Citesc zilele acestea o foarte interesantă carte apărută în din ce în ce mai consistentă colecție Kronika, inițiată și cu tenacitate continuată de editura bucureșteană Litera.
Cartea se cheamă Un continent fracturat, are subtitlul Europa, 1950-2017 și îi este datorată lui Ian Kershaw. Cel care a scris și repede devenitul best-seller Drumul spre Europa, 1914-1989 deja apărut în românește la aceeași editură.
Celor 12 capitole care formează substanța cărții, autorul a simțit nevoia să le adauge și un Epilog purtând un titlu care nu are cum să nu te provoace. Se cheamă Noua epocă a nesiguranței și se ocupă de ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Zilele noastre însemnând până în 2017, atunci când Ian Kershaw a dat forma finală a cărții.
La un moment dat, Ian Kershaw face observația, cum nu se poate mai justificată, potrivit căreia ’’în ochii multor cetățeni Europa înseamnă astăzi Uniunea Europeană (cu conotațiile ei pozitive și negative. Europa cuprinde țările din Uniunea Europeană , o comunitate interconectată de națiuni separată de celelalte țări de pe continent, în principal Rusia și fostele membre ale Uniunii Sovietice”. Firește, europenii au sentimente diferite față de tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană și, scrie Ian Kershaw, “Europa înseamnă pentru majoritatea cetățenilor ei o Uniune Europeană cu care sunt sau nu sunt de acord”. Din punctul de observație pe care îl avea în anul 2017, semnatarul volumului de la care au pornit însemnările mele de astăzi, deschiderea arătată de, pe atunci, noul președinte al Republicii Franceze, dl. Emmanuel Macron, față de cancelarul german, d-na Angela Merkel, “ a produs noi speranțe- posibilitatea de a depăși crizele in perioada recentă și un viitor promițător al Europei”. Ian Kershaw adaugă că nu toate promisiunile în cauză ar fi fost întocmai îndeplinite.
Cert e însă faptul că deschiderea Franței către Germania a dat roade, iar lucrul acesta este cum nu se poate mai simplu de observat din însuși felul în care s-au împărțit zilele acestea funcțiile și dregătoriile în noua configurație a birocrației de la Strasbourg și Bruxelles, Occidentalii și-au adjudecat toate posturile de decizie, decizia stă în mâna germanilor și a francezilor. Țările dezvoltate au toate pârghiile de putere posibile, noilor veniți de după ceea ce un alt istoric numea “primăvara națiunilor” din 1989 nu le-a mai rămas nimic. La loc de frunte stau greii Europei, iar România, Ungaria, Polonia au rezervate doar locuri în picioare. Fapt în bună măsură explicabil nu doar prin faptul că Emmanuel Macron și-a văzut împlinit visul Europei cu două viteze despre care nu a făcut nici un secret, ci și prin aceea că guvernele de la București, Budapesta sau Varșovia au comis în anii din urmă multe gesturi necugetate. Care au provocat îngrijorare și care nu puteau rămâne nesancționate.
Executivul de la București, cele două partide aflate la putere, PSD și ALDE, au primit în ziua de 26 mai un duș rece din partea electoratului. Acesta le-a spus în cel mai categoric mod cu putință guvernanților că românii vor să fie pe mai departe europeni și că nu acceptă apropieri exagerate față de Budapesta lui Orbán, Turcia lui Erdogan și Rusia lui Putin. Or, a vrea să fie europeni înseamnă, cum spunea Ian Kershaw, a fi pe mai departe în Uniunea Europeană.
Nu, românii nu au dobândit funcții înalte, însă nici prost nu au ieșit. Cum-necum se află în tabăra câștigătoare și aceasta nu datorită doamnei Viorica Dăncilă sau domnului Călin Popescu-Tăriceanu, ci grație președintelui Klaus Iohannis care a mizat corect pe cartea câștigătoare. Pe Angela Merkel care și-a impus omul, adică pe d-na Ursula von der Lynden, care a devenit președinta Comisiei europene. Se așteaptă ca România să fie astfel mai ușor și mai rapid admisă în spațiul Schengen, dar și să primească alocații bugetare mai consistente. Să sperăm că vom ști să le administrăm și cheltui așa cum se cuvine.
Cu toate acestea, președintele Iohannis a avut parte de un nou val de critici. Ele au venit nu doar din partea criticilor săi de profesie ( a se vedea editorialul de joi din Cotidianul, în stilul de mahala inconfundabil al d-lui Cornel Nistorescu), ci și din partea criticilor lui mai rezonabili. Așa cum este dl. Stelian Tănase. Care îi reprosează preedintelui și că nu s-ar fi omorât cu firea în operațiunile de negocieri, dar și proasta comunicare.
Nu știu și cred că nu știu nici jurnaliștii români aflați la fața locului dacă, ce și cum a negociat președintele Iohannis. Simptomatică reacția d-lui Lucian Pârvoiu, corespondentul TVR, în intervenția sa de luni seară. Știu doar că dl. Iohannis iar a avut gura legată. Iar a căzut testul comunicării, iar a arătat că are consilieri de comunicare de proastă calitate. Lucrul acesta se petrece de 4 ani încoace. Pare că nimic nu se va schimba nici în aceste ultimele luni ale celui de-al cincilea an. Să ne punem speranța într-o spectaculoasă răsturnare de situație în al doilea mandat al d-lui Iohannis? Condiția e să îl obțină. Dl. Iohannis porrnește favorit în cursă. Dar ceea ce contează e fotografia de final.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro
11 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea
Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici
Carti
Cărți noi
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
Carte recomandata
Ediția a II-a adăugită.
„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Așa cum este dl. Stelian Tănase. ”
Dl Stelian Tănase este „un critic rezonabil” al manipulării prin mass-media pe care domnia-sa a încurajat-o din funcția de director al Televiziunii Române. Prin urmare, cât de credibil poate fi considerat și cât de onestă poate fi critica domniei-sale la adresa d-lui Iohannis.
Dincolo de declarațiile „drăguțe” și politicoase cu privire la apropierea de Europa, sunt gesturi care pot arăta determinarea relă, dacă există. Apropierea de „nucleul dur” este posibilă, dacă într-adevăr se dorește, nu prin povești, ci prin aderarea la Zona Euro. România putea adera și poate în continuare. Nu se dorește din același motiv pentru care fondurile europene sunt evitate la București, preferânduse finanțări de la Bugetul național, anume că de-aici se poate fura mai ușor!
Dl Iohannis poate comunica publicului despre invitația la o cafea în zori primită de la d-na Merkel, ori poate spune poziția domniei-sale despre faptul că Bulgaria și Croația, în mod RAȚIONAL vor adera la Euro Zonă înaintea României.
De asemeena, dl Iohannis poate spune și nu o face, care este poziția domniei-sale cu privire la lovitura de stat (pentru că asta este) pe care Curtea Constituțională tocmai a dat-o prin decizia irațională cu privire la „completuri” (de la acceptarea sesizării din partea d-lui Iordache, contrazicând o decizie proprie antarioară, pâna la subordonarea Inaltei Curți și legiferare pozitivă).
„…dl Iohannis poate spune și nu o face, care este poziția domniei-sale cu privire la lovitura de stat (pentru că asta este) pe care Curtea Constituțională tocmai a dat-o prin decizia irațională…”
Tu ai voie sa spui asa ceva. Dar Presedintele nu are voie sa spuna ca si o decizie a CCR este „un banal act administrativ”.
O decizie CCR este general obligatorie. De la Cucuietii din Vale pina la Cotroceni.
Dl STELIAN TĂNASE este un PRINȚ AL CLIȘEELOR. Nu-l veti auzi niciodata
spunând vreo chestie care sa nu fi fost sugerata / soptita / afirmata dubitativ mai intai
de unul sau altul si deja ajunsa in faza de postulat pentru cel putin jumatate dintre ganditori.
Si nu sin prudeță face asta – ci asa ii e datul sorții.
In ceea ce il priveste pe dl Johannis sunt sigur ca mass media patrotica
ar putea din doua miscari sa instituie o prezumtie de genialitate – adica de cate ori tace se considere ca de fapt el a fost OMUL – CHEIE.
România duce o politica externă marca Bubico. Am șezut mumos și poate stăpîna ne scarpină între urechi, ne pune în paneraș și ne dă și o bucățică de zăhărel. Singura grijă e să nu ne dea vreun domn mai nevricos un bonbon, să ne ia dup-aia în brațe, să se plimbe cu noi pe lîngă geamul deschis și să dispărem ca un porumbel alb în neagra noapte. Asta pentru că avem un președinte care, vorba lu’ nenea Iancu, ”nu ştiţi ce cuminte şi fidel este, şi deştept! Ei bine! e ca un om, frate! doar ca nu vorbeşte…”
Mica carectie, care nu afecteaza cu nimic analiza dumneavoastra: Cartea lui Kershaw se numeste Drumul spre Iad, Europa 1914- 1949 si este prima parte a Continentului fracturat 1950 – 2017. Intr-adevar, Kronika este o colectie grozava, mai ales de vreo 3 ani incoace!
Nu cred ca Johannis are sanse la al doilea mandat chiar daca la un moment dat chiar a fost pe val cu cateva actiuni anti-PSD destul de inteligent conduse. Problema lui este PNL-ul care i se agata ca un scai de trenci si îl trage înapoi. PNL-ul are imagine destul de proasta de vechi partid, fost aliat al PSD-ului, deci ascunzand în sanul lui personaje oricand dispuse sa se alieze cu mizeria comunista. Ultima imagine proasta, nociva pentru Johannis, scoasa de PNL la vedere este alianta intre RARES si AVRAM, împotriva lui Ciolos. Imagine populista copiata de la PSD care vrea sa spuna cuvant cu cuvant fermierilor romani ca Ciolos e pe cale sa distruga agricultura romaneasca. Concluzie : PNL = infectie comunista! Deci Johannis va pierde presedintia. Si cu atat mai bine! Doua trei actiuni pozitive pe cinci ani de mandat este totusi cam putin pentru un presedinte care se vrea eficace!
Problema lui este PNL-ul care i se agata ca un scai de trenci si îl trage înapoi.
Iohannis tras inapoi… :-) Asta ar merge de caricatura: „Cind sa puna mina pe melc, PNL-ul il trage inapoi, iar melcu’ tusti… in tufis. „
Este absolut normal ca UE, in forma in care este ea construita acum , sa fie condusa de binomul Franco -German si pe ici pe colo sa permita si unor noi membri sa ocupe unele functtii importante , vezi Ciolos si posibil Kovesi . Despre Kaus Iohanis nu putem spune decit ca a reusit in doua rinduri sa capaciteze votul popular si este foarte clar ca deocamdata nimeni nu i se poate impotrivi in cursa pentru prezidentiale. Daca UE va capata in viitor o alta organizare ,federala ca exemplu , atunci modul de a conduce UE se poate schimba . Sa avem rabdare , sa asteptam .
Europa federalizata?
Da, ce vor francezii si nemtii acum este ceea ce au reusit pentru scurt timp Napoleon si Hitler: sa subjuge Europa.
Caci omul isi ascunde gindurile, dar nu-si pierde naravurile.
prea multe se incearca a fi explicate prin „comunicare”
in cazul unuia care face, spun (comunica) faptele lui, despre el – faptele vorbesc:
poate, si face = omul e la locul potrivit = alegerea lui a fost un noroc
in cazul unuia care nu poate, nu face, comunicarea vrea sa tina loc de fapte
Dar consilierii presedintelui – oare pe unde sunt ei???
Nici un presedinte din lumea noastra si deci nici din RO nu le poate stii pe toate si de aceea Presedintele nu este lasat singur si atunci ma intreb oare si-a ales cei mai potriviti consilieri?
Nu pot sa cred ca daca o doamna pleaca la CCR nu este chiar nimeni, omul potrivit, la locul potrivit, de serviciu in tara asta care sa preia stafeta in mod onorabil.