Dincolo de latura sa sordidă, incidentul difuzării peliculei având în centrul său pe fostul prim-ministru Emil Boc se cere privit în contextul impunerii în spaţiul românesc, a unei noi şi pernicioase forme de suveranitate – suveranitatea mediatică. Invocând, invariabil, argumentul interesului public pe care îl apără şi îl exprimă, televiziunile de ştiri au reuşit să impună raţionamentul în acord cu care unica expresie a voinţei naţionale este cea pe care o traduc, la orele de prime time, moderatorii şi invitaţii lor. În acest mod, suveranitatea naţională este confiscată în beneficiul unor operatori de televiziune, iar comunitatea de cetăţeni este redusă la o comunitate de telespectatori. Opinia publică este suma vocilor pe care le regăsim, previzibil, în spaţiul emisiunilor evocate.
Începutul anului 2012 marchează apogeul aceste suveranităţi mediatice. Apropierea campaniei electorale încurajează delirul verbal care descurajează orice tentativă de păstrare a unui rudiment al moderaţiei. Televiziunile funcţionează în baza alianţei ce uneşte pe moderatorii ce-şi abandonează aparenţele de neutralitate şi pe invitaţii ce renunţă, la rândul lor, în cele mai multe dintre cazuri, la prudenţa elementară, preferând să practice o ştiinţă a invectivei atot-ştiutoare.
Ceea ce este eliminat, o dată cu extinderea acestei forme de retorică mediatică, este însuşi nucleul de valori în jurul căruia se organizează , constituţional şi simbolic, republica. De la demnitatea umană la dreptul la viaţă intimă, nimic nu mai are sens în această lume în care patronul de televiziune devine propagandist al propriului partid politic, iar graniţa dintre critica legitimă şi îndemnul la violenţă este ignorată, deliberat. Suveranitatea mediatică pe care o întruchipează , în impunitate, noul tip de moderator- jucător ce populează ecranul contrazice logica constituţională a pluralismului. Cu fiecare moment în care respectul faţă de oponentul politic, indiferent care ar fi identitatea ideologică a acestuia, este călcat în picioare , înlocuit fiind cu imprecaţia, democraţia constituţională este subminată,iar spiritul ei este batjocorit.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât tirania mediatică intră în conflict cu setul de valori pe care legea fundamentală îl priveşte ca esenţial pentru păstrarea libertăţii şi a libertăţilor individuale. Tăcerea sau complicitatea Consiliului Naţional al Audiovizualului nu sunt un detaliu irelevant, ci simptomul unei crize instituţionale profunde. De aproape două decenii, Consiliul este chemat să construiască un drept audio-vizual în acord cu prevederile constituţionale. Absenţa intervenţiilor decise în sprijinul demnităţii umane şi în contra vulgarităţii politice şi trivialităţii dominante este parte din bilanţul unei instituţii care a eşuat în atingerea misiunii sale. Îi revenea Consiliului obligaţia de a distinge între cenzură, ( interzisă constituţional) , pe de o parte, şi apărarea valorilor protejate constituţional, pe de altă parte. Eşecul C. N. A. este eşecul unei întregi strategii constituţionale.
Rezistenţa în faţa suveranităţii mediatice ce pare de neoprit este posibilă doar recurgând la instrumentele, modeste, ale bunului simţ şi ale constituţionalismului. Invocarea , cu încăpăţânare, a demnităţii umane, pluralismului şi moderaţiei pot contracara această contagiune mediatică. În cele din urmă, în pofida resentimentului şi a vulgarităţii agresive, suveranitatea poate fi restituită cetăţenilor, sub semnul libertăţii.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule Stanomir, CNA-ul nu poate avea rolul unui cenzor şi nici al unui educator juridic, in sensul de agent al diseminării acelor valori constituţionale pe care le menţionaţi. Insă opinia publică, in special vocile avizate, pot face acest lucru, prin reacţia fermă de dezavuare şi prin difuzarea unor informaţii cheie, profilactice, atît pentru cetăţeni, cît şi pentru instituţiile statului. Ceea ce avem nevoie, ca cetăţeni oripilaţi şi sătui de avalanşa de istericale, este un mecanism simplu de deconectare, mai exact, de dezabonare, şi reabonare selectivă, tocmai in virtutea acelor valori constituţionale ce garantează alegerea liberă şi conştientă pe o piaţă a informaţiilor. îmi permit să citez aici din Constituţie, art. 135, despre economie:
„(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale”
ca atare, mi se pare că ceea ce ar trebui să facă actualii guvernanţi dacă doresc să păstreze un spaţiu public destinat dialogului politic cît mai salubru, mai civilizat, mai democratic, este să modifice urgent legile audiovizualului in sensul restabilirii libertăţii contractuale prin eliminarea pachetelor prestabilite, nenegociabile şi impuse operatorilor de servicii prin cablu, pentru că problema noastră nu este circoteca in sine, ci faptul că oamenii plătesc pentru ea chiar dacă nu şi-o doresc, practic un bir privat colectat de cablişti in virtutea unor legi proaste ce perpetuează un oligopol in beneficiul unor partide corporatizate. Cel ce doreşte bîlci nonstop nu are decît să plătească individual pentru serviciul deplorabil care i se oferă, şi abia din acel moment in care va plăti fiecare canal in parte va începe să conştientizeze utilitatea sau futilitatea abonării şi implicit să-şi drămuiască mai atent banii, eventual să aibă şi pretenţii ca orice consumator ce plăteşte direct un serviciu.
Precizari necesare:
– Imaginile cu Emil Boc nu au fost difuzate la o televiziune de stiri, ci la una generalista. Daca aveti o problema cu televiziunile de stiri, nu acesta este pretextul pentru a va exprima despre ele. Pe de alta parte, au influenta in acest moment pentru ca insusi Traian Basescu le-a potentat-o inca din 2005. Atunci nu era nimic reprobabil pentru ca il sustineau.
– Tocmai pentru ca televiziunile private au practicile pe care le enumerati, televiziunea publica ar trebui sa fie un exemplu referitor la modul in care ar trebui sa functioneze o televiziune in mod civilizat. Or, aceasta, inca din 2005, a dat tonul in foarte multe lucruri condamnabile.
– CNA nu este o instanta impartiala. Deciziile si sanctiunile pe care le aplica sunt in functie de persoana afectata si de majoritatea politica din cadrul acestei institutii. Si din acest motiv, nu este capabila sa faca ordine in aceasta privinta.
– Aceste observatii trebuia sa le aveti inca din 2005, cand au inceput primele abuzuri, indiferent de optiunile dvs. politice si de cifrele din sondaje.
Ne spui si noua care sunt acele „foarte multe lucruri condamnabile” facute de televiziunea publica? Inafara, bineinteles, de faptul ca nu-l injura nonstop pe „dictator”.
Daca vulgaritatea, mitocania, violenta verbala ar fi exclusiv atribute ale mediei audio-vizuale, sansele de redresare morala a societatii ar fi considerabile. Din pacate, exemple de violenta (nu numai verbala) si badaranie avem de la cele mai inalte niveluri ale executivului si legislativului. Cred ca de la cap trebuie „curatat pestele”.
terminati odata cu moderatorii isterici indiferent de televiziuni ,la urma urmei selectia stirilor ,a profesionalismului ,a mesajului parca se adreseaza unei mase handicapate intelectual de romani sau asa se culeg, produc stirile si comentariile la noi in RO.Fatucile care nici nu stiu sa deschida gura si care umplu micul ecran scoase parca din canale .platite slab pt. ca asta se resimte in cealata parte a telespectatorului ,golite de bun simt ce sa mai zic educatie .renuntati la ac. aparitii sordide
Dacă CNA-ul ar da amenzi mai mari,, poate că televiziunile ar fi mai atente, dar aşa…
Cred ca argumentatia a inceput inainte de definirea riguroasa a termenilor. Dar pentru ca nu sunt eu cel mai in masura sa o fac, am sa ma rezum la cateva consideratii la categoria liber alese. Exista legenda acelui tiran antic care a ales sa traiasca in vazul lumii pentru a inlatura orice speculatie. Povestea este de cand lumea. Pe urma, vremurile moderne au redescoperit cultul corpului gol, este adevarat, daca este modelat dupa canoanele clasice ale frumusetii si vigorii. Ma intreb, cand a fost mai jenanta situatia dlui Boc, cand se ridica complexat pe varfuri in poza de grup sau cand a fost surprins gol in vestiarul unui centru de fitness, altminteri, apreciat ca spatiu public de simtul comun. Se mai spune despre demnitar ca nu are viata personala sau ca cetatenii care ii incredinteaza soarta lor trebuie sa stie totul despre acesta.Pe urma, ar trebui luat in calcul coeficientul de audienta al acestui post care il scoate din categoria ciudateniilor sau destinat unui public deviant. Lasand la o parte explicatia lipsei de cultura la nivelul populatiei romanesti, ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva aceste posturi singura singura supapa unde spiritul public isi defuleaza frustrarile datorate unor guvernari arbitrare, ineficiente, etc., in lipsa unui spatiu civic adecvat, al unui dialog real intre putere si electorat.Cu seninatate.
Interesante opinii venite de la o persoana cu calitatea si competentele dvs . Cred totusi ca este imperios necesar sa fie comentate cateva dintre asertiunile facute :
„ Invocând,invariabil, argumentul interesului public pe care îl apără şi îl exprimă, televiziunile de ştiri au reuşit să impună raţionamentul în acord cu care „unica expresie a voinţei naţionale”(s.n.) este cea pe care o traduc, la orele de prime time, moderatorii şi invitaţii lor.”
Nu scrie nicaieri ca aceasta asertiune trebuie acceptata nici ca litera de lege, si nici cu limba de moarte . Ce inseamna in acest caz „stiri” , ce inseamna „televiziuni de stiri”, cu ce se ocupa acestea din urma, cu drept si in numele cui definesc ele „ interesul public” ? Cetatenii, societatea civila , statul si institutiile lui , oare nu au nici un cuvant de spus ? Desi nu afirmati explicit acest lucru, probabil ca in nici un caz nu puteti accepta un asemenea paralogism prin care in care , in multe cazuri, scandalul , obscenitatea, pornografia si mitocania sunt definite drept … repere si valori sociale. In caz contrar , ar insemna ca dupa aceste „televiziuni de stiri”, „stirile” si ” interesul public „ se reduc la „bombe de presa ”de genul : Sanziana Buruiana si-a dat jos chilotii de faţă cu Buzdugan si Morar – FOTO ( http://www.click.ro/vedete/romanesti/Sanziana-Buruiana-chilotii-Buzdugan-Morar_0_1343865650.html).
Dupa uimitoarea definitie a interesului public respectiv a” vointei nationale” de mai sus , urmeaza un diagnostic sau mai exact o lamentare :
„Tăcerea sau complicitatea Consiliului Naţional al Audiovizualului nu sunt un detaliu irelevant, ci simptomul unei crize instituţionale profunde. De aproape două decenii, Consiliul este chemat să construiască un drept audio-vizual în acord cu prevederile constituţionale.
Absenţa intervenţiilor decise în sprijinul demnităţii umane şi în contra vulgarităţii politice şi trivialităţii dominante este parte din bilanţul unei instituţii care a eşuat în atingerea misiunii sale. Îi revenea Consiliului obligaţia de a distinge între cenzură, ( interzisă constituţional) , pe de o parte, şi apărarea valorilor protejate constituţional, pe de altă parte. Eşecul C. N. A. este eşecul unei întregi strategii constituţionale.”
Cu voia dvs, Constitutia , strategiile constitutionale, legile si institutiile tarii, au fost si sunt facute si aplicate nu de catre … Sanziana, Buzdugan si Morar, ci de catre juristi si experti in drept. Sau nu ?!
In sfarsit, lovitura de gratie este pastrata pentru final . Solutia propusa pentru remedierea situatiei prezentate pare sa aiba legatura mai degraba cu resemnarea, umilinta si smerenia crestina specifica secolului XIX , decat cu o actiune specifica secolului nostru :
„ Rezistenţa în faţa suveranităţii mediatice ce pare de neoprit este posibilă doar recurgând la instrumentele, modeste, ale bunului simţ şi ale constituţionalismului. Invocarea , cu încăpăţânare, a demnităţii umane, pluralismului şi moderaţiei pot contracara această contagiune mediatică. În cele din urmă, în pofida resentimentului şi a vulgarităţii agresive, suveranitatea poate fi restituită cetăţenilor, sub semnul libertăţii.”
Daca dupa fatalitatea celor 22 de ani de „ suveranitate mediatica”, expertii in drept constitutional nu ne pot oferi in acest caz decat solutia „invocarii , cu încăpăţânare, a demnităţii umane, pluralismului şi moderaţiei” , atunci , poate ca e mai bine sa mergem cu totii la biserica unde ne putem ruga impreuna , dar fiecare pentru altceva.