miercuri, septembrie 23, 2020

Tablou tragi-comic cu prezidențiabili

În primii ani de după Decembrie 1989, pe vremea a ceea ce se numea aproape obsesiv “fragila noastră democrație “, încă și mai intens fragilizată de câte o năzbâtie mare cât casa a d-lui Ion Iliescu și a partidului creat de domnia-sa- ba o mineriadă, ba Tratatul de prietenie și asistență mutuală cu o Uniune Sovietică muribundă, ba Patrulaterul roșu- întreaga națiune aștepta aproape hipnotizată Evenimentul. Cu majusculă, firește.
Ziua în care directorul Serviciului Român de Informații, dl. Virgil Măgureanu, prezenta în fața Parlamentului Raportul anual. Mimându-se astfel controlul asupra celui mai de temut serviciu secret din România.
În vremea noastră, când auzim aproape zilnic câte ceva ba despre Servicii, ba despre omnipotentul Coldea, ba despre revanșardul Predoiu, ba despre ce a mai ticluit George Maior, când sintagma “Statul paralel” a făcut o miraculoasă carieră, nici vorbă să se mai citească și dezbată Raportul cu pricina. Cineva, îl tot amână, la Sfântu-Așteaptă. Iar acel cineva, culmea!, se identifică tocmai cu cei care spuneau, din 2017 încoace, că luptă cu fărădelegile Serviciilor.
Ni se tot repetă că ele, Serviciile, ar fi, pe mai departe, în tot și în toate. Chiar și în isprava consumată duminica trecută. Atunci când și-au anunțat candidatura la alegerile prezidențiale domnii Mircea Diaconu și Toader Paleologu.
Dl Diaconu a făcut-o deocamdată în calitate de independent, sperând să fie susținut de toată lumea, de toată țara, de întreg neamul, de toți cei ce se gândesc la România. Între timp, dl. Diaconu a fost adoptat logistic de ALDE și de Pro România, fapt intervenit după sfârșitul fără glorie al d-lui Tăriceanu.
Dl. Toader Paleologu, “învățătorul” care, conform spuselor lui Traian Băsescu, ar avea misiunea de a încurca traseul spre Cotroceni al doamnei Viorica Dăncilă și al domnului Dan Barna, va îmbogăți și el o anumită bucată de vreme scenografia. Poate chiar vom avea parte de câteva vorbe de duh ieșite pe gura domniei-sale.
Despre independența d-lui Diaconu, ar fi multe de spus, mai relevante decât orice la acest capitol fiind prezențele sale de contorsionist politic din studiourile Antena 3, dar și evoluțiile nocive, cu caracter anti-european, de la Bruxelles. Iar prestația de ieri seară, de la Televiziunea Digi 24, a d-lui Mircea Diaconu nu l-a arătat deloc că ar fi prea vindecat. Din contră. Am văzut lăbărțându-se pe micul ecran un Arturo Ui a cărui ascensiune trebuie neapărat oprită. Diaconu s-a prezentat asemenea unei mașini de vorbe, a probat o agresivitate maximă, a încercat să se înfățișeze drept ceea ce nu este. A făcut-o pe moralistul, pe filosoful, pe înțeleptul, pe îngrijoratul de viitorul țării. Atâta doar că a dovedit că are idei zero, că este un habarnamist notoriu. S-a purtat ca un mitocan cu moderatorul care, spre deosebire de el, un Brânzovenescu demult ieșit din termenul de garanție, chiar știa despre ceea ce vorbește.
Să revin însă la tabloul de ansamblu și să observ imensa manipulare la care sunt supuși românii. Manipulare în economia căreia un rol de seamă îi revine readucerii în prim plan a obsesiei omniprezenței Serviciilor. Se încearcă să ni se inducă ideea că tot ceea ce s-a întâmplat de duminică încoace- iar pentru aceasta sunt convocați toți pseudo- analiștii, mulți dintre ei reuniți în studiourile Realității tv, acolo unde se așteaptă cu gura căscată să se audă ce va mai spune Cozmin Gușă, prea-cinstitul admirator al răposatului ultim șef al Securității comuniste, Iulian Vlad-, ar fi opera “rezerviștilor” dar și a “activilor”. Un rol de seamă în scenariu revenindu-i aceluiași Mircea Diaconu. După ce va strânge cele 200.000 de semnături necesare spre a-și înregistra candidatura, fostul europarlamentar care, iată, își mai amână îndeplinirea dorinței de a se retrage în tihnă la Săftica, ar urma să muște din voturile care, în mod normal, s-ar duce către d-na Dăncilă. Aceasta în vreme ce dl. Paleologu ar mai submina câte ceva din ceea ce ar putea fi zestrea electorală îndeosebi a d-lui Dan Barna. Numai cum dl. Paleologu nu prea are în spatele lui pe nimeni- căci ce mai înseamnă astăzi PMP?-, doar dl. Diaconu este învestit cu o misiune. Ale cărei detalii, ce să vezi?, au fost stabilite de generalul Florian Coldea. Zău, pe mine începe să mă doară mintea!
Cum-necum, numărul celor care aspiră la fotoliul de președinte al României a ajuns duminica trecută la 13. De ieri, au rămas doar 12 fiindcă, așa după cum spuneam, dl. Tăriceanu a cam tras-o pe dreapta. Dintre aceștia 3 sunt actori. E vorba despre domnii Mircea Diaconu, Florin Călinescu și Bogdan Stanoevici. Sunt însă și alții, de alte profesii, care au virtuți ludice clare, cunoscuți fiind, fie și numai prin arbore genealogic, drept mari admiratori ai lui Caragiale. Așa este, indubitabil, dl. Toader Paleologu. Avem și personaje caragialiene în stare pură, mai precipitate chiar decât acelea din Telegrame. Acesta ar fi cazul d-lui Liviu Pleșoianu, un preferat al gazetei Sputnik. Domnia-sa deținând și însușirea de a-mi aminti și de cei din familia Iosipescu-Zambra, dar și de Brătianu-Cartof care au făcut deliciul campaniei electorale din mai 1990.
Și uite așa se dovedește încă o dată câtă dreptate aveau aceia ce susțineau că una dintre trăsăturile specificului românesc ar fi rezumată de zicala “Un pas înainte, doi pași înapoi!”
Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro și pe site-ul contributors.ro

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Numai trei actori?

    Dar pe Dl. Dan Puric de ce nu l-ati mentionat?

    La fe, la prezidentiabili in general, nu se spune nimic de celalat candidat al Varanului, Dl. Alexandru Cumpanasu!

  2. „Manipulare în economia căreia un rol de seamă îi revine readucerii în prim plan a obsesiei omniprezenței Serviciilor.”

    Este evident că fără sprijinul Serviciilor guvernarea cleptocratică nu ar fi putut captura statul și nu s-ar fi menținut la putere timp de 30 de ani. Că este o manipulare să negăm implicarea Serviciilor (măcar parțială) în construcția statului de tip mafiot în care trăim, cu subordonarea instituțiilor, de la directorii de școală, la Curtea Constituțională, este de asemenea evident. Astfel, să se pretindă că sesizarea implicării Serviciilor în disoluția statului român reprezintă manipulare este un act manipulatoriu el însuși.

    Dl Diaconu poate candida la orice funcție, inclusiv la cea de administrator al asociației de locatari de pe scara domniei-sale, șansele de a fi ales sunt minime.

    Dar, dl Paleologu părea a fi un om echilibrat. A se alătura și a candida din partea partidului care crede că siluirea Justiției se poate compensa prin legalizarea prostituției este un pic neașteptat. Ca liberal declarat, probabil dl Paleologu ar fi fost firesc să militeze pentru respectarea principiilor statului de drept și a Legii. În fine… Nici domnia-sa nu are vreo șansă, dar a ratat un bun prilej de a nu se compromite.

  3. Actualele alegeri, desfasurate in toamna , in vederea desemnarii presedintelui Romaniei ,nu au nici o miza . Pe masura ce trece timpul si data alegerilor se apropie , constatam (cum stiam deja ) ca actualul presedinte , nu are nici un contracandidat , ce ii poate creea probleme . Sunt deja foarte multi care aspira, sau expira , depinde cum vezi lucrurile , dar nici unul dintre ei , nu inspira vreo certitudine , cu exceptia deja stiuta de noi toti . Inca o data se poate vedea , din versurile ce le voi cita mai jos, nemurirea celui ce a fost si este poetul nepereche .

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui
    Joace unul și pe patru
    Totuși tu ghici-vei chipu-i,
    Și de plânge, de se ceartă,
    Tu în colț petreci în tine
    Și-nțelegi din a lor artă
    Ce e rău și ce e bine.

    Frumos spus . Nu-i asa ?

  4. Se poate constata cu destulă ușurință că după …băltirea apelor in politichiile românești , incepe altă etapă :aceea a decantărilor apelor tulburi. Eu zic să le asteptăm cu interes. Chiar cu mare interes ! Valurile vin oricum din multe părți !

    • Aveti dreptate, exista 3 candidati normali : Paleologu, Iohannis si Barna, ordinea in care i-am scris este personala, in turul 1 il voi vota pe Toader Paleologu, iar in turul 2 pe Iohannis.

  5. Nu vad nicio problema daca mai multi cetateni ai Romaniei ,considerata o tara democrata si civilizata ,acceptata in UE si NATO inclusiv si pe aceste criterii, isi depun candidatura pentru pozitia de presedinte a acestei tari.
    E un drept constitutional si nu le-o poate interzice nimeni daca indeplinesc conditiile legale.

    Nu vad chiar nicio problema daca ei doresc sa se compromita asa dupa cum sustin unii…e alegerea lor !

    Ceea ce va conta va fi numarul de voturi primit din partea alegatorilor !

    Masura in care vor primi voturi din partea alegatorilor este importanta pentru ca ne vom putea da seama unde ne mai aflam ,dupa 30 de ani de la schimbarea de regim, cu nivelul de intelegere a fenomenului politic (a culturii politice daca vreti ) de catre marea masa de votanti.
    Conteaza si pentru a vedea daca scenariile deversate pe media de diversi ,mai mult sau mai putin specialisti, se vor confirma.

    Asadar,dezlantuirea unui ” foc de artilerie ” mediatic,de baraj, impotriva potentialilor candidati nu mi se pare tocmai cel mai potrivit lucru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.