa investesti intr-o tehnologie complicata si costisitoare care sa iti spuna in orice moment care mai e stadiul de dezvoltare al tumorii canceroase aflate in faza terminala despre care stii sigur ca te va baga in pamint in 2-3 luni cel mult.

      • …iar 3 ministere neinformatizate merg mai bine decat 6 ministere informatizate.

        ==
        Dincolo de metafore- perfect de acord.

        Doar ca statul roman este unul de tip socialist grefat pe o administratie compusa din „absolventi” ai invatamantului „superior” din Romania, condusi de „politicieni” care habar nu au ce ideologia are (sau ar trebui sa aiba…) partidul lor.

        Informatizarea nu este menita sa inlocuiasca un stat eficient. Sau altfel spus, un stat ineficient nu devine efficient doar prin faptul ca e informatizat.

        ===

        Un stat cu interventie minimala ar ave si si marele avantaj de a lasa libera initiativa sa functioneze, regland si problemele sociale.

        Din gura (=pe hartie) ne laudam cu „economia de piata” dar in realitate, componenta sa esentiala, anume initiativa privata este blocata prin tot felul de masuri administrative si legale, dupa tehnica „shoparlei” = cateva cuvinte bine plasate, plasate iscusit in texte uriase si confuze.

        Asa ca informatizarea nu face decat sa reflecte aceasta abordare socialista a guvernarii Romaniei.

  15. Dacă cineva crede că softurile astea au avut specificații făcute de ministere, se înșeală amarnic. Ministerul face un brief după care o sună pe madam Socol, îi comunică bugetul maxim și îi trimit brief-ul. Madam Socol îi pune pe angajați să facă un caiet de sarcini, o grilă de puncte și o ofertă conformă 1:1 acelei grile, după care trimit caietul de sarcini și grila înapoi la minister. Se organizează licitația cu două mâini moarte angajate de madam Socol și câștigă cine trebuie (read: madam Socol).
    (replace „madam Socol” by „Ghiță” or „UTI”, as you see fit)

  16. Imi imaginez ca articolul a fost scris de un alt fost ministru, din alt partid, iar numele din articol, normal, ar fi altele.
    La fel s-ar fi plins prezumtivul autor de nerealizari; intotdeauna altii sint vinovatii. Desi fiecare a trecut pe la „butoane”.
    -” Prietenii și cititorii de pe Facebook ne spuneau: dați, domle, o lege simplă: statul nu are voie să îți mai ceară un document care se află/poate fi emis de o altă instituție a statului. Cu această idee am plecat la drum. Însă viața reală, mai ales la stat, e mai complicată.”
    Da, este foarte complicata, caci trebuie sa iei hotariri, dure uneori, si teama de a nu iti pierde simpatizantii, te face sa gasesti scuze „Cu această idee am plecat la drum. Însă viața reală, mai ales la stat, e mai complicată.”
    Asa ar spune si alt autor.
    Asa ca, de-alungul timpului, fiecare guvern, fiecare ministru a taiat cite putin din coada cîinelui, ca sa nu il doara.

    • Dreptate aveti!

      Fiecare isi ascunde incompetenta dupa cate ceva…

      ====
      Cine a contribuit la MYSIMS (sistemul prin care sunt primite si monitorizate proiectele europene) ar trebui concediat.

      Si, imi pare rau, Ghita poate fi invinuit pentru coruptie sau mai stiu eu ce (deocamdata nu avem sentinta definititva, deci nu vorbesc decat in principiu).

      Dar in nici un caz pentru imbecilitatea masiva a acestui sistem informatic. Sa fiu bine inteles: structura si cerintele Mysims sunt complet imbecile, nu vorbesc despre partea informatica. Ele reflecta o viziune schioapa si total nerealista.

      Informatizarea are si rolul de a scoate in evidenta incompetenta.

      Iar incompetentii trebuie concediati, nu inteleg de ce tot facem teorie in van, de florile marului.

      Concedierea este cat se poate de realizabila prin desfiintarea acestui minister al carui singur rost este de a crea posturi in administratia publica. Fiecare program la ministerul sau, cateva persoane responsabile si ghiduri si mai ales proceduri refacute la sange de catre oameni care chiar stiu ce vor. Cu sau fara informatizare.

  17. Toate bune și frumoase, să se facă anchete. Măcar că dacă chiar nu mai puteați de grija anchetei puteați foarte bine să o fi făcut prin corpul de control al prim-ministrului cât ați fost la guvernare. Iar acum mai bine ați explica de ce nu v-ați îndeplinit promisiunea de acreditare a tuturor AM-urilor până la finalul lui 2016. O promisiunea făcută pe la jumătatea anului, deci scuza că nu știați realitatea nu ține. Cam asta ar face un parlamentar fost ministru cu minim de bun simț.

  18. Cineva spunea ca birocratia in fond este doar arma statului impotriva cetateanului.
    Ati crede oare ca sistemul doreste debirocratizarea institutiilor ?
    Eu nu cred.
    Asa ceva ar duce la mii de oameni sa-si piarda locul de munca.
    Oameni ce sunt votacii sistemului.

  19. Buna Seara,

    In completarea articolului semnat de un ministru al Guvernului Ciolos as spune ca de folos ar fi ca Guvernele sa isi faca datoria. De multe ori aceasta ar fi de ajuns….
    Rezultata din necesitatea obiectiva de a sti „ce se finanteaza „din fonduri europene , Comisia Europeana a solicitat o inventariere a ceea ce inseamna platforme, sisteme, licente, etc.

    In acest sens a aparut :
    Decizia nr. 170/2015 privind înființarea Grupului de Lucru pentru Tehnologia Informației – G.L.I.T.
    La momentul respectiv presa a salutat aceasta decizie:

    (http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-20298615-decizie-majora-guvernului-inventarul-echipamente-aplicatii-din-administratia-publica-centrala-trebuie-finalizat-termen-3-luni-plan-national-termen-lung-reducere-cheltuielilor-trebuie-finalizat-termen-.htm)

    S-au stabilit proceduri de lucru, responsabili, etc.
    – octombrie 2015
    http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-20474473-mai-intampla-inventarul-statului-prima-versiune-acestei-evidente-realiza-pana-20-octombrie-2015-radu-puchiu-secretar-stat-cancelaria-premierului-ponta-coordoneaza-grupul-lucru.htm)
    – ianuarie 2016
    http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-20705964-inventarul-administratiei-publice-centrale-intarzie-apara-noul-termen-este-jumatatea-lunii-ianuarie-2016.htm

    Concluzia este una singura si se impune :

    Decat sa inventam comisii mai mult sau mai putin parlamentare am putea sa interpelam guvernul cu privire la respectarea legilor in vigoare …

    Dar asta ar insemna sa cunoastem acele legi

    Sau sa ne intrebam ce am facut noi in sensul de a le respecta cand guvernam ( exista un organism consultativ in care Ministerul Fondurilor Europene era implicat si informat despre stadiul aplicarii deciziei de mai sus)

    A bon entendeur salut!

  20. Buna Seara

    De multe ori este mai usor sa te uiti in oglinda si sa te intrebi „Oare stiu despre ce vorbesc?”
    Bineinteles ca in politica asta nu e neaparat obligatoriu
    Noapte buna !

  21. Un calculator inlocuieste 100 de angajati din sectorul public. Dar nevestele si nepotismele celor de la guvernare „trebuie” sa aiba un loc de munca, pentru ca la privat nimeni nu le angajeaza, nu produc nimic. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro