Surprinzătoarea victorie a lui Andrzej Duda și viitorul parteneriatului strategic România-Polonia

Maturitatea clasei politice poloneze mă face să cred că viitorul președinte și guvern de la Varșovia nu vor schimba datele relației cu Berlinul și nici nu vor inflama inutil relația cu Moscova. La fel de încrezător sunt în capacitatea Administrației de la București de a pune interesul național deasupra sensibilităților personale.

Victoria candidatului partidului Lege și Drep­tate (PiS) în alegerile prezidențiale din Polonia a fost primită cu uimire și re­zervă. Uimirea vine din faptul că pre­șe­din­tele Bronisław Ko­mo­row­ski a intrat favorit în cursă, în luna martie punându-se doar problema victoriei în­tr-un tur sau în două tu­ruri. Însă, cu două săp­tă­mâni înainte de primul tur, sondajele de opinie pu­bli­cate de TNS confirmau o scădere de popularitate a președintelui, într-o ju­mă­tate de an, de la 56 la 39%, oricum peste Andrzej Duda, principalul său contracandidat, care avea în sondaje o popularitate de doar 26%. Rezerva cu care a fost întâmpinată victoria tânărului de 43 de ani, A. Duda, are două cauze: este un politician prea puțin cunoscut; este con­siderat o „păpușă“ de unii comentatori sau „marionetă“ de către alții în mâna liderului PiS, Jarosław Kaczyński. „Little-known“, pentru New York Times și alte publicații anglo-saxone, sau „un inconnu grandi dans l’ombre des frères Ka­czyń­ski“, pentru Le Monde și restul presei fran­ceze, A. Duda marchează schimbarea de generații pe scena poloneză, el de­ve­nind primul președinte care nu și-a făcut ucenicia politică în conflictul dintre Solidaritatea și puterea comunistă.

Andrzej Duda, catolic practicant, s-a năs­cut într-o familie de profesori universitari de la Cracovia, el însuși fiind lector la Uni­wersytet Jagielloński, Catedra de drept administrativ, însă din cauza politicii și-a suspendat activitatea academică. A fost se­cretar de stat la Ministerul Justiției în gu­ver­nul condus de Jarosław Kaczyński, apoi a lucrat la Cancelaria Președintelui Re­publicii, până la tragedia de la Smo­lensk, în care a murit președintele Lech Kaczyński. Parlamentar, din 2011, eu­ro­parlamentar din 2014, A. Duda este încă un mister care rămâne să fie deslușit.

O victorie de context

Victoria lui Andrzej Duda e mai degrabă ro­dul unui context favorabil. Coaliția de centru-dreapta, dominată de Platforma Ci­vică (PO), se află la guvernare de opt ani. Ple­carea liderului necontestat al acesteia, Donald Tusk, la Bruxelles, în postul de pre­ședinte al Consiliului European, a slă­bit forța PO care, odată cu venirea Ewei Kopacz în fruntea guvernului, a intrat în­tr-un proces de redefinire. În ciuda creș­terii macroeconomice constante în toată perioada crizei financiare, guvernul a fost nevoit să ia mai multe măsuri nepopulare. Creșterea în 2012 a vârstei de pensionare la 67 de ani, șomajul ridicat, mai ales în rân­dul tinerilor, exodul lor către Marea Bri­tanie și Germania în căutare de locuri de muncă au generat o stare de ne­mul­țumire în Polonia, bine speculată de PiS. În campania electorală, alți trei factori au asigurat victoria lui A. Duda. În primul rând, strategia de campanie a lui Ko­mo­rowski a fost dezastruoasă. A candidat in­dependent, iar PO s-a limitat la o cam­pa­nie neconvingătoare în marile orașe. Prac­tic, președintele n-a făcut campanie decât între cele două tururi, când era deja prea târziu. N-a ieșit din palat, n-a participat la dezbaterile televizate, iar atunci când a făcut-o, în ultimele zile de campanie, a fost stângaci și neconvingător. A. Duda a avut o campanie foarte bu­nă, în stil american, stră­bătând țara într-un au­to­buz și reușind să mobilizeze electoratul de la sate, ca­to­lic și conservator. În turul al doilea, decisive au fost voturile starului rock Pa­weł Kukiz, care s-a situat pe locul al treilea, cu peste 20%, în pri­mul tur. El mai este cunoscut pentru cân­tecele sale naționaliste și patriotice și pentru participarea la Maidanul de la Kiev. P. Kukiz a adunat voturile de pro­test, mai ales ale tinerilor cu lozinci an­ti­sistem, a criticat PO și pe președintele Ko­morowski, astfel încât nu-i de mirare că peste 60% din cei care l-au votat în pri­mul tur pe starul rock în cel de-al doilea i-au dat voturile lui Duda.

PO contra PiS sau liberali vs. conservatori

Scena politică poloneză este de peste un deceniu teatrul unei competiții între cele două aripi ale fostului sindicat So­li­da­ri­ta­tea grupate în PO, condusă până nu de mult de fostul premier Tusk, și PiS, gru­pa­rea înființată de frații gemeni Kaczyński, în 2001. Conflictul dintre cele două par­tide s-a acutizat odată cu aderarea Po­lo­niei la UE și nici măcar moartea tragică a președintelui Lech Kaczyński la Smolensk, la 10 aprilie 2010, n-a reparat ruptura drep­tei poloneze. PO are o ideologie li­berală, încurajează investițiile străine, iar baza sa electorală se află în marile orașe, fiind votat de cei care au avut de câștigat de pe urma tranziției la economia de piață și a aderării Poloniei la UE. PiS, prin li­derul său Jarosław Kaczyński, cere con­so­lidarea „suveranității naționale“, critică adesea UE, pe care o acuză de biro­cra­ti­zare excesivă, promite măsuri împotriva rețelelor străine de distribuitori care sunt acuzate că falimentează micii comercianți po­lonezi, măsuri împotriva băncilor stră­i­ne, a contractelor de stat încheiate cu ma­rile concerne străine. Unele dintre mă­su­rile propuse de Duda, cum este cea pri­vind anularea creșterii vârstei de pen­sio­nare, sunt calificate drept populiste, iar eco­nomiștii afirmă că ea necesită peste 4 mi­liarde de euro pe an, în condițiile în care deficitul Poloniei din acest an se ri­di­că la 11 miliarde. Majoritatea analiștilor afir­mă că, în politica economică și socială, PiS este de fapt la stânga, militând pentru creșterea rolului statului și protejarea ce­lor care au avut de pierdut de pe urma tranziției și aderării la UE. Asta și explică scăderea până la dispariție a ponderii so­cial-democraților polonezi, al căror can­didat la prezidențiale, Magdalena Ogórek, abia dacă a depășit 2%.

Inaugurarea la 6 august a mandatului pre­zidențial al lui A. Duda va fi urmată de în­ceperea campaniei electorale pentru par­lamentarele din octombrie. Cei mai mulți observatori afirmă că PiS, condus de Ka­czyński, are mari șanse să formeze înainte de Crăciun viitorul guvern, alături de miș­carea lui Kukiz, care s-ar putea clasa pe locul al treilea. Asta va da coerență gu­vernării și va feri Polonia de tensiunile competiției dintre președinte și premier. Însă revenirea lui Jarosław Kaczyński în fotoliul de premier stârnește frisoane în unele capitale.

Washington, Berlin, Moscova, București

Cele mai puține îngrijorări sunt la Wa­shing­ton. Practic, SUA vor putea conta pe Varșovia, ca și până acum. Viitorul pre­ședinte este un proamerican ferm.

Cele mai mari emoții, judecând după to­nul presei germane, sunt la Berlin și Bru­xelles. Angela Merkel n-a uitat dificultățile din relația cu guvernul Jarosław Kaczyń­ski, din perioada 2005-2007, când, prac­tic, relațiile germano-poloneze au fost la cel mai scăzut nivel din istoria recentă. PO și premierul Tusk au început, după câș­tigarea alegerilor în 2007, o politică de apro­piere de Berlin, ceea ce a adus divi­dende Varșoviei: creșterea vizibilității Po­loniei în interiorul UE, o influență mai ma­re în politica externă a UE, mai ales în po­litica față de Rusia. Însă o revenire la linia po­litică a lui Kaczyński, în condițiile în ca­re ar deveni în toamnă premier, s-ar pu­tea solda cu scăderea profilului Poloniei în UE și pierderea capacității de a influența evoluțiile din Ucraina vecină.

Deși PiS este cunoscut pentru atitudinea foarte critică față de Moscova, A. Duda a fost prudent în dezbaterile televizate. De altfel, V.V. Putin l-a și felicitat pe Duda și a exprimat speranța dezvoltării relațiilor bilaterale, cu „respectul reciproc al in­tereselor, ceea ce va consolida se­cu­ri­ta­tea și stabilitatea în Europa“. Aleksei Puș­kov, președintele Comitetului Dumei pen­tru relații externe, a salutat în felul său victoria lui Duda, postând pe Twitter: „Po­lonezii au scăpat de Komorowski. Ura față de Rusia s-a dovedit in­suficientă pentru a învinge în alegeri. Este o lecție pentru colegii lui din țările vecine“. Însă Konstantin Kosaciov, omologul lui Pușkov de la Consiliul Federației, Camera su­pe­ri­oară a Parlamentului, a fost mai rezervat, notând pe Facebook că „alegerea lui Du­da nu promite nimic bun“, dar el rămâne optimist, date fiind declarațiile pozitive privind disponibilitatea colaborării.

Experți ruși intervievați de postul ame­ri­can de radio Svoboda au afirmat că re­venirea la linia politică din 2005-2007 va pune Kremlinul „într-o situație ideală“. Pe de o parte, Polonia „va genera o sea­mă de probleme în interiorul UE din cauza politicii antigermane pe care PiS o duce tradițional“, iar, pe de altă parte, „va produce mult zgomot în relația cu Ru­sia, ceea ce va permite Moscovei să blo­cheze orice contact cu Polonia“, cum a fost în vremea Guvernului Jarosław Ka­czyński. Kremlinul va putea atunci „să refuze să discute cu Varșovia, invocând atitudinea neadecvată a acesteia“.

Parteneriatul stategic România-Polonia a fost relansat de Rusia, odată cu ocuparea și anexarea Crimeei. Una dintre primele vizite ale noului președinte Klaus Iohannis a fost la Varșovia, ceea ce subliniază im­portanța relației României cu Polonia, mai ales în domeniul securității și apărării. În­tâlnirea președinților Komorowski și Io­hannis a inspirat optimism. Acum, însă, tre­­buie răspuns la întrebarea cum ar pu­tea influența noul președinte polonez soarta parteneriatului strategic? Într-un sce­nariu pozitiv, alegerea lui A. Duda, pro­ame­ri­can, critic al Moscovei în tradiția PiS, cu disponibilitatea anunțată în cam­pa­nia elec­torală pentru o implicare și mai ma­re a Po­loniei în Ucraina, ar putea con­duce la con­so­lidarea parteneriatului cu România, sub umbrela Washingtonului. În­tr-un scenariu negativ, la fel de plau­zi­bil, venirea la gu­ver­nare după alegerile par­lamentare a lui Ja­rosław Kaczyński și reluarea liniei po­li­tice din 2005-2007 ar putea înrăutăți re­la­țiile Poloniei cu Ger­mania, context în ca­re, cunoscute fiind sensibilitățile pro­ger­ma­ne ale pre­șe­din­te­lui Iohannis, Bucu­reș­tiul s-ar putea în­depăr­ta de Varșovia. Ma­turitatea clasei po­litice poloneze mă face să cred că viitorul președinte și guvern de la Varșovia nu vor schimba datele relației cu Berlinul și nici nu vor inflama inutil re­lația cu Moscova. La fel de încrezător sunt în capacitatea Ad­ministrației de la Bu­cu­rești de a pune in­teresul național deasupra sensibilităților personale.

Articol aparut in Revista 22