miercuri, octombrie 20, 2021

Talibanii, moderația și amenințarea teroristă

Săptămâna aceasta, întreaga lume a urmărit cu sufletul la gură evoluția situației din Afghanistan. Talibanii și-au accelerat campania de cucerire de teritorii în mai multe zone ale țării avansând cu o viteză pe care nimeni nu a fost capabil să o prevadă. Campania a culminat cu cucerirea capitalei, Kabul, de unde, la scurt timp, președintele Ashraf Ghani a părăsit țara lăsând conducerea în mâinile talibanilor și a planului acestora de a instaura un emirat islamic în Afghanistan. Evenimentele șocante din ultimele zile au ridicat numeroase întrebări care, dincolo de a căuta o explicație logică pentru cele petrecute, mai degrabă caută vinovați. Iar acest lucru nu este neapărat de ajutor în a înțelege cum va arăta Afghanistanul în următoarea perioadă. Acum că șocul produs de evenimentele recente începe să scadă în intensitate, este important să ne concentrăm pe a înțelege posibilitatea ca talibanii să își fi moderat discursul și ideologia la contextul actual și care este posibilitatea ca Afghanistanul să devină, din nou, un teren fertil pentru activități ale unor grupări precum al-Qaeda.

Există posibilitatea ca talibanii din 2021 să fie mai moderați decât talibanii din 1996?

Cu toate că tranziția unei grupări către o viziune ideologică moderată este un proces îndelungat și dificil există totuși posibilitatea ca talibanii să fi realizat acest lucru în ultimii ani deoarece aceasta reprezintă o necesitate în cazul oricărei grupări atunci când contextul în care operează se modifică incontrolabil, pentru că este în interesul mișcării să adopte o poziție mai echilibrată în ceea ce privește viziunea sa asupra lumii, precum și din nevoia de a câștiga legitimitatea necesară pentru a guverna în Afghanistan.

Grupările și mișcările precum cea talibană sunt bine ancorate într-o concepție ideologică a lumii. Ideologiile acestor grupări reprezintă principalul instrument de care liderii lor se folosesc pentru a raționaliza existența mișcării, pentru a-i organiza acțiunile și, desigur, pentru a dobândi legitimitatea necesară pentru atragerea de noi membri și menținerea fidelității celor deja existenți. Aceste grupări iau, de regulă, naștere într-un context foarte particular generat de situația dintr-o țară sau o regiune a unei țări și poate fi orice de la condițiile de trai ale unui segment de populație (minoritate etnică sau religioasă, spre exemplu, opresată de guvernul central al țării respective) până la război civil sau ocupație militară.

Însă acest lucru nu înseamnă că ideologia unei anumite grupări nu poate suferi modificări odată cu schimbarea contextului în care aceasta operează. Procesul este, totuși, unul deosebit de dificil, în special atunci când vine vorba de o mișcare cu o vizune foarte rigidă asupra lumii. Adaptarea la noile realități vine în primul și în primul rând în urma unui dialog intern, între liderii de vârf ai grupării, care sunt socializați în a accepta schimbarea. Odată atins un consens în interiorul organizației, schimbarea trebuie comunicată adepților acesteia. Această etapă a transformării este una crucială și vitală pentru însăși existența mișcării deoarece în funcție de modul în care decizia de adaptare la noul context este comunicată publicului larg gruparea poate pierde sau accentua simpatia celor care o urmează sau chiar poate câștiga noi adepți.

Mai mult decât atât, organizațiile, dincolo de concepția larg răspândită cum că ar fi niște blocuri monolitice rigide și imposibil de mișcat, sunt într-o permanentă stare de învățare. Acestea sunt angajate într-un proces continuu de adaptare la mediul în care operează și la schimbările care apar sau pot apărea pe parcurs. Astfel, de multe ori, grupările extremiste evoluează ideologic și caută să-și modereze politicile și viziunile pentru a se auto-include în rândul organizațiilor de masă care luptă pentru idealuri precum independența națională.

Evoluția talibanilor ca mișcare, din punct de vedere ideologic, a cunoscut cel puțin trei momente cheie: preluarea puterii în Afghanistan în 1996, invazia americană a Afghanistanului în 2001 și retragerea trupelor douăzeci de ani mai târziu în 2021. În fiecare dintre aceste momente cheie, viziunea ideologică a talibanilor s-a modificat și adaptat la contextul în care gruparea se situa. Dacă inițial guparea a luat naștere dintr-o combinație de smerenie și impuls umanitar în contextul anarhiei și crimelor brutale comise de grupări de foști mujahedini în haosul post-retragere sovietică, reprezentând astfel un proiect eminamente moral, odată cu preluarea puterii în Kabul, talibanii au avut ca obiective dezarmarea milițiilor, impunerea unei interpretări radicale a legii islamice și păstrarea teritoriilor capturate. Astfel, ajunși la putere, talibanii au avut oportunitatea de a urma o agendă islamică reală făcând din acest deziderat stâlpul central al ideologiei pe care o urmau. Impunerea Shariei reprezenta o sursă considerabilă de putere, însă odată ajunși la conducere s-au dovedit incapabili în a guverna, iar principala și cea mai puternică instituție a statului afghan sub conducerea talibanilor a fost poliția religioasă care provoca suferințe inimaginabile populației.

Invazia Statelor Unite și a trupelor NATO ca urmarea a atacurilor de la 11 septembrie 2001 a dus la o revizuire a ideologiei talibanilor. Deși dimensiunea religioasă a grupării a rămas prezentă, mișcarea s-a prezentat în fața populației drept una care luptă pentru independență canalizând sentimentele naționaliste ale cetățenilor într-un cadru islamic. Prezența occidentală în Afghanistan a permis talibanilor să se portretizeze în termeni mult mai larg acceptați definindu-și obiectivele într-o manieră relativ progresistă, chiar dacă în termeni vagi, precum independență, demninate, identitate națională și justiție socială islamică.

În prezent, retragerea grăbită a trupelor americane din Afghanistan, fără obținerea unor garanții solide din partea talibanilor în prealabil, este posibil să fi produs o nouă schimbare în viziunea ideologică a acestora. Dacă în perioada în care trupele occidentale s-au aflat pe teritoriul afghan am putut vedea în repetate rânduri discursuri moderate și anumite relaxări ale restricțiilor sociale (deși nu neapărat la scară largă), contextul actual le impune acestora să adopte o poziție mai echilibrată în ceea ce privește viziunea asupra Afghanistanului și a lumii. În primul rând este deplin interesul talibanilor să renunțe la brutalitatea etalată în trecut în favoarea unei imagini pozitive în cancelariile occidentale. Acum că situația în care operează s-a schimbat considerabil, iar circumstanțele în care timp de douăzeci de ani talibanii și-au ancorat și raționalizat ideologic existența și acțiunile s-au modificat în favoarea lor, aceștia trebuie să își readapteze discursul și poziția față de numeroase chestiuni sociale, economice și politice.

Talibanii au nevoie în momentul de față să își câștige legitimitatea de a guverna. În condițiile în care întreaga lume este cu ochii pe Afghanistan, cel puțin pentru un moment, aceștia vor afișa o imagine moderată. Doar timpul, însă, ne va spune dacă vor și păstra această imagine și o vor cupla cu acțiuni concrete în societatea afghană. Brutalitatea de Ev Mediu expusă în perioada în care aceștia s-au aflat la conducere înaintea invaziei americane a dispărut treptat în cei douăzeci de ani printr-un proces de moderare ideologică în căutarea legitimității. Acest lucru este evident din codurile de conduită pe care gruparea le-a publicat transmițând mesajul că talibanul ideal este un individ disciplinat, nu un fanatic care recurge la violență fără să gândească. Talibanii au învățat că nu pot supraviețui în momentul de față ca organizație fără sprijinul populației. Au existat, desigur, și vor exista în continuare incidente violente și restricții care contravin viziunilor occidentale (așa cum, de altfel, există în rândul aliaților de bază ai Occidentului precum Arabia Saudită), dar este în interesul țărilor vestice să cultive și să incurajeze figurile moderate din rândul organizației și să demonstreze că au învățat una dintre cele mai importante lecții din experiența Afghanistanului și a altor aventuri în lume: că impunerea cu forță brută a unui sistem sau regim politic într-un loc de o asemenea complexitate nu funcționează și este contraproductiv. Mai mult, că un stat care nu se ridică la standardele occidentale din diverse puncte de vedere nu trebuie tratat in extremis, adică invadat sau izolat.

Așadar, cel puțin din perpectivă teoretică și judecând după modul de evoluție al altor grupări din regiunea Orientului Mijlociu precum Hezbollah sau Hamas care au trecut, la rândul lor, printr-un proces de moderare ideologică pentru a se adapta la contextul în care operau, și după modul în care ideologia talibanilor a evoluat de-a lungul ultimilor ani, este posibil ca de această dată talibanii să adopte o viziune ideologică mult mai moderată decât brutalitatea din a doua jumătate a anilor 1990. Este, de asemenea, foarte probabil că abuzuri și încălcări ale drepturilor omului și femeilor vor exista (purtătorul de cuvânt al talibanilor a declarat că femeile, spre exemplu, vor avea drepturi, dar în limitele interpretării legii islamice) în continuare, dar nu la nivel generalizat.

Va deveni Afghanistanul din nou un teren fertil pentru grupări extremiste precum al-Qaeda?

Ideea că Afghanistanul, acum căzut pe mâinile talibanilor, va deveni în viitorul apropiat un câmp fertil pentru grupări extremiste precum al-Qaeda sau ISIS a stârnit în ultima săptămână o adevărată isterie internațională. Problema este că afirmația conform căreia talibanii, în calitatea lor de grupare islamistă va oferi sprijin și va găzdui inevitabil al-Qaeda, pornește de la o premisă fără un fundament real. Dar pentru a putea cel puțin încerca să răspundem la această întrebare este necesar ca mai întâi să înțelegem diferențele ideologice și de obiective ale talibanilor în comparație cu ale altor grupări precum al-Qaeda.

Văzute în Occident într-o manieră limitată impusă mai ales de “war on terror,” grupări precum al-Qaeda sau ISIS sunt prezentate drept niște organizații teritorializate din Orientul Mijlociu care au drept scop atacarea obiectivelor occidentale și distrugerea Americii și a Israelului. Atacurile teroriste ale al-Qaeda și ISIS în Europa și SUA au demonstrat exact contrariul și au scos la iveală fenomenul extrem de îngrijorător al home-grown terrorism. Atât al-Qaeda cât și Statul Islamic sunt în esență deteritorializate, globale, și relativ distanțate de problemele politice cu care se confruntă Orientul Mijlociu. Strategia acestora se împarte în două direcții: în primul rând atacarea obiectivelor occidentale și capitalizarea de pe urma efectului de teroare și a impactului media, și în al doilea rând “deturnarea” conflictelor existente și includerea lor ca parte în jihadul global împotriva Occidentului. Al-Qaeda acționează prin intermediul celulelor cultivate în țări europene și întreține francize și filiale locale în numeroase țări din lume.

În contrast, talibanii formează o grupare teritorializată, care acționează în cadrul unor granițe pe care grupări precum ISIS nu le-ar recunoaște. Talibanii sunt o mișcare națională, afghană, islamistă, care capitalizează sentimente naționale. Scopul talibanilor este de a instaura un regim teocratic, un emirat islamic al Afghanistanului, deci au un proiect național. Aceste grupări, indiferent de rolul pe care islamul îl joacă în ideologia lor sau metodele pe care le folosesc, activează strict în limitele unui cadru național. Mai mult decât atât, talibanii nu au dat niciun indiciu referitor la vreo ambiție care să meargă dincolo de granițele Afghanistanului. Astfel, cu toate că împărtășesc o viziune religioasă relativ similară (cu diferențe semnificative, totuși), talibanii și al-Qaeda au obiective total diferite.

În momentul de față, principalul obiectiv al talibanilor este să-și consolideze controlul asupra Afghanistanului și să obțintă recunoaștere internațională și legitimitatea necesară pentru a conduce țara. Mai mult decât atât, în momentul de față capabilitățile al-Qaeda sunt sever diminuate, iar terorismul transnațional și-a găsit deja câmpuri fertile dincolo de Afghanistan și chiar de Orientul Mijlociu, așa cum a spus-o însuși președintele american Joe Biden în recenta sa conferință de presă. Pericolul există și nu trebuie ignorat, iar situația evoluției al-Qaeda sau a altor grupări în Afghanistan trebuie urmărită cu atenție.

Așa cum am spus în secțiunea precedentă, talibanii sunt o grupare într-un continuu proces de învățare, iar una dintre principalele lecții din ultimii 20 de ani este că tocmai prezența al-Qaeda în Afghanistan, permisă pe de-o parte de Mullah Omar și pe de altă parte de slăbiciunea statului afghan, a dus la pierderea puterii de către talibani după invazia americană. În condițiile în care aceștia caută în momentul de față recunoașterea internațională și legitimitatea necesară guvernării Afghanistanului, găzduirea al-Qaeda nu doar că nu ar servi acestor deziderate ci ar fi și contraproductivă. Cu toate acestea, talibanii nu sunt un monolit politic existând numeroase clanuri aflate în competiție și, deci, riscul ca unele să formeze legături cu al-Qaeda, dar este puțin probabil ca talibanii să primească gruparea cu brațele deschise, iar acest lucru este și mai puțin probabil în cazul ISIS căreia talibanii i se împotrivesc total.

În aceste condiții, lumea occidentală nu trebuie să ignore riscul ca anumite grupări teroriste să profite de pe urma revenirii la putere a talibanilor în Afghanistan. Evoluția situației trebuie urmărită cu atenție însă nu la nivel de obsesie până în punctul în care chestiuni deosebit de importante și urgente în momentul de față, precum situația umanitară din țară, sunt ignorate.

Concluzie

În concluzie, rapiditatea cu care talibanii au reușit să pună stăpânire pe Afghanistan a șocat întreaga lume. Cu atât mai mare a fost șocul cu cât comunitatea de intelligence americană prevedea căderea Kabulului în 90 de zile, talibanii cucerind capitala mult mai rapid. Evenimentele din ultima săptămână au ridicat nenumărate întrebări însă două dintre cele mai importante pentru viitorul Afghanistanului sunt referitoare la modul în care talibanii vor guverna țara și ce fel de politici vor impune, și dacă țara va deveni din nou gazdă pentru diverse grupări extremiste precum al-Qaeda care vor folosi Afghanistanul pe post de rampă de lansare pentru atacuri împotriva Occidentului.

Referitor la moderarea ideologică a talibanilor, prin prezentul text nu pretind a da un răspuns definitiv la întrebarea dacă gruparea este mai moderată acum decât era cu 25 de ani în urmă. Până la momentul scrierii acestui text, imaginile din Afghanistan ne arată mai degrabă haos decât ordine și nu par foarte încurajatoare. Cu toate acestea, la nivel teoretic și urmărind evoluția ideologică a talibanilor la nivel discursiv, precum și alte cazuri din Orientul Mijlociu precum Hezbollah și Hamas, un anumit grad de moderare este foarte posibil. Mai mult decât atât, acest lucru cuplat cu faptul că nicio organizație nu este un monolit și că interesele actuale ale talibanilor, de recunoaștere internațională și dobândire a legitimității necesare pentru a guverna, adoptarea unei ideologii moderate pare cursul logic pe care talibanii ar trebui să îl urmeze. Situația este momentan volatilă și impredictibilă, dar dincolo de a pune etichete (unele corecte și pe bună dreptate) este important ca Occidentul să observe, cultive și promoveze elementele moderate din cadrul grupării.

În ceea ce privește posibilitatea ca Afghanistanul să devină din nou gazdă pentru grupări extremiste precum al-Qaeda care să folosească țara drept rampă de lansare pentru atacuri împotriva țărilor vestice, așa cum era în anii 1990, aceasta este relativ scăzută. Diferențele dintre talibani și al-Qaeda sunt majore, iar motivația talibanilor de a sprijini terorismul internațional este scăzută și nu prezintă un interes în momentul de față, indiferent de relațiile pe care aceștia le au cu al-Qaeda. Mai mult decât atât, al-Qaeda este motivul principal care a dus la pierderea puterii de către talibani. În aceste condiții, deși riscul revenirii al-Qaeda în peisaj este unul real, revenirea Afghanistanului la rolul său de dinaintea atacurilor de la 11 septembrie este puțin probabil. Cancelariile occidentale ar trebui să urmărească situația îndeaproape, dar nu obsesiv, ignorând, spre exemplu, situația umanitară de la sol.

În final, retragerea grăbită a trupelor, fără un acord clar negociat și garanții solide din partea talibanilor reprezintă o greșeală strategică a SUA. Un război de 20 de ani pentru care populația afghană a plătit cu vârf și îndesat s-a încheiat cu aceeași populație plătind prețul uriaș al abandonului american. Statele Unite, prin vocea președintelui Joe Biden, nu au exprimat, cum era de așteptat, de altfel, nicio emoție cu privire la situația din Afghanistan. Anul acesta, milioane de americani vor comemora 20 de ani de la atacurile de la 11 septembrie care au luat viața a peste 3000 de civili cu un Afghanistan aflat în mâinile talibanilor.

Bibliografie

Brahimi, Alia, „The Taliban’s Evolving Ideology”, p. 20.

Byman, Daniel, „Will Afghanistan Become a Terrorist Safe Haven Again?”, 18 august 2021, https://www.foreignaffairs.com/articles/afghanistan/2021-08-18/afghanistan-become-terrorist-safe-haven-again-taliban, data accesării 19 august 2021.

Gerges, Fawaz A., „Terror and the Taliban | by Fawaz A. Gerges”, Project Syndicate, https://www.project-syndicate.org/commentary/will-the-taliban-give-al-qaeda-sanctuary-in-afghanistan-by-fawaz-a-gerges-2021-08, data accesării 19 august 2021.

Giustozzi, Antonio, Koran, Kalashnikov and laptop: the neo-Taliban insurgency in Afghanistan, 2009.

Giustozzi, Antonio, The Islamic State in Khorasan: Afghanistan, Pakistan and the new Central Asian jihad, Hurst & Company, London, 2018.

Roy, Olivier, The politics of chaos in the Middle East, The CERI series in comparative politics and international studies, Columbia University Press : In association with the Centre d’études et de recherches internationales, Paris, New York, 2008.

„Intelligence Warned of Afghanistan Military Collapse, Despite Biden’s Assurances – The New York Times”, https://www.nytimes.com/2021/08/17/us/politics/afghanistan-biden-administration.html, data accesării 17 august 2021.

„‪Rebel groups between adaptation and ideological continuity: The impact of sustained political participation”, https://scholar.google.com/citations?view_op=view_citation&hl=en&user=TCfYyOUAAAAJ&cstart=20&pagesize=80&citation_for_view=TCfYyOUAAAAJ:vV6vV6tmYwMC, data accesării 17 august 2021.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. O greșeală universal raspindita :
    Talebanii nu au apărut din neant.
    Existau de mult timp.
    In Pakistan. In școlile coranice care reprezintă pentru sute de mii de oameni , unica posibilitate de a învăța să scrie și să citească .
    Abecedarul pe care învață , se numește Coran.
    Nu au alte materii , manuale la dispoziție.
    Aducerea talebanilor in Afganistan e meritul USA.
    Sunt ei care prin intermediul Pakistanului și Arabiei Saudite au finanțat și înarmat acești luptători din import împotriva trupelor sovietice.
    Inclusiv mullah Omar a studiat ( învățat să scrie și să citească) in școală coranică din Pakistan.

    Practic sunt atît analfabeți funcționali cît și inculți în toată puterea cuvântului.
    Cu astfel de ” educație” , a crede că talebanii de azi sunt diverși de cei de ieri , e de naivi.
    Actualmente fac un joc de glezna pină pleacă toți occidentalii.
    După aia o sa vedeti cît de reformați , progresiști sunt.
    Va anticip: zero barat.

    Nu are cum sa fie altfel cînd doar Coranul e unica carte citită în viața lor.
    Pentru acest motiv nu vin văzuți pe tancuri , cu tunuri sau avioane.
    Nu au habar CUM funcționează că nu au nici cea mai minima cultura generala.
    In schimb vedeți că au AK , AG7 din belșug. Normal. Sunt arme proiectate și construite pentru militari chiar analfabeți. Simple , robuste , oricare desculț le poate monta și demonta. Arma ideala a săracilor. Material și cu duhul.
    E totuși o victorie occidentală?
    Cei susținuți de Occident să lupte împotriva sovieticilor , au devenit atît de puternici că întreg occidentul dezvoltat a luptat împotriva lor.
    20 de ani. Și a pierdut.
    Acum Pakistan răsuflă ușurat. Zeci de mii de potențiali „revoluționari” din tara au găsit „de lucru” în Afganistan.
    Sa sperăm că emiratul asta de carton nu se gândește să se lărgească . In primis in Pakistan. Care printre altele are și rachete dar și bombe nucleare.

  2. Sa-mi fie cu iertare, dar atunci cand am romanizat nume geografice straine, am imblanzit departarile. Noi scriem de multa vreme Malaezia, Letonia sau Afganistan, suficient cat noile preferinte pentru Malaysia si Latvia ale d-nei Alina Mungiu-Pippidi sau Afghanistan a d-voastra si a generatiei careia ii apartineti sa sune neprietenos si impropriu. Ce facem deci? Lasam romgleza sa evolueze liber sau valorificam judicios resursele limbii romane?

  3. Admirabilă analiză, echilibrată, și complet lipsită fanteziile cu mulți mulți morți cu care ne-au obișnuit câțiva din colegii de platformă… Felicitări!
    Din păcate propaganda care începe să domine presa mainstream pentru a acoperi această înfrângere politică și… civilizațională (nu militară) a Occidentului furnizează indicii că este promovată strategia întreținerii unui sângeros război civil în Afghanistan, după modelul Siriei, al cărui preț l-ar plăti desigur China și Rusia, dar de fapt Europa, preocupată mai mult de valori, mai puțin de bunăstarea cetățenilor săi.

  4. „Hezbollah sau Hamas care au trecut, la rândul lor, printr-un proces de moderare ideologică pentru a se adapta la contextul în care operau”???
    Asa a invatat autorul de pe timpul cand a trait in Liban?

  5. În opnia mea prezumpțiile din prima parte a articolului sunt eronate. Nu cred că talibanii se pot „înmuia” sau deveni „moderați”. Imediat ce o fac se vor găsi alții „radicali” (sau mai „puri” în accepțiunea lor) care să-i scoată de pe piață. Ăsta e de fapt modul în care au ajuns ei la putere în 1996. Mujahedinii pe care i-au înlătutrat erau și ei islamici fanatici, dar tocmai că începusră să devină mai „moderați” și atunci au zburat rapid în decor. Talibanii știu asta foarte bine. Și mai mult decât atât, care e stimulentul lor pentru a deveni „moderați”? Dacă încearcă un sistem chiar și doar aprozimativ democratic vor dispare urgent. Singura lor șansă e guvernarea prin fanarism & teroare împotriva propriului popor. Stalin și Mao au demonstrat că e posibil chiar și în cazul unor popoare mult mai civilizate și mai educate ca afganii. În orce caz, dacă autorul cunoaște orice exemple de „personalități talibane moderane” cu care s-ar putea începe tocmelile, n-ar fi rău să dea niște nume.

    Cea de a doua predicie a autprului e probabil corectă. Într-adevăr niciuna din grupările teroriste moderne nu au nevoie de adăpostul și sprijinul statal de care avea nevoe Bin Laden în anii 90. În plus știu foarte bine că dacă enerveză pe cine nu trebuie rachetele îi vor găsi negreșit pe liderii lor. Care n-au nici un fel de grețuri să-și trimită supuși la Allah în căutarea celor 72 de fecioare, dar care însă nu s-au grăbit ei înșiși niciodată să-i urmeze :) Ei știu foarte bine că atâta vreme cât își fac de cap doar la ei în ogradă nu riscă practic nimic.

  6. „….important ca Occidentul să observe, cultive și promoveze elementele moderate din cadrul grupării.”-o sa aiba grija China dpdv economic,si Pachistanul,dpdv a celor 22 milioane de pastuni de la granita care numai afgani nu se considera.

  7. Dacă talibanii ar fi în căutarea unui avocat sau PR-ist care să convingă lumea că ar fi posibil „să adopte o poziție mai echilibrată în ce privește viziunea asupra lumii” şi că sunt moderați, l-au găsit aici, scriind pentru contributors.ro. Talibani echilibrați şi moderați… e ca şi cum ai spune „criminali omenoşi”.

  8. Nu va exista „moderare” pentru ca nu isi permit, din mai multe motive. Zona este o aglomerare de triburi islamice aflate in conflict perpetuu. Asa se intampla ca azi talebanii (pastuni) sunt tribul care domina. Nici nu au plecat inca americanii ca deja triburile din nord se razvratesc impotriva noilor sefi.

    Ce putem face noi ca vestici este sa pricepem ca democratie cu forta nu se poate, sa renuntam la complexul salvatorilor. Sa ne ingrijim de ograda proprie si sa dam un exemplu de emulat restului lumii. Restul sunt vise si fantezii progre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Raul Pintilie
In 2017 a absolvit studiile la nivel licenta in cadrul Facultatii de Istorie si Filosofie, Universitatea Babes-Bolyai specializarea Studii de Securitate. Lucrarii de licenta e concentrată pe interventia militară in Libia din 2011 si modul in care aceasta a fost dezbatuta in cadrul Adunarii Generale a ONU cu referire la principiul Reaponsabilitatii de a Proteja. In 2019 a absolvit studiile de masterat in cadrul Universitatii Saint Joseph din Beirut, Liban, specializarea drepturile omului si democratizare. A petrecut un semestru in Amman, Iordania unde a scris dizertatia avand ca subiect de cercetare interventia militara a Arabiei Saudite in Yemen din 2015 si modul in care aceasta a fost motivata de sauditi, dar si felul in care dinamicile regionale au fost afectate de aceasta interventie si de razboiul civil care a urmat.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.