joi, martie 28, 2024

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din bănci oameni cărora tocmai din pricina vârstei lor vrei să le explici anumite lucruri și apoi să crească frumos, pentru ei în primul rând. Iar pentru a face bine nu ai nevoie de manuale sau culegeri auxiliare, ci de disponibilitate și răbdare, pentru că orice depășire a unor granițe poate însemna cândva un teren minat. Din păcate, a nu folosi manualul la clasă începe să semene cu un soi de dizidență didactică, uneori chiar sancționată chiar și de elevi pentru că și ei tot cu asta au fost obișnuiți. Manualul nu este un instrument indispensabil în actul educațional, el poate fi înlocuit cu succes de alte materiale, doar că acesta este un efort suplimentar pe care nu toți suntem dispuși să-l facem.

Adesea blamăm programa școlară și conținuturile acesteia, dar de fapt ceea ce ne displace este modul în care este expusă copiilor. Noțiunile ce o alcătuiesc sunt bune și necesare, dar dacă nu există o curea de transmisie eficientă ele vor rămâne necunoscute elevilor. Devine fără justificare să acuzăm elevii că nu sunt curioși să citească atâta vreme cât profesorii nu sunt dispuși să depășească teritoriul, nici măcar sigur uneori din pricina erorilor științifice, numit manual.

Manualul de istorie, de liceu cel puțin, nu-ți va spune că Ioan Slavici a fost antisemit. Cel mai probabil nici cel de limba și literatura română. La fel nici despre Octavian Goga. Nu îți va spune nici cine este actualul președinte al Parlamentului European, nu îți va spune nici măcar despre România în cadrul Uniunii Europene pentru că a fost scris înainte de 2007, dar noi îl folosim și în 2020. Tăcerea manualelor de istorie în privința unor subiecte de istorie națională nu face decât să pună în fața noastră o oglindă care mărește exagerat niște frustrări și vulnerabilități, iar rezultatul final va fi educarea generațiilor în sentimentul cetății asediate, unde românii au eșuat exclusiv din cauza puterilor străine care nu au făcut decât să-și urmărească interesul și atât.

Dacă manualul nu îți oferă ceea ce consideri tu, profesorul, că ar trebui să cunoască elevul, ai libertatea să completezi acest vid din alte surse pe care se presupune că le cunoști. Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Obediența în fața manualului descalifică profesorul și nefericește elevul care nu are ocazia să afle și altceva în afara unui discurs oficial. Îndrăznesc să spun cu umor că manualul e un sol fertil și pentru exerciții de istorie contrafactuală: copii, v-ați gândit vreodată dacă lucrurile au stat și altfel față de ce citim în manual sau cum ar fi fost dacă erau și altfel decât scrie în manual?

Copiii vin la școală să afle și să învețe meșteșugul curiozității de a descoperi lumea. Acest lucru nu se poate realiza într-un climat care nu implică dezbaterea, contradicția, confruntarea. Pe alocuri vor fi și personaje mai abrazive, căci fără ele nu ne-am da seama cum arată lumea în armonie. Vor fi și voci mai baritonale despre care am fi surprinși că pot fi atenuate fără un dozaj suplimentar, ci din contră. Lucrurilor nu trebuie să le scape proporția, altfel ele devin nefolositoare sau chiar nocive.

Școala educă și este utilă în măsura în care ne prezintă lumea, la o scară micro, dar cu asperitățile intrinseci. Cred că este contraproductiv să vorbim despre profesorul ideal de vreme ce ne dorim la catedră un om care să-i înțeleagă pe ceilalți tocmai pentru că are același sistem de a recepționa realitatea, nu un scut sau calități supraomenești. În al doilea rând, dacă vorbim despre profesorul ideal ar trebui să vorbim și despre elevul ideal, iar lucrul acesta e piatra funerară a educației de vreme ce împărțim copiii în ideali și ceilalți.

Și toate acestea pentru că de câteva zile, în spațiul public se poartă discuția generată de elevul Andrei Șelaru, că școala românească actuală te pregătește pentru trecut, că noțiunile sunt predate în școală fără să se explice și utilizarea lor practică și programa trebuie regândită. Sunt de acord că programa școlară trebuie să fie mereu în atenția celor care o compun și trebuie să răspundă în proporție utilă și realităților de astăzi. Dar până și alegerea șefului clasei presupune un exercițiu politic al democrației: iată utilizarea practică a unei noțiuni pe care o înveți în clasa a noua atunci când faci sistemul politic din Grecia Antică. Faptul că există voci puternice în Consiliul Elevilor se traduce prin libertate de exprimare, spirit de frondă uneori, respectarea drepturilor. În caz că nu v-ați gândit, umanitatea s-a luptat de-a lungul ei să le obțină, ele nu sunt un dat al anului 2020 sau nu au venit la pachet cu măsurile de relaxare din criza coronavirusului.

În programa școlară e loc de mai bine, dar cine dă sens și zvâc actului didactic rămâne profesorul: dispus sau nu să fie ca la carte sau ca la manual; cu răbdare și tact sau nu ca să demonteze mituri; fără așteptări nerealiste cum că orice încercare de a face sau a spune altceva va produce doar un ecou fericit.

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Va doresc mult succes si rabdare sa cizelati multe caractere frumoase….avem atat de
    putine , dar va fi timp o vesnicie…drum bun !

  2. „Big like” pentru articol! Si ca dovada sunt numeroase scoli private care avand la baza aceasta programa stiu prin profesorii lor sa ofere un invatamant de foarte buna calitate! Fara meditatii si fara lamentari, dar cu multe note foarte mari la examenele nationale.

  3. In educatie si invatamant, trebuie ca sa fii un profesor bun, sa ai niste date naturale si in primul rand vocatie si tact pedagogic. Am avut manuale proaste, dar 2/3 dintre profesori au facut lectiile si au selectat informatiile, sa le predea in asa fel incat sa ne fie draga materia respectiva. In momentele de respiro ale orei, ne faceau si educatie cu lucruri reale pentru a face fata in societate si printre oameni. Mergeam in activitati extrascolare la muzee diferite, case memoriale, spectacole de teatru si opera, 2-3 excursii pe an. Problema de azi este data de cum se face selectia invatatorilor si profesorilor si cat de bine pregatiti mai sunt. Cu note de titularizare intre 4-7 si contracte de munca pe durate nedeterminate, nu vom avea elevi bine pregatiti, si aici este vorba de majoritate nu de olimpici. Multi au intrat in invatamant pentru norma de ore de munca mai mica, vacante si salariu sigur, ceva meditatii si un post stabil pe termen lung, dar nu au alte scopuri pentru elevi.

    • Tactul pedagogic se și dobândește odată cu experiența la catedră. Cred că e nevoie de flexibilitate, în primul rând. Asta te face să accepți și alte opinii, iar așa lucrurile devin mult mai ușoare.:)

    • @Aristotel,

      Aveți atâta dreptate! Am urât din tot rărunchii chimia în liceu, începând cu clasa a X-a. Nu pentru că manualul nu era bun (se baza pe memorarea chimiei organice, și nici până la ora asta nu pot memora ceva ce nu înțeleg), ci pentru că profesoara nu avea nici un talent pedagogic. Predarea mecanică, fără nici un fel de pasiune, concentrată pe memorare și redare, făcea materia extrem de plictisitoare. Nu știam ce să mai fac ca să chiulesc la clasa respectivă și să apar numai când aveam nevoie de note ca să se închidă situația.

      • @John Doe

        …chimie organica… himmmm :)

        Am facut liceul Mihai Viteazul din Bucuresti (acum 45 de ani ); ar fi cateva lucruri care merita pomenite :

        se fuma carpati la wc , iar chibritele aprinse se lipeau pe tavan
        am invatat sa joc barbut, sa scuip dupa porumbei si sudalme de birjari
        cei de la Liceul Grecesc de langa, se bateau saptamanal cu noi …am o fractura la mana ramasa ca amintire de la ei.
        dar paralel cu aceste fenomene neglijabile , cand erai scos la tabla NU ERA de bon ton sa nu vorbesti de cel putin 7. nu exista cenzura colectiva ( a noastra , a elevilor) fata de golaniile inerente varstei, dar era de neinchipuit sa nu ti faci temele si sa dai rateuri la lucrari;
        …ok spargem geamuri , dam cu zaruri dar cum sa nu inveti …adica ce nu te duce mintea ? …chiar esti prost ? asta era atitudinea generala ad hoc, iar privirea era aspra si misto ul crunt de faceai altfel.
        Profesorii erau de cea mai inalta calitate posibila ; nu am fost nici tocilar nici genial, nici excesiv de muncitor , pe undeva pe la mijlocul turmei, sa zicem , dar mi aduc aminte bine de dna Bercovici profesoara de chimie organica;
        nu a existat vre un moment sa o aud ridicand glasul cand cu o logica desavarsita ne a facut sa intelegem rapid combinarea valentelor elementelor a.i. totul sa para un rebus lesne de manevrat, nimic mecanic, totul se imbina ca o simfonie; era o maxima rusine sa fiu eu acela care greseste o nota in partitura colectiva.(se lua 9 sau 10 frecvent pentru ca nimeni nu gresea)
        acest text este un omagiu adus ei , un om de exceptie ramas in anonimat , nepomenit nicaieri …o sa mai ramana un pic in memoria noastra , pana ce va pleca si de aici destul de curand.

        • Din pacate, astazi se merge pe schema inversa: fara tigari, fara absente, fara nebunii pe la scoala – dar si foarte, foarte prost, aproape de analfabet.

          A ajuns lumea sa nu mai inteleaga farmecul unui chiul, efectiv. Sau al unei tigari in wc-ul scolii.

          Ma bucur ca am apucat asa ceva (liceu terminat in 1994)

        • Absolut de acord, tot pe doamna Bercovici am avut-o profesoară… doar doi ani, din păcate – dar a fost suficient ca să o țin minte toată viața. Și nu sunt singurul – mulți alți colegi și-o amintesc, exact așa!

  4. Tactul pedagogic tine de temperament si mai apoi intervine experienta, ceea ce nu l-a multi profesori se imbina armonios si echilibrat, amandoua. Un temperament echilibrat, rabdator si nu unul coleric. Inainte de a alege o asemenea profesie este nevoie si de o evaluarea psihologica pentru a se vedea daca cineva este bun ca invatator ori profesor. Flexibilitatea ne facem nu numai sa acceptam alte puncte de vedere, dar sa ne adaptam fiecarui tip si nivel de clasa si de copii.

  5. Bravo!
    E mult marketing (teribilist) la acest Selly … bun nume, i se potrivește la fix, vezi și clipul-hitul „hocus poscus intră banii, 5 stele ca sultanii”. Un băiat care câștigă mulți bani din reclame, din trafic pe site-ul său … Selly însuși fiind o reclamă a reclamelor pe care le promovează. „Se vinde” f. bine … pare că exclusiv în sensul acesta s-a „maturizat”, a „evoluat” … în fapt, s-a mărginit, malformat.
    Așa cum la matematică se pun niște condiții de existență înainte de a trece efectiv la rezolvarea ecuației, și aici ar fi cazul să se pună minime condiții de univers spiritual, de caracter … de ponderare a spuselor sale. Condiții de bun simț, nu mai mult … fără a avea nimic cu comercianții, e vorba de spiritul mercantil: „să nu miroasă a tarabă”.
    Bașca, Selly, (auto)afișându-se ca un fel de „conștiința/șef de generație” cârmește corabia (celor pt. care e un model de succes) în tarabă. Mai ales în condițiile penuriei promovării altor modele, ale vulgarizării „pe toate canalele”.
    Cam scurtă călătorie prin viață …
    Se pare că acestui tânăr la înfățișare, trecut de ani buni de ucenicia culturală, care ține să fie mai degrabă vocal, decât deschis-„smerit voios” (vorba lui Steinhardt), aroganța și limitarea deja tind să-i osifice concepții fățoiste / mercantile / acrite despre viață. Spiritualmente, pare un Guță care a luat bacu’ („omu’ vrea să se simte bine”, „se simte bine la buzunar”). Cred că are o influență f. nasoală asupra adolescenților. Dar și asupra unor politicieni altfel „speranță”. M-a uimit citesc pe pagina lui C.Năsui (citat aproximativ, acesta era sensul evident): „Selly pune punctul pe i în ce privește învățământul de la noi”. Populism facil.
    Astfel, imediat după bac, articolul dvs. a venit la fix din mai multe puncte de vedere.
    Tot așa!

  6. Manualul este „Biblia”. Că și părinte, am folosit manualul ori de câte ori a trebuit să ne întoarcem la baza, sa rezolvăm teme cu probleme de finețe. La serviciu, că specialist, chiar și după 20+ ani de muncă mă întorc la cărți și manuale pentru detalii pe care nu am unde sa le găsesc în alta parte. Internetul este vast, dar superficial. Avantajul este că oferă cărți .PDF accesibile și gratuite.
    Internetul este o mare biblioteca. Cu manuale și lectii care ne așteaptă să le descoperim și să ne ajute in meseriile pe care le avem. (Desigur, limba engleza e un must). Dar trebuie sa învățăm să le căutăm, sa le descoperim, sa facem deosebirea dintre informația superficială și cea profundă, sa învățăm să căutăm informația. A minimiza importanta manualului și a cărții de specialitate denotă superficialitate. Cel puțin pe parte tehnica.
    Cea mai enervanta replica este „dar nu am găsit nimic pe Internet pe tema asta”! Nu știu cator profesori li s-a întâmplat. „Dar nu era nimic la biblioteca pe tema aceasta” nu se mai poarta.

    În toată această perioadă a pandemiei și a învățământului „online” nu am auzit pe nici un „oficial” care să trimită la manuale. Nu am auzit de donații de manuale fizice pentru copiii fara tablete. Doar vaiete cum că nu au conexiune la Internet. Tableta este doar un „tool” prin care putem ajunge la informații. Dar tot un „tool” este si o carte tiparita. Biblioteca sătească / comunală / orășenească este un Internet mai mic, alaturi de casa, accesibil. Nu s-a făcut zgomot pentru deschiderea bibliotecilor, pentru dotarea bibliotecilor cu cărți de specialitate care sa suplinească lipsa tabletelor in aceasta perioada.

    Nu pledez pentru întoarcerea la „epoca de piatra”. Pledez doar pentru alternative viabile în situații de criza. Citeam despre copiii din învățământul rural și rezultatele lor la examenele naționale. Diferența față de urban nu o fac tabletele, ci exercițiul învățării. Ok, urbanul folosește internetul, dar ruralul poate folosi manualele tradiționale daca nu are conexiune la internet și dispozitive. Examenele nu au fost despre Windows sau Facebook sau messenger. Au fost despre matematica și gramatica, fix din manualele școlare.

    Prioada aceasta cat copiii stau mai mult cu familia este o buna perioada când părinții îi pot învăța pe copii ce doresc ei, ce se plâng că școala nu îi învață. Nu școala trebuie (neapărat!) sa le facă educație financiară. Sunt aproape 4 luni in care părinții au avut timp. Nu școala trebuie (sau nu!) sa facă educație sexuală copiilor. Sunt 4 luni in care părinții i-au putut învăța pe copii sa se spele pe mâini. Și despre igiena, și despre prezervative, și despre vaccinuri, și despre masca, și despre virusuri, și despre diabet, și despre obezitate, si despre 5G, și despre sexualitate, și despre tot ce „școala nu ii învață”. Se aproprie alegerile. Este timp in care părinții își pot învăța copiii despre democrație, despre drepturi, despre obligații, despre 600 de parlamentari și pensiile lor speciale, despre taxe, despre impozite, despre buget, despre administrație și despre contributori la buget.
    Părinții revoltați că școala le spune prea putine copiiilor lor au avut timp acum, cel puțin 4 luni, să își învețe copiii ce doresc ei.

    Selly mi s-a părut ok in discursul lui. Din asta trăiește, câștigă bani buni, e un profesionist in ceea ce face (pentru vârsta și vechimea lui în domeniu). Macar același nivel de profesionism se așteaptă de la profesori, guvern, miniștri, inspectori, cei din administrație samd.

    • @Stefan
      „părinții îi pot învăța pe copii ce doresc ei, ce se plâng că școala nu îi învață. Nu școala trebuie (neapărat!) sa le facă educație financiară. Sunt aproape 4 luni in care părinții au avut timp. Nu școala trebuie (sau nu!) sa facă educație sexuală copiilor. Sunt 4 luni in care părinții i-au putut învăța pe copii sa se spele pe mâini.”

      ce le recomandam parintilor, manuale sau internet ?
      educatia sanitara consta in predarea din tata-n fiu a unor lectii de spalat pe maiini, sau elevul ar trebui sa stie si ceva despre infectii nosocomiale sau virusi ? sau il trimitem la biblioteca sa descopere tratatele de microbiologie si virusologie pe care le folositi dvs. ca specialist ?

      de fapt, internetul e doldora de fake-uri si pseudostiinta, toate gratuite;
      sursele stiintifice autentice sunt specializate si cu acces platit;
      si pentru ca este obisnuit sa asimileze mecanic ceva din scoala sau manual, elevul va fi tentat sa preia mecanic si toate aberatiile de pe internet; pentru ca e o diferenta enorma intre „a sti” si „a pricepe”; scoala se margineste la a-l determina pe elev sa priceapa (inmagazineze) cate ceva, dar nu il pregateste sa argumenteze impotriva fake-urilor;

  7. Ma ingrozesc. In fine, se pare ca am fost/sunt prof la doua din univs din world-top 100 [sau 50, depinde de care metrici] din NL. De vreo 20 ani. In fine, nu e statistic relevant [nu are cum sa fie ca eu sunt unul], dar totusi. OK, dupa introducerea asta, ma zgribulesc [mai exact, am impresia ca citesc un text din anii ’30-’50 de unde vreti voi din Europa; era oricum nasoala perioada, deci cred ca point-ul e clar]:

    „Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din bănci oameni cărora tocmai din pricina vârstei lor vrei să le explici ..” Wow. Deci, nuy competentele masurate, testele, examenele te fac prof. Whow. Ci „ca vezi.. ca vrei”. Shite, pardon the expression. Pe bune? Imi aminteste de Curzio Malaparte sau chiar de Mussolini. Ca sa nu spun de allalt cu puterea dorintei/vointei. Deci, vrem, vedem, aia e?

    „Iar pentru a face bine nu ai nevoie de manuale…” Etc. Inteleg ideea, dar statement-ul e cretin. Evident ca nu DOAR manualele etc sunt necesare, dar a spune ca NU ai nevoie de manuale, e gen Cu Tata Stalin in Frunte Spargem Munte Dupa Munte. Sau Black Lives [cenzurat]. Sau alte idiotenii de acest fel care fac ABSOLUT separare intre manuale/cunostiinte scrise si restul lumii. Gen, daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra.

    „Devine fără justificare să acuzăm elevii că nu sunt curioși să citească…: E, pe bune. Chiar asa? In curand, blamam eventual alfabetul latin ca nu e cool si ca nu invita lumea sa citeasca? Dvs ati auzit de ceva, in fine, numit responsabilitate? Free will? Exista in cultura Europeana de vreo 1000 ani. In fine, in capul alora care incearca.

    „Manualul de istorie, de liceu cel puțin, nu-ți va spune că Ioan Slavici a fost antisemit. ” Asa, si? Banuiesc ca manualul respectiv nu spune nici ce culoare de pantofi avea Slavici, daca nu ma insel. Si nici cu cine si-o tragea [to be actual]. Ptr ca nu asta era _relevant_ ptr ce a facut/scris Slavici. Nu?

    „…copii, v-ați gândit vreodată dacă lucrurile au stat și altfel față de ce citim în manual…” Super de acord. Gen, hai sa discutam despre antisemitismul lui Slavici etc, dar nu gen „asta e prost”, ci „copii, uite. in anul X, se intampla Y, si top-intellectuals din RO au afirmat Z; ce credeti voi?” Merge si asa, sau nu e politically correct?

    „În al doilea rând, dacă vorbim despre profesorul ideal ar trebui să vorbim și despre elevul ideal, iar lucrul acesta e piatra funerară a educației de vreme ce împărțim copiii în ideali și ceilalți.” ??? Adica, nu mai masuram/judecam nimic ptr ca epitete de tip ideal sunt riscante?? EVIDENT exista idealuri si la profi, si la elevi, si la in fine caini, pesti, etc. Daca dvs nu (le) aveti, your problem, not ours.

    „Și toate acestea pentru că de câteva zile, în spațiul public se poartă discuția generată de elevul Andrei Șelaru…” Paragraful acesta cred ca e scris de un eurocrat. Bre, to be polite, care e point-ul? A sau B? Tertium don datur, uneori, deseori. In fine, asta implica sa stii latina, kind of, nu rap.

    „În programa școlară e loc de mai bine, dar cine dă sens și zvâc actului didactic rămâne profesorul: dispus sau nu să fie ca la carte sau ca la manual; cu răbdare și tact sau nu ca să demonteze mituri;” I am completely fucked here: Pai parca proful era pinionul major care facea, dregea, conducea, se opunea, etc. Acum… saracu’, tre’ sa nu mai demonteze mituri, adica, banuiesc, sa propage miturile [care vor fi alea], just in case. WTF?

    „fără așteptări nerealiste…” Chestia asta imi creaza o greata de tip Sartre, ceea ce e chiar rau. Adica, profu tre’ sa fie un soi de unealta blajina, dulce, moare, sa nu cumva sa ceara dracului de la loaze sa se trezeasca naibii la viata si sa isi deschida ochii, ci sa.. aiba, frate.. asteptari ‘realiste’. Gen, toti elevii mei sunt debili, deci ii abordez/tratez ca pe niste debili. NU voi incerca forever sa-i scot din debilitatea/comoditatea lor, ca deh, nerealist. Sincer, go back to first-grade teaching. Dupa care 2nd grade teaching. Dupa care academic teachind. Dupa care, opinii in public. Sau mai bine, dim it. E penibil. Hai sa le lagarim, ca asta e standardul realist. Bine. Imi aminteste de ceva din anii 50: Izbeste copilu cu capu de zid ca sa priceapa cuvatul Partid. Era si aia o asteptare.. realist socialista, nu? Bun realismul asta? Come on.

    • @AlexT. Betie de cuvinte 100% + ego inflamat. Chiar nicio doza de umanitate in comentariul tau? Vorba ta de inceput: „Ma ingrozesc”. Post scriptum: dar cu limba materna ce-ai avut?

    • @AlexT

      te rog sa ti corectezi textele ; inteleg batutul in clape cu viteza si privirea in ecran ….
      practic am incetat sa citesc dupa ce am gasit 3 greseli…
      nu e chiar o critica , e o rugaminte ,mai degraba
      si o observatie : ce e davalma nu ajunge la ascultator , pentru ca atentia lui se duce dupa tinte false
      (ca la bruiajul in controlul aerian)
      bref : nu am inteles mai nimic din ce voiai sa ne comunici

  8. @Aristotel: corect e „la multi profesori” si nu „l-a multi profesori” cum ai scris matale, don’ profesor plin de flexibilitate….

    Whatever,
    Inainte de ’89, scoala romaneasca avea doua obiective :
    – selectia „cadrelor de conducere” si a „specialistilor” care trebuiau sa faureasca societatea socialista multilateral-dezvoltata in vederea inaintarii spre comunism, sub conducerea marelui ctitor-analfabet si a tovarasei academicience doctor-inginer de renume mondial.
    Metoda preferata: competitia generalizata. De la gradinita!

    – indobitocirea maselor, pentru a putea fi conduse spre comunismul eliberator. Metoda: acumulare bruta de informatii inutile prin evitarea propriei judecati de valoare.

    Invatamantul de astazi a mostenit al II-lea obiectiv si l-a perfectionat pentru a conserva locurile de munca ale profesorilor, in contextul in care ascensiunea pe scara sociala nu mai depinde de valoarea intrinseca a individului, ci de apartenenta obedienta la una din gastile politice conducatoare.
    Selectia cadrelor a devenit inutila, intrucat „democratia” romaneasca se conduce singura prin impostura si coruptie endemica.

  9. Doamna Roxana Rusin, poate ati folosit ca tema pentru articolul dumneavoastra discutia despre scoala initiata in spatiul public de dl Andrei Selaru intrucat domnia-sa este astazi invitat in studiourile televiziunilor mai mult decat specialistii in educatie si are o audienta mare. Poate este un pretext, poate considerati spusele dansului intemeiate, bine si calificat aegumentate, n-am de unde sti.

    Indraznesc, totusi, sa fac observatia ca dl Selaru, intuitiv si autodidact, pentru ca nu a urmat inca studii de specialitate, are drept obiectiv declarat aplicarea unei strategii de marketing online care sa-i aduca notorietate si implicit bani.

    In acest context, pentru obiectivitate, cred ca este necasar ca declaratiile domniei-sale sa fie privite cu exigenta si discernamant. Altfel, opiniile sale epatante pe care noi le discutam si le difuzam au drept prim efect aducerea de venituri in cont.

    Daca ne intoarcem la Educatie, apoi cateva lucruri sunt esentiale si au fost evidentiate de decenii: subfinantarea, implicarea politicului partinic si lipsa de competitivitate. Repet, se discuta de decenii.

  10. Cu mult prea multa democratie ati ascuns de fapt adevarul strigat de elevul
    Andrei Selaru: scoala romaneasca este pierduta in trecutul indepartat.

    Apelul la „sentimentele” profesorilor este laudabil, dar, desi dragostea fata de copii este esentiala pentru meserie, ea nu este suficienta si nici nu poate suplini tarele majore ale educatiei romanesti.

    S-a vazut ca elevii au luat note mai mari la evaluarea nationala cand au fost scutiti in timpul pandemiei de expunerea la acest cumplit mestesug de tampire.

    ===

    Nu exista macar o componenta a sistemului educativ din Romania care sa fie 10% adaptata prezentului:

    – Manualele sunt niste mizerabile copieturi imbacsite dupa tot felul de enciclopedii, reluari scremute dupa manuale din vremea lui Gheorghiu-Dej, unele sunt imposibil de citit, ce sa mai discutam despre folosirea lor didactica
    – Cadrele didactice predau si pun note dupa ureche, nu au citit mai nimic din didactica moderna
    – Politicienii sunt semi-anafabeti, in imensa lor majoritate, in frunte cu mai toti ministrii educatiei din ultimii 30 de ani
    – Programa este varza, nu are nicio noima si nico legatura cu ceea ce oamenii au nevoie sa stie in viata
    – Planul cadru este supraaglomerat, se fac ore in nestire
    – Educatia fizica si cea sanitara sunt ca si inexistente, cea morala – sa nu mai vorbim
    – Sistemul scolar este opac, organizarea este tip mafiot (Cosa Nostra plange de ciuda cand ne vede)
    – Scolile sunt uniformizate, supracontrolate, lipsite total de diversitate, nu ai ce alege
    – Invatamanul superior este o gluma, vinde diplome si nimic mai mult.

    ===
    Ce atata diplomatie?!

    Educatia din Romania trebuie regandita din temelii.

    DAR – exista un imens DAR aici- nu se va putea face nimic pastrand actuala noastra economie socialista (iliberala, criptocomunista cum vreti sa ii spuneti),

    Educatia reflecta organizarea economiei si a societatii, nu invers, Daca vom avea o educatie extrordinara, ea va produce tineri pentru export, nu va dori nimeni sa stea intr-o Romania prafuita, fara nicio sansa, intr-o Romanie care are grija de toti puturosii si incompetentii.

    • „Educatia din Romania trebuie regandita din temelii.”

      Nu numai din Romania. Falimentul educatiei e global, dar padurea abia se vede din cauza copacilor.

      “It isn’t ignoramuses who are pulling down the statues, but ignoramuses who think that they have been educated.” – Theodore Dalrymple.

      Cititi „Insecte cu diplome”, un articol de Theodore Dalrymple publicat acum citeva zile pe contramundum punct ro, care aduce lumina asupra cauzelor acestui faliment, dar si asupra efectelor sale dezastruoase (frustrare, droguri, depresie, #MeToo, Greta, încălzirea globală, George Floyd, statui darimate, isterie, planuri revolutionare, ginduri de razboi civil).

      Nu este oare posibil ca noi, în societățile noastre occidentale, să fi păcălit zeci de milioane de tineri să creadă că prelungirea educației lor formale îi va conduce în mod inexorabil spre tărâmurile luminoase ale puterii, importanței, bogăției și influenței, când, în fapt, mulți postdoctoranzi se găsesc în situația de a accepta slujbe pe care le puteau face de la 16 ani?

      (…)

      Nu ignoranții dărâmă statuile, ci ignoranții care cred că au o educație.

      În multe cazuri, educația lor nu are nici valoare culturală, nici vocațională, dar a fost scumpă. Principala funcție a educației, din punctul de vedere al clasei politice, este de a ține rata șomajului printre tineri scăzută, în același scop fiind inventate și clase întregi de boli pentru a pretinde că oamenii sunt incapacitați de boală, nu șomeri. Este un truism că oamenii care au terminat, în urmă cu 70 de ani, școala la vârsta de 14, 15, sau 16 ani aveau o educație de bază mult mai bună decât doctoranzii de azi.

      Originalul in engleza:

      Bees With Degrees
      Theodore Dalrymple
      July 03, 2020

      • Da, intreaga lume sustine o educatie inutil de lunga si excesiv institutionalizata doar pentru a da de lucru cadrelor didactice.

        Vocile care se ridica in acest sens sunt ignorate sau combatute cu pseudoargumente puerile, de genul „doar scoala asigura specializarea” samd.

        Ultima gaselnita este cea a „certificarii” – adica o incercare disperata de a salva sistemul prin alocarea unui rol de „jandarm al invatarii”. Va merge o perioada, dar nu prea mult,

        ===

        Dar in Romania situatia educatiei este mult mai grava decat in alte tari, chiar luand in consideratie falimentul general.

        Dintr-o perspectiva, poate ca e mai bine asa – macar educatia din Romania nu are un potential prea ridicat de a tampi oamenii. Faptul ca nu invata nimic pe nimeni e mai infinit mai putin periculos decat daca ar avea puterea de a imbeciliza.

        ===
        Multumesc pentru link!

  11. Nu se stie inca ce va spune profesorului. Fiecare profesor poate avea idei … in general multi „profesori” sunt sub orice critica. Am trait cand profesorii care toata cariera povesteau despre cat de bine va fi in comunism, peste noapte au trecut la capitalism :)

    Pentru mine e clar doar una. Sistemul actual de invatamant e invechit si trebuie restructurat din temelii. Va fi dureros pentru multi, dar asta este, lumea evolueaza. Nu ati vrut sa o faceti pana acum mai lent, acum o veti face brusc

    • Societatea in ansamblul sau.

      Cauza profunda a marasmului educatiei din Romania este lipsa cererii de competente.

      Este nerealist sa crezi ca poti reforma un sistem pentru a genera absolventi de care nimeni nu are nevoie.

      Romania nu are nevoie de absolventi bine pregatiti, pentru ca plateste pe toti puturosii din imprumut de stat. Atat de simplu! Iei bani cu imprumut si ii dai pe degeaba la toata lume. In schimb, lumea iti da voturi, cu care tu ajungi la putere si poti sa furi mai mult. Evident, tot din banii imprumutati.

      Societatea romaneasca este o gashka de hoti. De ce ar avea nevoie hotii de competente profesionale?!

    • In momentul in care statul roman nu se va mai putea imprumuta, slabiciunea economiei romanesti se va materializa in prabusirea nivelului de trai. Atunci va deveni evidenta nevoia statului liberal.

      Un stat liberal cere competente, ca urmare a concurentei. In acest fel va aparea presiunea asupra educatiei si ea se va reforma.

      Invers insa – adica sa reformezi educatia pentru a ajunge la un stat liberal – nu se poate. Prin urmare, reforma educatiei in Romania socialista de astazi este imposibila.

  12. Să încerc să traduc răspunsul autoarei pt Selly:
    „Dacă ai noroc de profesori care vor să facă mai mult pt elevi, e bine, dacă nu, ghinion….

    Majoritatea comentariilor, ca de altfel și articolul, ratează frustrarea a generații de elevi,
    care nu dau vina neapărat pe manuale, ci pe metodică….

    Isoria poate fi foarte educativă pt viitor, putând duce la înțelegerea cauzelor care au dus la evenimentele studiate (economice, sociale, samd), și înțelegerea prezentului…

    Chimia, fizica, ne înconjoară in fiecare moment al vieții și există în toate obiectele pe care le folosim zi de zi….

    Geografia se poate îmbina frumos cu educația pt protejarea naturii, și de ce nu cu economia….
    Cresterea economică trebuie să fie sustenabila și in privința mediului in care trăim, astfel copii și nepoții noștri se pot bucura de o viață bună, într-un mediu sănătos…..

    A pune pe ultimul plan educația economica într-o țară în care Caritas si FNI au avut un „succes” răsunător, aceeași țară unde asociații de pensionari propun respectarea legii in privința măririi pensiei cu „prețul” stopării virarii contribuției la pilonul 2, ajungand chiar la a cere bani din rezerva BNR, e inconștientă…..

    Același lucru despre educația sexuală, suntem o țară in care copile devin mame, perpetuand astfel sărăcie, educație incompletă, familii dezorganizate, și iarăși copile cu copii….

    Educație civică, drepturi și obligații cetățenești,
    educație economică, sexuală, moralitate, logică, adică educație care creează viitori cetățeni, părinți, alegători, samd
    Nu toți vor fi genii, dar toți vor fi cetățeni, si aproape toți părinți….

    Deci Ministerul Educației sau al Învățării mecanice ?
    Asta cred că acuză Selly….

    Copiii sunt viitorul nostru, la propriu…
    Cum vor fi ei, așa va fi și societatea in care vom trăi cu toții , ei adulți in putere, noi, pensionari….
    Să lăsăm viitorul nostru pe mâna sorții, pe cheful de a face mai mult pt elev sau din contra blazarea și suficiența unor profesori, sau schimbăm ceva ?

    @Stefan
    „Nu școala trebuie (neapărat!) sa le facă educație financiară. Sunt aproape 4 luni in care părinții au avut timp. Nu școala trebuie (sau nu!) sa facă educație sexuală copiilor. Sunt 4 luni in care părinții i-au putut învăța pe copii sa se spele pe mâini. Și despre igiena, și despre prezervative, și despre vaccinuri, și despre masca, și despre virusuri, și despre diabet, și despre obezitate, si despre 5G, și despre sexualitate, și despre tot ce „școala nu ii învață”

    Sunt părinți și părinți, medii diferite, venituri și nivel de studiu diferit al părinților….
    In mediile defavorizate, cu nivel mic de studiu și venit al părinților, cine poate rupe ciclul necunoașterii, dacă nu școala?
    Din păcate nu îți trebuie școală să fii părinte …..

    • @dan
      subscriu;
      si completez:
      „Dacă ai noroc de profesori care vor să facă mai mult pt elevi, e bine…”
      dar profesorii care vor să facă mai mult pt elevi nu-s de ajuns (mai mereu e nevoie si de meditatii) daca:
      – subiectele testarilor sunt concepute sa verifice cunostintele privind (exemple imaginare) determinanti de matrici, numere complexe, formula naftalinei, virtutile samanatorismului…;
      – elevului i se baga pe gat unele materii, cum ar fi 3 limbi straine (fiica-mea studiaza engleza + curs suplimentar Cambridge + franceza + germana) + latina;
      – elevul este coplesit cu teme pentru acasa (de-ajuns 1-2 profesori „de bine”, de regula la materii „de examen”, care sa monopolizeze timpul elevului si sa-l distraga de la alte materii);
      – etc, etc

    • @dan/ _ „Asta cred că acuză Selly….”

      Domnul Andrei Șelaru vrea să facă bani, iar noi tot discutăm despre asta și în felul acesta îl ajutăm cu spor.

      OK. Dincolo de marketing… Este la modă periodic să fie înjurat învățământul românesc, așa, cam în vremea examenelor, dar se uită mereu ce anume s-a discutat în sesiunea anterioară a dezbaterii și o luăm de la capăt cu „vai ce rău e, educația românească e la pământ etc.”!

      Ei bine, principial, privind la educație în comparație cu sistemul sanitar, așa cum s-a mai făcut nu de puține ori, putem spune cu toată convingerea că ne este cumplit de teamă de moarte, dar nu ne temem că murim proști.

      Cum am scris mai sus, cele trei motive principale ale lipsei de performanță în învățământul românesc sunt subfinanțarea, ingerința politică și absența competitivității.

      Dacă Selly ori altcineva a uitat, reamintesc faptul că cei dintâi căpșunari români au fost cadre didactice. Salariile în învățământ sunt mizerabile, iar investițiile sunt zero (a se vedea școli fără canalizare, cu elevi căzuți în haznale, ori cu acoperișuri care cad în capetele copiilor). În schimb, în sănătate investim fără reținere, de teama morții…

      Astfel, la titularizare notele sunt mici, iar învățământul românesc este plin de suplinitori și cadre didactice a căror calitate profesională este discutată (se bate apa în piuă, de fapt) de către dl Selly și autoarea prezentului articol, printre mulți alții. Păi, muncă exclusiv din credință și pasiune întâlnim doar în școlile confesionale (de fapt, nici acolo).

      Profesorii trebuie să-și plătească și ei întreținerea la bloc, iar recoltarea sparanghelului este o sursă de venit. Astfel, absolvenții cei mai buni ai universităților emigrează, cei bunicei merg în economia privată, iar cei care sunt ceva mai slăbuți se fac profesori. Pe bani puțini, adică. Cu muncă multă și satisfacții puține.

      Și, că veni vorba de satisfacții, vine la rând implicarea politicului în învățământ. Până și femeia de serviciu este apropiată de un anumit partid/grup politic. Odată cu partidul de guvernământ, se schimbă inspectorul, directorul, secretara, bibliotecara ș.a.m.d.

      Pentru evaluarea competiției, vedeți vă rog unde anume este concurență în fiecare an, la diversele universități…

      Statele care au în prezent un sistem de învățământ performant (Singapore, bunăoară, Coreea de Sud, Finlanda etc.) au dezvoltat politici în acest sens și au alocat resurse pentru înfăptuirea lor. Dacă vrem să vorbim serios despre Învățământ, vă rog, haideți să renunțăm la aiurelile aste cu profesorii dedicați profesiei și utilizarea [in]eficientă a manualului! Ori să facem publicitate opiniilor habarnamiste ale unui copil care câștigă bani din naivitatea celor care-i „înghit” pe nemestecate infantilismele (indiferent că-i muzică de afon, ori bătut câmpii despre învățământ ș.a.).

      • Cu regret, dar daca o persoana nu are acele insusiri de a fii si deveni un bun profesor, oricata finantare am face, nu vom avea rezultate pozitive. Banii trebuie sa urmeze performanta. Exact ca la medici, unii au pregatire, dar si talentul, flerul natural de a fii buni diagnosticieni, altii te pun sa faci o suma de analize si tot un diagnostic aiurea primesti.

        • „daca o persoana nu are acele insusiri de a fii si deveni un bun profesor, oricata finantare am face, nu vom avea rezultate pozitive”

          Exact. De aceea am vorbit despre competitivitate, care lipsește în sistemul de învățământ românesc. Competiția, nu actul administrativ-politic discreționar, face selecția „persoanelor cu acele însuțiri… profesor bun etc.”. Finanțarea judicioasă o creează, întreține și stimulează.

      • @Constantin

        Faptul ca Andrei Selaru face bani nu exclude faptul că e posibil să aibă dreptate ….

        Salariile au crescut in sănătate, calitatea actului medical nu….empatie lipsă….spaga se cere in continuare….

        Competitivitate…..au curaj profesorii si directorii să lucreze pe bugete de salariu multianuale, din 4 in 4 ani, bazate pe performanta elevilor de la evaluare, bacalaureat ?

        Politicul a facut praf educația și prin concursul major al profesioniștilor, sindicate, asociații profesionale….
        Reforme de spoiala, nimic fundamental…un manual colea, clasa 0 colo, samd
        Marea grija e să nu cumva sa se reducă din nr posturilor….

        Numărați vă rog miniștri educației de 30 de ani încoace……Numărați propunerile de reforme ale profesioniștilor,, pedagogilor, coroborate cu cerințele mediului privat , angajatorii, și carențele descoperite la proaspeții absolvenți, tineri angajați …..nu vorbim de cei mai buni, vorbim de mijloc,…asa zis marea masă…
        Investiții….ha, sunt primari de 15 ani, care nu au miscat un pai, masa de votanți e anesteziata,…
        Problema are mai multe cauze, și fără a recunoaște ca e o problemă, nici nu se găsește rezolvare….
        Iar rezolvarea nu vine doar dintr-o parte….nu tine doar de bani, de profesori, politicieni, mediul privat, de părinți….ci de la toate enumerate…..

        • @dan/ _ „Faptul ca Andrei Selaru face bani nu exclude faptul că e posibil să aibă dreptate”

          E posibil, dar improbabil; după cum vedem, nu abordează problemele esențiale ale învățământului, pentru că în mod evident nu le cunoaște. Se referă la chestiuni de suprafață, cu care se confruntă de obicei elevii, efecte ale problemelor pe care le-am menționat. …Și o face într-un mod comercial – foarte bine pentru portofelul lui -, dar este contraproductiv să-i acordăm mai multă atenție decât merită, pentru că ne rătăcim în detalii (tehnici de marketing).

          În celelalte privințe, mă bucur că suntem de acord.

      • Coreea de Sud are un sistem cumplit, au ajuns si ei recent la aceasta concluzie, si au inceput sa il modifice.
        Nu l-as lua de exemplu in niciun caz.
        Coreea de Sud este o societate bazata pe neoconfucianism, este imposibil de preluat ceva in Romania.
        Finlanda are si ea o traditie a educatiei, are o economie liberala si a beneficiat de traditie si competente in pedagogie si in politicile educatiei. Sta mai bine decat alte state, desigur.

      • @Constantin
        Am recitit si articolul si comentariile.
        Cam tarzie replica mea.
        Invatamantul romanesc este supra-finantat, nu sub-finantat. Doar ca banii sunt complet aiurea gospodariti: se fac sali de sport ca niste cazemate anti-atomice pentru un regiment, planul cadru e supra-incarcat (ceea ce conduce la necesitatea unor salarii suplimentare), fondurile europene sunt date tot pe infrastructura si zugravit etc.
        Corptia -si mai ales captura statului- joaca un rol principal in aceasta devalizare. Dar banii in sine, fondurile alocate, ar ajunge cu prisosinta daca lucrurile ar fi puse la punct.

        • De 8 ani, legea spune că guvernul trebuie să aloce 6% din PIB pentru Educație, însă toate guvernele de până acum s-au folosit de artificiul prorogării și au dat mai puțin de jumătate din bani. În acest exercițiu bugetar, raportat la PIB: RO/3%, SE/7%, FI/6,8%, BE/6,5%, UK/6,2%, NL/5,9%, AT/5,8%, FR/5,7%,PL/5,2%, DE/5,1%, ES/5,0%, HU/4,7% șamd…

          În cazul statelor care aplică politici pentru dezvoltare, cu accent [firesc] pe educație, este necesar ca investițiile inițiale să fie chiar mai mari. Statele mai sus menționate au sisteme de educație performante și sunt mai dezvoltate decât România. Risipirea banilor în România este un [alt] subiect și despre ineficiența economiei patriei noastre – inclusiv din pricina corupției, cel mai grav eșec al pieței – s-a discutat îndelung.

          Vă rog, ce ați dorit să spuneți prin „supra-finanțat” ?!

          • Procentele alocate educatiei sunt un simplu joc politic.

            Legatura este de fapt inversa: statele mai dezvoltate aloca mai multi bani pentru ca … sunt dezvoltate! Adica au nevoie de acele competente, ceea ce inseamna ca stiu si cum sa cheltuie acesti bani in educatie pentru a obtine ceea ce piata cere. Statele dezvoltate au cerere de competente. Romania nu are asa ceva (am argumentat importanta critica a absentei statului liberal si impactul „pietei minimale”).

            ===
            Sa presupunem ca s-ar aloca 20% educatiei in Ro. Ce s-ar intampla?
            – Ar creste salariile cadrelor didactice -> au mai crescut, fara rezultate
            – Ar creste cheltuielile cu „salile de sport” uriase, in care nimeni nu face sport ->s-a mai facut
            – Ar creste fondurile pentru manuale -> ar rezulta manuale mai groase, mai multe si mai proaste (pe zi ce trece sunt din ce in ce mai proaste, oricat ai da pe ele)
            ===
            Daca am reduce fondurile alocate educatiei:
            – ar scadea numarul de ore din planul cadru => ar scadea numarul de cadre didactice
            – am forta astfel extracurricularul
            – am impinge elevii catre sportul in afara scolii (singurul care asigura de fapt sanatatea lor, pentru ca 60 de minute de sport saptamanal nu au niciun impact)
            …si inca altele.

            Prin urmare, solutia dezvoltarii educatiei in Ro (atat cat se poate in lipsa cererii de competente) este scaderea fondurilor, nicidecum cresterea lor.

            Desigur, in paralel cu masuri de instituire a statului liberal si implicit a diversificarii, largirii si condolidarii pietei (ceea ce conduce la cererea de competente si la instituirea concurentei si in domeniul educatiei).

            ===

            Insa subliniez faptul ca orice, dar absolut orice masura s-ar lua, sistemul de educatie ar reusi in timp sa o contracareze redevenind foarte slab, intr-o forma diferita.

            Asta, pentru ca este obiectiv necesara ca educatia sa fie mereu in echilibru cu cererea de competente.

  13. As fi inceput cu „felicitari ptr.articol” daca nu as avea, cumva, o senzatie ca „felicitarile” ar trebui contextualizate. Mi-e teama sa nu cadeti in fascinatia „orelor de stiinte” fara manual, pe model americano-englez, in care exista un amalgam CEL PUTIN la fel de ideologizat pe cât arătați a fi in invatamantul ro.
    In sistemul pomenit mai sus, cu usurinta, putem a asista, efectiv, la indoctrinarea copiilor in spiritul celor gandite de prof.
    Manualul, ca suport de curs, si cadru de referinta NU EXISTA.
    Asa se ajunge ca „profii de stiinte” ei insisi sclavii intelectuali ai doctrinelor absorbite la univ.ajung sa formeze/educe tineri prin vehicularea unor info.bizare.
    Ex: Mark Twain (cunoscut abolitionist) nu e dezirabil deoarece foloseste limbajul epocii pe care o descrie (!!) si zugraveste o imagine paternalista si cumva de superioritate a rasei sale….
    Despre reevaluarea unor Lincoln, Washington, Jefferson, Napoleon, Leopold II nu mai vorbim ptr.ca, tragic, o traim acum.
    Sau: culturile orale sunt echivalente celor care au creat sisteme politice avansate, filosofie, drept, etc si care au deschis drumul spre dezvoltare…. Asta daca nu cumva cele cu transmitere orala sunt cumva superioare, regardless aspecte de o salbaticie teribila, dar pe care le trecem sub tacere.
    Sau absolventi de liceu care injura capitalismul fara sa stie (REALMENTE) ce e aia capitalism. Dar o fac din perspectiva durkheimiana deoarece o profa charismatica era o fanatica a lui Durkheim si le sucise mintile elevilor cu opiniile lui. Evident, ca trecuse sub tacere apologia infractiunii violente (sub pretext social) din articolele lui Durkheim.

    Exemplele de mai sus privesc situatia cand proful e despreins de obligatia/obedienta fata de manual. Situatia in care nimic nu opreste profa sa predea, dezinhibata, chestiuni departe, f.departe de realitate sau printr-o interpretare ideologica de tip manual comunist. Asa crede ea ca trebuie.
    Ce facem?!? Cum procedam?!? E manualul asa de rau?!?

  14. Invatamantul si sanatatea nu sunt altceva decat reflectii ale statului roman din vremea asta. Cam varza, adica dezorganizat si nu numai din habarnism. Daca vrei ceva performanta, adica daca neaparat cauti sa-ti dai seama daca elementul etnic romanesc (o exista asa ceva?) e capabil si de performanta, atunci trebuie sa cauti in partea privata a societatii romanesti, statul roman este un exemplu de contraperformanta. Am fost educat in perioada comunista, cred ca educatia din vremea aia, asa comunista cum era, era la un nivel incomparabil cu cea de astazi.

  15. @Prototipescu Fanele
    @Dan
    Sunt aproape 4 luni de când copiii nu mai frecventează scoala și părinții (o parte dintre ei) au fost forțați să „și-i asume”. Adică învățătura nu a mai venit de la școala decât în mică măsură, ci de pe Internet, manuale. Și din familie.
    Daca tot blamam scoala, metodele, cursurile, manualele, profesorii, examenele, rezultatele, poate că ar fi interesant de văzut cum s-au descurcat părinții care blameaza continuu școala cu copiii.
    Ok, blamam școala actuala, ea este învechită și nu știe. Dar ce punem in loc? Familia? Dăm putere părinților și adolescenților revoltați? Uite că minim 4 luni familia a avut (și va mai avea timp până în toamnă) să înlocuiască școala mult blamata. Pe profu’ ăla plicticos care preda comentarii depășite, pe profu’ de mate care enerveaza cu exercițiile lui de rutina. Cum s-a descurcat familia? E mai bine sa se invete in familie sau la școala?

    Cred că nu am fost prea explicit, dar nu mi se pare corect ca adulții, părinții, sa blameze continuu școala și ei să nu facă nimic atunci când au aceasta posibilitate și mai ales, responsabilitate. Ca adultii sa se opuna educației sanitare din scoli, sa se opuna oricăror inițiative exterioare („vin cei de la banca, sigur vor sa ne vanda ceva”, „vine doamna doctor, sigur le va vorbi despre sex și le va da prezervative gratuite” samd) și când vine vremea responsabilității lor, sa nu facă nimic.

    Voiam doar sa recomand părinților mai puțină revolta și mai multă responsabilizare proprie. Acceptarea diversificării învățământului cu ore de educație sanitară obligatorii, de nutriție, de cultura civica, de sănătate. Din experiența mea de părinte am văzut doar nemulțumiri. S-au propus ore opționale diversificate în timpul ședințelor, dar părinții au ales tot matematica și romana „pentru că se da la examen”. Și acum doar blameaza, și eu și adolescenții. Atât. Nimic concret. S-a propus educația sanitară, s-au opus. S-a propus invitarea cuiva de la banca pentru un curs despre bani, s-au revoltat! Ok, ne revoltăm, e la moda. Dar ce punem in loc? Unde încadrăm partea practica a școlii, la care ore?

    Revolta e o reacție adolescentina. Dar concret, ce facem dincolo de nemulțumiri? Din teoretizarea de pe internet nu iese decât trafic si bani pentru Selly. Nimic schimbat, nimic concret.

    P.s. textul inițial și mesajul s-au diluat in timp. (Timpii de postare și implicit reacție, au crescut la noul site)

    • @Ștefan

      „Acceptarea diversificării învățământului cu ore de educație sanitară obligatorii, de nutriție, de cultura civica, de sănătate. Din experiența mea de părinte am văzut doar nemulțumiri. S-au propus ore opționale diversificate în timpul ședințelor, dar părinții au ales tot matematica și romana „pentru că se da la examen”. Și acum doar blameaza, și eu și adolescenții. Atât. Nimic concret”

      Scoala e obligatorie si gratuită. Vrei să alegi programa ca parinte, marcă banu’ , școală privată…..
      Decizia e politică, vis a vis de propunerile refuzate de părinți….Programă la nivel național, nu propuneri la nivel de școală…..

      „S-a propus educația sanitară, s-au opus. S-a propus invitarea cuiva de la banca pentru un curs despre bani, s-au revoltat”

      Crezi ca dacă noi doi ne opunem și nu mai vrem să platim taxe, și ne revoltă TVA, ne bagă cineva in seamă ?

      • Diversificarea poate sa apara doar daca exista o cerere reala pentru ea, daca societatea rasplateste efortul si sanctioneaza lipsa sa.

        Altfel, cu cat mai uniform si mai lipsit de responsabilitate, cu atat mai bine pentru toata lumea.

        In plus, probabil ca in subconstientul colectiv exista si o mare neincredere: cine sa faca educatie sanitara?! Acele persoane care nu cred in coronavirus, care considera ca Pamantul e plat si care cred ca sunt supravegheate de antena de sarma din masca?

        ===

        Programa, atat timp cat e unica si rigida, nu face decat sa ocroteasca lipsa de responsabilitate a tuturor. Sa nu credeti ca parintii se simt cu adevarat responsabili pentru copiii lor! Unii (mi-e teamca ca de fapt sunt majoritari) ar fi foarte fericiti daca statul le-ar lua copiii de pe cap de tot, pentru ca ei sa aiba timp „sa faca bani”, sa bea bere rece si sa vada meciurile la televizoare cu diagonala cat mai mare.

        Imbuibati, rasfatati de un stat in care politicienii le cumpara voturile pentru a putea si ei sa fure cat mai mult, fericiti in haznalele lor morale, parintii si-ar vinde copiii pentru o lada cu bere si o rochie cu paiete. Unii chiar aleg vila in detrimentul copiilor si dau zeci de mii de euro pe o masina bengoasa, dar nu si 20 de lei pe o carte pentru copii.

        Romanii nu isi iubesc de fapt copiii. Sunt doar o modalitate de a mai lua ceva bani din alocatii si de a se asigura ca nu krapa la batranete singuri, dementi, cancerosi, cu rinichii si matzele praf, sub ingrijirea unor pseudodoctori incapabili sa deosebeasca o apendicita de o fractura de femur.

        Pana la urma tot acolo ajung insa, iar toata viata in care si-au batut joc de tot ce inseamna morala si etica, de valorile familiei li se scurge zi de zi prin fata ochilor, intre oala de noapte si sangele scuipat in servetele refolosite in care tin protezele de doi lei vandute de alti smecheri cu sute de euro.

        Totul se plateste.

        • Exact, nu am fost învățați ce este responsabilitatea. Și nici asumarea deciziilor. Și nici a duce la bun sfârșit un proiect în care am intrat.
          La noi sunt curente anti-avort stârnite tocmai de cei care nu au sau aleg sa nu aibă copii. Sunt curente anti-vaccin stârnite tocmai de cei care trăiesc pentru că au fost vaccinati obligatoriu în copilărie de anti-tetanos, anti-tuse măgărească și anti-poliomielita. Sunt curente anti-homosexuali stârnite tocmai de cei care sunt singuri, care nu reușesc să fie intr-o relație decenta. Sunt curente anti-masca stârnite tocmai de cei care stau cel mai mult în casă și nu interactioneaza.
          Vai, copiii! Strigă tocmai cei care între orgoliul lor și copiii lor, își aleg orgoliul și mandria. Da, românii nu își iubesc de fapt copiii. Nici nu știu cum. Generații întregi au fost „castrate” de sentimentul iubirii față de copiii prin ideea înșurubată in creier că „trebuie sa faci copii”, fie că îi dorești sau nu, fie că ești pregătit sufletește sau nu, fie că ai cu ce sa ii crești, sau nu. Noi „trebuie” și e musai sa demonstrăm că facem lucrurile cum „trebuie”. Doar că mulți, foarte multi, după ce fac ceea ce „trebuie” se trezesc că acest „trebuie” nu este și ceea „ce vor” sau „ce știu”.
          Da, totul se plătește. :|

    • @Stefan
      pai ceea ce reprosati dvs.parintilor e chiar parte a problemei: nu poti sa-i multumesti pe toti laolalta, ci doar pe toti separat; motiv pentru care destule critici invoca tocmai necesitatea diversitatii si alternativei; cum dealtfel exista sau au existat scoli de arte, scoli sportive, scoli profesionale, scoli speciale pentru copii insuficient inzestrati…
      copiii simt ca scoala egalitarista nu le valorifica potentialul, ca scoala nu le ofera sansa de a-si urma vocatiile si a razbate cumva intr-o societate despre care is constienti ca nu functioneaza tocmai pe baza de meritocratie; ca scoala actuala nu e tocmai mediul fertil in care incoltesc luxuriant proiecte de dezvoltare personala;
      si ca, desi ar avea mai multe sanse sa invinga chiar si un adult cu scoli superioare intr-o competitie pe subiectele si in termenul unui examen clasic, succesul ar fi doar aparent, precum relativitatea unui avans la start, bazat pe memorie si exercitiu; adultul ar avea mai multe sanse la teste PISA, la care timpul n-ar fi o conditionare critica, pacat insa ca o zestre coerenta de cunostinte multidisciplinare nu neaparat ar fi relevanta pentru a excela contracronometru in cazul unui examen clasic.

      • Poti sa multumest toti parintii daca si numai daca vei accepta o diversificare a ofertei educationale, ca forme de organizare si continut. Astfel, fiecare va alege ce doreste.

        Romania insa se incapataneaza sa niveleze, sa uniformizeze intreaga educatie. Lucrul acesta este evident imposibil, dar prezinta „avantajul” de a oferi locuri de munca unui multimi de „cadre didactice”. Adica, obtine voturi. Voturile aduc putere, puterea aduce bani. Iar un stat socialist ca al nostru este usor de capusat.
        ===

        In plus antreprenoriatul este descurajat in Romania. Nu se vorbeste decat despre „locuri de munca”- de parca s-ar crea singure! Din cand in cand, de forma, apare cate un sprijin pentru tinerii antreprenori- rapid dezumflati de conditiile puse (nu intamplator conditiile nu apar in propaganda publica). Romania se preface ca e capitalista.

    • Eu urmaresc mult mai greu noul site, fiindca articolul si comentariile ocupa procentual mai putin loc in pagina decat in fostul site.

      • Și eu, aproape am renunțat să mai caut comentarii și articole. Aveam impresia că se doresc vizualizări și comentarii, interacțiuni. Dar… Până la urmă este treabă lor, nu a mea.

  16. A țintit perfect Selly. Mulțime de… serioși, responsabili, doctorandă… s.a. îi dau importanță acestui băiat care va face bani de acuma la alt nivel. Și de ce nu, dacă și ei contează pe un anumit profit, audiență… Interesul poartă fesul. E ingenios. Capabil. Numai că e păcat că în viața sa nu va mai face nimic altceva în afară de bani, banii (o parte) îi va investi în a face alți bani, iar restul pentru distracții și plăceri. Să dea Domnul să greșesc Cine ar fi fost el dacă acea școală de care nu-i mulțumit (și poate pe drept) nu-i aducea vizualizările și abonările ce le-a cules? Dacă anunța că imediat, paralel cu studiile, va întemeia o școală experimentală după ,,conceptul,, ce îl ,,are,, , atunci e de ascultat ce spune. Dar el ne va ,,distra,, și în continuare, că dă, asta ne lipsește… Avem ce merităm…

    • Cadrele didactice au salariu pentru ceea ce fac. Societatile comerciale fac profit. Si Dvs, doriti ca Selly sa „nu faca bani”? De ce? Dvs nu aveti un venit? Parintii, copiii nu lucreaza undeva? Ce e rau in a face profit? Da, pentru comunisti profitul este ceva rau, dar pentru capitalism, el este esenta.

      Lui Selly scoala romaneasca nu i-a dat mai nimic. Si in niciun caz nu putem afirma ca este ceea ce este pentru ca scoala l-a facut. Poate l-a invatat sa scrie si sa citeasca (asta intr-un de zile, cand se putea face intr-o luna, dar cum isi mai luau invatatorii banii atunci?), dar dupa aceea scoala romaneasca s-a luptat ani de-a randul sa il tampeasca. Si uite ca nu i-a reusit.

      Cine „face bani” ii foloseste cum doreste. De regula, nu prea pentru „distractie si placeri” – tocmai pentru ca stie cat de greu i-a facut.

      Si chiar daca ar face asa, cine sunteti Dvs (sau eu sau oricine altcineva) sa ii spunem ce sa faca cu banii? Daca eu v-as spune cum sa va cheltuiti banii, ce mobila sa luati, cat timp sa va distrati si cu ce bani, v-ar conveni?

      ===

      Nu, nu poate intemeia o scoala „dupa conceptul sau” in Romania, pentru ca legislatia nu ii permite. Legea romana permite doar infiintarea si functionarea unor scoli aidoma cu cele „de stat”.

      Nu, nu ne „distreaza”! Cel putin pe mine nu ma amuza absolut deloc catrastrofa in care e educatia din Romania. Si nici nu ma intereseaza daca Selly e academician sau zugrav (no offense) sau bufon, cata vreme vorbeste despre realitatea din Romania.

    • @Iulita, nu va înțeleg. „Numai că e păcat că în viața sa nu va mai face nimic altceva în afară de bani”. Dar ce altceva dorit să caca, daca nu bani?
      Care este rolul omului în viața? Până la urmă pentru ce ne pregătește școala și familia până la 20-24 de ani?
      De curiozitate, ce trebuie sa facem în viața? Sa cerșim la colț, sa dăm in cap la alții, sa ne forțăm părinții să dea o șpagă pentru a ne angaja la „stat”? Sa ne forțăm părinții să facă donații pentru partide că sa intram in politica pentru a câștiga bani ușor fără a face nimic? Sa plecam la cules de sparanghel? Ce kkt vreți să facem în viața, altceva decât bani?
      Chiar nu va înțeleg, ce ar fi trebui să facă Selly? Acum trebuie sa se scuze pentru că face bani? Wtf, dar nu pentru asta ne pregătim 20 de ani, ca să facem bani?
      Despre ce idealisme vorbiți aici? Chiar nu va înțeleg! :|

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Roxana Rusin
Roxana Rusin
Roxana Rusin este profesoară de istorie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro