duminică, iulie 5, 2020

Tablou politic de început de săptămână

Am intrat în ceea ce se anunță o săptămână decisivă nu doar pentru social-democrații români, ci și pentru viitorul guvernării.
Reamintesc mai întăi detaliul că reunirea Comitetului Executiv Național al PSD, programat să se desfășoare miercuri, nu va hotărî doar cine pleacă și cine rămâne în guvernul condus, e drept că doar cu numele, de doamna Viorica Vasilica Dăncilă, ci și soarta răzvrătiților împotriva conducerii autocratice a d-lui Liviu Nicolae Dragnea.
Să nu se înțeleagă însă cumva că doamna Gabriela Firea ori dl. Paul Stănescu, negrii mititei care se pare că au mai rămas din lista despre care, în septembrie, ni se dădeau toate garanțiile din lume că ar fi una absolut impresionantă, ar reprezenta campionii dorinței de democratizare a partidului. Nici vorbă. Doamna Firea și dl. Stănescu ar fi dorit și ei un tacâm la masa unde își mănâncă, ‘’tocana mai particoleră’’, vorba lui Moș Teacă al lui Bacalbașa, dl. Liviu Dragnea. însă li s-a spus clar că nu se poate, au mimat neînțelegerea mesajului, iar acum trebuie să tragă ponoasele.
Un cititor al articolului meu publicat sâmbăta trecutță scria într-un comentariu că opoziția d-nei Firea la ceea ce spune și ce face dl. Dragnea ar fi doar una mimată. Că situația creată la Primăria Capitalei ar putea fi lesne comparabilă cu aceea din vremea în care acolo tăia și spânzura „independentul” de fațadă Sorin Oprescu. Nu cred deloc în viabilitatea acestei ipoteze. Dl. Dragnea a dat ordinul de zi pe unitatea pesedistă. D-na Firea trebuie definitiv compromisă, adusă în situația de a nu a-i mai fi validată de Consiliul general în care a pierdut majoritatea nici măcar o singură dorință, nici o inițiativă. E precum Ivona, principesa de Burgund, din piesa lui Witold Gombrowicz, care, după ce a fost aleasă de capriciosul Prinț Filip, acum se așteaptă să se înece cu un os de pește.
Săptămâna care a început astăzi se arată a fi una care va conta pentru tot ceea ce va însemna viitorul coaliției PSD-ALDE. În cursul ultimelor zile, s-au acumulat tensiuni puternice între liderii celor două partide și ele au ieșit deja în spațiul public. De abia se stinge un incendiu și izbucnește altul. Mai-mai că ai impresia că dl. Călin Popescu-Tăriceanu caută cu lumânarea un motiv cât mai credibil pe care să îl poate invoca atunci când va socoti că a sosit momentul de a scrie cererea de divorț. Ba șicanele la adresa definitiv compromisului personaj Tudorel Toader, ba ce a spus ori nu a spus dl. Liviu Nicolae Dragnea, ba afirmațiile că România nu ar fi pregătită să își exercite așa cum se cuvine atribuțiile care îi revin în lunile în care ar urma să exercite președinția UE. Ceea ce înseamnă un atac la baionetă la adresa incompetenței d-nei Dăncilă (cea care până mai ieri ne făcea cinste, dixit Tăriceanu) și pe care aceasta îl traduce în funcție de propriul ei dicționar și de interesele domniei-sale.
D-lui Liviu Dragnea nu îi convine, mai mult ca sigur, condiția de guvern în guvern a miniștrilor ALDE. Cu atât mai mult cu cât dl. Meleșcanu probează tot mai vizibil o independență definitiv suspectă, nu mai vrea să fie umbra din expedițiile peste hotare ale d-nei Dăncilă, despre domnii Anton Anton și Viorel Ilie aproape că ai dreptul să te întrebi dacă mai există ori dacă au avut vreodată o existență reală, iar doamna Grațiela Gavrilescu a fost și ea lovită de dorința călătoriilor de plăcere, de unde și recenta ei vizită controversată în Insula Paștelui. Numai că dl. Dragnea nu prea are ce face, majoritatea este oricum fragilă. nici sprijinul UDMR-ul nu este unul chiar foarte sigur, iar filiale din Transilvania ale PSD, care i-au dat d-lui un neașteptat sprijin în septembrie, atrag atenția asupra sensibilităților din zonă, așa că președintele PSD trebuie să simuleze că nu prea bagă în seamă jocul la două capete al d-lui Tăriceanu.
Rămânerea sau plecarea din guvern a d-lui Tudorel Toader capătă astfel o semnificație specială. Cu atât mai mult cu cât săptămâna trecută s-a arătat a fi una care a devoalat că declanșarea procedurilor de revocare din funcție a procurorului general, dl. Augustin Lazăr, ar putea avea consecințe deloc agreabile atât pentru dl. Toader cât și pentru dl. Tăriceanu. Și unul, și celălalt au simțit ori încep să simtă pe piele proprie adevărul zicerii că minciuna are picioare scurte.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Cererea de divort a d-lui Tariceanu?!… He-he, ca sa zic asa!
    Pai desi are un palamares destul impresionant in materie de mariajuri, actualmente, d-l Tariceanu abia-si mai taraie, (ma scuzati … vanturile). Nu cred ca va mai putea impresiona pe altcineva pentru un alt mariaj.
    Cine-l mai ia pe el acum?
    Ramane cu ultima dragoste (adica concubinul sau actual, d-l dragnea) si dispar impreuna de pe scena sau dispare singur, ca magaru-n ceata.

  2. Tristă situaţie în anul Centenarului. La 100 de ani de la Marea Unire noi defilăm prin Europa cu mafioţii Dragnea şi Tăriceanu şi cu stindardul ţaţa Viorica Dăncilă. Rău am ajuns. România este singurul stat fost comunist care a păstrat ca partid conducător partidul urmaşilor fostului PCR.
    În legătura cu discuţia „cum scăpăm de ăştia?” posibilităţile sunt minime. Asta am votat cu abnegaţie, asta avem şi cu ei defilăm în anul Centenarului nu numai în România ci şi prin toată Europa ca Preşedinţi ai Uniunii Europene. Am să repet clişeul: somnul naţiunii/raţiunii naşte monştri….
    Nu putem scăpa de PSD, ăştia iau încă 100 de ani peste 30% din scorul electoral. Poporul îi iubeşte, comunismul este adânc infiltrat în sufletul românesc.
    Pe moment ar vrea unii o schimbare, măcar o perioadă să nu mai fie PSD la guvernare. Pentru asta ar fi ca soluţii improbabile:
    – să demisioneze Dăncilă şi să se convină alegeri anticipate
    – Tăriceanu să părăsească alianţa de guvernare şi să se facă alegeri anticipate
    – o moţiune de cenzură a opoziţiei să treacă ( ceea ce este improbabil) şi să se facă alegeri anticipate.
    Am zis că nu scăpăm de PSD în structura actuală a parlamentului, de aceea o soluţie de moment ar fi alegerile parlamentare anticipate. Numai că şi opoziţia este varză şi nu se ştie dacă o combinată PNL+USR+MRÎ ( care încă nu este înregistrat ca partid politic…) pot asigura o majoritate pentru alt guvern.
    Aşa că „mai serviţi” PSD! Asta s-a votat, asta avem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)