vineri, mai 7, 2021

Suntem în război! Mediatic.

La o conferință despre Ucraina susținută recent la Arad, Armand Goșu a răspuns fără ezitare la întrebarea dacă România riscă un război cu învecinata Rusie:”Dar suntem deja în război”, a spus expertul în spațiul rusesc. Desigur, nu e vorba de un război clasic, cu infanterie, aviație și forțe navale (deși nici acesta nu e exclus), ci de unul ”hibrid”, așa cum îl definește teoreticianul militar Gheorghi Isserson, incluzând războiul informațional. Mobilizarea Kremlinului în susținerea propagandei nu are precedent, nici ca finanțare – se vorbește de peste 400 milioane dolari alocați de stat -, nici ca anvergură. Companii media, site-uri în numeroase limbi, jurnaliști cu notorietate racolați în diverse țări, divizii de ”postaci” sau ”troli” pe Internet, toate aceste forțe sunt aruncate în luptă formând așa numita ”Divizie a VI-a. Mazeta Red Army”, controlată de Putin. Pregătirile s-au făcut din timp. Au fost lichidate pe rând vocile independente ca agenția RIA Novosti, Dozhd, un canal de televiziune prea îndrăzneț, Radio Ekho Moskvi precum și portalul de știri Lenta.ru, cărora li s-a schimbat conducerea. Nici Vocea Rusiei, cunoscută în România, n-a fost considerată destul de eficientă, deci a fost desființată, în favoarea puternicei Russia Today și a colosului mediatic Sputnik, încă în pregătire, comasat cu Rossia Segodnia. Numai pentru acest proiect guvernul a alocat 170 milioane dolari, pentru a funcționa în 34 de țări și 30 de limbi, informează The Guardian. ”Divizia a VI-a” utilizează peste 400 de ”troli”, tineri, adesea studenți, masați într-o hală din suburbiile St. Petersburgului. Ei semnează cu sute de pseudonime ca pontiac, gustav, niuluc, qu, mazeta, giacalfons, clonează conturi de Facebook și Twitter și sunt plătiți mai bine decât majoritatea jurnaliștilor. Compania finanțatoare îi aparține lui Evgheni Prigozhin, supranumit ”bucătarul personal al lui Putin”, dezvăluie Radio Europa liberă.

Pentru ce această uriașă mobilizare? Pentru a disemina pe mapamod mesaje amăgitoare, manipulări, știri false, mistificări în stil mare. Publicului de limbă rusă îi este rezervată dezinformarea despre ”inamic”, ”anestezierea morală a populației, cultivarea amneziei și a relativismului valoric”(Masha Gessen), discursul antioccidental și naționalist, pe tonuri de ”hate speech”, menit să demonizeze lideri euro-atlantici și ucraineni sau opozanți ruși, deveniți ”trădători” și ”fasciști”. Un exemplu de manual al manipulărilor este relatarea în presa aservită a asasinării liderului opoziției, Boris Nemțov. Puțin a lipsit să se susțină că s-a lichidat singur, pentru a-l compromite regimul putinist. Se folosesc imagini cu puternic impact emoțional din conflictele armate ale spațiului ex-iugoslav, din Afganistan ș.a. prezentate ca atrocități ale armatei Ucrainei asupra rebelilor ruși. În lumea largă, Putin acreditează, mai ales prin canalul Russia Today, care crește în audiență, că țara sa este o mare putere lansată în recuperarea unității și gloriei sovietice. Când îl confirmă publicații influente ca Time, care l-a nominalizat pe Vladimir Putin ”Omul Anului 2014”, este probabil ca mesajele sale să câștige credibilitate, iar manipularea are mai mari șanse de reușită prin demobilizarea ”inamicului”, prin inducerea unei stări de anxietate socială, prin compromiterea ideii de democrație, așa cum explică o întreagă bibliotecă despre războiul psihologic, informațional și dezinformare, de la Volkoff, la Cathala și Kapferer, până la Kathleen Taylor și Călin Hentea. Orwell a descris mecanismul încă din anii ’40 în celebrul roman politic 1984:”Noi nu distrugem ereticul pentru că ni se opune: atâta timp cât opune rezistență nu-l distrugem. Îl convertim, îi capturăm cele mai intime gânduri, îl remodelăm. Ardem tot răul și iluzia din el; îl facem să vină de partea noastră, nu numai în aparență, ci cu toată sinceritatea, trup și suflet. Îl facem să devină unul dintre noi înainte să îl ucidem. Este intolerabil pentru noi ca un gând greșit, ostil nouă, să poată exista oriunde unde în lume, indiferent cât de ascuns și de lipsit de putere ar putea fi”.

Ce fac ceilalți în această bătălie psihologică? Ucraina nu este pregătită pentru a rezista bombardamentului informațional. Analiștii constată că se fac erori infantile, cum ar fi limitarea dreptului la exprimare a rusofonilor sau a celor cu vederi pro-ruse, ceea ce le dă prilejul să se victimizeze. Societatea civilă ucraineană e neformată și îi lipsesc mijloacele de contracarare. Studenții universităților din Kiev au apelat la mesaje video pentru a le transmite colegilor moscoviți să nu dea crezare propagandei putiniste. Vecinii Ucrainei, printre care și România, rezistă cu greu pe baricadă. Adeseori presa din regiune neglijează subiectul conflictului din Ucraina, îl prezintă simplist, din surse nesigure, deși în spațiul ex-sovietic trăiesc numeroase comunități rusofone, ușor de influențat. Doar Polonia are un număr mare de corespondenți, 35 mai exact, România are numai 2, iar expertiza pe acest spațiu este minimală, inclusiv la Ministerul Afacerilor Externe, conform lui Goșu. De aici și reacțiile șovăitoare față de atacul ambasadorului rus la mass-media din România, sau față de afirmațiile provocatoare ale unor oficiali ruși. Republica Moldova, mai pățită, l-a declarat indezirabil pe Dimitri Kiselev, directorul concernului Russia Today, propagandist-șef al Kremlinului.

În răboiul informațiilor, fiecare secundă contează”, titrează My Region, o publicație (încă) independentă din St.Petresburg, într-o analiză necruțătoare a propagandei oficiale. Deși a pierdut timp în conflictul ”hibrid”, Uniunea Europeană și SUA au decis să riposteze și să finanțeze planuri de contracarare. Federica Mogherini, ministru de externe al UE, așteaptă ca planul să fie gata în iunie, dar suma alocată e modestă față de cele aruncate în joc de Rusia. Interesele legate de petrolul rusesc îi determină pe liderii europeni să fie împăciuitori, chiar dacă Rusia a încălcat Acordul semnat la Budapesta în 1994 garantând integritatea teritorială a Ucrainei. Senatorul american Ed Royce a încercat să convingă Congresul SUA că pericolul propagandei ruse nu poate fi ignorat și trebuie combătut:” Rusia și-a plantat o armată informațională în posturi TV, de radio și în publicații din toată Europa…propaganda Moscovei poate fi mai periculoasă decât orice armată pentru că nicio artilerie nu poate opri răspândirea minciunilor ce submineaza interesele de securitate ale Statelor Unite în Europa”, a declarat Royce. Țările democratice se găsesc într-o situație delicată, atunci când trebuie să joace la vedere cu arme manipulatoare. Totuși, o vor face. Paradoxal, pentru a salva democrația.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Interesant dar şi suspect elanul unor români cu autodeclarată „expertiză” în domeniul, pardon de vorbă mare, făcutului din vorbe, în propunerea de dezvoltare a unei rezistenţe organizate, bine controlate şi, de ce nu bine plătite faţă cu atacul propagandistic rusesc. Mă risc, amintind iarăşi din experienţa personală: am „prins” în plin anii de maximă propagandă sovietică. Radio, tv, ziare, cărţi, reviste. Am fost mai bine de un deceniu şi jumătate abonat la trei-patru reviste ruseşti inclusiv politice, care oricum dădeau clasă celor româneşti, dar mai ales la „Uniunea Sovietica”, am citit mai toată marea literatură rusă, am văzut marile muzee ruseşti, am fost acasă la Dostoievski şi am băut o cafea cu o strănepoată de-a marelui scriitor. Am fost la Piskarev şi am stat la soare la Soci şi m-am întrebat, în context, ce naiba au căutat vânătorii de munte români tocmai în Caucaz.
    Aşa, şi? Seara, acasă, tot Europa Liberă ascultam iar la birou îmi începeam ziua de muncă bând tot cafea austriacă şi citind tot „International Management”. Cunosc oameni care, în felul lor, toată viaţa i-au aşteptat pe americani şi când, în sfârşit, au venit, i-au înjurat şi i-au acuzat că vor să ne fure ţara.
    Eu nu i-am aşteptat. Am citit doar câţiva romancieri, câţiva dramaturgi (pe care îi urăsc de buni ce sunt) am văzut la greu filme americane şi, din când în când, am mai răsfoit albumul ăla pe care poate seniorii şi-l mai amintesc, „Transporturile în SUA”, strecurat de americani în România undeva între apusul lui Gheorghiu-Dej şi încă ne-răsăritul lui Ceauşescu. Puţin suntem, cred, cei care încă mai deţinem albumul cu pricina. Un club restrâns, aş spune select. Pentru mine „Transporturile în SUA” constituie lovitura cu efect întârziat, dar letală, dată propagandei comuniste de maşinăria de propagandă americană. Dinspre ruşi, cine să dea o asemenea lovitură? Mazeta? Şi cu ce? Cu Pravda?

    • Sa intelegem ca esti singurul cunoscator indreptatit sa iti dai cu parerea?
      Nu crezi ca era mai nimerit sa ne spui ce ai trait fara sa te urci pe un piedestal?
      Interventia ta lasa, pe alocuri, de inteles: nu e nicio speranta sa va impotriviti propagandei rusesti. Esti dezinteresat?!

      • Chestiile cu piedestalul şi cu îndreptăţirea, recunosc, nu le-am înţeles… Cu atât mai puţin includerea mea în orizontul teoriei conspiraţiei. Altfel, ce să mai comentez când din ce am scris aţi înţeles că e inutil să ne împotrivim? Nu dom’le, n-am spus că e inutil, am spus că nu merită… Şi am prezentat nişte argumente a căror construcţie nimrodiană, adică empirică, m-a costat o groază de bani… N’aşa că aici a fost deranjul? :)

        • @ nimrod,

          „Nu dom’le, n-am spus că e inutil, am spus că nu merită… ”
          S-o crezi tu: nu esti singur pe lume.
          Asa cum multi cred tot ce se spune la Haznaua 3, tot asa cum multi (prea multi) cred ca „mai bine era inainte”, tot asa multi vor cadea in capcana manipularilor.
          Contracararea propagandei rusesti nu este inutila, ci obligatorie si necesara.
          Caci si acum mai exista urmasi ai celor ce ne spuneau ca „lumina vine de la rasarit” :P

        • Nimrod.
          Ce n-am inteles eu este savantul amalgam intre Dostoievski, marile muzee rusesti, marea literatura rusa si Rusia lui Putin. Asa de imun ati ramas la asaltul lor propagandistic incat le-ati pus impreuna intr-o salata cu totul indigesta.

    • Pai daca, cu toata uniunea sovietica, soci, cafele cu nepoata-sa lui dostoievski, tot la ce spuneau americanii ati ajuns, inseamna ca au fost bune si eficiente Europa Libera, VOA si DW. Adica merita sa contracarezi propaganda sovietica, rusa, putinista, etc.
      Marea diferenta e ca in timp ce urss spunea ceva si orice bou putea sa vada ca practica era cu totul altceva, ce ziceau americanii la Europa Libera, Vocea Americii, se verfica pe teren. Alora chiar le mergea mai bine, chiar erau mai liberi, chiar aveau sanse mai multe sa se implineasca. Si la fel e si acum.

  2. Imaginea asta cu monstruoasa propaganda rusesca versus Occidentul ( inclusiv SUA ) neprihanit parca este un pic fortata . Sau este tot o forma de propaganda ?
    indiferent cum privim lucrurile Rusia ( imperiala,comunista,post-comunista) a fost , si ramane, cel mare mare dusman al romanilor . Chiar si atunci cand a fost aliatul nostru…….Si din aceasta cauza propaganda rusesca nu imi poate schimba viziunile intr-un mod relevant.
    Asta nu inseamna ca inghit pe nemestecate ”gogosile”occidentale.Daca am anumite dubii fata de politica SUA de dupa 1945 asta nu inseamna ca sunt anti-american , daca am rezerve fata de anumite concepte occidentale ( ;;politically correct” , multiculturalism , discriminare pozitiva,etc..) asta nu inseamna ca prefer aripa fratelui de la rasarit .
    Exista o forma agresiva de maniheism in presa romaneasca unde daca deviezi un pic de la linia oficiala este automat rusofil, postac putinist,etc…
    Apropo de propaganda ruseasca !!! O sa se revizuim acum si cifrele delirante ale propagandei rusesti / sovietice / evreiesti despre masacrele facute de romani in al doilea razboi mondial ?

  3. Cea mai bună propagandă ar fi adevărul nostru. Cel istoric și geostrategic.
    În ”Răzbunarea geografiei”, Robert Kaplan arată clar de ce Rusia nu se simte apărată decât dacă are o sferă de influență cât mai adâncă în Europa. E doar geografia ei. Și interesul ei.
    Istoria noastră ne obligă să fim extrem de circumspecți față de orice apropiere a Rusiei de granița României. Interesul nostru este ca influența ei să fie cât mai departe de hotarele noastre.
    Ce ne mai trebuie propagandă când ne sunt clare interesele noastre? Dacă ne cunoaștem interesele bine de tot, propaganda rusească nu are șanse de succes. Și nici nu mai este nevoie de acte penibile, infantile de propagandă. Putem liniștiți să iubim pe Tolstoi sau Pușkin, pe Ceaikovski sau Șostakovici, dar să ne apărăm serios interesele. Fără a diaboliza pe rus și a crede în sfințenia altora. Să credem în noi și ale noastre.

  4. Cred ca e cel putin ridicol sa pretinzi in era Internetului pe un site cunoscut ca se face manipulare media. Bine, nu ca nu s-ar face … dar sa pretinzi ca cineva detine monopolul pare deja desprins din scenarii S.F. Cred ca orice om care doreste sa se informeze are acces a la volonte la o gramada de surse media. Intre Pravda si New York Times sau intre Adevarul si un blog oarecare e un click distanta. Plus ca informatia nu se mai disemineaza in modul clasic de jos in sus ci intr-o structura de tip web. Exista multipli poli care disemineaza si rafineaza informatia.

  5. Stimati toarăşi, Pe vremea mea Rusia era un spaţiu hain pe care nici un occidental nu-l poate înţelege. A fost un miracol că am reuşit să salvez insemnările mele de cenzura taristă. Ca să înţelegeţi Rusia şi pe ruşi citiţ-mi SCRISORILE DIN RUSIA.
    Realiăţile scrisorilor mele sunt realităţile contemporane. Nimic nu s-a schimbat. Putin ştie că puterea sa economică este comparabilă cu putera economică a Italiei. Tehnologia Rusiei este cu un secol în urma tehnologiei tărilor NATO. Ei exceleză în ce pot investii; propaganda şi corupere de factori media. Rusia este un tigru fioros din hârtie. Nu are dinţi. Asta nu inseeamnă că Rusia nu poate să producă suferinţă. Poate, pentru că fiecare clipă trăită de ruşi este suferinţă. Viaţa ruşilor este atât de grea că mujicul oricând ar pleca la război. Asta este izbăvirea rusului. Dispreţul pentru milă şi suferinţă este în gena rusului.

  6. Da, e razboi. Si, fiindca presa are un rol atat de important in acest razboi, putem intelege de ce sunt indispensabili ofiteri acoperiti in presa. Si, din nou, ajungem sa ne punem nadejdea in „servicii”, fiindca nu ne putem baza pe discernamantul consumatorilor de presa. :)

    Cred ca, daca trebuie sa-ti „imprastii” propaganda pe mai multe „campuri de lupta”, ai nevoie de cantitate. Probabil, daca nu ai resurse nelimitate, cantitatea va dauna calitatii. In timp, e posibil sa ajungi in situatia in care propaganda sa mai aiba o oarecare eficienta doar in tara de origine. S-a mai intamplat, de-a lungul timpului. Iar astazi avem Internetul, care nu e un mediu de comunicare/disemniare cu sens unic.

    Noua ne-au trebuit 15-20 de ani sa ne „vindecam” (partial) de influenta Estului. Ucrainei, probabil, ii vor trebui de doua ori mai multi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro