vineri, martie 29, 2024

Suntem în război! Mediatic.

La o conferință despre Ucraina susținută recent la Arad, Armand Goșu a răspuns fără ezitare la întrebarea dacă România riscă un război cu învecinata Rusie:”Dar suntem deja în război”, a spus expertul în spațiul rusesc. Desigur, nu e vorba de un război clasic, cu infanterie, aviație și forțe navale (deși nici acesta nu e exclus), ci de unul ”hibrid”, așa cum îl definește teoreticianul militar Gheorghi Isserson, incluzând războiul informațional. Mobilizarea Kremlinului în susținerea propagandei nu are precedent, nici ca finanțare – se vorbește de peste 400 milioane dolari alocați de stat -, nici ca anvergură. Companii media, site-uri în numeroase limbi, jurnaliști cu notorietate racolați în diverse țări, divizii de ”postaci” sau ”troli” pe Internet, toate aceste forțe sunt aruncate în luptă formând așa numita ”Divizie a VI-a. Mazeta Red Army”, controlată de Putin. Pregătirile s-au făcut din timp. Au fost lichidate pe rând vocile independente ca agenția RIA Novosti, Dozhd, un canal de televiziune prea îndrăzneț, Radio Ekho Moskvi precum și portalul de știri Lenta.ru, cărora li s-a schimbat conducerea. Nici Vocea Rusiei, cunoscută în România, n-a fost considerată destul de eficientă, deci a fost desființată, în favoarea puternicei Russia Today și a colosului mediatic Sputnik, încă în pregătire, comasat cu Rossia Segodnia. Numai pentru acest proiect guvernul a alocat 170 milioane dolari, pentru a funcționa în 34 de țări și 30 de limbi, informează The Guardian. ”Divizia a VI-a” utilizează peste 400 de ”troli”, tineri, adesea studenți, masați într-o hală din suburbiile St. Petersburgului. Ei semnează cu sute de pseudonime ca pontiac, gustav, niuluc, qu, mazeta, giacalfons, clonează conturi de Facebook și Twitter și sunt plătiți mai bine decât majoritatea jurnaliștilor. Compania finanțatoare îi aparține lui Evgheni Prigozhin, supranumit ”bucătarul personal al lui Putin”, dezvăluie Radio Europa liberă.

Pentru ce această uriașă mobilizare? Pentru a disemina pe mapamod mesaje amăgitoare, manipulări, știri false, mistificări în stil mare. Publicului de limbă rusă îi este rezervată dezinformarea despre ”inamic”, ”anestezierea morală a populației, cultivarea amneziei și a relativismului valoric”(Masha Gessen), discursul antioccidental și naționalist, pe tonuri de ”hate speech”, menit să demonizeze lideri euro-atlantici și ucraineni sau opozanți ruși, deveniți ”trădători” și ”fasciști”. Un exemplu de manual al manipulărilor este relatarea în presa aservită a asasinării liderului opoziției, Boris Nemțov. Puțin a lipsit să se susțină că s-a lichidat singur, pentru a-l compromite regimul putinist. Se folosesc imagini cu puternic impact emoțional din conflictele armate ale spațiului ex-iugoslav, din Afganistan ș.a. prezentate ca atrocități ale armatei Ucrainei asupra rebelilor ruși. În lumea largă, Putin acreditează, mai ales prin canalul Russia Today, care crește în audiență, că țara sa este o mare putere lansată în recuperarea unității și gloriei sovietice. Când îl confirmă publicații influente ca Time, care l-a nominalizat pe Vladimir Putin ”Omul Anului 2014”, este probabil ca mesajele sale să câștige credibilitate, iar manipularea are mai mari șanse de reușită prin demobilizarea ”inamicului”, prin inducerea unei stări de anxietate socială, prin compromiterea ideii de democrație, așa cum explică o întreagă bibliotecă despre războiul psihologic, informațional și dezinformare, de la Volkoff, la Cathala și Kapferer, până la Kathleen Taylor și Călin Hentea. Orwell a descris mecanismul încă din anii ’40 în celebrul roman politic 1984:”Noi nu distrugem ereticul pentru că ni se opune: atâta timp cât opune rezistență nu-l distrugem. Îl convertim, îi capturăm cele mai intime gânduri, îl remodelăm. Ardem tot răul și iluzia din el; îl facem să vină de partea noastră, nu numai în aparență, ci cu toată sinceritatea, trup și suflet. Îl facem să devină unul dintre noi înainte să îl ucidem. Este intolerabil pentru noi ca un gând greșit, ostil nouă, să poată exista oriunde unde în lume, indiferent cât de ascuns și de lipsit de putere ar putea fi”.

Ce fac ceilalți în această bătălie psihologică? Ucraina nu este pregătită pentru a rezista bombardamentului informațional. Analiștii constată că se fac erori infantile, cum ar fi limitarea dreptului la exprimare a rusofonilor sau a celor cu vederi pro-ruse, ceea ce le dă prilejul să se victimizeze. Societatea civilă ucraineană e neformată și îi lipsesc mijloacele de contracarare. Studenții universităților din Kiev au apelat la mesaje video pentru a le transmite colegilor moscoviți să nu dea crezare propagandei putiniste. Vecinii Ucrainei, printre care și România, rezistă cu greu pe baricadă. Adeseori presa din regiune neglijează subiectul conflictului din Ucraina, îl prezintă simplist, din surse nesigure, deși în spațiul ex-sovietic trăiesc numeroase comunități rusofone, ușor de influențat. Doar Polonia are un număr mare de corespondenți, 35 mai exact, România are numai 2, iar expertiza pe acest spațiu este minimală, inclusiv la Ministerul Afacerilor Externe, conform lui Goșu. De aici și reacțiile șovăitoare față de atacul ambasadorului rus la mass-media din România, sau față de afirmațiile provocatoare ale unor oficiali ruși. Republica Moldova, mai pățită, l-a declarat indezirabil pe Dimitri Kiselev, directorul concernului Russia Today, propagandist-șef al Kremlinului.

În răboiul informațiilor, fiecare secundă contează”, titrează My Region, o publicație (încă) independentă din St.Petresburg, într-o analiză necruțătoare a propagandei oficiale. Deși a pierdut timp în conflictul ”hibrid”, Uniunea Europeană și SUA au decis să riposteze și să finanțeze planuri de contracarare. Federica Mogherini, ministru de externe al UE, așteaptă ca planul să fie gata în iunie, dar suma alocată e modestă față de cele aruncate în joc de Rusia. Interesele legate de petrolul rusesc îi determină pe liderii europeni să fie împăciuitori, chiar dacă Rusia a încălcat Acordul semnat la Budapesta în 1994 garantând integritatea teritorială a Ucrainei. Senatorul american Ed Royce a încercat să convingă Congresul SUA că pericolul propagandei ruse nu poate fi ignorat și trebuie combătut:” Rusia și-a plantat o armată informațională în posturi TV, de radio și în publicații din toată Europa…propaganda Moscovei poate fi mai periculoasă decât orice armată pentru că nicio artilerie nu poate opri răspândirea minciunilor ce submineaza interesele de securitate ale Statelor Unite în Europa”, a declarat Royce. Țările democratice se găsesc într-o situație delicată, atunci când trebuie să joace la vedere cu arme manipulatoare. Totuși, o vor face. Paradoxal, pentru a salva democrația.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Interesant dar şi suspect elanul unor români cu autodeclarată „expertiză” în domeniul, pardon de vorbă mare, făcutului din vorbe, în propunerea de dezvoltare a unei rezistenţe organizate, bine controlate şi, de ce nu bine plătite faţă cu atacul propagandistic rusesc. Mă risc, amintind iarăşi din experienţa personală: am „prins” în plin anii de maximă propagandă sovietică. Radio, tv, ziare, cărţi, reviste. Am fost mai bine de un deceniu şi jumătate abonat la trei-patru reviste ruseşti inclusiv politice, care oricum dădeau clasă celor româneşti, dar mai ales la „Uniunea Sovietica”, am citit mai toată marea literatură rusă, am văzut marile muzee ruseşti, am fost acasă la Dostoievski şi am băut o cafea cu o strănepoată de-a marelui scriitor. Am fost la Piskarev şi am stat la soare la Soci şi m-am întrebat, în context, ce naiba au căutat vânătorii de munte români tocmai în Caucaz.
    Aşa, şi? Seara, acasă, tot Europa Liberă ascultam iar la birou îmi începeam ziua de muncă bând tot cafea austriacă şi citind tot „International Management”. Cunosc oameni care, în felul lor, toată viaţa i-au aşteptat pe americani şi când, în sfârşit, au venit, i-au înjurat şi i-au acuzat că vor să ne fure ţara.
    Eu nu i-am aşteptat. Am citit doar câţiva romancieri, câţiva dramaturgi (pe care îi urăsc de buni ce sunt) am văzut la greu filme americane şi, din când în când, am mai răsfoit albumul ăla pe care poate seniorii şi-l mai amintesc, „Transporturile în SUA”, strecurat de americani în România undeva între apusul lui Gheorghiu-Dej şi încă ne-răsăritul lui Ceauşescu. Puţin suntem, cred, cei care încă mai deţinem albumul cu pricina. Un club restrâns, aş spune select. Pentru mine „Transporturile în SUA” constituie lovitura cu efect întârziat, dar letală, dată propagandei comuniste de maşinăria de propagandă americană. Dinspre ruşi, cine să dea o asemenea lovitură? Mazeta? Şi cu ce? Cu Pravda?

    • Sa intelegem ca esti singurul cunoscator indreptatit sa iti dai cu parerea?
      Nu crezi ca era mai nimerit sa ne spui ce ai trait fara sa te urci pe un piedestal?
      Interventia ta lasa, pe alocuri, de inteles: nu e nicio speranta sa va impotriviti propagandei rusesti. Esti dezinteresat?!

      • Chestiile cu piedestalul şi cu îndreptăţirea, recunosc, nu le-am înţeles… Cu atât mai puţin includerea mea în orizontul teoriei conspiraţiei. Altfel, ce să mai comentez când din ce am scris aţi înţeles că e inutil să ne împotrivim? Nu dom’le, n-am spus că e inutil, am spus că nu merită… Şi am prezentat nişte argumente a căror construcţie nimrodiană, adică empirică, m-a costat o groază de bani… N’aşa că aici a fost deranjul? :)

        • @ nimrod,

          „Nu dom’le, n-am spus că e inutil, am spus că nu merită… ”
          S-o crezi tu: nu esti singur pe lume.
          Asa cum multi cred tot ce se spune la Haznaua 3, tot asa cum multi (prea multi) cred ca „mai bine era inainte”, tot asa multi vor cadea in capcana manipularilor.
          Contracararea propagandei rusesti nu este inutila, ci obligatorie si necesara.
          Caci si acum mai exista urmasi ai celor ce ne spuneau ca „lumina vine de la rasarit” :P

        • Nimrod.
          Ce n-am inteles eu este savantul amalgam intre Dostoievski, marile muzee rusesti, marea literatura rusa si Rusia lui Putin. Asa de imun ati ramas la asaltul lor propagandistic incat le-ati pus impreuna intr-o salata cu totul indigesta.

    • Pai daca, cu toata uniunea sovietica, soci, cafele cu nepoata-sa lui dostoievski, tot la ce spuneau americanii ati ajuns, inseamna ca au fost bune si eficiente Europa Libera, VOA si DW. Adica merita sa contracarezi propaganda sovietica, rusa, putinista, etc.
      Marea diferenta e ca in timp ce urss spunea ceva si orice bou putea sa vada ca practica era cu totul altceva, ce ziceau americanii la Europa Libera, Vocea Americii, se verfica pe teren. Alora chiar le mergea mai bine, chiar erau mai liberi, chiar aveau sanse mai multe sa se implineasca. Si la fel e si acum.

  2. Imaginea asta cu monstruoasa propaganda rusesca versus Occidentul ( inclusiv SUA ) neprihanit parca este un pic fortata . Sau este tot o forma de propaganda ?
    indiferent cum privim lucrurile Rusia ( imperiala,comunista,post-comunista) a fost , si ramane, cel mare mare dusman al romanilor . Chiar si atunci cand a fost aliatul nostru…….Si din aceasta cauza propaganda rusesca nu imi poate schimba viziunile intr-un mod relevant.
    Asta nu inseamna ca inghit pe nemestecate ”gogosile”occidentale.Daca am anumite dubii fata de politica SUA de dupa 1945 asta nu inseamna ca sunt anti-american , daca am rezerve fata de anumite concepte occidentale ( ;;politically correct” , multiculturalism , discriminare pozitiva,etc..) asta nu inseamna ca prefer aripa fratelui de la rasarit .
    Exista o forma agresiva de maniheism in presa romaneasca unde daca deviezi un pic de la linia oficiala este automat rusofil, postac putinist,etc…
    Apropo de propaganda ruseasca !!! O sa se revizuim acum si cifrele delirante ale propagandei rusesti / sovietice / evreiesti despre masacrele facute de romani in al doilea razboi mondial ?

  3. Cea mai bună propagandă ar fi adevărul nostru. Cel istoric și geostrategic.
    În ”Răzbunarea geografiei”, Robert Kaplan arată clar de ce Rusia nu se simte apărată decât dacă are o sferă de influență cât mai adâncă în Europa. E doar geografia ei. Și interesul ei.
    Istoria noastră ne obligă să fim extrem de circumspecți față de orice apropiere a Rusiei de granița României. Interesul nostru este ca influența ei să fie cât mai departe de hotarele noastre.
    Ce ne mai trebuie propagandă când ne sunt clare interesele noastre? Dacă ne cunoaștem interesele bine de tot, propaganda rusească nu are șanse de succes. Și nici nu mai este nevoie de acte penibile, infantile de propagandă. Putem liniștiți să iubim pe Tolstoi sau Pușkin, pe Ceaikovski sau Șostakovici, dar să ne apărăm serios interesele. Fără a diaboliza pe rus și a crede în sfințenia altora. Să credem în noi și ale noastre.

  4. Cred ca e cel putin ridicol sa pretinzi in era Internetului pe un site cunoscut ca se face manipulare media. Bine, nu ca nu s-ar face … dar sa pretinzi ca cineva detine monopolul pare deja desprins din scenarii S.F. Cred ca orice om care doreste sa se informeze are acces a la volonte la o gramada de surse media. Intre Pravda si New York Times sau intre Adevarul si un blog oarecare e un click distanta. Plus ca informatia nu se mai disemineaza in modul clasic de jos in sus ci intr-o structura de tip web. Exista multipli poli care disemineaza si rafineaza informatia.

  5. Stimati toarăşi, Pe vremea mea Rusia era un spaţiu hain pe care nici un occidental nu-l poate înţelege. A fost un miracol că am reuşit să salvez insemnările mele de cenzura taristă. Ca să înţelegeţi Rusia şi pe ruşi citiţ-mi SCRISORILE DIN RUSIA.
    Realiăţile scrisorilor mele sunt realităţile contemporane. Nimic nu s-a schimbat. Putin ştie că puterea sa economică este comparabilă cu putera economică a Italiei. Tehnologia Rusiei este cu un secol în urma tehnologiei tărilor NATO. Ei exceleză în ce pot investii; propaganda şi corupere de factori media. Rusia este un tigru fioros din hârtie. Nu are dinţi. Asta nu inseeamnă că Rusia nu poate să producă suferinţă. Poate, pentru că fiecare clipă trăită de ruşi este suferinţă. Viaţa ruşilor este atât de grea că mujicul oricând ar pleca la război. Asta este izbăvirea rusului. Dispreţul pentru milă şi suferinţă este în gena rusului.

  6. Da, e razboi. Si, fiindca presa are un rol atat de important in acest razboi, putem intelege de ce sunt indispensabili ofiteri acoperiti in presa. Si, din nou, ajungem sa ne punem nadejdea in „servicii”, fiindca nu ne putem baza pe discernamantul consumatorilor de presa. :)

    Cred ca, daca trebuie sa-ti „imprastii” propaganda pe mai multe „campuri de lupta”, ai nevoie de cantitate. Probabil, daca nu ai resurse nelimitate, cantitatea va dauna calitatii. In timp, e posibil sa ajungi in situatia in care propaganda sa mai aiba o oarecare eficienta doar in tara de origine. S-a mai intamplat, de-a lungul timpului. Iar astazi avem Internetul, care nu e un mediu de comunicare/disemniare cu sens unic.

    Noua ne-au trebuit 15-20 de ani sa ne „vindecam” (partial) de influenta Estului. Ucrainei, probabil, ii vor trebui de doua ori mai multi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro