Pe vremea lui Ceaușescu, ne-a urmărit ca o resemnare sau ca un stigmat. După 1990, s-a transformat întâi în frustrare apăsătoare și lipsită de speranță, apoi în aspirație scrâșnită și prea rar satisfăcută: distanța României față de Occident ne guvernează spațiul mental, nu doar în planul abstract, intelectual, ci și în cel practic, politic. Și e foarte bine că e așa. Dar dacă această raportare ne face să uităm de o bună parte din noi – acea parte care nu este sau nu vrea să fie Occident – într-o sublimare tulbure, contraproductivă moral? Suntem obligați astfel să balansăm epuizant într-un echilibru instabil între aspirația scrâșnită și frustrarea apăsătoare de mai sus, blocați pe drum de prea multele dificultăți și diferențe.
Să ne întoarcem, deci, către Est.
Robert D. Kaplan este un autor curios, bătrân jurnalist american mai imersat în istorie și cultură decât specialiștii cu patalama, cu referințe idiosincratice și fumate în mediul universitar, de la Tacit la Gibbon, dar și altele surprinzătoare, de ultimă oră. În Urzeala timpului (The Loom of Time: Between Empire and Anarchy, from the Mediterranean to China), o carte din 2023 pe care am avut norocul s-o traduc la Humanitas, Kaplan face un tur de forță prin ceea ce numește Orientul Mijlociu Extins, din Turcia până în ținutul divizat artificial, între Afganistan și Pakistan, al paștunilor. Autorul a călătorit peste tot, relatează la prima mână și se sprijină pe referințe istorice și antropologice. Cartea pune o problemă fără de care nu putem respira politic în lumea post-Ucraina: ce rămâne din valorile universale ale democrației și drepturilor omului, acum, că o jumătate de lume începe să le respingă?
Dincolo de asta, Urzeala timpului provoacă unui cititor român avizat un șoc cultural, chiar în direcția despre care vorbeam la început. Aflăm că în Turcia, mediile politice și academice numesc ideologia lui Erdogan lumpen-otomanism sau lumpen-islamism: „o clasă prost urbanizată, furioasă, masă de manevră perfectă pentru revoluționari. […] Erdogan conduce o «contrarevoluție» extinsă, neootomană, împotriva revoluției republicane a lui Atatürk“.
Dacă toate acestea nu încep să ne sune cunoscut, Kaplan ne dă exemplul marii ctitorii islamice a lui Erdogan, moscheea Çamlica. Çamlica este mai mare decât moscheea Sultan Ahmet și Hagia Sophia la un loc, dar lui Kaplan îi amintește de altceva: „Mă mai gândesc la egala Moscheii Çamlica: Casa Republicii din București, România, construită de tiranul stalinist Nicolae Ceaușescu și de soția lui nebună, Elena, în perioada dinainte de detronarea și execuția lor. Este un monstru arhitectural de proporții zdrobitoare, la scara Pentagonului, foarte scump și lipsit de gust. Ceaușeștii erau țărani răzbunători care venerau măreția și și-au transformat țara după modelul Coreii de Nord. Erdgan e un țăran urbanizat, un produs al orașului ruralizat: nici pe departe la fel de crud precum Ceaușescu, dar cu anumite similarități. Își dorește să-și impresioneze susținătorii, oameni care nutresc ambiții pentru ei înșiși și pentru familiile lor, dar lipsiți de rafinament. Pentru ei e moscheea – pentru cei care au migrat de la sat la oraș și au nevoie de o dovadă că valorile lor cuceresc Istanbulul. «Sunt de-al vostru», spune președintele turc cu această construcție, în retorica lui populistă, de băiat de cartier crescut în suburbia rău-famată Kasimpaşa“.
Kaplan adaugă și comparația dintre Casa Republicii și cu palatul prezidențial cu peste o mie de camere al lui Erdogan din Ankara. Iar noi putem închide cercul comparând uriașa moschee cu Catedrala Mântuirii Neamului.
Și mai putem pune AUR în loc de Erdogan sau lumpen-ortodoxie în loc de lumpen-otomanism, cu toate excesele și reducționismele care au făcut din ortodoxia românească de azi un cadru mental greu de apărat și un jolly joker politic. Este șocant, nu?
Sigur, AUR nu e Erdogan – deocamdată e doar un personaj colectiv și un simplu pretendent la guvernare. Catedrala Neamului nu are semilună în vârf, Casa Poporului nu are curte interioară, ca palatul prezidențial din Ankara, și așa mai departe. Mai mult de atât, BOR pare a dansa, mai ales în ultima vreme, într-o pluralitate de orientări și influențe mai mult sau mai puțin politice, care relativizează paralela lui Kaplan. Dar valoarea unei analogii este dată exact de limitele ei. Altfel spus, migrația accelerată din rural în urban și faptul că ea își găsește la un moment dat o expresie politică sunt fenomene comune, la scară istorică.
Analogia nu se limitează la Turcia. În Egipt dăm peste Frăția Musulmană, care, spune Kaplan, „și-a tras forța din țărănimea și partea de jos a clasei de mijloc urbane, caracterizată prin semialfabetizare și fervoare religioasă, și a devenit o forță atât de importantă, încât numai armata a putut-o controla […]. Ca și în Turcia, în Egipt modernitatea a atras clasa muncitoare la oraș, pentru a reinventa Islamul într-o formă mai pronunțat ideologică, făcând față astfel provocărilor societății de masă și anonimatului care o amenința“. Politic, se știe cum au evoluat lucrurile: speranța planetară numită Primăvara Arabă a adus Frăția la putere în Egipt, în primele alegeri democratice după zeci de ani, pentru ca guvernarea democratică să eșueze jalnic după numai trei ani, lucru consfințit de lovitura de stat a generalului Abdel al-Sisi, un dictator mai hardcore, după unii, decât bătrânul general Mubarak, cel răsturnat de Primăvara Arabă.
Primăvara Arabă a fost probabil ultima ocazie de a visa la o victorie planetară a felului nostru de-a fi occidental, o sublimare copilăroasă (și imperialistă) a visurilor noastre referitoare la statul de drept și drepturile omului. Mubarak a supraviețuit, nu numai în efigie, prin al-Sisi, ci și fizic (a murit în 2020, la 91 de ani, și a avut parte de funeralii naționale).
*
Kaplan, un adevărat maestru al descrierilor, ne duce apoi în Etiopia: „Addis Abeba ilustrează ea însăși lupta pentru menținerea unei aparențe de tradiție și a unui simț al locului, în vâltoarea forțelor urbane și postmoderne care amenință cu dezintegrarea. Imnuri ortodoxe sonore răsună în continuare pe străzi, din difuzoarele de pe zidurile bisericilor. Altfel, orașul – confuzie de cătune amestecate cu verdeață, un sat mare, de fapt – pe care mi-l aminteam din anii 1980 nu mai există, totul e de nerecunoscut. Un număr imens de copaci au fost tăiați pentru a face loc clădirilor noi, ale căror fațade au crăpat și ele […]. Pretutindeni, o senzație ciudată de «brazilianizare», după cum spun unii cercetători – ciocnirea dintre bogăție și sărăcie, dintre ordine și semianarhie“.
Egiptul ne-a dovedit că paralela „România–Turcia“ se referă la Turcia ca matrice generatoare de civilizație a Imperiului Otoman. Dar, dacă vrem să extrapolăm la o asemănare bizară între societatea românească ortodoxă și cele islamice, asemănare care ar ține eventual de apartenența comună la fostul Imperiu Otoman, ea este dublu subminată de Etiopia: o țară care a fost ea însăși imperiu, dominată de creștinismul ortodox răsăritean (precalcedonic) și de „brazilianizare“ – termen global, care trimite cu gândul la favele, nu la otomani. Dar și, inevitabil, la corespondentul românesc al favelei, mahalaua.
*
În călătoriile lui prin Orient, Kaplan se lovește la tot pasul de același proces de modernizare rapidă, care duce la apariția unei clase urbane tinere și precare economic, prea puțin aderentă la democrație și occidentalism, dar în consecință deschisă la ideologii care reduc religia la expresia ei radicală de azi. Statul are peste tot o arie de acțiune vagă, la fel ca granițele din regiune, iar atunci când are succes vorbim despre un stat autoritar, când nu de-a dreptul totalitar. În Sulaymaniyah, oraș kurd din nordul Irakului, autorul se lovește de un detaliu economic semnificativ: „De la bancomat puteai scoate dolari americani, nu dinari irakieni, fiindcă aceștia din urmă, aveam să aflu, erau folosiți alternativ cu primii. Plăteai în dolari și primeai restul în dinari sau invers. Cărțile de credit erau rareori acceptate, în afara câtorva hoteluri. Eram într-o economie a cash-ului, care îmi umfla buzunarele“, Dacă așa ceva ni se pare bizar pe Magheru, să facem o călătorie prin Rahova. Acum câțiva ani, am vrut să cumpăr un buchet de flori. N-am găsit nici un bancomat pe lungimea unei stații de tramvai, în schimb am trecut pe lângă vreo zece case de schimb valutar. Florării erau, dar cardul era inutil acolo.
Chiar și talibanii din Afganistan sunt, în analiza lui Kaplan, o forță modernizatoare într-un anumit sens: „În timpul ocupației sovietice, pakistanezii și americanii își direcționaseră o mare parte din sprijin către cele mai extremiste și sângeroase grupuri paștune, în mod special Hezb-e-Islami (Partidul Islamic) al lui Gulbuddin Hekmatyar, care, lucru demn de luat în seamă, era condus de paștuni educați, din mediul urban. Din nou, urbanizarea și contactul cu modernitatea, care avusese loc mai ales la Universitatea din Kabul, duseseră la o ideologie extremă. […] Nu era vorba de o specie de extremism născută din urbanizare și ideologii moderne, ca aceea a comuniștilor afgani din anii 1970, dar nici de una primitivă, așa cum au sugerat mulți. Punând ideologia înaintea legăturilor de rudenie [tradiționale, caracteristice structurii sociale tribale a paștunilor], talibanii au fost, în felul lor bizar, o forță a modernizării. Cu arme produse Occident și din Uniunea Sovietică și susținuți de Agenția de Informații Inter-Servicii a Pakistanului (ISI), care a contribuit la crearea mișcării, ei reprezintă rezultatul interacțiunii Orientului Mijlociu Extins cu occidentalizarea și, în cazul de față, o respingere conștientă a acesteia“.
*
Aș putea continua mult și bine cu observațiile, de altfel foarte diverse, ale lui Kaplan. Care este numitorul lor comun și în ce măsură caracterizează el și România? Turcia, Egiptul, Etiopia, Afganistanul sau Kurdistanul sunt societăți care au trecut, la fel ca noi, printr-o modernizare accelerată. Acest gen de modernizare produce o serie întreagă de tensiuni sociale și disparități.
Dacă mai aveam vreo îndoială, am găsit analogia chiar la Kaplan, după ce am terminat cu Urzeala timpului, într-un articol publicat din 1998: „România este o versiune mai puțin extremă a Egiptului, cu o țărănime masivă și o clasă de consumatori precoce limitată la doar câteva zone ale capitalei. Pe când trenul meu intra în București dinspre nord, am văzut kilometri întregi de bordeie de tablă ruginită, la fel de nenorocite ca multe altele din Africa, Asia sau America Latină“.
Kaplan cunoaște bine România (citiți În umbra Europei, tradusă deja la Humanitas). Dar, trecând peste disparități și revenind la tensiuni, în Orientul lui Kaplan acestea generează regimuri autoritare sau dictatoriale, revoluții și războaie. La noi, de la 1848 încoace avem tensiunea între o clasă urbană modernizatoare, cu o opțiune clară pentru Occident, și ruralul mai puțin interesat de valorile universale și democrația „ca în Vest“, cu extensia lui urbană organică. Spre deosebire de alte tipuri de urbanizare, mai firești, cea românească a avut un grad ridicat de arbitrar din cauza comunismului, prin spolierea agriculturii și investițiile perdante într-o industrie neproductivă, care a făcut implozie după 1989.
*
Foarte bine, dar lucrurile astea nu ne amintesc mai degrabă de Rusia? Ba sigur că da. Și noi, și Uniunea Sovietică am avut industrializare forțată, și la noi, și la ei comunismul a fost extrem de distructiv, fiind vorba de țări preponderent rurale, în care proletariatul lui Marx nu exista, așa încât a trebuit inventat. Ca să ne întoarcem puțin spre Vest, putem compara mai puțin industrializatele la vremea respectivă România sau URSS cu țările comuniste ale Europei Centrale și nivelul la care se aflau Ungaria sau Polonia în 1989, înainte de disoluția lagărului socialist. Analogia cu Orientul Mijlociu este însă relevantă tocmai fiindcă este șocantă.
*
Oare după Primăvara Ordonanței 13 ne așteaptă o contrarevoluție AUR? Se extinde cumva Orientul lui Kaplan până în România? Nu tocmai – și aici ne apropiem de limitele analogiei și de valoarea acesteia. Dacă tot vorbim de limite, Kaplan are o obsesie pentru geografie ca factor determinant al istoriei.
Să aplicăm deci la România geografia ca factor explicativ. Cum am fi stat – sau unde am fi fost – dacă Prutul trecea prin altă parte, altfel zis, dacă nu cădeam în sfera intereselor occidentale după anul 2000? Nu trebuie să speculăm prea mult: avem răspunsul de la Yalta, din 1945. Sus-menționatul an 2000 nu e generic, ci se leagă de ceea ce Kaplan numește un „personaj shakespearian“, cu alte cuvinte capabil să schimbe istoria: Vladimir Putin. Calamitate anunțată pentru românii deprimați interesați de politică, Putin este cauza determinantă a intrării noastre în NATO. Știm că în 1999 NATO decisese să accepte doar Grupul de la Vișegrad, spre marea noastră dezamăgire. Justificarea diplomatică oferită de Bill Clinton se lega de costurile prea mari ale unei lărgiri substanțiale a alianței. Costuri inutile raportate la Rusia lui Elțîn, aflată în genunchi și care părea că renunțase definitiv la ambițiile de superputere.
Venirea lui Putin a schimbat lucrurile și a făcut necesară o investiție strategică mai consistentă din partea NATO. În 2004, NATO a acceptat „restul Estului“, împreună cu țările baltice. Tot în 2024, Prutul se află la est de România. Cu tot ceea ce e dincolo de el – același Est. Dar cu majusculă, „definitiv” estic.
Pornind de la această logică, de la faptul că România e o țară relativ mică, cuibărită într-un mod aparte în geografia lui Kaplan, și o țară unde nu apar azi personaje „shakespeariene“, războiul, dictatura, favelele extreme, guvernările țicnite și total nedemocratice sunt, în viitorul previzibil, departe. Dar asta nu ne face mai occidentalizați și nici cu totul democratici. Dacă geografia e o cauză și o explicație, substratul social e de luat și el în calcul, iar instrumentul cel mai simplu de măsură, în speță, e demografia.
*
Conform Institutului Național de Statistică, România avea, în 2020, un raport de aproximativ 56,4/43,6% între populația urbană și cea rurală. Ceea ce ne face foarte rurali față de Europa, dar foarte urbani față de Egipt. Și față de noi înșine, dacă ne uităm în urmă.
În primul an consemnat de Institutul de Statistică, 1906, populația urbană se ridica 15,8% din rural (raportat la teritoriul actual, la fel ca următoarele cifre). În 1940, creșteam la 22,8%; în 1965, anul venirii la putere a lui Ceaușescu, la 33,7%, iar în 1989, la 53,2%.
Din 1990 până în 2020, am devenit „mai urbani“ doar cu 3%. Dar nu putem vorbi de o stagnare. În acești 30 de ani au existat două fluxuri contrare de populație, de la sat la oraș și înapoi, de la oraș la sat, din cauza tranziției. Nu am găsit statistici referitoare la numărul foștilor angajați ai întreprinderilor socialiste întorși la țară, la casa părintească, dar fenomenul este vizibil la modul empiric. Mai putem vorbi apoi și de diaspora masivă, a cărei proveniență merită și ea studiată, și de schimbarea de statut a unor localități, devenite din comune orașe.
Oricum am relativiza, „ruralitatea“ României este mult mai pronunțată decât cea a Uniunii Europene. În 2021, media ruralului era de 25,2% în UE, față de aproximativ 44% în România, conform Comisiei Europene. Suntem îngrozitor de rurali față de Europa, e drept. Dar pentru Egiptul lui Kaplan datele Băncii Mondiale atestă în 2022 57% în mediul rural. Cu alte cuvinte, dacă față de Uniunea Europeană România e rurală, față de Egipt ea este foarte urbană. Cu o precizare esențială: urbanizarea galopantă, atâta cât a fost și cum a fost, s-a produs deja la noi până în 1989. Culmea este că nici nu a provocat convulsii sociale spectaculoase, fiindcă s-a produs sub dictatură, într-un mediu controlat, opresiv. Faptul că populația Egiptului sau a altor țări din Orientul lui Kaplan este mai tânără și mai predispusă la schimbare – inclusiv radicală – nu face decât să ne deosebească și mai mult de toată această zonă geografică.
*
Am parcurs toate aceste analogii istorice, geografice și demografice pentru a ajunge la un lucru pe care, de fapt, îl putem vedea cu ochiul liber și îl putem accepta, chiar dacă nu ne prea convine: suntem ceea ce suntem, adică o țară de la marginea Europei, cu caracteristici comune cu Orientul.Și atunci înseamnă că am pierdut cu toții timpul până aici – Kaplan, cu analogiile lui orientale, iar noi, făcând o analogie cu analogiile lui? Nu cred. Am obiectivat, cu date istorice, empirice, geografice și demografice o senzație care, în lipsa obiectivării, risca să devină oftat sau spaimă apocaliptică. Sau, dimpotrivă, să fie cu totul trecută cu vederea.
Văzută în această grilă culturală și geografică, România are mult de recuperat față de restul Europei. Dar nu are potențialul exploziv al țărilor aflate mai la est, care au oscilat dramatic între democrație și autoritarism, într-o succesiune de băi de sânge – o tragedie globală a ultimelor decenii, într-o măsură mai mare decât războaiele între națiuni. Riscăm extremismul, fundamentalismul și tulburările doar în măsura în care Europa în ansamblu este expusă acestor riscuri, fiindcă mutațiile demografice dramatice care au provocat aceste fenomene în Orientul Mijlociu după anul 2000 s-au produs în România cu zeci de ani înainte. Dar, pe de altă parte, nu trebuie să ne amăgim că vom face un salt uriaș către Vest și civilizație, brusc, la următoarele alegeri sau alegerile care urmează după aceste alegeri – nici măcar în contexte politice mai roz decât cel din 2024. Ne-am alimenta astfel frustrarea copilăroasă. Dacă putem merge înainte, o putem face doar încet și premeditat, construind la scara deceniilor. Cel puțin la scara deceniilor.
*
Suntem, deci, țăranii Europei și orășenii Orientului. Dar știam asta; Noica era exasperat, prin anii 1930: „Nu mai vrem să fim eternii țărani ai istoriei“. Pare-se că dorința lui s-a îndeplinit doar în proporție de vreo 25% – culmea, prin industrializarea comunistă, cu nefastele ei efecte secundare. Oare merită să ne întrebăm: cum adică „țăranii istoriei“? Pe la sat nu se prea găsesc „personajele shakespeariene“ ale lui Kaplan, capabile să schimbe de unele singure cursul evenimentelor. Iar despre acea istorie a lui Marx, pe care „o făuresc masele“, să nu ne iluzionăm: cât control au românii rurali, în sens politic, măcar asupra propriei sorți, necum asupra României sau a istoriei în general? Și, dacă asta nu e suficient, cum adică „eterni“ și „ai istoriei“ în aceeași sintagmă? Până la urmă, țăranii trăiesc în timpul ciclic, în eterna reîntoarcere a lui Eliade.
De fapt, e simplu: zicerea lui Noica este doar o exasperare. Din frustrare, emitea pur și simplu un enunț contradictoriu, cu atât mai mult cu cât nici nu era țăran el însuși. I-era cel mult teamă sau se simțea stânjenit de „țăranul din el“. În măsura în care acest disconfort ne împinge să fim mai civilizați, mai pricepuți economic, mai tenace, el este binevenit. Problema este ce se întâmplă atunci când disconfortul se transformă în negare, în pretenții fără acoperire sau în ifose – într-o eternitate de cârteli și complexe de superioritate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„urbanizarea galopantă, atâta cât a fost și cum a fost, s-a produs deja la noi până în 1989. Culmea este că nici nu a provocat convulsii sociale spectaculoase fiindcă s-a produs sub dictatură, într-un mediu controlat, opresiv.” Cine a trait la bloc avand vecini de pe la tara stie foarte bine in ce hal se comportau acestia. Este adevarat ca oamenii s-au trezit brusc intr-un apartament comunist, mic, intr-un bloc care avea lift, iar apa venea pe tevi si conducte, iar toaletele erau in case. Evident ca, atunci cand traiesti la tara, intr-o casa cu poarta, cu toaleta in curte si fantana este greu sa te obisnuiesti cu usa de la lift pe care trebuie s-o inchizi (eventual fara s-o trantesi ca pe o poarta) si cu trasul apei la toaleta. Mai mult, pentru ca foarte multi au trait cu o curte in care puteau sa faca orice la orice ora, s-au apucat si la bloc sa-si puna gresie, faianta, parchet, instalatii, sa dea gauri in pereti la cele mai nepotrivite ore din zi si noapte. Zgomotele de bormasina, urletele, usile trantite la lifturi si case, faceau parte din peisajul „firesc” pentru oamenii muncii adusi de la sate la orase, iar medicii, inginerii, farmacistii care faceau naveta zilnic in alte comune sau orasele din jurul marilor orase trebuiau sa suporte toate aceste apucaturi dupa o zi de munca si naveta cand cadea franti. Oamenii muncii de la sate lucrau la cel mult cativa km de casele lor. Asadar nu mai exista timp si pentru educatie in comunism.
P.S. din casa vecinilor mei belgieni, deci occidentali 100%, se aude o „compilatie acustica” de flex care taie parchet si un violoncel la care exerseaza doamna. Sublim!
În oraşul meu au existat mai multe faze ale urbanizării. Prima a fost cea în care s-au demolat magherniţele şi au apărut blocuri plombă. A doua a fost cu blocuri mai mari, dar tot în centrul oraşului. Apoi au început în alte faze demolarea vechilor cartiere, cu expropierea celor ce deţineau case. Această fază s-a extins cu implantarea de noi blocuri între cele construite pînă atunci pentru reducerea suprafeţelor ocupate de oraşe şi desfinţarea satelor. Au fost cetăţeni care au emigrat din cauza expropierilor. Alţii au decedat rapid: femeie dintr-un cartier mărginaş ce locuia în casa ei de 80 de ani, i s-a luat casa şi i s-a dat o garsonieră la bloc. Mulţumim PCR!
Dacă în anii 59-66 îi cunoşteam aproape pe toţi cei ce locuiau în jurul clădirii în care locuiam în centrul oraşului pe o rază de 200 m, după 1966 lucrurile s-au schimbat. Şcolite tehnice şi extinderea intreprinderilor au schimbat totul.
Eu ma refeream mai ales la perioada anilor 80, atunci cand obsesia comunistilor era sa produca cat mai mult, sa construiasca ma multe fabrici, iar pentru asta au relocat oameni de la tara la orase.
De asemenea, odata cu demolarile au fost mutati in blocurile noi inclusiv rromi, care au reusit sa transforme cartierul intr-unul de tip indian, de la periferia New Delhi: nunti si petreceri stradale cu lautari si boxe cu multi decibeli care faceau imposibila comunicarea verbala in casa (la concertul lui Michael Jackson am mai patit asta), apoi modul in care comunicau de la balcoane cu cei aflati in strada, mizeriile aruncate pe jos, etc, etc., care au continuat si in anii 90, pana mai tarziu dupa aderarea la UE, atunci cand politistii tineri incepeau sa-si faca datoria mai bine.
Macar nu ne plictiseam nici o clipa, iar viata isi urma cursul ei rebel…
„atunci cand traiesti la tara, intr-o casa cu poarta, cu toaleta in curte si fantana este greu sa te obisnuiesti cu usa de la lift pe care trebuie s-o inchizi (eventual fara s-o trantesi ca pe o poarta) si cu trasul apei la toaleta.”
Urbanizarea ar trebui să fie un proces natural, bazat pe tendințele reale din societate și pe posibilitățile reale ale localității respective. Nu în ultimul rând, urbanizarea ar trebui să fie bazată pe libertatea de alegere.
Urbanizarea comunistă a fost una forțată: țăranilor li s-au luat terenurile agricole, au rămas fără mijloace de trai și au fost mutați practic cu forța la oraș, ca să lucreze în fabricile comuniste. Așa funcționează comunismul, cu oameni săraci și dependenți de stat.
”Progresimea” de ieri și de azi e foarte mândră că locuiește în orașe cu sisteme de canalizare, dar micul amănunt este că nu și-au construit ea singură canalizarea. În România comunistă, tot acei țărani strămutați cu forța la oraș au fost puși să construiască sistemele de canalizare și celelalte facilități urbane. Deci a-i desconsidera pe acei foști țărani, pe motiv că nu știau să le folosească, e mai mult decât deplasat. Dar e caracteristic pentru pseudo-elitele urbane despre care scriam într-un alt comentariu.
Bordeiele pe care Kaplan le-a vazut in 1998 la intrarea in Bucuresti s-au transformat intre timp in cartiere de vile si case noi, le mai vedem undeva „mai la tara” catre Baragan, Oltenia sau Moldova insa sub nici o forma in Ardeal.
Povesti ale unui trecator printr-o lume care se schimba continu asa cum si Romania s-a schimbat foarte mult in ultimii 20 de ani.
Taranii migreaza de la tara la oras si mai departe in Europa si lume, orasenii care stau de generatii in acelasi oras de multe ori se simt dati la o parte de venetici, de multe ori se retrag la tara, viata de acolo fiind mai tihnita si adecvata varstei.
Intre timp in jurul aglomerarilor urbane s-au format si se formeaza acele sate si orasele „dormitor” in care oamenii se pot retrage de la harmalaia si agitatia zonelor urbane aglomerate.
Romania se poate compara in cel mai fericit caz cu Turcia insa in nici un caz cu alta tara din Orient.
Romania are de toate, influente din apus cat si din rasarit, este o problema ? Nu cred, din contra, Romania este inca un loc in care orasenii civilizati, occidentali se pot lecui de nevrozele unei lumi tot mai agitate.
Decat sa ne lamentam ar fi mai intelept sa cautam oportunitatile pe care le mai avem fata de alte locuri din Europa in care pe zi ce trece viata devine tot mai incomoda datorita preturilor tot mai mari, a unei aglomeratii sufocante, a unui mod de viata tot mai incompatibil cu libertatile pe care le dorim.
Romania poate deveni un loc in Europa in care pot convietui armonios atat fome orasene cat si rurale de viata, daca vrem, daca nu, facem praf totul si sacrificam pe altarul unui progres indoielnic libertatea de a fi om , libertateta traiului de la tara neputand fi comparat cu constrangerile unei veti intr-un oras de dimensiuni tot mai mari.
Cineva spune ca dimensiunea „orasul ideal” este undeva la 60.000 de oameni, un oras in care fiecare se cunoaste cu fiecare fapt care permite o convieturie civilizata fata de anonimatul unei vieti intr-o metropola in care lege celui mai puternic este predominanta.
Astfel povestile domnului Kaplan se relativeaza si dilueaza foarte mult, cel putin referitor la Romania.
@Ursul Bruno _ „Povesti ale unui trecator printr-o lume care se schimba continu…”
În mod evident, articolul este unul de promovare a cărții lui Kaplan, traduse de autor. Obiectivitatea amândurora se află în plan secund.
Unul este un turist care scrie impresii de călătorie. Celălalt, aflat la câteva mii de kilometri, intermediază opiniile primului, interpretându-le în limba celor pe care acela îi vizitează. Este genul de lucrare de citit în aeroport, avion, tren etc.
Mie mi se pare însă sublim gestul câtorva prieteni care, prin comentariile lor, îl ajută pe autorul articolului în demersul său de promovare a cărții, neprecupețind laudele.
Felicitari autorului pt articol. Sint un mare admirator al lui Kaplan, care spre deosebire de alti analisti politici de bucatarie a calatorit cu doar un rucsac in spate acum 30 ani prin tari pe care altii nici nu stiu bine unde se afla (vezi The Ends of the Earth).
Cartea lui Kaplan despre Romania (Europe’s shadow) e foarte buna si sint convins ca a calatorit in Romania dar eu nu recunosc deloc kilometrii de bordeie de tabla ruginita pe care i-a vazut Kaplan la intrarea in Bucuresti.
PS In limba romana nu avem semnul i fara punct (ı) care se pronunta „î” (Çamlıca se pronunta Ceamlîgea), asa ca daca in traducere s-a preluat semnul Ç absent in romana atunci corect ar fi fost sa se pastreze si ı-ul turcesc. Dar asta e o pedanterie si nu vreo critica serioasa …
Si uite asa PSD_PNL au ajuns sa reprezinte ceea ce putem noi mai bine. Extremele sunt in opozitie, majoritatea conservatoare se simte bine reprezentata („eternul” nici in caruta dar nici in teleguta). Acelasi lucru despre Romania din anii urmatori schimbarii din ’89. Nu aveam cum avea altceva decat FSN, ar trebui sa-i fim recunoscatori lui Ion Iliescu pentru ca a reusit, in felul lui, o cale de mijloc. Si a avut si intelepciunea sa o apuce pe calea asta la timp. Daca l-ar fi avut pe Putin ca alternativa, oare ce ar fi rezultat? Cat de important e, totusi, momentul in istorie. Si personalitatile (nu-i fac un elogiu lui Iliescu, se putea mai rau, mult mai rau).
„nu-i fac un elogiu lui Iliescu, se putea mai rau, mult mai rau”
hmmmm, cum asa, ce putea fi mai rau decit perpetuarea sistemului nenorocit ce a distrus Romania? gindeste te bine (daca nu esti si tu vreo putoare „capitalista” parazitara conectata la stat/buget) la ce ti spun : au fost romani care au fugit inainte de 89 si dupa din tara cu traista n bat, s au bizuit pe minte sau harnicie/forta bratelor. manelizarea romaniei este o realitate, peste citiva ani vei trai intr un slum/favela/ghetou murdar si urit mirositor populat de indivizi ce nu au si n au avut niciodata de a face cu Romania.
Excelent si incitant comentariu . Mi a starnit interesul si voi cumpara si citi cartea . Felicitari pt traducere d le Comanescu!
Urbanizarea excesivă și ateismul reprezintă simptome grave de degenerare a societății umane. A oricărei societăți umane, for that matter.
Urbanizarea excesivă și ateismul au generat cele două războaie mondiale. Însă ori de câte ori societatea umană se va prăbuși, reconstruirea ei va începe tot cu oameni formați în mentalitatea rurală. Pentru că la nivelul ei cel mai de bază, mentalitatea rurală e cea sănătoasă. Acolo, în rural, se știe că femeia e femeie și bărbatul e bărbat, iar Doamne-Doamne e deasupra voinței tuturor. Iar asta e valabil atât în România, cât și în Turcia. ”Elitele” urbane occidentale degenerate care cred altceva sunt doar un simptom de degenerare a societății.
Ce e bun în comentariul acesta este ideea unei atomizări a întregului. Există, într-adevăr, în orice lucru sau paradigmă câte un element de bază, care nu e dependent de altele.
Ce este mai puțin bun, este că orice exces este prin definiție nociv. Orice exces, nu doar urbanizarea sau ateismul. Și traiul bucolic și habotnicia sunt excese la fel de nefaste.
Și traiul bucolic e tot o ficțiune urbană, el nu există decât în mintea unora dintre orășeni, de-obicei dintre cei care au prea mulți bani pentru binele lor. În lumea reală, oamenii de la țară au o viață destul de grea, nu un trai bucolic.
Și dacă oamenii de la țară au o viață destul de grea cum „mentalitatea rurala e si cea mai sănătoasă „? Viața grea e rezultatul mentalității, în fond.
Viața grea e rezultatul condiiților concrete externe. În plus, IQ-ul e din naștere, depinde de părinții biologici, nu este meritul personal al individului. Sigur că un individ cu IQ peste medie poate alege să facă activism neomarxist și să trăiască din asta. Dar fără țăranul care lucrează în condiții grele, în agricultură, bravul activist n-ar avea ce cumpăra din supermarket.
Occidentul a transferat munca reală în Asia și în Europa de est, iar acum se preocupă să împartă cât mai ”corect” rezultatele muncii asiaticilor și est-europenilor. Numai că epoca asta se apropie de sfârșit și mulți activiști vor trebui să-și caute o muncă cinstită, la fel cum s- întâmplat în 1989.
„Primăvara Arabă a fost probabil ultima ocazie de a visa la o victorie planetară a felului nostru de-a fi occidental, o sublimare copilăroasă (și imperialistă) a visurilor noastre referitoare la statul de drept și drepturile omului.”
Dupa cum merg treburile in Occident in ultimele decenii, ma indoiesc ca mai sint multi – in primul rind in Occident! – care viseaza la o „victorie planetară a felului nostru de-a fi occidental”. Cei, tot mai putini, care inca mai viseaza la asa ceva sint fie telespectatori captivi, fie propagandisti platiti.
Iar despre „statul de drept și drepturile omului” in SUA + Canada, Australia + NZ si Europa e neserios sa vorbim. Ati uitat deja de teribila si sinistra dictatura vaccinala? Chiar nu vedeti cum e tratat unul din cei doi candidati la presedintie in republica bananiera care a devenit in ultimii ani SUA? WTC 7? Irak/Saddam/WMD? Acum citeva zile, Congress-ul a prelungit cu inca doi ani dreptul serviciilor americane de a-i spiona pe cetatenii americani 24/7 fara nici o restrictie si fara sa aiba nevoie de aprobarea cuiva. Despre „felul nostru de-a fi occidental” intr-o Europa condusa spre faliment de doua femei teleghidate (von der L si Metsola) s-au lamurit si ciobanii din virf de munte.
Occidentul – cu puzderia lui de drepturi ale omului scoase din diverse palarii, unele fiind de-a dreptul halucinante (si drepturile, si palariile) – e la capat de drum in istorie si oamenii care vad ce se intimpla incearca sa se regrupeze, sa se opuna organizat si sa se salveze.
AUR? Hai s-o lasam pe asta! Opozitie controlata si cam atit. Ca de obicei, fiindca romanii nu sint capabili sa se uneasca doi cu doi si sa se organizeze cind apare un pericool, cei care controleaza Romania le-au creat recent desteptatilor din somnul cel de moarte un partid-supapa. Ca sa aiba si ei pe cine vota.
Haideti domnu Lavrov ca nu putem chiar toti emigra in Rusia tara tuturor posibilitatilor raiul democratiei si taramul magic unde de-a lungul Istoriei au ales sa locuiasca neobligati de nimeni sute de popoare
Of, Doamne! Poporul român nu a știut niciodată cine este și mai ales ce vrea. Un popor de limbă latină, dar slavizat, ortodox și care a viețuit 1000 de ani sub imperiul turcesc sau rusesc. Tendința spre occidentalizare a fost a onor elite, dar pentru popor occidentalizarea a fost o formă fără fond. Cu adagiul imediat: CE a înțeles poporul român din europenizarea forțată recentă? Pai a plonjat în ortodoxism și manelism, două -isme orientale.
Ne place sau nu, sufletul românesc este oriental, nu are nicio treabă cu spiritul occidental, pe care nu îl înțelege și pe care îl refuză. Cam asta este, din nenorocire, situația. Nu suntem nici cal nici măgar, de fapt nici nu mai știm cine suntem. Numai că…un popor fără identitate… carevasăzică nu există….
Soluția? LA LUPTĂ! Că nu degeaba Imnul național incepe cu Deșteaptă-te române!
Treziți-va și LA LUPTĂ… că altfel dispăreți din Istorie…
Oare Kaplan (coreligionarul meu) nu a citit Vechiul Testament ca sa stie ca lumpenismul este „by design”?
Saracul de Avram/Abraham a fost cu ciocanul intre doua nicovale: nevasta legala, batrana si razbunatoare si o sclava care s-a inmultit mult.
:))
bun, am sa incerc sa iau cartea, sa o savurez tacticos. Ma bucur ca ati tradus-o.
Industrializarea fortata, cu marile platforme industriale, cu fabrici ce aveau 5- 10-17000 de salariati din mediul rural, calificati la locul de munca nu avea sa aduca o urbanizare decenta si civilizata. Foarte multi in zilele libere munceau si la gospodaria de la tara. Problema este ca si generatiile urmatoare de dupa 1990 si urmase a celor dintai continua in majoritatea lor aceleasi atitudini. Cei care au stiut bine o meserie si care au ramas someri dupa vinderea la fier vechi a mii de fabrici au plecat in Vest. De intors nu se mai intorc. Decat poate cei care mostenesc o casa si mult teren in rural. Aceste generatii urbanizate pe fuga nu au nici un reper de a trai la comun in toate blocurile vechi si noi dar nici la nivelul orasului. Octvain Paler i-a numit taraseni.
Comunele dormitor din jurul marilor orase din Romania sunt locuite tot de oraseni si au ajuns la dimensiunile unor orase mijlocii.Asta inseamna ca populatia urbana a Romaniei este undeva spre 60 la suta si nu de 54 la suta.Cum mediul rural se depopuleaza intr un ritm accelerat adevarata urbanizare a Romaniei este tot mai vizibila Orasenii care s au mutat la tara dupa 1989 au ajuns de fapt in comunele foarte apropiate de marile orase sau in comune mari cu acces la sosea nationala si cale ferata .Nu s au dus in sate izolate sau mici fara perspective de dezvoltare.Sunt convins ca peste cel mult 20 de ani populatia urbană a Romaniei va fi in jur de 70 la suta iar majoritatea celor din mediul rural vor trai in comune mari destul de apropiate de orase si avand un nivel de trai si de confort foarte apropiate de cel al locuitorilor din orasele mici si mijlocii
Kaplan isi asuma riscul .Tarani am fost si cit ii neamul romănesc tarani vom fi in veci .De treizeci de ani ne tot plimbam prin Occident cu sunculita afumata si cu cirnatii asisderea in portbagaj de ne stie o lume intreaga .Comunismul ne-a timpit pe toti si multe alte generatii de acum inainte .Sutele de ani de iobagie nu pot fi trecute cu vederea .Educatia nu isi are rostul .Pina si cel mai educat roman tot va merge sa se inchine la Biserica sau sa dea acatiste sa ii moara capra vecinului .Degeaba il citim pe Kant.Degeaba il visam pe Sofocle sau Aristotel noi ne vom intoarce mereu la Pacala si Tindala .Norocul este singurul argument al existentei Romaniei .Fa-ma mama cu noroc si arunca -ma in foc .Coada vacii si mirosul finului cosit ne este singurul datator de speranta .Degeaba am muncit prin Occident tot ne vom intoarce sa ne facem „casi ” undeva pe plaiurile Mioritice .Schopenhauer nu-i de noi doar- Pupaza din tei ! si Catelus cu parul cret , ne poate rezolva angoasa .Un popor , o natiune , ce nu poate trece oricit am incerca de legenda lui Manole mesteri mari calfe si zidari .
Un articol excelent despre cine suntem, felicitări domnule Comarnescu!
Astfel de teme de discuție ar trebui sa fie mai dese in media din Ro, nu neapărat să ne cunoaștem, cat sa ne punem întrebările pentru cunoaștere: cine suntem? Cum suntem? Ce model urmam? Ce dorim exact? Către ce model dorim sa ne îndreptăm?
Că român „ieșit” întâi în Vest, crezut că sunt „fratele lor mai mic”. Socul a fost când am ieșit în Est și mi-am dat seama că suntem ca EI. Balcanici și otomani. Chemările la slujba musulmane seamănă izbitor cu „litaniile” din Bisericile noastre ortodoxe, așa zisa „muzica psaltica”, sau cum i se spune. Am căpătat o aversiune pentru „cântările” ortodox-arabe neschimbate de mii de ani, adevărată artă și muzică explodând in catolicism după „măreață schisma”.
Într-o lume supra-populata, valorile universale ale democrației și drepturilor omului sunt nimic . Pentru că valoarea primara este mâncarea și acoperișul, baza Piramidei lui Maslow. Supra-populata tarilor arabe nu permite „rafinarea nevoilor”. Când nu ai ce manca, faptul că este democrație sau dictatura este irelevant. Din contra, in supra-populare, cineva trebuie să facă ordine, de aceea dictatorul este binevenit.
Supra-popularea și revenirea la nevoile primare se manifesta in marile aglomerări urbane unde nu exista o strategie de dezvoltare. Fara infrastructura bine definita, fara industrializare, fără viziune, orașele – mușuroi dezvolta, inevitabil, favele spre exterior. Încă mai este timp pentru orașele din Ro, daca se dorește o schimbare de strategie. Suburbiile au explodat, infrastructura nu exista, transformarea în favele e doar o chestiune de ani. Daca.
Articolul este mult și plin cu teme de discuție foarte interesante. Unde suntem noi? Fiecare în bucățica lui. Dar unde vor fi copiii noștri, in ce favela? Nu putem ști. Încă. Daca. Anul acesta suntem alegeri.
Cand am venit la oras, in 1975 era un progres pentru mintea mea de copil: WC, cada, apa calda la robinet, caldura iarna la calorifer, oameni care vorbeau corect si erau relaxati. Aveam langa bloc o padurice, teren de fotbal, teren de oina, peste tot era iarba. Orasul era curat, 6 cinematografe cu filme bune, Teatru de Papusi, Teatru Dramatic, Teatru Muzical, muzeu de istorie (o porcarie si atunci si acum), muzeu de Arta Moderna (a fost distrus dupa 1989). Era perioada in care imprumuturile facute de regimul Ceausescu produceau bunastare. Vacantele le petreceam in oras.
Dupa 1980, oamenii din jur au deveni nervosi, suspiciosi, pe terenurile de sport s-au facut gradini unde cresteau gaini, porci, iepuri, apa calda a devenit foarte rara, apa rece cu program, electricitatea cu dese si substantiale intreruperi, Am vazut cu ochi de copil transformarea oamenilor de langa mine din oraseni in tarani, ca sa supravietuiasca. Nebunia a atins paroxismul in 1989, dupa a urmat o explozie si a continuat supravietuirea in forme si mai diverse. Cand murea un vecin inainte de pensie, vaduva casnica pleca la tara ca sa supravietuiasca, cunoastem toti reteta: gaini, o vaca, apa de la fantana. gradina etc.
Dupa 2005 a inceput recuperea, cu sincope in perioadele de criza, in 2024 orasul inca nu si-a recuperat toate institutiile culturale, dar se lucreaza la ele.
Nu imi fac iluzii, civilizatia inseamna libertate si acces la resurse. Libertate avem. UE ne indruma sa gestionam resurse si asta este sansa ca devenim oraseni.
„UE ne indruma sa gestionam resurse si asta este sansa ca devenim oraseni.”
Ba pardon, UE vă taie accesul la resurse (petrol, gaze, cărbuni, lemn etc) și vă obligă să vă băgați soarele-n casă cu găleata chinezească. Deci vă dă șansa să redeveniți țărani neghiobi.
Hai sa va va povestesc cateva poante cu modernizarea rapida a mediului rural , astazi in 2024 .
Prin ,, maritis ,, , bucurestean destul de get beget , am aterizat din 1987 cand m-am casatorit , in N jud BT , pe langa Dorohoi . Bun . De Sarbatori , uneori vara prin concedii , tot vietuiesc macar 1 saptamana /an in acea zona .
Am prins fo’ 2 ani de comunism , CAP , etc. -socrii mei , membri CAP , el membru PCR ;a venit Revolutia , Tranzitia , Nato , UE , evul contemporan .
Satul s-a dezvoltat si s-a schimbat accelerat , carutele au cam disparut , tarancutele s-au emanicipat – au permis auto si culmea , taranusihi , sotii lor , le-au luat si masini- junghiuri , dar masini , se misca – din comuna – la Dorohoi , la Botosani , la Iasi , la Eindhoven , la munca sezoniera .
Manele , la greu , cu spalatu’ , mai rar , cununii , botezuri si nunti , iar la greu . Spart de seminte in fata gardului ? Premianti . Pasta de dinti , sapun ? NU ! Facebook ? DA !
Eram acu’ vreo 2 ani la soacra-mea : mama ai vreun sapun sa spal pe maini?
-Nu mai e cumnate , zice sora nevesti-mii , l-a mancat vreun caine – o ceata de dulai , de fapt ogari , cu care baietul casei & cu alti flacai , braconeaza sistematic si saptamanal sau zilnic , marile paduri din vecinatate sau din jud. vecine . De fapt , cu ogarii , braconeaza vanatul usor – ciute , iepuri , eventual vreun viezure …
Mistretii , sunt vanati calare , cu sulita … La propriu .
Modernizare ? Europenizare ? Doar un suflu de spoiala , precum ,, aurul ,, tiganilor argintari .
Furturi . La greu . Batai , violente , alcool ? Fapt cotidian …
Biblioteca ? Cultura ? Citesti vreo carte , esti mai spilcuit – pretentii de oras , bucurestean tampit – un ciudat , care stanjeneste – hai valea , ca ti-o iei !
Sa-i vezi la nunti ! Ipochimenii , copiaza grotesc ce vad ei la ritualul respectiv ( odios spectacol – nunta la romani ! ) – marlanu’ , cu maini cat lopata in costume sau consoarta , de regula , balahuza , in rochii involanate si cu un cur cat batoza , sulemenite si parfumate , de te trazneste !
Si inca una si inchei : are nevasta-mea niste nepoate – la cca 25 ani ; dupa mulsul vacilor , cand este necesar , cheama de la Dorohoi , 22 km sau Botosani , 37 km , zic ,cheama sa le penseze sprancenele si & tot tacamul aferent , o profesionista in domeniu de la coafor , sau ma rog , de unde se cheama tipa respectiva .
Cam asta e – viata reala , nu teorie sau balivernuri .
Consider ca si peste 1000 de ani , vom fi tot la fel : un amestec de modernitate si ev mediu balcanic …
Mi-e sa nu-i contaminam noi pe occidentali cu apucaturile noastre – ati observat cat de repede se romanizeaza vesticii oplositi p’aicea , in cca 3-5-7 ani ? …
@Luigi Cosma, v-ați desradacinat in București, dar nu îl simțiți ca fiind orașul dumneavoastra. Cum nici acasă, la Dorohoi, nu va mai este locul, s-au emancipat și ei. Poate putina invidie pe trecutul care nu va mai aparține? Pe fetele care nu va mai respecta că „orășean” de capitala? Au mașinile lor și își fac sprâncenele …uau! Cam trist pentru dumneavoastră!
@Stefan . Salut Stefan . Cred ca nu ati citit spusele mele , sau aveti probleme cu intelegerea evidentei .
Am mentionat ca sunt ,, bucurestean destul de get beget ,, – bunicul meu a ramas in Bucuresti dupa Demobilizare in 1945 / mama este nascuta in Bucuresti , eu asemenea si fiica mea , asijderea . Copiii sai , nascuti in Bucuresti .
Deci , oarecum bucurestean .
Prin ,, maritis ,, am devenit moldovean , deh , tineretea & timpurile …
In sfarsit mu mai ma obosesc cu restul ineptiilor dumneavoastra – invidie , trecut , fete , sprancene – moncher , vi-l trimit pe S. Freud sa va faca o psihanaliza ! Daca am calcat un dorohoian ( asa s-o numi insul ? ) pe coada , sper sa-l fi durut : sa faca si el oare parte din specia sulitasilor ? ,,,
Sau este doar un parelnic , de care abunda netul ?
La speta . Am venit cu franturi din viata reala a satului romanesc , din Nordul Moldovei , insa nu ma indoiesc , ca relatarea mea poate fi valabila si in MH , CS , TL sau MM .
Va urez Paste fericit , Stefan , si mai putina incrancenare – imbatraneste , innegureaza si intr-un final , ucide .
Sa spui ca AUR este o expresie a urbanizari inseamna ca nu stii deloc istorie politica.
AUR are fix cat avea si Vadim.
Dar asa cum Vadim se simtea bine povestind istorie pe care nu o intelegea si autorul spune o poveste cu sau fara cap si coada.
Interesanta carte, interesante observatiile. Felicitari pentru articol. As adauga ca globalizarea a facut ca atractia Occidentului sa fie mare, dar multe tari din afara lui au preluat doar modernitatea generata de acesta (automobil, celular, internet, TV, radio etc.) si dar nu si valorile occidentale (stat de drept, laicitate, separarea puterilor in stat, individualism, independenta justitiei etc.) Cu alte cuvinte s-au „modernizat” fara sa se „occidentalizeze”. Din cauza asta vezi emigrantii africani trecand Mediterana cu celularul in mana…. Alt fenomen care explica deriva spre nationalism si neacceptarea democratiei e generata de evalutia elitelor din statele respective. Primele „elite” de ex in Turcia, era scolite in Occident, cunostea deci Occidentul si valorile lui. Generatiile urmatoare au fost instruite „acasa”, si nu mai cunosteau elementele acestea. In plus, asa cum arata articolul, pentru a atrage masele „de tarani” si a se mentine la putere au devenit elite etniciste si nationaliste. E cee ce se intampla si in India acum, s-a vazut la alegerile de-acum cateva zile. In plus, multe state din lumea a III-a au inceput sa aiba „self esteem” din cauza circumstantelor. Suficient sa ne gandinm la tarile din Golf, care au multi bani si influenta, sau China, care e un mare exportator, asta le-a dat incredere ca sistemul „lor” e, daca nu la fel de bun ca cel occidental, poate „mai bun”. Si chiar sa incerce sa-l exporte (vezi cazul Chinei in Africa ce expulzeaza occidentalii). Iar Romania? Romania va face ca a facut intotdeauna: va urma Occidentul la ani sau zeci de ani diferenta…..modernizandu-se mai repede decat e „occidentalizarea”. Ceea de afirma si articolul…… P.S. Intr-un numar din revista Dilema de prin 2000 a fost un articol cu titlul „Romania intre Franta si Iran”, care dezbatea acelasi lucru si concluziona ca asta e Ro, undeva intre aceste doua tari.(dar articolul era centrat pe laicitate).
Kaplan presents conflicts in the contemporary world as the struggle between primitivism and civilizations.
Kaplan a fost un sustinator aprig al interventiei din Iraq, pt ca apoi s-o-ntoarca si sa spuna ca mai bine era cu Saddam.
Kaplan se considera, si considera USA, cea mai tare din parcare (in parte e chiar adevarat) iar pe ceilalti inapoiati.
Un adevarat filozof ar putea intelege, si admite, ca fiecare grup, natie, comunitate are mentalitatea ei si felul ei de a fi.
De ce ar fi ruralul inapoiat? De ce modelul de viata din rural ar trebui combatut?
Doar pt ca:
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
si cu fete
Incaltate cel putin!
„Justificarea diplomatică oferită de Bill Clinton [pentru amânarea aderării României la NATO] se lega de costurile prea mari ale unei lărgiri substanțiale a alianței.”
Anii 1990 au fost pentru România „Deceniul negru” pierdut din istoria noastră. La Grupul de la Vișegrad România a refuzat să adere, a refuzat reformele necesare pentru tranziția la un regim politic democratic, și-a fugărit regele și a promovat lozinca „nu este nicio competiție între state!”.
De fapt, nu România, ci regimul securisto-comunist condus de Ion Iliescu, care a adus minerii pentru a înăbuși manifestațiile publice pro-reforme și a instaurat cleptocrația care s-a statornicit la conducerea țării noastre de 35 de ani.
Oare, mai multă integrare euro-atlantică și mai multă democrație occidentală deranjează cumva cleptocrații?! Că așa se înțelege din text, că românii au oarece dificultăți în a se adapta la civilizația occidentală… Ei bine, atunci să renunțăm la Occident, să ieșim din organismele euro-atlantice și să aderăm la Organizația Statelor Asiatice.
Nu-i așa că ar fi dificil de înțeles un astfel de narativ în preajma alegerilor europarlamentare?! …De la Bruxelles România parcă se vede în afara Europei, iar în afara Spațiului Schengen, se vede cu siguranță!
Comparația României cu Turcia sau cu Rusia etc. este lipsită de orice fundament, altul decât dorința de a se demonstra că România nu aparține spațiului cultural, istoric și geografic occidental, ci este suspendată într-unul levantin, între Orient și Occident, imprecis definit. …Dar nu aparține ambelor ci, în realitate, niciunuia. Mă tem că este un demers riscant.
Vedeți că e un articol pe hotnews despre viteza internetului in Europa. Noi suntem primii iar țăranii de spanioli și greci se oftică. De ce? pentru că sunt mai țărani, mai needucați, mai bigoți, mai îmbâcsiți, mai ideologizați decât noi. Orașele Europei sunt efectiv pline de ghettouri, de mahalale infecte (ați mai vizitat in ultima vreme periferiile capitalelor europene? vă trimit niște poze dacă doriți). O mizerie de neimaginat pentru România. Rural-urban, incă unul din clivajele depășite, tocite de atâta dezbatere. Orașul singur nu poate (între)ține o civilizație, e o eroare gravă să crezi așa ceva.
tuNuke: ”…ați mai vizitat in ultima vreme periferiile capitalelor europene?…”
taman ce fusei !
Ce are Prutul cu… Egiptul si Brazilia?
Prutul e prea mic ca sa va desparta de ceva DEFINITIV, tovarase Comanescu, mai ales cand priviti la fratii vostri bulgari si serbi de care nici macar DUNAREA nu va poate desparti!
(balcanicii…, in general)
Imi pare rau ca va contrazic, insa Rusia si Ucraina sunt mult mai URBANIZATE decata sunteti voi – cam la nivelul Ungariei de urbanizare – si nici nu mai gasesti azi pe acolo zeci/ sute de km de cocioabe insirate de-a lungul cailor de comunicatii.
Ati vazut cu totii cum arata casele si orasele ucrainene bombardate de rusi!
NU inteleg cum de nimeni nu vrea sa vada Coreea si mai ales Japonia…
Nu sunt ele in ORIENT?
Pai, respectivele ca si China de azi, au luat foarte in serios Revolutiile Industriale succesive, care le-au propulsat acolo unde sunt ele azi. Revolutii adevarate si transformatoare fara seaman ori precedent despre care voi si rusii nici macar nu ati auzit! Voi tot cu statele voastre inapoiate si politicul despotic si veros ati ramas prin semiimperiile voastre. In Japonia NU politicul a ordonat INDUSTRIALIZAREA, atunci cand Revolutia Industriala facea inconjurul planetei ocolindu-l pe carol1 si statuletul corupt (un soi de regat-imperiu ca cel Austo-ungar cu falii grave in cadrul aceleeasi natiuni” nenascuta vreodata) inventat de el, ale carui resurse erau exploatate despotic/ salbatic de catre altii/ straini in timp ce peste 90% dintre supusii sai traiau prin ghettouri rurale, semiurbane/ mahalale fara utilitati, pamint, mijloace de productie si PENSII!
Natiunile MODERNE nu se nasc prin ghettouri, de aia a facut Cuza improprietaririle, de aia a instituit invatamantul gratuit si obligatoriu, tovarase Comanescu!
Asadar, e vorba despre adevarata NATURA profunda a statelor respective care chiar au pasit in MODERNITATE, NU DOAR S-AU FACUT CA…
Stiti cu totii ca Japonia are si azi IMPARAT.
Dreptate si fratzie!
Desi pareti doar trist, sunteti cu siguranta ratacit! Inclusiv pe aici!
Românii ăștia din diasporă se cred occidentali, ăia din țară fiind rurali și tâmpiți. Eu zic că e invers.
Ma intreb daca dl Kaplan ar fi intrat in Romania prin Oradea or Timisoara sau ar fi aterizat la Sibiu ar mai fi facut comparatia cu orientul egiptean/otoman ? Noi continuam sa fim taranii Europei din cauza revolutiei comuniste care a lovit in orasenii ” bughejii” caci nu ? „Dej care baga spaima/moartea in burgheji” or prin fuga din tara comunista mai ales a orasenilor (taranii erau mai tare legati de pamant chiar daca era colectivizat) ca sa nu mai amintim de emigratia in masa a etnicilor germani sasi, svabi,
Dara daca ar fi intrat pe la Pata Rat, iesirea sin Turda, Copsa Mica etc?
E drept ca daca o facea prin Certeze trebuia sa se intoarca la 180 grade🙂
Articol foarte bun !
Doar o corectie . Dupa 90 multe comune mai rasarite s-au declarat orase. Stiu o comuna mai mare din Bihor, un sat ceva mai extins care candva avea si niste fabricute-cooperative (Sacuieni) care are si cinci sate a caror populatie o egaleaza pe cea a centrului de comuna ! Si nu e un caz izolat. Dar, tot in Bihor, orasele Vascau sau Nucet cu cca 1000 de locuitori fiecare ?… Asa ca statistica noastra cu urbanizarea ….
România avea, în 2020, un raport de aproximativ 56,4/43,6% între populația urbană și cea rurală? Wishful thinking.
„Orasele” in care traieste o buna parte a acestei populatii urbane cu greu isi merita eticheta. Niste sate si comune ridicate la rang de oras peste noapte, care nu ofera nimic din atributele civilizatiei – biblioteca, cinema, teatru, banca samd.
1. In clasamentul tarilor dupa procentul populatiei rurale din populatia totala, Romania ocupa un onorabil loc 76 din 200, cu un procent de 45.5% populatie rurala, in acelasi peer-gruoup (40-45%) cu Slovacia, Slovenia, Croatia, Polonia si Austria:
https://www.theglobaleconomy.com/rankings/rural_population_percent/
dar noi, un popor cu elite intelectuale complexate fata de toate ideiile ce vin din Vest, luam de bun tot ce scrie unu’ ca alde Kaplan despre noi. Sunt multe tari subdezvolate din Orient, Africa, Asia, America Centrala care au populatii rurale mult sub procentul Romaniei, le face asta „oraseni mondiali” in compararitie cu noi? Nici vorba! Ce treaba are procentul populatiei rurale cu faptul ca esti tu „taranul istoriei” sau „oraseanul orientului”? Cei mai mari oameni de cultura si de stiinta romani s-au nascut la sat, nu la oras, dar au studiat si s-au format in centrele universitare mari din tara sau din Europa.
E limpede deci ca nu procentul populatiei rurale e factorul determinant pentru caracterul si dezvoltarea ecnomica a unui popor, ci vitalitatea si intensitatea activitatilor stiintifice, economice si culturale, din centrelor sale urbane.
Kaplan… am citit ceva in 93-94, Bakan Ghosts..
Inainte de kilometri de tabla si favele pe are le-a vazut un pic mai tarziu, cand a prins loc la geam, zicea a colo ca in Ro a vazut cum oamenii isi suflau nasul cum mai vazuse doar in Afghanistan, astupand on nara, era mai putin umblat pe atunci..
Deci, avem cel mai tare internet din Europa si o gramada de tarani, la tara, la oras, cine sta sa-i numere, poate Kaplan, ca a fost in Egypt si are ochiul format, dar toate masinile bengoase din Bucale au numere de IF, ma tem ca citim degeaba, nu stiu cum merge internetul lui Erdogan sau al-Sisi, in Austro-H avut-o o Sissi, a murit cu sula’n coaste..
Cert e ca tiktokul e omniprezent pe STB, altfel o realitate simpatica si urbana, STB-ul, nu tiktokul, pacat ca nu mai se poarte castile si calatoria cu autobuzul e o cacofonie de manele si urlete pe net ieftin si bun de care a mandru tot romanu de azi
Daca netul ieftin si bun este apa si toaleta la bloc din 1967 onwards, se cheama cam am calatorit in timp cu aceeasi pasageri neaosi cu care ne-am obisnuit
Mie mi se pare o problema fals pusa. Urbanizarea in SUA nu a aparut mutand populatia rurala in orase (desi fenomenul a fost prezent). Urbanizarea s-a facut ridicand standardele de viata in zonele rurale la nivel de oras si locuitorii diversificand activitatile economice departe de agricultura. Doar 3 % din populatia SUA se ocupa de agricultura si se pot considera locuind in zone rurale, in principiu ferme in afara oraselor. Daca te uiti la hartile statelor, exista comitate asa zis rurale, insa toate au orase ca localitati, nu sate (town, not village).
Asta e un model demn de urmat in Romania. Daca nu ma insel, Europa Occidentala are si ea un model similar. Multe sate italiene sau franceze de exemplu arata tot la fel de bine ca orasele mai mici, insa insista inca sa se numeasca sate.
Domnul Kaplan si domnul Comanescu n-au prea înțeles lumea in care trăiesc. Ei cred ca lumea se rezuma la NY, Bruxelles sau Calea Victoriei.
Poți vizita cu un ghid occidentalizat din București sau Istanbul toate orașele din Romania sau Anatolia si sa te tot miri ca omenii nu s-au obișnuit cu Părinte 1 si Părinte 2, ca vor să vorbească limba in care s-au născut, sa faca copii (ce surpriza!) cărora să le inculce un sentiment religios, ca vor să taie la sărbătorile mari un porc sau un miel fără sa le cumpere de la supermarketul dintr-o urbe mai mare, etc.
Ceea ce domnul Comanescu si alți mare analiști de pe Contributors se feresc să discute este de ce lumea urbanizata s-a îndreptat sau se îndreaptă spre AUR, si anterior spre Movimento 5 Stelle, trumpism, National Rassemblement, Partij voor de Vrijheid, AfD, etc si abandonează partidele așa zis tradiționale. Este complet fals sa crezi ca apariția AUR, un partid fără politici clare, fără substanța si fără lideri de calitate, este datorata urbanizării rapide, ea este expresia nemulțumirilor acumulate in cei peste 30 de ani de alterantă la putere a unor grupări mafiote. Este expresia romanească a Movimento 5 Stelle, dar fără nici un politician carismatic. Interesant este ca in Italia acesta mișcare a apărut in ciuda si după marea operațiune de anticorupție si curățire a clasei politice din anii 1990 (Mani Pulite). A fost un vot negativ politicienilor rămași in sistem cu faimoasa înjurătura Vfc. Si la noi marile operațiuni de „curățire” efectuate de Băsescu n-au dus nicăieri si acum culegem roadele unei nemulțumiri prost direcționate. La noi experimentul USR, o mișcare politica pozitiva venita din rândul celor neurbanizați peste noapte, eșuează pentru ca vine cu modele care nu sunt ancorate nici măcar in lumea Bucureștiului real, nu poți transplanta La Grand Place din Bruxelles nici măcar in Piața Victoriei.
Aneantizarea unor partide care au guvernat Franța sau Italia timp de zeci de ani are alte explicații decât urbanizarea forțata, explicații pe care politologii de azi le evita.
Mondializarea fericita n-a durat decât doua decenii si elitele intelectuale de stânga si dreapta (stânga caviar si vulturii de dreapta al căror sinteza perfecta este R. Kaplan) descoperă cu surpriza ca lumea nu este omogenă, ca nu exista un model unic de organizare a societății nici măcar la nivelul Occidentului, ca unii vor să crească vaci si capre, sa faca brânza din lapte nepasteurizat, sa cumpere pâine calda făcuta la brutarul de după colt si nu cea transportata de la zeci sau sute de km in camioane frigorifice.
Observatia nu e noua. Kaplan a aplicat-o la Orient.
Daca veti studia cu atentie istoria Germaniei, veti vedea ca in a doua jumatate a secolului XIX, in special dupa razboiul franco-prusac, are loc o dezvoltare exploziva o oraselor si o absorbtie importanta a zonei rurale. Dupa esecul in ww1 si criza profunda care a urmat, aceasta lumea a devenit fascista. Nu fara opozitie (comunistii, social-democratii), dar procesul era foarte clar. (In ciuda debuseului reprezentat de Americi pentru surplusul de fermieri dislocati si muncitori nemultumiti.)
Dorinta dezvoltarii cu orice pret, si in orice conditii, a dus la aparitia unor alte societati cu o evolutie brusca si necontrolata. Germenii fascismului au fost raspanditi din dorinta unui progres rapid si neingradit. Poate ca ar trebui sa fim mai atenti cu „progresistii” si stinga ce vrea dezvlotare cu orice pret. Ritmul trebuie sincronizat cu evolutia mentalitatilor, acumularea capitlalului national si dezvoltarea urbana echilibrata. Evident, noile cartiere trebuie sa aiba suficiente scoli, in care tinerii sa invete -in primul rind- ISTORIE! O istorie care sa explice excesele nationaliste si imperialiste ale propriei natiuni, dar si ale vecinilor si minoritatilor veleitare. Cu accent pe ideologiile daunatoare. Daca tinerii vor fi pregatiti sa colaboreze, nu sa se confrunte, si vor intelege cum functioneaza extremismul, sansele unor partide de extrema si a unor razboaie sunt mult micsorate. Daca nu… Istoria abia incepe!
P.S. Vedeti furia noilor lideri ai Ro, cand e vorba de istorie. Atacurile permanente la numarul de ore si programa de istorie. (Desi la istorie nu faci teme pentru acasa…) Pe acest vid cultural ab initiam, tracomanii si AUR zburda. A cui o fi vina?
P.P.S. Vedeti abuzurile fara limite ale primariilor, Politiei, serviciilor si administratiei, in general. Ce rezultate vor avea? Raspusul e previzibil, zic eu. Dvs?
ȚARANII ISTORIEI ORASENII ORIENTULUI
as mai zice mai degraba si in similitudine
ORASENII OCCIDENTULUI TARANII ISTORIEI,
pentru ca Occidentul de azi, a inceput si el prin a avea si el o multime de tarani (ca si noi !), acum occidentalizati, o multime de palate, o multime de Catedrale, etc…si toate facute la timpul lor !
In general, sunt suspicios cu analizele si concluziile politico-jurnalistice care nu se bazeaza si pe fapte obiective de natura economica, (economie politica, gen Keynes, Adam Smith, Marx, etc.) ce sunt baza obiectiva pentru evolutia unei societati (fie ea occidentala sau orientala).
Din spusele lui Kaplan (doar un bun jurnalist – dar nu cel care a inventat turbinele hidro tip Kaplan si care a fost mult mai benefic pentru omenire decit ”celalalt” Kaplan), si se accentueaza ideea ca astazi, am devenit orasenii orientului din taranii istoriei….SO WHAT ? WHAT,S THE HECK ?
Sa vedem de ce am ajuns asa cum am fost descrisi, zic eu partial si limitativ, luati dupa bordeie si manele !…(ceea ce e absolut adevarat !…dar…)
Printre factorii determinanti puteam enumera:
– educatia, care duce la
– industrie, care are nevoie de educatie si inovare
– care duce la urbanizare si care
– duce inerent la mai putine Catedrale, mai putine manele, mai multa ordine si curatenie, etc. etc.
Evolutia României imediat dupa 1990 (adica noi, țaranii istoriei) – a fost, odata cu ”occidentalizarea” noastra de la nivelul :
– o tara de bine de rau, industrializata (si la care veneau an de an, la noi ”țaranii” – anii 70-80, la Marea Neagra, turisti din tarile CAER, Germania, Franta, Anglia)
– o forta de munca , numeroasa si educata (cu asta ne si laudam in atragerea ”investitorilor”, mai tineti minte sloganul anilor 90 ?), la o intreaga generatie actuala de analfabeti functionali, incepind din rindul tineretului si terminind cu sferele politice cele mai inalte
– constructia in ultimii 30 de ani si a unor altfel de ”catedrale” – simbolul capitalismului de consum – marile ”Mall-uri” la fel de multe ca si bisericile …sau Bancile straine…sau famaciile cu medicamente exclusiv straine…sau benzinariile…cvasitotalitate straine
– toate astea s-au construit pe fondul unei alte ideologii – free market – si credinta nestramutata in aceasta, la fel de mult ca si in Biblie, Coran, Buddha, samd
– toate acestea s-au construit pe fondul dezindustrializarii României, astfel incit, ”occidentalizarea” noastra, este undeva in stadiul de reindustrializare de la nivelul ”potato-chips”, in drum spre ”wood-chips”, iar pina la ”micro-chips” mai sunt necesari vreo 50 de ani
Sa ne uitam la Occident, dar nu de la 1990 ci o suta de ani mai devreme- cca. 1900:
– statele ”din Occident”, au inceput de la țarani…au sprijinit, subventionat cu ajutorae de stat si resurse din colonii, dezvoltarea unor industrii dominante, sisteme bancare, ce mai…CAPITAL !…avind nevoie vrei nu vrei de multa stiinta, educatie, inovare…si asa au ajuns ”occidentali”, sinonim cu bunastare si libertate
– pe fondul dezvoltarii, cu oameni mai destepti si mai satui, inerent vin conceptele de libertate, pe care le stim cu totii, consecintele fiind:
– apare nevoia extinderii capitalului….deci, noi piete si resurse necesare dezvoltarii in continuare
– apare nevoia raspindirii unei noi ideologii – free market- dar asta e numai buna pentru state deja competitive, industrializate si educate, iar aceasta ideologie, niciodata, nicaieri, nu a facut un stat sarac, mult mai bogat ! (fara interventia directa a statului respectiv !!)
Concluzii: occidentalizare taranilor nostri o fi cum o fi, dar, nu stiu daca occidentalizarea incepe de la polul si modelul libertatii supreme occidentale din portul Amsterdam si tot lantul de corectitudini politice si libertati de exprimare limitate…drept care ma autodeclar :
Je suis et resterai un paysan !
Țaranul in fața caruia se inchina orice roman care ajunge la Paris este Constantin Brancuşi.
Incet, incet, francezii au inteles ca, vorba cantecului, romanii au ” quelque chose que d’autres n’ont pas”, o sclipire, o trista ironie, o resemnata rabdare.
Ansamblul sculptural de la Targu Jiu trebuia sa fie brend de țara , cu el Romania trebuia sa isi deschida portile , sa cucereasca Europa . Politicieni ticalositi au lasat in mizerie capitala spiritual culturala a Romaniei, nici pretins patriotica masonerie nu a impus aceasta imagine a țarii.
Cu timpul , ” strainii” au inteles ca pe osatura țaranilor romani generatii de-a randul de creatori din toate domeniile au inobilat patrimoniul spiritual al țarii lor si al lumii.
Momentul in care am realizat ca francezii ” de souche „au inceput sa ii perceapa corect pe romani a fost cand au stat la coada pentru a vedea filmul ” A fost sau nu a fost” si au ras cu simpatie intelegand ce ni-s-a intamplat in ’90.
https://www.mobilis-paysdelaloire.fr/agenda/soiree-speciale-constantin-brancusi-cosmopolis-festival-du-film-roumain-a-nantes-2024
https://www.serban.fr/index%20Ruxi.html
O observatie necesara la un comentariu in care se face afirmatia ca Nicu si Leana au fost țarani.
Cei doi netrebnici au urat universul rural cu legile-i proprii, ” ruşinea de oameni si frica de Dumnezeu „i-a gonit de acasa si daca vreodata au dat cu sapa, au urat pamantul care i-a hranit.
Dupa ’90 Ro nu a evoluat, ci a involuat; pentru ca „occidentalizarea” s-a facut doar in domeniul sexualitatii (fara Legea prostitutiei) si in adoptarea unor masuri ridicole (vezi maidanezii, „dreptul” femeilor de a fi violente, dreptul infractorilor -dar fara a reintegra infractorii care deranjeaza- etc.), nu in problemele principale: dreptul la cuvint pentru toti, dreptul de a fi ales, dreptul la proprietate(doar liderii au devenit patroni -mai ales de jurnale, televiziuni, edituri-, stapini de case, terenuri etc.; ceilalti au ramas sclavi);
si nu uitati ca Ro a avut si are dusmani implacabili in afara, care abia asteptau sa demoleze tot ce s-a construit aici; putin, rau… dar s-a construit. Vazind pregatirile Rusiei pentru a inghiti Moldova, ne dam seama de ce am avut traiectoria cunoscuta. In timp ce Ungaria… a avut alt traseu, mi se pare. Ma rog, pot sa gresesc. Prea subiectiv. Ramine parerea mea.
Cine isi permite sa puna diagnostice punand geografia si mediul ca principali factori determinanti? Eu cred ca nimeni care doreste sa mearga in profunzimea lucrurilor.
Insa, tocmai pentru ca un astfel de exercitiu foarte complicat se doreste sa contureze cauzalitati, cicluri, tipare, poate si optiuni de viitor, intr-o alergatura nebuna pe scara timpului istoric si a spatiului national-regional-global, geografia si mediul sunt ingrediente de nelipsit. Poate nu sunt factori determinanti la fiecare cotitura relevanta din civilizatia abordata, dar cu siguranta sunt in fundal. Ar fi o greseala sa reducem intelegerea si cunoasterea geografica la TOMANAP iar stiintile vietii sa le inghesuim in categoria – „noua religie a lumii, mi-e greata de atata verde, eco, prostii”.
Despre decalajul Romaniei fata de Occident si obsesia diminuarii lui vs orientarea cu zvac spre Orient.
Ne-am asumat orientarea Occidentala, si bine am facut – e sansa noastra de supravietuire. Eu cred ca sa te adaptezi modern la lumea de azi e drumul bun de urmat. Decalajul frustrant si dezavantajos in lumea care tocmai apune poate fi transformat in avantajul in lumea care se prefigureaza a fi.
Sa luam cazul Olandei secolelor XVI – XVII. Care s-a mobilizat pe fondul crizelor alimentare (induse de deteriorarea climatica), si-a folosit geografia (a desecat masiv, a investit in porturi), s-a apucat de gradinarit la scara mare (cu universitati si gradini publice, ca sa ii invete pe oameni ce sa faca si cum sa faca, cu importuri de plante exotice si experimente care mai de care – asa a ajuns tara lalelelor), punand accentul pe legume, a redus productia de cereale (care era jalnica, era foamete si jale), dar s-a erijat in punct de tranzit al cerealelor venite dinspre Ucraina de azi spre restul Europei, adica a investit masiv in comert, a fost in miezul regiunii geografice care a inventat Bursa. Apoi … a avansat spre comertul global, a cucerit, s-a impus asa cum fac toti cand ajung sa detina o putere prea mare, s-a restrans, acum e unde e, cu o populatie prospera si educata, o societate puternica care cel mai probabil va da liderul NATO din perioada urmatoare.
Noi nu avem cum sa copiem Olanda in amanunt, geografia, mediul, structura noastra nu e din acelasi aluat. Idem cu alte exemple. Insa am putea incepe fara prea multe codeli si carcoteli sa analizam mai asumat ce ar insemna o transformare profunda a Romaniei, de fapt a intregului spatiu geografic pe care acum il catalogam marginea Europei, pe falia Orient/Occident, cu iesire la Marea Neagra dorita lac rusesc, regiune care genereaza un export insumat de cereale cu impact global.
Sa ne transformam cum? Ce punem in valoare, in ce doza, in ce succesiune a faptelor si eforturilor, prin ce voci publice si in ce asocieri cu cine?
Cu multa carte si mai multa munca, legi bune si coerente, cu guvernanti adevarati barbati de stat si nu niste trantori si mafioti.
Multi tarani sunt de un bun simt si un echilibru greu de egalat. Taranii, atatia cati au mai ramas, sunt o onoare pentru Romania.
Vă mulțumesc pentru aprecieri și nuanțe tuturor. Mă bucur fiindcă au fost atâtea. Prea multe n-ar mai fi de adăugat, poate doar să spun negru pe alb că eu nu pledez decât pentru asumarea identității – oricât de la sfârșitul Vestului și la începutul Estului suntem, tot e o identitate, ba chiar una foarte interesantă. Și ceva pe care se poate construi. În fine, că, bineînțeles, aspirația către Vest ne-a adus numai bine, spre deosebire de epocile când lumina venea de la Răsărit, voiam sau nu voiam noi.
Politica identitara este peste si toate, efectul, produce polarizare, imparte societatea pe falii bine definite de regula intr-o contradictie ireconciliabila.