luni, mai 23, 2022

Tablou politic de început de săptămână

Am intrat în ceea ce se anunță o săptămână decisivă nu doar pentru social-democrații români, ci și pentru viitorul guvernării.
Reamintesc mai întăi detaliul că reunirea Comitetului Executiv Național al PSD, programat să se desfășoare miercuri, nu va hotărî doar cine pleacă și cine rămâne în guvernul condus, e drept că doar cu numele, de doamna Viorica Vasilica Dăncilă, ci și soarta răzvrătiților împotriva conducerii autocratice a d-lui Liviu Nicolae Dragnea.
Să nu se înțeleagă însă cumva că doamna Gabriela Firea ori dl. Paul Stănescu, negrii mititei care se pare că au mai rămas din lista despre care, în septembrie, ni se dădeau toate garanțiile din lume că ar fi una absolut impresionantă, ar reprezenta campionii dorinței de democratizare a partidului. Nici vorbă. Doamna Firea și dl. Stănescu ar fi dorit și ei un tacâm la masa unde își mănâncă, ‘’tocana mai particoleră’’, vorba lui Moș Teacă al lui Bacalbașa, dl. Liviu Dragnea. însă li s-a spus clar că nu se poate, au mimat neînțelegerea mesajului, iar acum trebuie să tragă ponoasele.
Un cititor al articolului meu publicat sâmbăta trecutță scria într-un comentariu că opoziția d-nei Firea la ceea ce spune și ce face dl. Dragnea ar fi doar una mimată. Că situația creată la Primăria Capitalei ar putea fi lesne comparabilă cu aceea din vremea în care acolo tăia și spânzura „independentul” de fațadă Sorin Oprescu. Nu cred deloc în viabilitatea acestei ipoteze. Dl. Dragnea a dat ordinul de zi pe unitatea pesedistă. D-na Firea trebuie definitiv compromisă, adusă în situația de a nu a-i mai fi validată de Consiliul general în care a pierdut majoritatea nici măcar o singură dorință, nici o inițiativă. E precum Ivona, principesa de Burgund, din piesa lui Witold Gombrowicz, care, după ce a fost aleasă de capriciosul Prinț Filip, acum se așteaptă să se înece cu un os de pește.
Săptămâna care a început astăzi se arată a fi una care va conta pentru tot ceea ce va însemna viitorul coaliției PSD-ALDE. În cursul ultimelor zile, s-au acumulat tensiuni puternice între liderii celor două partide și ele au ieșit deja în spațiul public. De abia se stinge un incendiu și izbucnește altul. Mai-mai că ai impresia că dl. Călin Popescu-Tăriceanu caută cu lumânarea un motiv cât mai credibil pe care să îl poate invoca atunci când va socoti că a sosit momentul de a scrie cererea de divorț. Ba șicanele la adresa definitiv compromisului personaj Tudorel Toader, ba ce a spus ori nu a spus dl. Liviu Nicolae Dragnea, ba afirmațiile că România nu ar fi pregătită să își exercite așa cum se cuvine atribuțiile care îi revin în lunile în care ar urma să exercite președinția UE. Ceea ce înseamnă un atac la baionetă la adresa incompetenței d-nei Dăncilă (cea care până mai ieri ne făcea cinste, dixit Tăriceanu) și pe care aceasta îl traduce în funcție de propriul ei dicționar și de interesele domniei-sale.
D-lui Liviu Dragnea nu îi convine, mai mult ca sigur, condiția de guvern în guvern a miniștrilor ALDE. Cu atât mai mult cu cât dl. Meleșcanu probează tot mai vizibil o independență definitiv suspectă, nu mai vrea să fie umbra din expedițiile peste hotare ale d-nei Dăncilă, despre domnii Anton Anton și Viorel Ilie aproape că ai dreptul să te întrebi dacă mai există ori dacă au avut vreodată o existență reală, iar doamna Grațiela Gavrilescu a fost și ea lovită de dorința călătoriilor de plăcere, de unde și recenta ei vizită controversată în Insula Paștelui. Numai că dl. Dragnea nu prea are ce face, majoritatea este oricum fragilă. nici sprijinul UDMR-ul nu este unul chiar foarte sigur, iar filiale din Transilvania ale PSD, care i-au dat d-lui un neașteptat sprijin în septembrie, atrag atenția asupra sensibilităților din zonă, așa că președintele PSD trebuie să simuleze că nu prea bagă în seamă jocul la două capete al d-lui Tăriceanu.
Rămânerea sau plecarea din guvern a d-lui Tudorel Toader capătă astfel o semnificație specială. Cu atât mai mult cu cât săptămâna trecută s-a arătat a fi una care a devoalat că declanșarea procedurilor de revocare din funcție a procurorului general, dl. Augustin Lazăr, ar putea avea consecințe deloc agreabile atât pentru dl. Toader cât și pentru dl. Tăriceanu. Și unul, și celălalt au simțit ori încep să simtă pe piele proprie adevărul zicerii că minciuna are picioare scurte.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Cererea de divort a d-lui Tariceanu?!… He-he, ca sa zic asa!
    Pai desi are un palamares destul impresionant in materie de mariajuri, actualmente, d-l Tariceanu abia-si mai taraie, (ma scuzati … vanturile). Nu cred ca va mai putea impresiona pe altcineva pentru un alt mariaj.
    Cine-l mai ia pe el acum?
    Ramane cu ultima dragoste (adica concubinul sau actual, d-l dragnea) si dispar impreuna de pe scena sau dispare singur, ca magaru-n ceata.

  2. Tristă situaţie în anul Centenarului. La 100 de ani de la Marea Unire noi defilăm prin Europa cu mafioţii Dragnea şi Tăriceanu şi cu stindardul ţaţa Viorica Dăncilă. Rău am ajuns. România este singurul stat fost comunist care a păstrat ca partid conducător partidul urmaşilor fostului PCR.
    În legătura cu discuţia „cum scăpăm de ăştia?” posibilităţile sunt minime. Asta am votat cu abnegaţie, asta avem şi cu ei defilăm în anul Centenarului nu numai în România ci şi prin toată Europa ca Preşedinţi ai Uniunii Europene. Am să repet clişeul: somnul naţiunii/raţiunii naşte monştri….
    Nu putem scăpa de PSD, ăştia iau încă 100 de ani peste 30% din scorul electoral. Poporul îi iubeşte, comunismul este adânc infiltrat în sufletul românesc.
    Pe moment ar vrea unii o schimbare, măcar o perioadă să nu mai fie PSD la guvernare. Pentru asta ar fi ca soluţii improbabile:
    – să demisioneze Dăncilă şi să se convină alegeri anticipate
    – Tăriceanu să părăsească alianţa de guvernare şi să se facă alegeri anticipate
    – o moţiune de cenzură a opoziţiei să treacă ( ceea ce este improbabil) şi să se facă alegeri anticipate.
    Am zis că nu scăpăm de PSD în structura actuală a parlamentului, de aceea o soluţie de moment ar fi alegerile parlamentare anticipate. Numai că şi opoziţia este varză şi nu se ştie dacă o combinată PNL+USR+MRÎ ( care încă nu este înregistrat ca partid politic…) pot asigura o majoritate pentru alt guvern.
    Aşa că „mai serviţi” PSD! Asta s-a votat, asta avem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro