joi, martie 28, 2024

Tăcerea dlui Rutte: de ce trebuia premierul olandez să meargă în Parlamentul European

Extremismul și populismul sunt fantomele care bântuie Europa secolului XXI. Ele amăgesc cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă bătrânul continent,  subminând însuși fundamentul sistemelor democratice. Criza economică, cu tot ceea ce aduce ea mai dur pentru viața europenilor de zi cu zi – sărăcia, nesiguranța zilei de mâine, neîncrederea, suferința – creează un teren fertil pentru aceste curente, idei, discursuri și chiar inițiative, câtă vreme valorile fundamentale europene sunt uitate, ignorate sau luate în derâdere ca fiind învechite.

Dar putem să fim indiferenți sau să trecem cu vederea atunci când discursul urii se aude în agora? Există oare vreun motiv legitim pentru a tăcea în astfel de cazuri?

Olanda este în această perioadă piatra de încercare pentru confruntarea dintre discursul urii și valorile europene. Partidul Libertății, de extremă dreaptă condus de Geert Wilders a publicat un website xenofob, care invită cetățenii olandezi să se plângă de problemele pe care le au de suferit din cauza cetățenilor din România, Bulgaria, Polonia și alte state est-europene veniți în Olanda. În primele 48 de ore de funcționare, site-ul a înregistrat 22.000 de ”plângeri”, iar ulterior, potrivit unor relatari de presa, numărul acestora a crescut până la 40.000. Aceasta reconfirmă faptul că PVV are o audiență căreia i se adresează și pe care o menține activă și implicată – în măsura în care poate online-ul  să o facă – consolidându-și astfel bazinul electoral și notorietatea publică.

De la publicarea site-ului, premierul olandez Mark Rutte a refuzat în mod constant să ia atitudine sau să se delimiteze față de această inițiativă. Înaltul oficial a rezistat în aceste săptămâni, pe poziția sa, în fața unor presiuni și demersuri venite din toate părțile. Pe plan intern au luat atitudine presa olandeză, specialiști, reprezentanți ai mediului de afaceri. În relația bilaterală, 10 state europene au făcut demersuri în acest sens, inclusiv publice, atât la nivel de ambasadori cât și la nivel înalt. Pe plan european acțiunile au fost la mai multe niveluri: președintele Parlamentului European Martin Schulz a avut o întâlnire și o discuție în acest sens cu primul ministru olandez; Parlamentul European a convocat o dezbatere pe această problemă și l-a invitat pe premierul olandez; Comisia Europeană și comisari europeni s-au pronunțat împotriva site-ului PVV; Consiliul European a avut pe agendă această problemă, ridicată inclusiv de România.

Argumentul șefului guvernului de la Haga pentru tăcerea sa a fost că site-ul PVV nu este al guvernului. El a declarat public că nu va face niciun alt comentariu pe acest subiect și a refuzat inclusiv invitația de a participa la sesiunea din 13 martie a Parlamentului European. Domnul Rutte conduce un guvern care nu este extremist. Este un guvern de centru dreapta, dar este minoritar și rezistă la putere datorită sprijinului tacit al PVV. Având în vedere refuzul încăpățânat de a lua atitudine sau măcar de a se distanța în orice fel – chiar și cu o formulă diplomatică – de inițiativa plină de ură a PVV, se poate deduce că un  gest în acest sens din partea sa ar însemna ca, în secunda doi, Guvernul său să cadă.

Realitatea dură este însă exact la antipozi față de pesudo-argumentul dlui Rutte. Ceea ce uită domnia sa – și mulți alți politicieni din diverse țări care fac diverse compromisuri cu zona extremistă și populistă – este că, în spațiul public, și tăcerea transmite un mesaj. În acest caz, mesajul este periculos: ea legitimează existența în spațiu public olandez și european a unui discurs al urii și al intoleranței etnice. Implicit, dl Rutte pare să spună prin argumentul său: ”Nu este inițiativa guvernului, deci nu este responsabilitatea mea ca prim-ministru”. Realitatea este că este responsabilitatea sa să ia atitudine, având în vedere tocmai funcția în care se află, cu sprijinul PVV!

În primul rând, este responsabilitatea sa ca prim-ministru al unei țări democratice și semnatare a acordurilor europene să se asigure că valorile fundamentale ale statului de drept și ale Europei sunt promovate și respectate pe perioada guvernării sale.

În al doilea rând este responsabilitatea sa ca prim-ministru să se gândească la interesul cetățenilor olandezi care l-au votat. Oare dezvoltarea unei pepiniere extremiste în spațiul public olandez este în interesul alegătorilor săi sau al societății olandeze în ansamblul său?

În al treilea rând este responsabilitatea sa ca prim-ministru să se gândească la consecințele de viitor. Sunt fapte concrete în istoria recentă care au arătat că discursul urii, lăsat să evolueze în libertate, a degenerat în acte ale urii. În momentul în care cuvintele nu mai sunt de ajuns, ura devine faptă: discriminare, mașini incendiate, magazine vandalizate, agresiuni fizice asupra persoanelor individualizate ca fiind ”sursă a răului” și, în final, crima. Din păcate, chiar Europa a fost uneori scena tranformării discursului urii în act al urii, iar opinia publică s-a șocat doar atunci când răul s-a produs.

Dar oare de ce să ne șocăm când se întâmplă așa ceva, când putem să prevenim, luând atitudine și să contracarăm? În final, să spui unor oameni atrași de discursul extremist că de fapt sunt păcăliți nu este ceva rău. Să spui propriilor tăi alegători că tu nu validezi intoleranța și lipsa de respect, nu este ceva rău, mai ales că mai târziu ar putea fi ei înșiși victime ale intoleranței și lipsei de respect. Să arăți partenerilor tăi la nivel european că țara ta este consistentă cu valorile fundamentale enunțate de tratatele pe care le-a semnat și cu poziția asumată în UE iar nu este ceva rău. Să spui cetățenilor altor țări europene, cu care Olanda are schimburi comerciale uluitoare, că tu nu susții afirmațiile discriminatoare și agresive ale PVV la adresa lor, iar nu este ceva rău.

Pentru toate aceste motive, ar fi fost bine ca primul-ministru olandez să accepte invitația de a merge în Parlamentul European. Ar fi fost dificil, e drept. Dar ar fi fost o bună ocazie să se delimiteze de un curent periculos, o buruiană toxică care se dezvoltă în societatea olandeză protejată de tăcerea sa.

Întrebarea este: Ce va urma? Coabitarea tăcută cu PVV dă și alte rezultate care vorbesc cu voce tare despre cum acționează această toxicitate. Veto-ul Olandei față de intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen, în ciuda îndeplinirii criteriilor prevăzute în acord, un veto fundamentat de fapt doar de aceeași situație politică internă și de condiționarea Guvernului de sprijinul PVV, este un exemplu grăitor în acest sens.

Așadar, revenind la întrebarea formulată la începutul acestui articol, răspunsul simplu ar fi: tăcerea în fața discurului urii nu este legitimă, indiferent de calculele politice, economice sau personale pe care ni le putem face. Ține de înțelepciunea populară faptul că întotdeauna vine un moment al plății. Ceea ce trebuie să fim conștienți este că discursul urii acționează rapid, consecințele nelăsîndu-se așteptate. De aceea este important ca fiecare dintre noi, simpli cetățeni europeni sau persoane cu o anumită vizibilitate publică să nu ne molipsim de ”tăcerea domnului Rutte” și să luăm apărarea proiectului european în fața celor care subminează tocmai fundamentul de valori al Europei printr-un discurs de acest gen. Ar fi o solidaritate în atitudine și o reafirmare a valorilor împotriva discursului urii sau a tăcerilor complice, indiferent de modul în care acționăm. Acest articol este expresia unei astfel de atitudini!

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. In articol scrie ca 10 state Europene au protestat. Conform logicii articolului celelalte state Europene, care au tacut, au dat un rapsuns („în spațiul public și tăcerea transmite un mesaj.”).
    QED

  2. Felicitari pentru articol – bine scris si punctat.

    E posibil ca Olanda, prin atitudinea adoptata de guvern, sa isi manisfeste dispretul in primul rand fata de UE, noi si bulgarii fiind doar victime colaterale? Ciudat este faptul ca seful statului ce ar trebui sa fie garantul unei atitudine echilibrate si anume regina Beatrix nu transeaza aceasta chestiune, ce tine mai degraba de demnitate nationala, decat de patimi politice.

  3. Articol echilibrat si la obiect.

    Din pacate premierul olandez, in afara de jocul politic intern, mai are de pus in balanta si viitorul sau politic personal. Xenofobia nordicilor nu va disparea imediat, curentul izolationist va ramane, probabil, un factor non neglijabil in viitorul apropiat.

    In al doilea rand nu trebuie subestimat euroscepticismul cetatenilor olandezi si occidentali in general, care au sentimentul (justificat sau nu, asta e alta problema) ca institituriile europene surpa suvernatitatea statelor nationale si ca le supervizeaza in mod birocratic. Desigur e un viciu de informare si de educatie, dar asa stau lucrurile.

    In fine, situatia interna deficitara a tarilor vizate (coruptie, faradelege, saracie) precum si minoritatile migratoare prezente in occident nu pledeaza in favoarea unei adevarate deschideri catre est. Prim ministrul olandez cunoaste foarte bine aceste realitati, precum si alti lideri occidentali, care din politete sau diplomatie nu indraznesc sa spuna tare ceea ce olandezul este obligat sa sustina.

  4. Puneti-va in locul olandezilor invadati de romani si tigani.
    Si Romania este invadata de tigani ;)

    Cat de urat faceti cand vin si se aseaza in cladiri semi-abandonate? Si aduc numai mizerie?

    Olanda ajunge acum atat de intoleranta tocmai pentru ca a fost prea toleranta in trecut.
    Discutii despre „ce urat din partea Olandei!” nu-si au rostul.
    Cand UE a fost formata, a fost formata din tari civilizate, cu oameni civilizati.

    E datoria fiecarui popor sa-si civilizeze gandacii ;)

    • Olanda era deja invadata de alte zeci de natii (turci, sarbi, surinamezi, algerieni, indieni etc.) cu mult inainte de inceperea procesului de extindere a UE catre est.

      Problema este ca est-europenii ii concureaza si la munca „de sus”, nu numai la cea „de jos” la care i-au admis pana acum pe imigranti.

      Din aceasta cauza se agata de pretextul infractiunilor si condamna in bloc toti imigrantii est-europeni. A spune ca s-a dublat numarul furturilor comise de romani in ultimii 5 ani este irelevant, din moment ce numarul romanilor este de 10-12 ori mai mare …

      Concluzie personala: au gasit un cal de bataie pentru niste dispute politice interne.

  5. Nikiforos Diamandouros mi-a raspuns oficial la plangerea personala pe care am facut-o la European Ombudsman: desi a analizat obiectul plangerii, respectiv pagina http://www.meldpuntmiddenenoosteuropeanen.nl/ , nu tine de competenta lor sa rezolve acesta problema si m-a trimis la http://www.juridischloket.nl sa fac plangere.
    MDI sustine ca, desi nu sunt fericiti cu acesta pagina de net, legea olandeza nu poate condamna proprietarul paginii, pt ca nu exista fond legal, vezi aici http://www.meldpunt.nl/nieuws/meldpunt-midden-en-oost-europeanen.
    Asa ca nu stiu ce branza o sa faca PE, daca organismul juridic cel mai tare al tratatului de la Maastricht precum si cenzorii lor interni au esuat in a rezolva plangeri clare si personale impotriva discriminarii. Ne alaturam si noi miscarii „tulipan to lipa” si boicotam produsele olandeze. Deja se intampla. Si in general bataliile sunt castigate in lupta, deseori corp la corp. Condamnati pagina aceea si politica de discriminare a PVV pe oriunde este vorba de incredere. Exemplul meu consta in cateva mesaje pe pagina lui Geert Wilders http://www.facebook.com/GeertWildersPVV
    si pe pagina http://www.mywot.com/en/scorecard/meldpuntmiddenenoosteuropeanen.nl/comment-40120714#comment-40120714 precum si plangerea de la ombudsman si o alta la PE, de la care nu am primit raspuns. Chiar si numai 1000 de romani inseamna ceva, in conditiile in care toate plangerile oficiale se rezuma la cateva mii, raportate la peste 100mil est europeni!
    Am mai comentat aici http://www.dutchnews.nl/news/archives/2012/02/politicians_call_for_boycott_o.php si aici http://www.dutchnews.nl/news/archives/2012/02/politicians_call_for_boycott_o.php
    La dutchnews asteptati-va la cenzura, mi-au taiat sase mesaje si i-am contactat pe adresa redactiei dupa care au dat drumul la 2 mesaje.
    Daca tacem vom culege roadele tacerii: marginalizare, umilinta, pierderea oportunitatilor de munca, inrautatirea situatiei materiale. Noi alegem!
    Succes!

  6. Stjimată kamaraadă, vă scriu din partea premjierului Rutte, ca spreker klan-destin pe chestiuni de politică europeaană şi relaţii cu ţările din eşalonul drei de integrarre. Dînsul nu a putut ajunge pe platformă, la dezbateri şi îşi exprimă adînca părere de rău şi stima pentru această minunată Agora romanească, şi mai ales admiraţia pentru persoanele care luptă împotriva extremismului şi xenofobiei. Redau mai jos mesajul dansului special adresat acestei brave echipe de militanţi pentru drepturile omului european, tradus după priceperea mea, nu prea tare:

    „Dragi kamaraadzi, mea culpa mea culpa mea culpa si este prea puţin pentru a exprima regretele mele pentru aceste incidente cu înkarkaatură exprozivă între ţările şi popoarele romanesc şi dutch. Nici nu va imaginaţi ce greu mi-e inima in aceste momente de ananghie pentru Uniunea noastră periclitată de extremişti şi agitatori, dar vreau să vă asigur de solidarjitatea mea şi de caldele sentimente pe care reacţia bunilor romani, cumpatata, modesta, echilibrata si corecta ma face si mai de rusine in fata semenilor mei. Nu vreau sa ma scuz cumva in faţa voastră, dar, înainte de a-mi face autocritica aşa cum se cuvine in orice meeting de oameni civilizaţi, o să vă povestesc cum am ajuns între ciocan şi nicovala, deşi nu ştiu care e unealta mai contondentă in acest speţă. Fără îndoială, vina cea mare îmi aparţine şi îmi asum responsabilitatea din start pentru toate neînţelegerile şi stricarea îmbrăţişării din popoarele noastre. Dar, acest infam, pe bună dreptate, politician de care depinde guvernarea mea, acest exaltat, şi pe deasupra îndărătnic şi patimash, este călare peste mine şi mă şantajează zilnic de nici nu ştiţi ce gravitate are situaţia şi in ce hal am ajuns cu nervii. Vreţi să aflaţi de ce nu am reacţionat public la mizeria lui de saijt? ei bine, ne-a ameninţat că dacă ne împotrivim la iniţiativa lui xenofobă o să deschidă imediat un sait similar, dar la adresa musulmanilor nederlandieni, unde să se plîngă nativii de ‘invadatorii’ islamului. Voi vă daţi seama ce pericol public e un asemenea instrument, chiar şi pe internet? Şi uite aşa am ajuns să tăcem milk şi să înghiţim, că ştim că voi romanii sînteţi oameni de bine, toleranţi, cosmopoliţi şi xenofili ca şi majoritatea locuitorilor Olandei. Ştim că reacţia voastră va fi paşnică, civilizată şi că in afară de cîţiva extremişti ca kamaraad Bodu nu o să ne pedepsiţi colectivist cu boicoturi şi ură generalizată faţă de boerii şi marfurile olandeze ca răspuns la nebunia unui grup de extremişti de-al noştri. Dar eu vă sfătuiesc să aplicaţi legea talionului, că noi, guvernanţii Olandei sîntem neputincioşi şi nu putem să-i facem nimic şantajistului, şi să-i platiţi cu aceeaşi moneda, faceţi un sait in oglindă in care să vă lamentaţi justificat de activitatea acestui demagog şi a altora ca el, că iata se prolifereaza in Europa curentul. Vă mulţumesc.

    Şi reiterez autocritica de rigoare: partidul nostru şi in special conducătorii săi au deviat nepermis de la linia europeana a valorilor şi democraţiei, sîntem răspunzători pentru acest derapaj, şi o să facem totul, dar deocamdată nimik, să ne reparăm greşeala gigantica de a l asocia la sustinerea executivului pe acest naţionalist extremist, iar pînă atunci suferim in tăcere şi sperăm ca agitaţia din jurul acestuia să nu-i întărească şi mai mult faijma. cu stimă şi umilinţă.
    trăiască Uniunea noastră Europeană! ”

    scuze de repetare mesaj. eroare personal redactare.

  7. In loc sa-i batem obrazul lui Rutte, mai bine ne dam noua palme ca trimitem acolo niste indivizi abrutizati de saracie si ignoranta! Vreti sa le ofere aia ceea ce le-a fost refuzat aici!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Oana Marinescu
Oana Marinescu
Oana Marinescu este consultant în comunicare strategică. Din iulie 2010 conduce OMA Vision (www.omavision.ro), a cărei fondatoare este. Are o experiență de aproape 10 ani în comunicare instituțională, inclusiv în funcții de nivel înalt - purtător de cuvânt al Guvernului (2005-2007) și director general pentru diplomație publică în MAE (2008-2010). A ținut seminarii de comunicare instituțională în cadrul SNSPA. Este absolventă de științe politice (Universitatea București), cu studii aprofundate și specializări în comunicare, atât în țară, cât și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro