vineri, martie 29, 2024

Syriza şi viitorul luminos al Europei

În fine, după ani de aşteptare, Vasile Ernu,Costi Rogozanu şi colegii de crez comunist de la “ Criticatac” pot fi cu adevărat fericiţi: revoluţia globală împotriva lumii odioase a capitalului este pe cale să prindă contur. O dată cu aceasta, visele de egalitate şi de prosperitate ilimitată sunt mai aproape ca niciodată. Victoria Syriza din Grecia este semnalul istoric aşteptat de decenii. În logică leninistă, ( atât de dragă admiratorilor lui Badiou), criza expune contradicţiile interne ale capitalismului mondial,oferind o nouă şansă de acţiune stângii radicale.


Alexis Tsipras întruchipează profilul acestui nou mesianism populist aflat în căutarea unei identităţi şi a unei respectabilităţi prin guvernare. Opţiunile sale nu au nimic întâmplător-ele sunt modelate de o tradiţie comunistă elenă şi internaţională de la care se revendică. Socializarea sa în mediile comuniste din Grecia este doar o parte din parcursul său de educaţie. Tsipras este îndatorat nu atât dogmatismului brejnevist, cât energiei destructive guevariste. Pasiunea pentru Guevara ( împărtăşită cu un alt socialist european, Victor Ponta) este blazonul de nobleţe asumat de autenticii radicali. Aventura, iar nu încremenirea, pare să fie crezul noului populism grec.

Asemeni lui Guevara, Tsipras pare să fi indiferent la logica pieţei şi a ordinii capitaliste.Conduita sa este afină conduitei iresponsabile şi anti-occidentale a conducătorilor din lumea a treia a epocii “Războiului Rece”. Tsipras s-ar fi simţit comfortabil în compania preşedinţilor din Angola, Mozambic ori Etiopia, după cum ar fi înţeles curajul egalitar al lui Patrice Lumumba sau Thomas Sankara. Dacă s-ar fi născut în deceniile în care terorismul urban era un fenomen global, alegerile sale ar fi fost uşor de anticipat. În lupta împotriva opresiunii, bombele pot fi un aliat util.

Felicitarile venite din partea lui Putin nu sunt întâmplătoare. De la extrema stângă la extrema dreaptă, Rusia are o panoplie de aliaţi definiţi de ostilitatea faţă de Statele Unite, dar şi faţă de proiectul european. O dată cu victoria din Grecia, Rusia lui Putin câştigă un avanpost balcanic, după ce Viktor Orban i-a acordat beneficiile unei baze de acţiune central-europene. Solidaritatea marginalilor populişti în lumea de astăzi este un factor care nu poate fi subestimat.

Şi poate că eroarea fundamentală este aceea de a a judeca obiectivele noii coaliţii de extremă dreaptă/ extremă stângă de la Atena în termenii unei moderaţii pragmatice. Charisma populistă se întemeiază, invariabil, pe sfidarea limitelor burgheze. Identificarea unui inamic ( în cazul de faţă troica ce administrează datoria greacă) este primul pas. Lupta fără împăcare împotriva exploatării este alternativa naturală. Regimurile revoluţionare pot suspenda regulile bunului- simţ şi al echilibrului, cu preţul suferinţelor şi al izolării. Cazul Venezuelei sub preşedintele Maduro poate servi ca un îndrumar lui Alexis Tsipras.

S-a vorbit, în aceste zile, despre viitorul euro şi despre stabilitatea pieţelor financiare. Dar miza acestui ianuarie încărcat de provocări, de la atentatele de la Paris la victoria Syriza, este supravieţuirea unei anumite idei despre Europa. Ofensiva lui Putin în Ucraina, radicalizarea jihadistă din Occident şi efectul de contaminare populist,iată trei simptome ale unui rău cu care confruntarea nu mai poate fi evitată. Dezordinea populistă nu face decât să accentueze turbulenţa socială. Fragmentarea Europei, popularea ei cu aliaţi ai imperialismului rus,resurecţia unor demoni ai stângii sau dreptei radicale, sunt tot atâtea semne ale unei patologii politice globale.

Triumful Syriza din Grecia nu este un accident local, ci parte din avansul unei formule politice hrănite de iresponsabilitate, delir demagogic şi egalitarism destructiv. Alexis Tsipras poate fi doar unul dintre chipurile Europei viitoare.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. N-aș fi atât de pesimist. Votanții acestei mișcări o fac din interese strict materiale, nu ideologice. Dacă va exista ceva bunăstare nu vor mai vota astfel de mișcări.

    Pe de altă partea averismentul este binevenit, nu trebuie să ne urcăm pe o ureche. Mai ales polticienii, aș spune. Reforma statului trebuie să fie reluată și să continue la foc continuu.

    gânduri bune,

  2. Scenariu apocaliptic dar destul de fezabil. Tartarot este tarul Rusiei iar dracii sunt raspanditi deja, p-aci pe langa noi:Ungaria, Turcia, Grecia. La asta se adaoga elanul fundamentalist musliman dar care are si el o radacina prinsa la Moscova. Ajungem din nou la vorbele lui Reagan:Rusia este un imperiu al raului.Ideile astea egalitariste vin din lipsa sistemului ce-l credeam sucombat. Ele trebuiau intr-un fel sa se exprime si si-au gasit oameni. Va inchipuiti ce ar fi fost daca la noi castiga Ponta, alt drac?Conclavul de diavoli ar fi avut un sprijin si mai mare.Nci acum pericolul nu este prea departe. Hai sa mergem cu scenariul mai departe: daca PNL nu-l termina pe gevaristul nostru, peste cam sase luni vom asista la o suspendare a neamtului, alegeri, si, pe fundalul comunismului victorios din jur vom fi si noi in vatra iadului. Aferim!

    • Nu e aşa de simplu. Imperiul răului cu tot ce presupune el (inclusiv ideologizarea educației şi a mediului social) e un efect, nu o cauză.

      Fiindcă largi categorii sociale aveau nevoie de asta, de o organizaţie care să le impună o filozofie de viaţă conservatoare. Nu conta prea mult că şeful se numea Preşedinte comunist sau Patriarh ortodox, sau autocratul Putin, important era ca ideile despre viaţă să fie în linii mari aceleaşi.

      Limbajul (co)mu(n)iştilor cu „dacă ar veni Ceauşe… Vlad Ţepeş” e suspect de asemănător cu al maniacilor religioşi de la Tanacu.

      Aceleaşi categorii sociale, dacă sunt lăsate de capul lor, fiindcă moare Putin, pică din funcţie Orban sau din alte motive, s-ar putea să facă precum minerii din 1990 sau musulmanii de la Charlie Hebdo din 2015.

  3. 1.Analiza politica in lipsa componentei economice, este un cistig definitiv si ,,incorigibil” al analistilor politici din Romania.
    Nu intereseaza cauzele economice ale disolutiei UE, de altfel fireasca si fara apel, cita vreme nu este o adevarata uniune economica, ci doar un simulacru economic care se autointituleaza astfel.Cum pot fi gasite solutii economice corective, la aceasta situatie?
    2.Ce beneficii are Romania de pe urma integrarii, decit lipsa a 5 milioane de locuri de munca, deoarece UE nu planifica, nu construieste si nu realizeaza proiecte eonomice concrete, intre Romania si multinationale ori firmele vestice?
    3.Cum de Grecia , membra a UE a putut acumula datorii interne si externe, restituibile in 2-3 generatii, fara ca guvernul sa fi fost monitorizat cum merge cu economia si finantele”?Mai este de mirare, ca situatia populatiei este grava si reactia este extrema contra integrarii, ori cel putin, contra saraciei, pe care a produs-o ?
    4.Odata cu integrarea, statul roman a scapat de orice responsabilitate pentru saracia si lipsa de locuri de munca, pentru statutul de muritor de foame, al omului fara loc de munca, a celui cu pensie modica ori fara pensie peste 30-40 de ani.Astfel, dupa 25 de ani de capitalism si 7 de la integrare, populatia a ajuns sa considere ca era mai bine pe vremea comunismului!
    5.Statul scapat de responsabilitati economice, transferate pe seama UE nu mai este functional in directia ,,dezvoltarii economice”, cita vreme UE nu-i impune si nu-i pune la dispozitie instrumentele si resursele in acest scop.
    Beneficiile integrarii ramin pentru tarile dezvoltate economic si industrial, care absorb si utilizeaza toate resursele umane, materiale si financiare existente, pe cind tarile inapoiate industrial decad economic, in loc sa ajunga din urma tarile dezvoltate.
    6.Acest proces incipient de disolutie, a unei uniuni teoretice, se radicalizeaza pe masura ce proiectele de ,,reconstructie economica si industriala” sint ignorate de Guvern (acolo unde ele exista) si nu pot folosi intregii Uniuni.
    Cu povestile despre liberalism si unitate economica, fara proiecte de ajungere din urma a tarilor dezvoltate de catre ,,flancul sudic”, nu pot fi dezvoltate economic tarile ca Romania, care afiseaza cresteri economice extraordinare, de 2 la suta pe an(!), care practic apartin intreprinderilor industriale si comerciale straine, de care romanul beneficiaza numai cu un salariu minim pe economie! Aceasta afisare pompieristica se produce pe fondul unei caderi industrial abrupte, in urma a 7 ani de lipsa a investitiilor in acest domeniu.
    7.Probabil ca in lipsa stergerii datoriilor (de neconceput pentru UE si creditori), pentru Grecia este mai rentabil sa iasa din UE si sa ramina pe cont propriu, asa cum era inainte, indiferent de dificultatile intimpinate initial pe acest parcurs .
    Acestea nu pot fi mai grave, decit actuala indatorare si austeritate pe parcursul a doua generatii, pentru intrega populatie a tarii!.

    • Domnule Eugen Căliman
      Nu pot fi decât total de acord cu dvs.
      Aștept cu nerăbdare momentul în care se recunoaște deschis supremația Economicului asupra doctrinelor politice.

      • Sa admitem ca Grecia iese din UE si nu-si mai plateste datoriile. Cine va fi apoi suficient de nebun sa imprumute Grecia? Sa finanteze generoasele programe sociale ale lui Tsipras?
        De-aia Tsipras nu vrea sa iasa din UE si nici din zona Euro. Aici e vorba de obraznicie: Grecia nu-si va plati datoriile, dar va cere alte imprumuturi de la BCE. Pe care iarasi va refuza sa le plateasca!

    • Argumentul tau: ” populatia a ajuns sa considere ca era mai bine pe vremea comunismului” este o perceptie gresita, statisticile demonstreaza contrariul. Si pe langa e un argument de calitate zero.
      Reapare tematica cum ca statul trebuie sa garanteze bunastarea populatiei. Tu esti adeptul economiei controlate. Dar nu intelegi ca o economie controlata e foarte vulnerabila si nefunctionabila. Uite exemplul Rusiei. Adevarata economie reflecta interesele individului atat timp cat nevoile de baza sunt indeplinite pentru toata populatia. Grija statului este confere minimul de confort si supravietuire. Dupa aia trebuie interesele individului sa primeze. Daca vrei sa iti ajuti semeni largeste-ti orizonturile. Incearca sa angajezi pe cineva, sa creezi ceva. Nu spera sa-ti dea statul, in ghilimele sa iti spuna ce sa faci.

  4. Mai intotdeauna vulgul a respins, cateodata extrem de violent, interpretarile si gestiunile care tineau cont de complexitatea realitatii societale.
    Politicienii au invatat repede sa isi adapteze discursul la cererea de reductionism si maniheism, au elaborat chiar tehnici de comunicare, pentru a-si „convinge” potentialii alegatori ca alesii „au inteles” si „stiu ce au de facut” pentru ca viata sa fie simpla si frumoasa pentru absolut toata lumea (mai putin „inamicii”, desigur, aia par sa fie si ei o necesitate pentru ca lumea sa fie perfecta).
    Traditia discursului „populist” si antiintelectual e una milenara, cetateanul (sau subiectul regal) „normal” si „normat” nu prea ii place pe „desteptii” care vin cu explicatii complicate si cu teorii greu de priceput. Intotdeauna unul care crapa capul „inamicilor” cu ghioaga, numit „razboinic” a fost si ramane mai popular decat unul care negociaza compromisuri intru pace.

    Tsipras e un populist, e unul care simplifica grotesc lucrurile si spune grecilor ca el si amicii sai stiu ce au de facut ca totul sa se rezolve miraculos si Grecia sa fie din nou mandra de ce o fi crezand ea ca ar trebui sa fie propria imagine.
    Tsipras e si un razboinic, pentru ca ameninta, asmute multimea pe strazi si cauta confruntarea, violenta in limbaj, cu cei deja identificati ca „inamici” (Germania, Merkel, FMI, UE, aia care le-au dat bani grecilor de salarii si acum ii cer inapoi, capitalismul, etc, etc..).

    Pe langa el, premierul conservator apare ca un negociator, unul care face compromisuri cu „inamicii”, unul care vine si spune ca exista o complexitate a problemei datoriei, ca raspunsurile trebuie cumpanite, planurile trebuiesc administrate cu atentie la fiecare componenta a societatii elene. Si pentru ca are si rezultate foarte bune (buget la echilibru, stoparea indatorarii, modesta crestere economica), se gasesc destui sa il aprecieze.
    Dar multimea vrea „razboi”, vrea „confruntare” cu inamicul euro-german (Merkel e Basescu pentru greci, iata o simplificare demna de „analize” la Antena3), vrea sa fie totul reglat maine pana la pranz.

    Si din pacate, peste tot in Europa e cam la fel, sigur, cu intensitati diferite, dar cu aceeasi sete de a vedea simplificata la extrem complexitatea interactiunilor societatii „mondializate”.
    Cum partidele traditionale explica intr-un limbaj handicapat de „corectitudine politica” ca nu se poate, vulgul exasperat este inevitabil atras de populisti si demagogi aparuti la extremele spectrului politic.

    Ecolo-socialo-comunisto-altermondialisti-anticapitalisti formeaza deja aliante eterogene agregate „by default” (Syriza in Grecia, Podemos in Spania, Front de Gauche in Franta), iar suveranisti-nationalisti-antiimigrationisti-antiislamici formeaza partide deja puternice in UK (UKIP), Franta (Front National), Elvetia (UDC), Danemarca (Partidul Poporului Danez), Suedia (Democratii Suedezi), Olanda si in alte state din UE.

    Actiunile jihadiste vin din aceeasi nevoie a simplificarii complexitatii ideologice religioase, dusa pana la absurdul proclamarii unor legi medievale si in dispretul vietii celor din jur.
    Actiunile lui Putin, un razboinic antrenat la scoala KGB-ului, se inscriu in acelasi trend, de a oferi un raspuns simplu si direct, violent, la complexitatea evolutiei Rusiei si a raporturilor acesteia cu Occidentul. Iar vulgul rus e incantat, nu are habar si nici nu-i pasa de consecintele pe termen lung.

    O societate care isi invata copiii si tinerii sa fie responsabili, ii invata ca umanitatea e in interactiune complexa cu planeta si cu noosfera, ca nodurile gordiene nu pot fi taiate oricand si de catre oricine, ca realitatea poate fi divergent interpretata si ca asta e o sansa si nu un obstacol, ca deciziile importante din viata personala si sociala trebuiesc luate tinand cont de o perspectiva mai mare decat ziua urmatoare, e o societate care va fi obligata sa dezbata mai mult si sa se adapteze mai des, dar in schimb va suferi mult mai putin pe termen lung, va evita multe atrocitati, prabusiri economice si razboaie.

    Europa lui Tsipras, Melenchon, Le Pen sau Farage, a lui Putin si a jihadistilor nascuti in Occident, e pe cale sa abandoneze efortul intelectual si inteligenta compromisului (daca le-a avut si practicat vreodata), e grabita sa simplifice mecanisme sociale si economice delicate, e gata sa se arunce in „batalii”, „recuceriri” si „jihad”, racneste pe strazi si trage cu arme, amnezica la catastrofele reductionismelor trecute, comuniste si fasciste.

  5. Dar UE nu are nici o contributie la ce se intimpla ? Comunismul est-european a fost rau , l-am inlaturat si cladim in locu lui un capitalism ce ni s-a prezentat a fi Gradina Domnului . Si ce avem dupa inca 25 de ani trecuti din viata noastra ? Colonialism , somaj , marginalizare , datorii cit pentru 3 generatii , presedinte neamt protestant , perspective pentru cedare de suveranitate , stat minimal , austeritate pentru cei multi defavorizati de societate capitalista cu taieri de salarii si pensii, inchiderea 3000 de scoli si 70 de spitale cu care ne-a blagoslovit regimul crestin-democrat sub protectia PPE , adica capitalism de jungla . Pai e bine , va intreb ? Iata de ce cred in social -lieralismul promovat de guvernul Ponta , in politica acestuia de solidaritate sociala , in respingerea austeritatii lipsite de umanitarism . Iata de ce apreciez victoria Syriza !

    • Ar avea sens cu o singură condiţie:

      Să fie adevărată teoria post-2006 a Antenelor şi a comentacilor lor (o teorie pe care nicio grupare politică serioasă din afara României nu o crede, nici măcar ai lui Putin) care spune că vesticii au înlăturat comunismul printr-o acţiune directă (ca să poată acapara ei ceea ce stăpâneau comuniştii).

      Ori UE nu a avut nicio contribuţie fiindcă în 1989 nu exista UE, ci doar CEE, nu a avut loc o agresiune directă asupra unui stat estic (nici acte de violenţă, nici sabotaj, nici încăierare la graniţă ca în Coreea, nici război economic, nici embargou ca în Cuba), cei care au înlăturat comunismul erau băştinaşi, polonezi, cehi, unguri, români, ruşi, iar deţinătorii puterii după aceea au fost tot băştinaşi crescuţi în comunism.

      Fiindcă nici Iliescu, nici Voiculescu, nici Băsescu, nici Ciorbea, nici Năstase, nici Radu Vasile, niciunul dintre ei nu era „străin venit să facă colonialism”.

    • Faptul de a insinua ca nu e bine ca
      in functia de presedinte sa fie ales un cetatean roman
      care are alta etnie si alta religie decat va convine dvs va
      descalifica. La fel si propaganda politica pe care o incercati,
      mai e pana la alegeri..

    • @Daniela Zamfir. Cu tot respectul, va incadrati perfect in publicul tinta al unui Syriza romanesc. Comentez punctual:
      Capitalism gradina Domnului: a fost entuziasmul initial al unui popor complet needucat sa traiasca intr-o societate libera, avand ca bagaj politic doar indoctrinarea comunista, ceea ce echivaleaza cu un handicap. Vorba lui Winston Churchill (citez aproximativ): capitalismul este cea mai proasta forma de societate cu exceptia tuturor celorlalte. Daca dvs sperati intr-o gradina a Domnului va anunt ca nu exista. Exista munca si initiativa fiecaruia care se pot afirma liber doar in capitalism.
      Colonialism, somaj: este colonialismul unei clase politice parazitare perfect autohtone, care va vinde iluzia unei „gradini a Domnului” de fiecare data la alegeri dvs si altora care asteapta un Mesia care nu mai vine. Nu mai cautati cauza relelor in exterior, ea este foarte domestica.
      Presedinte neamt protestant: lasand la o parte xenofobia dvs, va reamintesc ca modernizarea acestei tari a inceput cu un rege neamt protestant, auds pe tron de boieri ortodocsi care au avut revelatia faptului ca era cea mai buna solutie de a pune capat unui sistem de conducere care a mentinut aceasta tara in inapoiere.
      Social-liberalismul guvernului Ponta: dvs asteptati un Mesia care sa faca sa curga lapte si miere, sa dea pensii si salarii, sa aduca „Gradina Domnului”. Nu asteptati ce nu va va da nimeni niciodata. Daca mai aveti suficienti ani in fata pana la pensie, votati cu cei care va iau mai putini bani din buzunar si care va ingradesc cat mai putin munca dvs. Daca nu, lasati-i pe cei mai tineri sa aiba aceasta sansa.
      In plus, daca aveti curiozitatea, va sugerez sa va formati cultura politica din alte surse decat ziare si televizor, mai fiabile, niste carti scrise de autori cu credibilitate profesionala. E mult mai benefic decat sa inghititi pe nemestecate niste clisee de televizor.

  6. Syriza nu este extrema stanga,este doar stanga reala.Neoliberalismul,austeritatea si capitalismul desantat si-au spus cuvantul in Europa si ne-a ajuns.A venit si vrenea stangii.Spania se pregateste,apoi restup Europei.Romania va veni mai la urm(,caci nu-i asa ?) noi suntem campioni la anticomunism :)

    • Domnule Zamfir, aveti probleme sa intelegeti lumea in care traiti. Ce legatura are austeritatea cu capitalismul ? din cate stiu eu austeritatea exista din plin si in comunism, restrictii alimentare, la curent, gaz, benzina etc.

      Din cate stiu in europa partidele de stanga au fost campioane la indatorare, dupa plecarea partidului socialist spaniol de la guvernare s-a vazut ca mai avea un 2% de deficit ascuns in plus, asta insamnd 20 de miliarde de euro, lasand sa stranga cureaua si mai mult conservatorii abia veniti la putere, ca apoi sa aibe motiv sa tipe din opozitie.

      La noi PSD-ul cu Tariceanu au marit iresponsabil pensiile cu 43 %, apoi au tipat ca Boc vrea sa le taie.

      Risipa a fost politica partidelor de stanga si a sindicatelor parazitare.

  7. E relativ simplu. In cele doua sisteme (socialism, capitalism) se face altfel distributia bogatiei comune, si anume (asa cum au constatat cei care au locuit in ambele sisteme – si nu cei care le-au vazut in concediu):

    Socialism:
    – ruling class (10%) are avantajul unei vieti bune si a continuitatii previzibile (locuinta de servici, masina de servici, avantaje colaterale gen delegatii in strainatate, folosirea locurilor de protocol in interes privat samd.) si a transmiterii unei bune parti a „apartenentei la casa conducatoare” urmasilor, prietenilor, amantelor, samd.
    – restul traiesc relativ la acelasi nivel dpdv material – adica le sunt indeplinite nevoile primare si, daca merge bine treaba, secundare
    – nu exista saracie lucie, cel putin nu evidenta si nu discutata deschis in mass-media
    – sistemul este previzibil, caderile nu sunt bruste si cand se intampla ii afecteaza pe majoritatea la fel, sau cel putin proportional.

    Capitalism:
    – 10% din oameni controleaza 50% sau mai mult din bogatia totala
    – autoritatile si bogatii fac un fel de parteneriat, multi schimband taberele la intervale periodice, iar ca % din populatie autoritatile (angajati la stat, ONG-uri, etc.) ating aproximativ 20% din populatia totala
    – aproximativ 50% (cand treaba merge bine economic) constituie patura mijlocie, care o duce ceva mai bine decat „majoritatea” din socialism, dar care platesc pretul incertitudinii evolutiei lucrurilor (de exemplu acum clasa medie are de suferit cam peste tot in lumea civilizata)
    – aproximativ 20% sunt „sub pragul de saracie”, ei neavand nicio sansa reala de a schimba tabara. Cei 20% (saracii) sunt carnea de tun cu care cei 10% (proprietarii)+20% (clasa conducatoare) ii sperie pe cei 50% (clasa medie) – respectiv „vedeti-va de treaba, munciti, respectati legea, altfel ajungeti in bottom 20%”. Tot cei din patura de jos sunt folositi pentru calibrarea economica (salariu minim, preturi la alimente de baza, controlul inflatiei s.a.)

    Si exista si modele hibride, precum Romania, unde schimbarea de la socialism la capitalism s-a petrecut rapid si necontrolat, si unde dezechilibrele sunt mari si se maresc in continuare.

    Dar e simplu de inteles de ce unele societati accepta mult mai usor un model decat pe celalalt.

    • Singura problema:
      ” restul traiesc relativ la acelasi nivel dpdv material – adica le sunt indeplinite nevoile primare si, daca merge bine treaba, secundare
      – nu exista saracie lucie, cel putin nu evidenta si nu discutata deschis in mass-media”

      e de fapt

      restul traiesc relativ la acelasi nivel dpdv material, care insa e ste egal saracie lucie in sistemul alternaltiv

  8. 1.Daca putem vorbi de ,,oroarea de complexitate”, atunci aceasta trasatura apartine fara indoiala UE, uniune formala, ,,non-economica”, in care ,,simplitatea” asocierii presupune ca foloasele sa apartina numai tarilor dezvoltate.
    Este ceva extrem de ,,complex” si solicitant, ca UE sa analizeze punctual, nevoile si posibilitatile de cooperare economica concreta, adica de ,,articulare” in afaceri a firmei x din Germania cu firma a din tara Y, incit sa rezulte un proiect concret, sa zicem de constructie a unei fabrici de componente, pentru firma x.
    Paradoxul INTEGRARII, este ca tarile dezvoltate din UE nu au interesul de a dezvolta tara Y, ci de a beneficia de lucratorii sai in intreprinderi sau servicii, iar tara Y sa ramina piata de desfacere pentru SUPERMARKETURILE din tara dezvoltata economic,care astfel, mai creaza citeva locuri de munca, in care produce marfurile desfacute in tara Y.
    In acest mod, rezultatul muncii din tara Y, pleaca in tara dezvoltata care are supermarketuri, iar la fel pleaca si de la intreprinderile straine de aici!
    2.Daca putem vorbi de ,,simplitatea” Syrizei, este ca e nu este compusa din personane cu expertiza in domeniul ,,DEZVOLTARII ECONOMICE”, incit sa fi propus un proiect economic national, prin care sa se ,,egalizeze” avantajele tarilor dezvoltate cu cele pe post de ,,colonii” moderne, cum este si Grecia.
    3.Un astfel de ,,proiect national” (al Greciei),ar presupune asumarea politica a unei cresteri economice anuale de 5-7 la suta de catre guvernul Syriza, solicitarea si obtinerea unui ajutor de dezvoltare de 25- 30 miliarde de Euro anual, nerestituibili.
    Syriza ar trebu sa aiba si un proiect de aducere a competitivitatii economice a Greciei, catre indicele 30(de la actualul indice 80,dezastruos) cit si tehnici de accelerare a dezvoltarii industriale.
    In lipsa unui astfel de proiect, care sa faca capabila Grecia sa absoarba cele 25 de miliarde si sa iasa din criza in citiva ani (ca urmare a unui decolaj economic major), Syriza are un proiect simplu:nu mai returnam banii imprumutati de la FMI si UE, fiindca nu ne-a ajutat cu nimic dezvoltarea, ci numai indatorarea pe 60 de ani!
    Cu siguranta, ca un proiect de felul celui schitat, este mai complex decit permite spatiul pentru prezentare, dar el exista in Romania si este valabil si pentru Grecia.
    Dar UE n-a construit, n-a solicitat si nu este interesata de astfel de proiecte, care dezvoltind tarile flancului sudic, ar lasa fara angajati (comunitari) de elita, firmele din Germania sau Franta!(D-l Ponta. mai précis consilierii dumnealui nici nu vor un astfel de proiect, desi le-am oferit.D-l Ponta este pilot si jurist, iar nu politician-tehnocrat, care sa fi solicitat public proiecte de iesire din criza, incit consilierii ,,decid”!).
    Asa cum spune d-l Stefan Bragarea, ,,a sosit momentul de a se recunoaste deschis, suprematia economicului, asupra doctrinelor politice”, fie ele si ale UE!
    4. Cita vreme intelighentia economica din UE nu intelege contradictia dintre uniunea formala economica si dezechilibrul de avantaje (si modul de eliminarea a acestuia), dintre tarile dezvoltate si tarile inapoiate industrial, ce vina are vulgul, populismul, etc. pentru ca refuza stagnarea sau reculul economic al tarilor ,,folosite” pentru satisfacerea nevoilor de lucratori ai tarilor bogate, ca refuza acapararea averii nationale de firmele straine, care ,,imbogatesc” tot tarile bogate?
    Nu sint in nici un caz partizanul extremelor de stinga sa dreapta, dar din pacate, ele sint cele care profita politic de orice inegalitate sau nedreptate, care se face din inconstienta sau dezinteres de catre Ue, tarilor slab dezvoltate economic.Probabil ca acest lucru va fi inteles de abia dupa dezintegrarea UE, daca nu va fi inteles imediat, sub presiunea ,,factorului profund destabilizant:Grecia/Syriza!
    Nici nu trebuie sa privim la Grecia, fiindca Romania nu sta cu nimic mai bine…economic.

    • @Caliman Eugen: sunt de accord ca de actuala conjunctura profita partidele extremiste iar aici e mult de discutat de ce. In rest, ma simt nevoit sa combat abordarea „conspirationista” privind supermarketurile etc.
      1. UE nu are interesul de a dezvolta tara Y (e.g. Romania): ce spuneti de fondurile puse la dispozitie de UE, care, folosite, ar reprezenta o buna parte din PIB? Absorbtia lor extreme de redusa este rezultatul eficacitatii birocratilor romani, nu al „colonialistilor” din tarile de „elita”. Apropo de asta, auzeam la un moment dat ca se cer „comisioane” de 30% la proiectele cu finantare europeana. Vedeti prin contrast exemplul Poloniei.
      2. Rezultatul muncii din tara Y „pleaca” in tara dezvoltata: daca „a plecat” o suma de bani pentru produsele presupuse de import, alta suma „a intrat” pentru alte produse, pentru ca vorbim de un SCHIMB, deci cu doua parti. Presupun ca sunteti de accord ca noi nu avem pe la casele noastre imprimante de EUR si USD. Deficitul sau excedentul commercial si al balantei de plati sunt rezultatul altor factori. Deci enuntati o teorie complet FALSA. Va sugerez sa reflectati, este important pentru dezvoltarea economica (sic!).
      3. Competitivitatea romaneasca se reflecta in ceea ce producem si este rezultatul unui cadru socio-politico-institutional in care actioneaza libera initiative private. Doar aceasta produce valoare in societate, aparatul de stat este doar „support function”. Daca asteptati ca politicieni cu CV-uri incerte si legaturi dubioase cu interlopi, si care umplu listele DNA-ului sa defineasca un astfel de cadru performant care sa stimuleze productia si inovatia, veti fi profund dezamagit.
      4. Termenul de „proiect national” suna foarte frumos, dar extreme de vag si utopic. De la „toti uniti in jurul partidului” ajungem la „toti uniti in jurul proiectului”. Nu exista asa ceva. Poate exista doar un cadru institutional care sa permita initiative.
      5. Uitati de chestia cu „coloniile” din sud si „elitele din nord” si mai studiati putin problema. Proiectul monedei unice a ieftinit creditul pentru niste tari precum Grecia, Italia sau Spania care in mod istoric au avut decalaje majore fata de cele de „elita”. Tarile de „elita” au imprumutat din credibilitatea lor „coloniilor”, care, odata ce s-au vazut la borcanul cu miere, au dat in stanga si in dreapta prietenilor si au creat iluzia electoratului ca aceasta situatie este normala si durabila. Acum, cand a venit scadenta, ele tipa din gura de sarpe sa fie salvate in numele „solidaritatii”. A te limita la cat ti-e plapuma este un concept de bun simt care a fost uitat in isteria discursului anti-austeritate.
      6. Ca moneda unica a venit premature, inclin sa fiu de accord.
      7. vulgul are vina de a astepta sa primeasca prin „redistribuire” din munca altora, abdicand de la responsabilitatile individuale, si este o vina istorica, ce s-a intors deja impotriva sa.
      Pentru mai multa documentare va sugerez:

      http://mises.org/library/economics-one-lesson

  9. Cam toata lumea „buna” de la Berlin si Bruxelles e de acord ca Grecia a ajuns unde a ajuns din cauza celor doua partide care au guvernat-o alternativ si au generat coruptie la scara mare, ineficienta economica si, in final, faliment. Iar acum inteleg ca grecii ar fi trebuit sa voteze tot unul din aceste doua partide. Bizara optica.

    In ce anume e Syriza „stanga radicala”? Vrea nationalizarea proprietatii private, desfiintarea capitalismului, economie planificata? Nu vrea nici macar iesirea din Euro. Le spune grecilor ce cred si ei, si anume ca nu e ok ca amaratul de rand sa ajunga la cantina saracilor pentru ca varful piramidei sa bifeze austeritate pa Bruxelles – pe spinarea bazei. Grecia a ajuns la capat, Orice continuare a politicilor de pana acum ar fi iresponsabila si criminala. Nu poti intinde coarda decat pana la un punct, apoi se rupe. Nu poti arunca o tara intreaga in saracie si lipsa de perspective si sa crezi ca asa va merge la infinit.

    • De acord cu Dv. Sunt cateva aspecte aproape bizare legate de Grecia. Cele doua partide au dus tara in ruina, cu toate astea „analistii seriosi” si „elita politica” ii prefera lui Tsipras. Si ar mai fi ceva care mi se pare ciudat! Faptul ca datoriile Greciei, datorii facute la banci, fonduri si investori privati, au ajuns sa fie „socializate”, adica au ajuns din datorii catre banci, etc. in datorii catre alte celelalte tari din UE. Foarte simplu formulat, bancile, investorii, au primit cel putin o parte din bani inapoi, si au lasat restul datoriilor sa fie garantate de UE. Frumos, ca sa zic asa! ;)

  10. „Triumful Syriza din Grecia nu este un accident local, ci parte din avansul unei formule politice hrănite de iresponsabilitate, delir demagogic şi egalitarism destructiv.” – de acord cu prima parte a afirmatiei. Apoi, lipseste…esentialul!
    CINE a fost primul si principalul „iresponsabil”, cine a deschis cutia Pandorei?
    Inteleg ca e mai simplu de analizat consecinte si, accesoriu, de desemnat „tapii ispasitori de serviciu”, doar ca nu este nici concludent, nici constructiv, ci doar, eventual, „political correct” (cu toate hibele pe care expresia le implica…si de care, aparent, oamenii s-au saturat!).
    Poate ca, dand raspunsurile corecte cu privire la originea reala a problemelor, putem intrevedea si solutiile care se adapteaza rezolvarii lor!?

  11. domnule stanomir, felul in care intelegi democratia e infricosator. pt ca ai un loc la o tribuna. si sigur reprezinti o categorie mai mare de oameni.
    un partid cu un program economic, politic si social a fost votat democratic de populatia unei tari. dumneata vezi in schimb teroristi si bombe. asa se ajunge la genul de interventionism american care a mutilat Chile, spre exemplu.
    deja nu mai e o dezbatere pe idei aici, ci dpdv legal o incitare la ura fata de cei cu viziuni societale diferite de ale dumitale. e grav, zic.

    • Ie clar ca dv. , spre deosebire de domnul Stanomir , sunteti un intelectual autentic – care e , intotdeauna , ” de stanga ” – si om de bine .
      Sunt sigur ca intelegeti ce mari asteptari avem acum de la dv. , dupe ce ati lamurit – atat de stralucit – cum sta lucrurile dpdv legal ( chiar daca
      suntem constienti ca actiunea nu este niciodata usoara pentru intelectualii autentici – pen’ca ei e , inainte de toate , ca si dv. , mari ganditori ) .
      Da’ io sper ca scrierea unui denunt penal pentru ” incitare la ura ” nu v-ar obosi chiar atat de tare incat sa fim privati – in viitor – de remarcabilele dv. judecati de valoare ( ceea ce , evident , ar fi o pierdere insuportabila ) .

    • Domnule Dragnea,
      Ignoranta dumitale in materie de democratie, ca sa nu vorbesc de politica in general, este debordanta. La fel si tupeul cu care va etalati ineptiile.

  12. Stimate,
    d-le Marian Grigore,
    1.Concluziile din comentariu reflecta situatia de pe ,,terenul” flancului sudic, pe are incerc sa o explic prin lipsa de proiecte economice ale UE, care sa articuleze economic tarile acestea, cu firmele din tarile dezvoltate, pentru a produce ,,dezvoltare industriala si agricola”.De ce, uzina Renault II s-a facut in Maroc,in loc de Romania?Fiindca era nevoie de studii si o pregatirea majora a unui proiect comun, UE – Romania, pentru care UE nu are expertiza, institutiile necesare si nici statutul de ,,uniune economica”, care sa o oblige, la astfel de demersuri cu membrii sai!Din aceasta cauza, firmele fac investitii unde apuca, pina cind UE nu creaza impreuna cu tarile potentiale – zone de investitii, conditii cerute de investitori.
    Defectul transformarii banilor in intreprinderi nu este nou, el existind inca dupa razboi, cind FMI, BERD si BM au risipit miliarde pe indatorare, iar nu pe ,,dezvoltare”.
    Dezechilibrul intre ceeace dam UE si primim, nici nu mai are nevoie de sustinerea cuiva, el fiind reflectat de starea economica a Romaniei.
    Alocarea de resurse financiare pentru tari lipsite de ,,economie nationala”, de logistica economica si industriala, lipsite de proiecte concrete – in lipsa unui ,,proiect national” – nici nu mai trebuie considerate efort de dezvoltare, banii cheltuindu-se anapoda, fara evaluari de contributie la dezvoltare, ci doar ca evaluare cantitativa!
    Degeaba s-a ieftinit creditul daca UE nu are tehnici si logistica de utilizare ,,dezvoltatoare” economic a acestuia, fiind vizibil ca el nu s-a transformat la noi in infrastructura rutiera sau industriala de 7 ani, ci in indatorare externa.
    Daca ar exista o adevarata ,,uniune economica”, atunci guvernele nu ar putea sa-si bata joc de banul public, cum se intimpla in Romania, existind diverse tehnici coercitive, de control absolut al cheltuirii acestuia.Ce poate fi mai fiesc intr-o uniune economica, decit sa controlezi la singe, modul de utilizare a banului dat ,,gratuit” unei tari?
    Nimic nu poate convinge, ca esecul de pina acum al UE nu se datoreaza, decit caracterului sau politic-birocratic,in care economicul a ramas la cheremul unor politicieni care sifoneaza resursele alocate.UE este o uniune birocratica, incapabila de un proiect economic comunitar de dezvoltare unitara, articulanta economic, care produce ,,strategii” teoretice, la fel ca Romania, in loc de proiecte capabile sa articuleze firme si afaceri intre tarile dezvoltate si cele inapoiate industrial ale flancului sudic (exceptie Italia”).
    Ce impedica UE sa numeasca banci pentru administrarea banilor oferiti si un control strict,al cheltuirii banului public, conditionind sprijinul financiar de supravegherea prin experti romani, pregatiti special in acest scop in toate fazele de executie a investitiilor?
    2.In ce priveste ,,proiectul reconstructiei economice si industriale”, problema este ceva mai complicata decit o simpla opinie, fara a cunoaste despre ce poate fi vorba.
    La tel. 0721316019 (daca va intereseaza) puteti sa-mi comunicati un E-mail, pentru a va informa pe larg, ce poate insemna un ,,proiect national”, in lipsa caruia carentele comune, ale UE si clasei politice/administratiei economice nationale nu pot iesi din fundatura in care stau in prezent.Citi ani mai sint necesari unei uniuni economice, pentru a gindi, actiona si evalua profesionist rezultatele economice ale existentei sale, inainte ca fenomenul ,,Syriza” sa-i produca dezintegrarea?!
    Eu nu fac decit sa constat lucrurile si sa incerc solutii, nu sa acuz de ceva.Evolutia extremista a tarilor afectate de neajunsurile semnalate, infirma insa ceeace incercati sa motivati ca avantave ale integrarii, in actualul mod primitiv de ,,desfasurare”.Valoarea unei uniuni este data nu doar de ceeace ,,da” financiar, ci mai ales de capacitatea sa de a administra producerea de ,,dezvoltarea economica” pe banii oferiti sau creditele acordate…

  13. Este un abuz și un semn de rea-voință să produceți în mod deliberat confuzii între populismul de tip E. Udrea și discursul lui Tsipras. A te adresa mulțimilor fabulând și flatând ignoranța unui anumit segment nu este DELOC același lucru cu a produce o trezire a conștiinței sau a coagula aceste izbucniri din ce în ce mai intense în societatea greacă în ultimii ani. În condițiile anormale la care a fost adus poporul grec, a fi de ”bun-simț”, discret și moderat ca Samaras este o formă subtilă de imoralitate, a cărui austeritate așa-zis rațională este doar haina nouă și digerabilă a colonialismului de astăzi.

    Și nu înțeleg de unde atâta dispreț pentru cuvântul ”popor”, dincolo de felul în care acest cuvânt a fost distorsionat în toate formele de totalitarism. Credeam că scopul final al democrației este tocmai strângerea laolaltă a tuturor și solidaritatea (dar pentru unii, care se visează magiștri iluminați și elite ale spiritului, genul ăsta de democrație echivalează cu comunismul, îmi imaginez). Faptul că Ponta și-a umplut un stadion cu oameni plătiți să îl aplaude nu înseamnă că imaginea stadionului în care Theodorakis și Farantouri cântau alături de mii de oameni după căderea dictaturii fasciste poate fi pervertită. Nu știu dacă e limitare sau pur și simplu aroganță să faci asemănări între diverși dictatori și Tsipras doar pentru că au în comun exaltarea și gesticulația afectată.

    Da, poate că Tsipras va trăda, poate va greși, poate va face rău – dar gândiți-vă că aceste mulțimi care l-au pus în fruntea lor ca reprezentant vor avea aceeași înflăcărare în a-l linșa sau da jos dacă trădează. Însă cel mai probabil tactica lui Tsipras va fi aceea de a submina establishment-ul fix prin instrumentele puterii, ceea ce unii traduc prin ”îndulcirea discursului”. Dacă nu va reuși, nicio problemă, grecii știu să se revolte. În Europa, au cam rămas singurii, dar e doar un început.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro