joi, martie 28, 2024

Tătucul deștept și poporul prostit; sfârșitul poveștii

Am scris câteva articole pe tema planurilor pe care Liviu Dragnea și echipa sa de șoc, ce au luat în stăpânire PSD, le rezervă românilor. Dar de astăzi am decis – și mărturisesc acest lucru – să nu mai pomenesc numele lui Liviu Dragnea în niciunul din articolele pe care le voi mai scrie. Pentru că pur și simplu am constatat, asemeni multora din înțelepții lumii, că invocarea răului, fie și în scopul trezirii conștiințelor, nu face decât să-i confere putere. Iar Liviu Dragnea, în particular, s-a hrănit din contestarea sa permanentă, căpătând dimensiuni pe care nu cred că le-a visat vreodată.

Totuși, mi-am pus și eu întrebarea, într-un exercițiu de retorică de salon, de ce realizând că hrănesc (și hrănim) ”monstrul” nu am decis să mă opresc mai curând, sau am ales să mă opresc abia acum? Ei bine, aceasta este tema articolului de față.

În primul rând, am scris despre Liviu Dragnea și planurile sale deloc de neanticipat din punctul meu de vedere, pentru că am sperat că, alăturându-mă vocilor care îl avertizau pe actualul președinte al PSD că merge prea departe, se va trezi în conștiința sa mândria țăranului teleormănean gospodar, care nu acceptă să se (mai) afle la originea unui lung șir de nemulțumiri ale poporului din care face parte. Acum înțeleg că am greșit, dar pot invoca circumstanțe atenuante și nu doar în favoarea naivității mele, ci și a unei întregi părți a poporului din care fac parte. Și am să mă explic.

Ca să fiu cât mai bine înțeles, am să recurg la o analogie, comparându-l în anumite limite pe Liviu Dragnea cu Nicolae Ceaușescu, iar comparația, se va vedea, nu este deloc una exagerată. Astfel, când vorbim de dictatorul Ceaușescu din perspectivă istorică, nu este neobișnuit să rememorăm cariera sa politică prin recursul la trei discursuri (care) – trei momente în care concepțiile sale, orgoliile și ambițiile sale, dar și temerile supreme ce l-au definit – au fost definitorii:

(i) momentul 21 august 1968, în care dictatorul Nicolae Ceaușescu, în fața a aproape 100 de mii de oameni, a ținut un discurs[1] prin care s-a delimitat de controlul pe care Moscova îl exercita asupra regimurilor politice din statele satelit, la est de Cortina de Fier. Acest discurs a fost interpretat ca un mesaj patriotic în acele momente, eroare pe care a făcut-o inclusiv Occidentul, în condițiile în care, de fapt, Ceaușescu nu voia să fie ”ca prostul” la cheremul lui Leonid Breșnev și să sfârșească la fel ca Alexander Dubcek;

(ii) momentul consfătuirii activului de conducere al Partidului Comunist din 9 iulie 1971[2], în care dictatorul Nicolae Ceaușescu și-a susținut discursul asupra ”tezelor din iulie”, la întoarcerea din vizitele sale din China, Vietnam, Mongolia și Coreea de Nord. La acel moment masca sa de comunist luminat și patriot s-a sfărâmat fără ca foarte multă lume în România, ori în Occident, să o fi realizat pe deplin. Ceaușescu a clamat o revoluție conservatoare și naționalistă, adică un regim marxist-leninist fundamentalist, dar emancipat de Moscova (cel puțin formal);

(iii) momentul discursului 22 decembrie 1989, precedat de discursul din fața activului de partid din 20 decembrie 1989[3], după întoarcerea sa din vizita în Iran. Nimeni din cei prezenți în piață nu mai putea să se înșele asupra intențiilor lui Nicolae Ceaușescu și nimeni nu mai credea în bunele sale intenții; cuțitul dictaturii ajunsese la osul poporului.

Nicolae Ceaușescu a ”vrăjit” națiunea în 1968 și, în baza acestui capital de încredere pe care românii i l-au acordat, dar și cu sprijinul pârghiilor de putere pe care – ușor, ușor – le-a luat în stăpânire în stat și în partidul comunist, timp de peste două decenii și-a exacerbat ambițiile, orgoliile și frustrările, ba chiar și lipsa de educație și valorile vetuste de clan feudal. În acest interval statul a ajuns în incapacitate de plată, iar ulterior populația a fost supusă unei curbe infernale de sacrificiu, pentru a repara greșelile teoriilor economice aiuritoare aplicate de ”gânditorul” Nicolae Ceaușescu.

Douăzeci și șapte de ani după ce dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost alungat de la putere prin sacrificiul popular – iar foștii săi camarazi din partid, conduși de comunistul rebel apropiat de Moscova Ion Iliescu i-au aplicat lovitura de grație -, românii, cetățeni europeni ai unui stat membru în Uniunea Europeană, nu mai erau pregătiți pentru un nou ”gânditor” și, până la urmă, nici nu erau foarte interesați de Liviu Dragnea, numele acestui personaj politic nu le spunea nimic celor mai mulți dintre noi.

Ei bine, însă, Liviu Dragnea, pe de altă parte, era perfect pregătit să le ofere acoliților și aliaților săi o nouă mostră de ceaușism, pentru că ajunsese în sfârșit să dețină puterea în cel mai mare partid al țării, după înlăturarea lui Viorel Ponta, în timp ce degringolada lăsată în zona instituției prezidențiale de zbaterile fostului președinte-jucător Traian Băsescu, ce a fost urmat de contemplativul fost USL-ist Klaus Iohannis, îi lăsa calea deschisă pentru a deveni cel mai puternic om în stat.

Și în cazul lui Liviu Dragnea pot fi identificate trei discursuri, trei momente în care s-a autodefinit, la fel ca dictatorul Nicolae Ceaușescu, doar că, abia după ultimul său discurs – prestația sa de ieri din fața jurnaliștilor[4] – modul explicit în care și-a (re)afirmat intențiile a fost capabil să transmită cât se poate de transparent întreg veninul ambițiilor, orgoliilor și frustrărilor sale, mult mai bine ținute sub obroc în decembrie 2016. Și cu acest din urmă discurs voi începe analiza, respectiv:

(i) momentul 4 iulie 2018 (ce stranie coincidență, tocmai ziua în care SUA obișnuiau să celebreze lupta pentru libertate și să transmită încredere lumii democrațiilor liberale; astăzi nu pare să mai fie cazul), în care Liviu Dragnea afirma[5] – să rememorăm:  ”E un Cod Penal dedicat justițiabililor din România. De un an și jumătate m-am săturat de aceste petarde aruncate de unii și de alții. Ce înseamnă ‘dedicat lui Liviu Dragnea?’ În ce mă privește, decizia luată de Iohannis și oameni cu puteri oculte în statul român a fost că, indiferent cum va fi, eu să fiu anihilat. Azi e abuzul în serviciu, dar mâine pot să-mi facă 1.000-2.000 de dosare. (…) Domne’, faceți o teză de drept pe această temă, dacă aveți așa o obsesie. Eu nu vreau să plec ca prostul din această viață și din această funcție. V-o zic ca la noi la Teleorman.

Da, este un moment important, este momentul în care Liviu Dragnea și acoliții săi au detașat România de statele democrațiilor liberale și am să explic imediat de ce. Din nou voi recurge la două exemple: (1) fostul guvernator al statului Alaska și posibil candidat la vicepreședinția SUA (în echipă cu John McCain), este cazul lui Sarah Palin și (2) Alain Juppe, premier al Franței și fost primar al orașului Bordeaux.

Sarah Palin a fost acuzată, în perioada în care a fost guvernator al statului Alaska (2008) de abuz de putere (un fel de abuz în serviciu) pentru faptul că l-a concediat pe șeful fostului său cumnat, adică șeful Comisiei pentru siguranţă publică din Alaska, tocmai pentru că acesta refuza să dea curs solicitării guvernatorului de a-l da afară din serviciu pe cel care a divorțat de sora sa. Cu alte cuvinte, Sarah Palin, dintr-un primitiv orgoliu personal, l-a concediat pe subalternul său direct pentru că a refuzat să se facă un instrument al răzbunării sale. Sarah Palin a fost acuzată de abuz de putere, dar nu a ajuns în fața unui judecător, pentru că s-a decis ca sancțiunea împotriva sa să rămână una administrativă. Dar în iulie 2009 Sarah Palin și-a dat demisia din funcția de guvernator[6], iar cariera sa politică a luat practic sfârșit.

În anul 2004, Alain Juppe a fost condamnat la o pedeapsă de un an și șase luni, cu suspendare, pentru că a folosit la partid, în calitate de șef al Adunării pentru Republică, personal angajat al primăriei din Paris, pus la dispoziție de Jacques Chirac, pe atunci primar al Parisului. La finele anului 2016, începutul anului 2017, Francois Fillon, care i-a succedat lui Nicolas Sarkozy la șefia Republicanilor, a fost prins la rândul său într-un imens scandal de corupție care l-a determinat să se retragă din cursa pentru alegerile prezidențiale din anul 2017. În locul său a fost invitat Alain Juppe să-și asume candidatura[7], dar a refuzat, conștient că are la activ o condamnare penală, fie ea și cu suspendare de la executarea în penitenciar, și este politic vulnerabil.

Liviu Dragnea, prin modul în care a decis să acționeze, nu poate fi asimilat valorilor și exigențelor cărora, probabil fără tragere de inimă, li s-au supus (totuși) atât Sarah Palin, cât și Alain Juppe. Ca urmare, pentru omologii săi din Occident, Liviu Dragnea – cel care preferă dimpotrivă calea siluirii legii și Constituției pentru a-și menține poziția de putere – a devenit nefrecventabil, ori frecventabil în anumite condiții, care pot costa națiunea, așa cum s-a întâmplat și în vremea în care dictatorul Nicolae Ceaușescu a deținut puterea în România.

(ii) un alt moment important a fost cel al discursului din 9 iunie 2018, când Liviu Dragnea li s-a adresat celor peste 100 de mii de ”simpatizanți” livrați de activiștii PSD pe o temă stranie, deloc pe înțelesul celor prezenți[8], și care poate fi rezumată prin chiar concluzia discursului: ”vrem prosperitate, nu securitate”.

În mod evident, mesajul discursului nu era adresat simpatizanților aduși în piață, ci partenerilor occidentali ai României, mai ales că în 18 iunie 2018 s-a aflat la București adjunctul secretarului american de stat pentru probleme europene și eurasiatice, Wess Mitchell. Discursul din 9 iunie al lui Liviu Dragnea a subliniat că Occidentul, în cazul său, fie acceptă o relație tranzacționistă, fie se va resemna cu închiderea punților de comunicare, în timp ce companiile occidentale se vor confrunta cu adversitatea statului român. Ei bine, americanii s-au conformat rapid, iar Wess Mitchell a acceptat să se întâlnească cu Liviu Dragnea…într-o cameră de hotel[9].

(iii) discursul (setul de discursuri) lui Liviu Dragnea de la finele anului 2016, după câștigarea alegerilor parlamentare, în care pot fi enumerate câteva teme[10] de la care nu s-a abătut până astăzi: (1) a afirmat în mai multe rânduri că merita să fie prim-ministru, iar faptul că este condamnat penal pentru corupție nu este un motiv de incompatibilitate, (2) a nominalizat premierul (premierii) gândindu-se exclusiv la interesul personal, acela de a propune o persoană aflată sub controlul său absolut și (3) a amenințat cu începerea operațiunilor de suspendare a președintelui pe care l-a considerat un politician fricos, care nu va avea curajul să-l înfrunte.

După cum se știe, a urmat și momentul Ordonanței de guvern 103 și larga opoziție cetățenească, care a scos în stradă doar în București, la un moment dat, peste o jumătate de milion de oameni. Liviu Dragnea, acoliții și aliații săi nu s-au oprit și iată că, un an și jumătate mai târziu ținta a fost atinsă; doar nu era ca această largă coaliție de oportuniști să renunțe ”ca proștii”, doar pentru că un an întreg oamenii au fost mereu prezenți în stradă și au cerut politicienilor să nu facă România de ocară – o ”republică a penalilor”.

Problema nu este că PSD și ALDE au continuat să-și pună planurile în aplicare, ci că astăzi, la o zi după ce Liviu Dragnea și-a văzut visul cu ochii – Codul Penal modificat – nu există opoziție, deci nu există o soluție în cheie democratică la asaltul sălbatic al reformatorilor conservatori conduși de troica Liviu Dragnea – Călin Popescu Tăriceanu – Kelemen Hunor.

PNL este pur și simplu paralizat de ineficiența și lipsa de popularitate a liderului său, Ludovic Orban, pentru care funcția actuală se dovedește o pălărie mult prea mare. Ludovic Orban nu poate controla PNL, unde faliile de tip USL și PDL distrug orice umbră de speranță că acest partid poate deveni o alternativă la PSD sau că pot coaliza opoziția anti-PSD. PMP/UNPR nu sunt de luat în calcul, pentru că au mimat opoziția până acum.

USR a făcut o treabă bună în Parlament, dar este la rândul său măcinat de dispute interne și nu are rădăcini în teritoriu, acolo unde baronii PSD vor fi foarte atenți la alegerile din 2019 și 2020 să nu lase activiștilor USR nicio șansă. RO+ nici nu s-a înființat bine (de fapt am ratat, sau poate că nu, știrea că s-ar fi aprobat înființarea sa legală), că Dacian Cioloș a anunțat că nu ia în calcul o platformă comună pentru testul la europarlamentare[11]. Cu o astfel de (lipsă) de viziune, pe care Dacian Cioloș a mai arătat-o și în a doua jumătate a anului 2016, RO+ se va naște doar pentru a muri rapid, odată cu speranțele românilor care au crezut în acest proiect.

Despre Klaus Iohannis ce ar mai fi de spus, după ce a acceptat desemnarea celei de-a treia propuneri de premier a lui Liviu Dragnea, în persoana lui V. V. Dăncilă? Că este lipsit de viziune? Este prea puțin. Prestația sa îl îndeamnă acum pe Liviu Dragnea să supraliciteze și să treacă la suspendarea din funcție și, mă tem, va și obține rezultatul urmărit, pentru că cei care au ieșit în tot cursul anului 2017 în stradă pentru libertate și democrație nu-l mai văd pe Klaus Iohannis ca pe-un purtător credibil al speranțelor lor.

Povestea se încheie aici, cel puțin pentru mine. Indiferent ce va face de acum înainte Liviu Dragnea, eu unul am decis ca domnia sa să nu mai existe pentru mine. Chiar dacă îi este indiferent, cum este și normal, mai fac totuși o ultimă precizare: mi-a mai rămas un vot de dat la fiecare moment electoral ce va urma de acum și până la, inclusiv, parlamentarele din 2020. Și știu de pe acum cum îl voi folosi. Să auzim numai de bine!

NOTE_______________


[1] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/apoteoza-lui-ceausescu-21-august-1968

[2] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vizita-care-a-marcat-finalul-unei-ere-ceausescu-la-phenian-in-1971

[3] https://saccsiv.wordpress.com/2015/12/20/video-discursul-lui-nicolae-ceausescu-din-20-decembrie-1989-nu-cel-din-piata-in-ziarul-scinteia-aparea-mai-lung/

[4] http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/dragnea-a-tipat-la-jurnalisti-eu-nu-vreau-sa-plec-ca-prostul-din-aceasta-viata-si-din-aceasta-functie-1520102

[5] http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/dragnea-a-tipat-la-jurnalisti-eu-nu-vreau-sa-plec-ca-prostul-din-aceasta-viata-si-din-aceasta-functie-1520102

[6] http://www.mediafax.ro/externe/sarah-palin-demisioneaza-oficial-din-functia-de-guvernator-al-statului-alaska-4697270

[7] https://www.theguardian.com/world/2017/mar/06/alain-juppe-not-replace-francois-fillon-french-presidential-race

[8] https://www.romaniatv.net/miting-psd-piata-victoriei-liviu-dragnea-e-o-fratie-josnica-o-cardasie-periculoasa_424262.html

[9] https://b1.ro/stiri/eveniment/surse-wess-mitchell-intalnire-de-taina-cu-liviu-dragnea-la-un-hotel-despre-ce-au-discutat-emisarul-lui-trump-si-liderul-psd-228619.html

[10] http://www.ziare.com/stiri/eveniment/10-greseli-facute-de-liviu-dragnea-de-cand-psd-a-castigat-alegerile-1448216

[11] https://adevarul.ro/news/politica/dacian-ciolos-vom-merge-singuri-europarlamentare-prezidentiale-vom-sustine-candidat-castiga-alegerile-nu-psd-1_5b35cd64df52022f75a658dd/index.html

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

    • Românii sunt prea mici pentru un război atât de mare, degeaba dăm vina pe ei.

      Există o camarilă socialistă la Berlin și la Bruxelles cu care actuala conducere a României (in corpore! ) se împacă foarte bine, chiar dacă o parte din această conducere sapă la temelia statului de drept, iar o altă parte pare să să astupe gropile. La rândul lui, Putin are un mănunchi întreg de sfori cu care manevrează diverse marionete de la Berlin și Bruxelles și o telecomandă cu o mulțime de butoane pentru aceleași marionete.

      Exact cum în anii ’80 Polonia lupta împotriva comunismului, iar România construia societatea socialistă multilaterral dezvoltată și îi acuza pe polonezi că trădează cauza socialismului, tot asta se întâmplă și acum, polonezii sunt prezentați românilor ca bad guys, deși ei luptă împotriva sechelelor comuniste și a dirjismului de la Bruxelles.

      Lucrurile astea se pot rezolva doar în două moduri: ori pleacă Putin de la Kremlin, ori pleacă Merkel de la Berlin, cu tot cu oamenii ei de la Bruxelles (Juncker, Tusk et al). A doua variantă e mai probabilă, s-ar putea concretiza chiar în toamna asta sau în primăvara viitoare, în timp ce Putin va mai sta câțiva ani la Kremlin.

      Însă capacitatea românilor de a forța vreuna din aceste soluții e absolut zero, n-are niciun sens să dăm vina pe ei. Cine dă vina pe români pentrru actuala stare de lucruri vrea de fapt un socialism cu față umană, mai apropiat de cel de la Bruxelles. Dar asta nu rezolvă problemele reale ale României.

      • Ca de obicei, vorbiți pe lângă subiect. Românii sunt prea mici ca să schimbe ordinea lumii, dar destul de mari că să își pună ordine în ogradă. Și apoi, să nu spuneți că pe Dragnea l-a pus Merkel, că nu va cred. Ce are Sylla cu prefectura?

  1. Taranul teleormanean gospodar nu exista sau e o exceptie, altfel Teleormanul nu ar fi unde este. Asta arata ca aveti o imagine nereala asupra lucrurilor.
    Iohannis nu e deloc contemplator, o arata inclusiv deranjul psd-ului chiar daca efortul de a trece dincolo de comunicarea economicoasa si a privi la actiunile lui Iohannis (eventual a numara zecile de legi trimise la reexaminare, zecile de legi atacate la CCR, luarile de pozitie in problemele importante) poate fi prea mare pentru multi, obisnuiti a lua limbutia superficiala drept activitate. Asta ca sa nu mai vorbim ca, de fapt, DNA-ul a inceput sa lucreze cu adevarat dupa venirea lui Iohannis la Presedintie, o coincidenta desigur.
    Sfirsitul povestii, daca poporul ramine prostit, in sensul de inactiv, a putut fi vazut de multe ori in istorie si poate fi vazut si in zilele noastre, in Venezuela de exemplu: e falimentul national. Nu o luati in seama pe tanti Olguta, statele dau faliment si se intimpla chiar mai des decit ar putea sa-si imagineze creierul ei de prm-ista.

  2. Mai sunt lucruri care ii unesc pe Dragnea si Ceausescu. In primul rand inteligenta primitiva si lipsa de cultura. Este cea mai periculoasa combinatie, omul prost sta in banca lui, dar cel cu un dram de inteligenta, insa lipsit de educatie si cultura, traind intr-un mediu limitat, fara repere, ajunge sa se creada genial. Acesta e al doilea aspect: paranoia. Parerea extraordinara despre sine, respingerea oricaror critici si interpretarea lor ca atacuri personale, dorinta de a fi in prim plan, de a fi recunoscut. Nu am nicio indoiala ca daca Dragnea ar fi avut conditiile lui Ceausescu, ar fi ajuns la fel. Si nu numai el, Romania este plina de astfel de oameni, si nu doar in politica.

  3. „Tatucul” pesedist (ca sa evit si eu mentionarea numelui) persista intr-o greseala esentiala, de perceptie: crede ca judetul Teleorman este „esantion reprezentativ” pentru intreaga Romanie si considera ca poate replica la scara nationala ceea ce a reusit la el in judet. Nu este constient, cred eu, ca nu are ceea ce trebuie ca sa atinga nivelul necesar pentru a reusi la scara nationala. Era o replica buna, a personajului interpretat de Al Pacino, in finalul filmului „Avocatul diavolului”: „Vanity, definitely my favorite sin!…” Si pacatul asta ii pierde, negresit, unul dupa altul, pe toti autocratii din istorie…
    In loc de „poporul prostit”, eu as zice „poporul mentinut in ignoranta”. Iar pentru „celalalt popor”, opozitia si Klaus Iohannis sunt cea mai buna sansa de altceva, asa ca trebuie sa-i sustina, zic eu.
    Ne vedem in Piata Victoriei, la o plimbare.

  4. Interesant articol, o sa il citesc pe indelete cand am timp – acum sunt la servici, nu putem fi cu totii votanti pedesere, unii mai trebuie si sa munceasca.
    Asa ca am comentarii strict punctuale, referitoare la momentele lui Pigelica pe care le-ati metionat:
    – in august 1968, Ceausescu a aparut nu doar ca un patriot, ci ca un erou, a fost in culmea gloriei si a poularitatii! Asa mi se parea si mie, la 12 ani. Se traia bine …
    – tezele din iulie 71 au avut impact nimicitor muult, mult mai tarziu, in 71-75 inca era bine.
    Anul 1975 chiar poate fi luat ca referinta, „anul de varf al regimului comunist”, asa cum la scola, in anii 60-70 mereu ni se arata ce bine merge economia comunista, de cate ori a crescut productia si nivelul de trai „in comparatie cu 1938, anul de varf al economiei capitaliste”!
    – discursul din decembrie 1989 este tragic, dictatorul paranoic nu pricepea ca asasinarea lui fusese deja programata, si ca Poporul este acum complet importiva lui!

    Prin contrast, Daddy inca are foarte mult suport popular, milioane si milioane de votanti pedesere se uita la Latrina 3 si vad acolo ca Dracnea este bun si frumos, iar toate relele vin de la Statul paralel si de la „exogenii externi”, asa cum a zis chiar Isarescu!

    • Vom sti ca dragnea si-a pierdut suportul popular in momentul cand viorica va claca nervos, in sensul ca va realiza ca este pusa acolo tocmai pentru ca este considerata atat de proasta incat sa nu reprezinte nicio amenintare pentru marele sef. Atunci se va sti ca nu mai exista nimeni atat de prost pe care sa te poti baza. Dupa doua incercari si-a dat seama ca pe unul care are un cat de mic puseu de personalitate, nu te poti baza. Si astfel a ales minunatata plastilina.

      Pana una alta multimea si viorica se simt incantate de aprecierea de care se bucura din partea lui si nu dau semne ca se rusineaza de postura umilitoare.

      • În viața reală nu merg lucrurile așa. Într-o lume normală, Viorica Dăncilă ar fi fost șefă pe la vreun atelier de confecții sau pe la vreo cofetărie. Neam de neamul ei, de la moluscă încoace, n-a visat să ajungă prim-ministru, fie și într-o guvernare de doi lei cum e cea actuală.

        Astfel de persoane sunt extrem de conștiente de nivelul lor real și nu au niciodată pusee de stimă de sine. Dacă Viorica Dăncilă va fi vreodată în situația de a decide altfel decât spune șeful, o va face doar pentru că altcineva a găsit butoanele potrivite pe care să apese, nu pentru că îi va fi ei vreodată rușine. ”Cu rușinea mori de foame”, se spune în lumea ei :)

        • Ei, as… ziceam si eu asa!
          N-ati auzit de reducerea la absurd? Daca Viorica ar fi avut ce-i trebuie pentru asta, n-ar fi ajuns aici, ramanea, cel mult profesoara de lucru manual, singura activitate unde a intrat pe merit, cat de cat, fiind totusi absolventa de invatamant superior, inginera, la baza.
          Stie Dragnea foarte bine asta. A facut alegera perfecta.
          Dar, nu cred, totusi ca mai are si alte optiuni.

  5. Autorul are impresia ca PSD nu lucreaza deja la fraudarea alegerilor in 2019 si 2020.

    Exista votul multiplu pe un singur buletin si un proiect de lege la Senat, B216/2018, care le va permite transportarea buletinelor de vot completate la prefectura in loc de tribunal, totul legal.

    Deci bine ati venit in Perpetua Republica Dragnea.

    • Ar trebui spus ca PSD ul a falsificat si alegerile de la sfarsitul lui 2016.
      S-au spus tot felul de chestii pe seama acelor alegeri , doar textul cu falsificaea
      a fost – inexplicabil – omis.
      Este bine si sa anticipam o fraudare a viitoarelor alegeri ,
      dar nici pentru trecut
      nu e de lepadat.
      Tolonton, Rise Project – ar putea face o treaba faina, doar sa ii roage cineva.

    • Face fiecare ce poate: unii scriu panseuri, altii le comenteaza cu suficienta.
      (Persoanele in dialog se exclud)
      Dar asa incepe totul. Pentru ca strada (adica toti cei activi) isi formeaza opiniile si cu sprijin din partea celor ce concep panseuri, dar si a celor care le amendeaza constructiv (din nou, persoanele in dialog se exclud).

      • Am scris „panseuri inutile”(scuze dacă v-am supărat) pentru că în România situaţia politică a ajuns la nivelul de confruntare de „forţă/putere”, aşa că simpla părere sau manifestaţii de stradă cu copii şi căţei nu schimbă nimic, ba mai mult devin ridicole şi gratuite. Aştept acţiuni de forţă din partea societăţii, altfel PSD+ALDE+UDMR ne încalecă pentru mult timp.

  6. Si eu stiu cum sa folosesc acel vot. Stiu, de exemplu ca, inainte de 89 , la alegerile prezidentiale organizate tot pentru alegerea unicului conducator, problema unora era daca „futu-va” se scrie cu cratima sau fara. Astfel, pe buletinele de vot apareau diverse mesaje adresate iubitului conducator. Cred ca o sa-mi imbunatatesc si eu limbajul „elevat” inainte de alegeri sau voi face un training prin Ungaria, ca am auzit ca sunt mai buni ca noi la „metafore”.
    Numai bine!

  7. „Cântarea României“ la centenar a favorizat pe cine?

    Propaganda politică etnicistă 1938-1989- 2018 dâmboviţeană e aceași? Naţionalism izolaţionist, antioccidentalism până 1989?
    Ceaușescu PCR România
    Dragnea PSD România
    se aseamănă la mitingul PSD 2018 București?
    Pui de securiști făcuţi la beţie sunt la cârma ţării 2018? Până când?

    … „… Liviu Dragnea, pe de altă parte, era perfect pregătit să le ofere acoliților și aliaților săi o nouă mostră de ceaușism, pentru că ajunsese în sfârșit să dețină puterea în cel mai mare partid al țării,… îl îndeamnă acum pe Liviu Dragnea să supraliciteze și să treacă la suspendarea din funcție și, mă tem, va și obține rezultatul urmărit, pentru că cei care au ieșit în tot cursul anului 2017 în stradă pentru libertate și democrație nu-l mai văd pe Klaus Iohannis ca pe-un purtător credibil al speranțelor lor. „…..

    Cred că autorul a omis, a evitat o sursă internă, o cauză centrală dâmboviţeană: „academia“ colaboratorilor de ieri, de azi și de mâine.
    La Beograd după moartea lui Tito „academia“ a instigat la ură, a instigat la război civil. Consecinţele pentru Serbia în anii 1990: atac cu tancuri în Slowenia, atac în Slavonia/Croatia, atac în Kosovo. Aici NATO/SUA a oprit invazia militară. Bucureștiul a fost, a rămas de partea Beogradului!

    Acuz academicienii de „colaboraţionism“ laș, egoist, acuz pofta de carierism die ieri, de azi și de mâine camuflată ca „patriotism“, 2017 cu apeluri: identitate, pericol, pedepse.
    J“acuse“!
    Mișcarea „identitară“, mișcarea „suveranistă“ în estul UE a scindat Uniunea Europeană 2016 La Bratislava. Victor Orban a declarat acum, în Iulie 2018 la Berlin: am o cu totul altă viziune pentru UE. Ced că politica „naţionalistă- etnicistă- izolaţionistă“ la Budapesta și Varșovia 2018 este „a treia cale“ (tiermondismul anilor 1968 de stânga, africanismul) de azi, o politică naţionalistă de dreapta, camuflată ca „suveranitate“. Victor Orban și Polonia sunt azi în conflict cu UE/Bruessel. Ce va urma?
    E. Macron începe 2018 cu ZE mai puternic integrată!!

    Președinţia UE 2019? Incotr-o se orientează Bucureștiul 2018? E așa cum scrie autorul?
    PIS polonez cere de mult timp „un trecut mai frumos“ pentru Polonia, impune azi de sus o doctrină ideologică-politică pentru „istoria“ (Legea holocaust) ţării. Este o ideologie naţionalistă de dreapta, asemănătoare cu comunismul de ieri care a impus o doctrină politico- ideologicăde sus pentru istorie, cu un „determinism“ istoric și victoria comunismului în lume. Comuniștii au propagat „un viitor luminos“ fără să răspundă (au câștigat alegeri după 1989) de mizeria în care au dus locuitorii pactului de la Varșovia 1949-1989.
    Victor Orban a declarat acum în Iulie 2018 la Berlin că are o altă viziune pentru Ungaria, vorbește de un „popor omogen“ (fizicienii de la Budapesta: Szilard, Edward Teller, John von Neumann, Wigener au participat in SUA 1941- 1945 decisiv la Manhatten project, bomba) care nu acceptă azi „străini“. Magiarizare 1868-1908 a fost îndreptată împotriva „minorităţilor“ cu represiuni din ce în ce mai mari. Rezultatul?

    România MARE a început cu „legea agrară“, cu constituţia 1923 pentru un „stat naţional unitar (etnic?)“: coliziune cu „minorităţile“ (1918 erau 29%, expropierea pământului obstesc biserices săsesc, controlul statului asupra scolilor confesionale, etc). Urmează „Legea Românizare 1941“, expropierea, deportarea și eliminarea (holocaustul românesc, Hannah Arendt) evreilor. Legionarii români ortodoxi patrioţi… ….

    Urmează „epurarea etnică“ în naţionalcomunismul autohton, vânzarea cetăţenilor evrei, sași, șvabi, etc pentru dolari. Securiștii patrioţi…. ….

    Greșesc când văd în 50 de ani de dictatură 1939-1989 autohtonă specifică, în 80 de ani 1938- 1989- 2018 cu stat de drept absent, neconsolidat probleme interne grave? Greșesc când văd „continuitate „ de la siguranţa interbelică la securitatea naţionalcomunistă? Greșesc când văd în rezultatul parlamentarelor din decembrie 2016 votul pentru „continuitate“, pentru „originalul“ naţionalist- etnicist- izolaţionist“ cu teleormanizarea României ca punctul culminant la centenar?
    Greșesc când sper într-o Românie europeană care nu votează 1919/2020 „continuitate“, nu mai asigură o majoritate pentru „democraţia originală autohtonă“ ca 1990-2018.

    Autorul se distanţează aici definitiv de Dragnea/PSD. Cum s-a ajuns în anul centenarului la guvernul de penali, la parlamentul dâmboviţean de penali? Intrebări, răspunsuri … ….
    România are de ales…

  8. Si cand toate acestea se intamplau, SRI veghea. Vorbim ce Alain Juppe, nu de Anaconda. Long story short SRI putea – si era chemat legislativ sa – opreasca asa ceva. Fail.

  9. As compara personajul mai degraba cu Benito Mussolini, iar involutia sistemului mai aproape de fascism, diferente de nuanta. Foarte grava este incapacitatea oponentilor de a se elibera de etatism si a concepe si oferi alternativa politica. Aceasta nu se afla in Parlament si in nicio alta constructie politica anuntata/facuta publica.

  10. E gargară ce spuneţi. Din acelaşi film cu bubuli cu alea lansate succesiv acum 50-40-30 de ani, cum că comunismul ar fi o idee bună, dar e prost aplicată de gaşca care a pus mâna pe putere (odioasa dictatură şi sinistra sa soţie :) ). Nu, pesedeul nu e vreun partid pur care momentan a fost luat prizonier de odiosul Dragnea şi sinistra sa camarilă. Cu poate numele succesive pe care le-a purtat, de la fsn la psd, nu a fost decat o gaşcă criminală, al cărei scop primordial a fost şi este să ţină România într-o zonă gri. Unii îi spun acestui concept „finlandizare”. Mă rog….

    • Suntem in absolut acord pe ideile fundamentale (din ce observ), dar daca insistati ca sunt doar un gargaragiu si gresesc…

  11. Dle Felea, va urmaresc cu multaatentiesi acest ultim articol este si el excelent.
    Sesizez insa nu numai lehamite fata de populatia romaneasca ( docila, indobitocita de zeci de ani de comunism si ost comunism, admiratoare a hotiei, lenei , delatiunii si ai ales a minciunii ) dra si luciditate. practic acceptati ca deacum incol nu se mai poate face mare lucru, sau, tragic de tot, absolut nimic.
    Nu stiu dece nici macar nu pomeniti numele lui Dacian Ciolos ? Nu ill vedeti ca o posibila ” luminita” ce inca pilpiie ?

    • Nu. Sincer nu il vad pe Dacian Ciolos nici macar ca pe o „luminita care palpaie”. Nu are calitati de leadership, nu poate mobiliza, nu are indrazneala, nu are viziune.
      La fel ca si Iohannis, a crezut ca pot convinge liderii PSD ca exista o solutie rationala, un fel de refacere a USL, cu Ciolos premier dupa alegerile din 2016, care sa guverneze Romania in beneficiul tuturor partilor – „ca sa fie bine, sa nu fie rau”.
      In cele din urma si-a dat acceptul pentru proiectul RO+, dar il manageriaza fara niciun pic de vlaga sau indarzneala. Eu unul l-as prefera pe Voiculescu sau pe Nicolae, ei ar conduce proiectul cu mai multa energie. Nici Paslaru nu e rau.
      Dar RO+ nu are nicio sansa daca evolueaza asa cum o arata acum Ciolos. L-am urmarit intr-un interviu la Digi si, cu toate eforturile lui Prelipceanu, Ciolos nu a facut decat sa enumere un sir lung, lung de platitudini. Solutii ioc.
      Imi pare rau. Copii mei si-au pus mari sperante in RO+ si ma doare sa vad ca vor fi dezamagiti.

      • Multumesc pentru raspuns.
        Aveti din pacate, dreptate. Multi au crezut ca au de a face cu un ” COMISAR” de nivel European, dare se pre ca omul este un functionaras de primarie .

      • Oricare e mai bun decit ei. Poate ciolos nu e un “lider” bataios in acceptiunea sau dupa tiparul
        Dvs dar hai sa definim notiinea ca sa intelegem criteriile. Liderul e o persoana care comanda o organizatie sau grup sau un guvern sau o tara. Acum ca nu are toate calitatile pe care le vrea fiecare din cei 15 milioane de romani asta e o alta problema. Nu convinge, well depinde si cui se adreseaza, a ceea ce a ajuns romania acum. Sintem inraiti, vrem sa vedem singe in orice. Poate e n coie de altceva. Da-mi un ciolos care isi iubeste tara si pe romani si merg cu el cu totii pina la nistru. Trebuie sa ne sarbatorim nu numai injura.

        • Nu va înțeleg argumentatia, ce are a face?
          Vedeți, din acest motiv sunt utile articole ca al meu si comentariile dvs.
          Faceți comparația, cu răbdare si inima deschisa, intre Ciolos si alti doi inițiatori ai RO+: Voiculescu si Nicolae. Primul a reușit in proiectul devenirii sale personale si e un om rațional, un fost înalt funcționar corect si performant. Cam atât.
          Ceilalți doi au găsit energie pentru a pune pe picioare complicate proiecte sociale, pentru alții.
          Daca nu înțelegem ca un partid nou se pornește nu doar cu bune intenții, ci cu energie, cu magnetism, ca sa stimulezi iraționalul celor ce simt nevoia de încredere oarba, atunci vom fi mereu descurajați de nereușite.
          Sa învățam de ce au reușit oameni ca Macrin, Dragnea sau Trump si apoi sa înțelegem ce este de făcut.
          Este esențial!

          • „Sa învățam de ce au reușit oameni ca Macron, Dragnea sau Trump si apoi sa înțelegem ce este de făcut.”

            Mă iertați, dar îndrăznesc să fac o observație la acest comentariu. Comparația Dragnea-Macron este improprie după opinia mea; probabil că cea cu dl Trump este mai potrivită. Mai exact… Fără a intra în detalii, mass-media arată că mijloacele actuale de comunicare fac manipularea extrem de eficientă. Altfel spus (și exagerând puțin, nu mult), dacă am suficiente resurse, pot determina cetățenii unei țări să aleagă democratic o maimuță la conducerea sa.

            Dl Dragnea este rezultatul experimentului relatat de mine mai sus, pus în operă de dl Voiculescu&Co. (nu-i mai numesc pe „asociați”, că au tot fost numiți și ei „reprezintă răul” :) ). Dl Macron vine pe valul de „magnetism” ,cum ziceți, și charismă. Dacă trebuie să învățăm de ce au reușit cei menționați, apoi în cazul d-lor Dragnea și Trump trebuie să învățăm pentru a putea contracara eficient manipularea.

            • @Constantin – dincolo de aversiunea generalizată a socialiștilor față de Trump, ce face el în mod diferit față de ce promisese în campanie? În ce constă manipularea?

              Rezultatul votului în Washington DC dovedețște măsura în care sunt rupți de realitate cei care lucrează în administrația federală. Și pe vremea lui Reagan a fost la fel, ei votau cu Jimmy Carter.

    • Frate dar numai Ciolos exista pe lumea asta?! Serios acum, chiar nu mai avem pe nimeni in tara aia care sa ne guverneze cum trebuie? Ciolos nu se implica si asta se vede clar. O scalda de doi ani incoace, ba ca-si face partid, ba ca nu vrea, ba mai se lasa, si pana la urma se alege praful de orice proiect de-al lui. Hai sa mai cautam prin PNL sau prin Parlamentul European poate vom gasi pe cineva care mai rationeaza cat de cat.

      • Mike, Ciolos, bun rau sau indiferent, atrage simpatie prin curatenie. Este singurul vizibil. (adica a fost ‘ceva’) fara tinichele legate de coada, pana si ficusul are chestii cu adoptii, case etc. Fara indoiala ca mai sunt oameni cinstiti si capabili in Romania, dar nu sunt unii care sa intruneasca toate conditiile, adica sa aiba o reputatie fara pata, sa fie personalitate cat de cat vizibila, sa fie capabil sa atraga punterul, sa aiba o viziune buna de vandut pe voturi etc. Da, nu e un politician, si cred ca nici nu prea e atras de idee, imi pare chiar cruda critica lui pe teme de activitate politica/inactivitate politica. Omul e un nerd, are o meserie care ii place, a facut pe prim ministru penca a considerat ca mai bine el decat altul, dar cred ca a spus bogdaproste ca a scapat. E gresit sa crezi ca Ciolos nu mai doarme noaptea de dorinta din rarunchi sa fie PM sau presedinte. Asta e pentru basesti, tariceni, psdistii toti, alta fauna. Dar din motive care-mi scapa toata lumea considera ca Ciolos vrea, sau este cumva obligat moral, sa faca si sa dreaga. Lasa-ti oameni buni Ciolosul in pace, dati-i portofoliul agriculturii si va face minuni. Nerds are people too!

          • Domnule Felea sa ne intelegem, am un mare respect pentru Ciolos si ar putea fi o solutie foarte buna pentru noi, insa nu-l vad prea implicat in noul proiect politic si, de ce sa n-o spunem, sansele sale sunt destul de mici din pacate in tara asta avand in vedere preferintele electorale de la ultimele alegeri…

    • „Nu ill vedeti [pe D Cioloș] ca o posibila ” luminita” ce inca pilpiie ?”

      Domnule, eu nu îl văd…Doresc din motive de sănătate socială și bună funcționare a statului să existe o Opoziție puternică. Și sper ca formațiunile politice, inclusiv cea a d-lui Cioloș să colaboreze în acest sens (dincolo de sondajele d-lor Abraham și Buble). Dar, ceea ce spun eu n-are treabă nici cu charisma nici leadership-ul.

      Încrederea mea în dl Cioloș va spori imens după ce va avea deschiderea să vorbească despre perioada în care a condus guvernul României (inclusiv al meu, carevasăzică). În aparițiile d-sale televizate evită constant să răspundă la întrebări, chiar amabile, despre activitatea de prim-ministru. Știu că a avut doi vice prim-miniștri de la PSD și de la PNL, că a fost permanent amenințat cu demiterea șamd. Dar, aș vrea puțină deschidere din partea domniei-sale, ca să capăt încredere…Așadar, dl Cioloș este cel care menține întunericul și penumbra, nu noi, posibilii săi alegători.

  12. oare sint planurile numitului sau altceva se intimpla in tara asta? poporul nu are lideri de calitate. ultimul a murit in 2017.
    ‘Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. Deaceia suntem ţara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă”.’
    sursa: https://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=65&grouptopic_id=712

  13. Nu a existat univers concentrationar in Franta, de vreo doua sute de ani, iar in SUA de pe vremea deportarii indienilor, cam tot doua secole.
    Cele trei tari nu se compara.
    Am incercat, nu se poate.

    Chiar daca nimeni nu-I spune diavolului pe nume, el tot are sfetnici si media la dispozitie, acelea ii dau putere, nu ghiolbanii ca noi.
    Si serviciile sovietice, evident.

  14. ufff…iara ati scris bine ce ati scris.
    partea proasta este…ce am invatat din istorie este ca nu am invatat absolut nimic.
    totul este ciclic… sa ne cam uitam in ultima suta de ani (este convenabil pt ca vorbim oarecum de bunici, parinti, copii si nepoti; generati apropiate-timpuri ,,actuale”)…
    Romania(1918) – Razboi…vremuri tulburi-comunism…revolutie (lovitura de stat da/nu)-vremuri tulburi (privatizari, acaparari)-comunism.
    am fost mic in comunism, dar intelegeam ce inseamna sa mininci, sa miminci coji. sper sa nu ajung sa folosesc cuvintul ,,tovaras” in viitorul apropiat. viitorul nu mai arata prea bine.
    o zi buna si sa auzim de bine

  15. De mâine nu mai pomenesc numele „necuratului”. Concomitent, mă voi lăsa de băut și de fumat (vorbesc pentru mine, nu doresc să jignesc pe nimeni, sunt viciile mele).
    Mă simt precum o broască pusă la fiert in apa rece.
    Pe Iliescu îl văd ca pe un idealist, o persoană care, fără să profite material, nu a abdicat de la convingerile sale. Un demn opozant al Domnului Coposu (asta e, unii merită majuscule, comuniștii sunt egali, deci nu se supără).
    Năstase, ce să zic, un om educat, cu doctorat pe bune, ne-a dat UE, evident un lucru bun. A, și NATO. E adevărat că la finalizare a fost Băsescu, alt mare om. Care ne-a dat DNA.
    A venit și Ponta, ăsta ne-a oferit demisia, e clar că avea măcar un dram de bun simț, nu-i așa?
    Eeee….

    Nu pot continua deoarece m-am hotărât să nu mai pronunț anumite nume.
    Îmi cer scuze că timpul nu-mi permite să-i amintesc pe mulți alții care nu au avut șansa să se afle în aceeași barcă cu cei pomeniți (no offense, căpitane). Dar au fost, și sunt, în aceeași gașcă.
    În spatele lor stau… Nu pot da o cifră, mulți, în sate, comune, orașe, municipii, instituții publice.
    Eu cred că de acolo trebuie începută o reformă. Altfel vom deveni o nație de broaște opărite.

  16. „Să auzim numai de bine!”

    Păi, dacă cei care au capacitatea de a contribui în vreun fel la articularea unei reacții lucide și eficiente a publicului la acțiunile antidemocratice ale coaliției de guvernare decide să abandoneze atitudinea critică împotriva celui mai important exponent al său, eu cred că nu prea auzim de bine.
    În orice caz, motivația este dezamăgitoare.

    Apoi, opinia mea este că autorul greșește profund asemănând pe d-nii Dragnea și Ceaușescu. Argumentul subînțeles este că dl Dragnea este privit ca un politician care pornește de la un program politic relativ echilibrat și care eșuează la un moment dat într-o autocrație. Precum Ceaușescu. Este eronat.

    Dincolo de diferența fundamentală dintre d-nii Dragnea și Ceaușescu, anume că unul a fost ales democratic în parlamentul României, la șefia Camerei Deputaților, la Președinția celui mai mare partid politic dintr-un stat membru UE șamd., validat de voința populară, iar celălalt a ajuns la conducerea statului prin mecanismele oculte ale Partidului Comunist, cu validarea Moscovei, într-un stat membru al Pactului de la Varșovia, în vremea unei dictaturi crunte a regimurilor totalitare comuniste, sprijinit de teroarea Securității…

    Regimul Ceaușescu a deraiat, a eșuat într-adevăr într-o autocrație. Dar cultul personalității la Ceaușescu nu a avut niciodată accente antinaționale, ci dimpotrivă, cetățenii erau îndemnați să-și iubească patria și conducătorul. „Nepublic” legăturile cu Propaganda Due și câteva investiții ineficiente în state conduse de unii dictatori a fost cam tot ce i se poate reproșa. Altfel, investiții interne „ceaușiste” (faraonice, ori mai puțin) sunt exploatate și astăzi de români cu toată ineficiența ce li se poate imputa (a se vedea metroul, palatul Parlamentului, ori A1, A2 etc.).

    Spre deosebire, dl Dragnea este exponentul unei CLEPTOCRAȚII. Domnia-sa a venit la conducerea statului în urma alegerilor democratice (atât cât au fost) prin manipularea cetățenilor, în interesul unor oligarhi. Autocrația spre care îndreaptă dl Dragnea România nu este cauzată de orgoliul personal, ori vreo „sminteală”, ci din necesitatea de a controla Justiția în interesul oligarhilor.

    În acest context, politica promovată de dl Dragnea este una cinică, profund antinațională, interesele economice ale României fiind programatic prejudiciate (de la trecerea avuției naționale din proprietatea publică în cea privată a membrilor cleptocrației și a apropiaților lor din țară și din străinătate, extragerea continuă a resurselor proprie regimurilor cleptocratice, până la contracte în defavoarea statului, precum mutarea ambasadei din Israel, ori concesiunea și exploatarea gazelor din Marea Neagră șamd.).

    Dl Dragnea este capabil de orice [act antinațional] pentru a anihila Justiția și a consolida regimul cleptocratic. Practic, este vorba despre instaurarea unui regim de tip mafiot, un veritabil „stat al infractorilor” (a se vedea modificările diverselor legi din ultimele 18 luni). Scopul suprem al d-lui Dragnea este ca grupul infracțional căruia îi aparține să poată fura fără opreliști. Nu are nicio legătură cu Ceaușescu în afară de restrângerea drepturilor și libertăților democratice. Însă, în alt context, cu alte scopuri și cu alte mijloace.

    Ați capitulat ușor, domnule Crstian Felea.

    • @Constantin
      Pe scurt, nici vorba.
      O spun cu oarecare amaraciune – in lumina multora dintre comentariile dvs. anterioare – pentru ca mi-e clar ca mi-ati citi superficial articolul. Ati „plecat dupa fenta”, cum ar zice un clasic al politicii. Dar fenta face selectia, nu (doar este un procedeu consacrat in sport)?
      Nu-i nimic, se intampla.
      Sa auzim numai de bine!

    • Daca-mi permiteti o corectie la „sprijinit de teroarea Securității…”
      „sprijinit PE teroarea Securității…”
      Securitatea nu a fost o entitate exterioara partidului ci un organ creat de acesta cu ajutorul caruia sa-si mentina puterea. Stiti cum se spunea … „Securitatea este inima Partidului care bate, bate, bate…”?
      Comunistii nu stiu cum sa conduca fara Securitate (ca organ de represiune) … Debandada asta s-a produs fiindca comunistii au reusit sa ramana la putere, dar nu mai au controlul absolut al „organului” – de represiune.
      Securitatea a fost la ordinele partidului, iar cand nu a mai fost, s-a dus puterea absoluta.
      Partea buna, pentru ei, adica comunistii deghizati astazi in social-democrati, este ca isi pot face si ei istorie de dizidenti. Adica si pe Iliescu il „urmarea” securitatea – ca si cum ar fi fost pentru acelasi motiv ca pentru Monica Lovinescu, sa zicem. Si ei au luptat la revolutie, cu mitraliera…
      Sigur ca nu 4 milioane de membri de partid controlau niste zeci de mii de securisti, sau cati or fi fost. Doar activul (si profitorii, oportunistii mai cu tupeu) – fiecare la nivelul lui ierarhic si pe masura posibilitatilor. Pana in decembrie 89 ei au fost toti convinsi ca asa trebuie sa mearga lucrurile.
      Ca se arunca toata responsabilitatea crimelor pe „fosta” Securitate este solutia comoda de dezvinovatire, oricum nu se stie bine cine a fost si cine nu si unde este acum fiecare dintre fostii – se trece cu vederea ca ordinele veneau de la partid, ca era vorba despre securitatea partidului.

    • Comparatia este mai mult de ordin psihologic decat de ordin istoric chiar daca sint aduse în discutie fapte. Prin consecinta nu trebuie sa va opriti la fapte ci la ce spun aceste fapte despre temperamentul si structura psihologica a personajelor.

  17. domnilor solutia e simpla, parlamentul romaniei incalca constitutia iar toate legile din 2009 pina azi sint nule. de ce presedintele sau ccr nu cer in scris ca in termen 30 zile, parlamentului romaniei sa modifice legile astfel incit sa avem 300 parlamentari? la capatul acestor 30 zile parlamentul fie e demis or dizolvat iar romania gata ptr alegeri. de ce ne chinuim atit?

  18. Initiativa autorului e OK, Dragnea e un nume pentru un simptom, asa ca de ce te-ai lega de nume? E ca si cum ti-ai trata pneumonia cu ceai de tei amestecat cu miere, ca sa tusesti mai putin. Tai capul lui Dragnea, urmeaza Vasilescu, retezi Vasilescu, urmeaza Nicolicea, etc. Trebuie sa ne punem intrebarea de ce, la 30 de ani dupa ’89, am ramas incremeniti in aceeasi batalie. Aceleasi doua tabere – desi generatiile s-au schimbat! – se confrunta cu sanse aproape egale si cu rezultate amestecate. Micul progres facut in 4 ani se transforma in regres in urmatorii 4 ani. Incremeniti in „lupta impotriva coruptiei” care nu reuseste decat sa mai taie capete dar nu sa starpeasca balaurul. De ce? E vorba de masivul suport popular pentru acest balaur cu multe capete, aici e problema si aici trebuie umblat, daca vrem sa explicam si eventual sa luam masuri. De ce e votata coruptia (desi romanii se declara dusmani ai coruptiei)? Nu cred in teoria cu prostia sau lipsa educatiei, votantii „balaurului” provin din toate categoriile de varsta, educatie, sex, religie si cum mai vreti, la ultimele alegeri parlamentare au fost majoritari peste tot. Sa lasam scuzele si sa spunem lucrurilor pe nume. Exista o combinatie de elemente culturale dar si de oportunitate care ne conduc acolo, in aceasta coruptie devenita endemica, in aceasta stagnare care ameninta sa distruga natiunea. Incepe cineva?

  19. Oare poporul roman este mai prost in 2018 decat in 1918? Atunci Romania, desi a pierdut razboiul a reusit sa castige pacea. Cum a reusit asta? Cu o mana de politicieni care au exploatat cu eficienta oportunitatile momentului si au negociat cu success conditiile pacii. Acei politicieni au fost alesi de un popor mai destept? Nu cumva atunci elitele intelectuale se implicau responsabil in politica, iar acum, prin neimplicare lasa locul liber unora pentru care politica este doar un vehicul de imbogatire facila? Natura uraste vidul. Ar fi de inteles pana la un punct aceasta neimplicare, de ce sa „te cobori” sa „te murdaresti” in politica atunci cand ai un job bine platit, esti recunoscut si respectat in domeniul tau de activitate, etc, etc? De neinteles este faptul ca accepti sa platesti aceasta neimplicare prin faptul ca suporti toate deciziile aberante luate de politicieni nepriceputi in cele obstesti, dar foarte performanti in domeniul capatuirii personale. Bun, sa zicem ca astia ne sunt politicienii, altii nu avem, dar trebuie remarcata energia, dedicarea, imaginatia, precum si alte calitati ce ii ajuta sa se capatuiasca cu success. Poate eu sunt utopic, dar, pragmatic fiind, cred ca daca se gasesc niste „butoane” potrivite, acesti politicieni ar putea fi folositi cu success in chiar pozitia in care s-au bagat singuri, de administrare a problemelor societatii. In fine, cred ca la capacitatile pe care le are „daddy”, bine dirijat din butoanele adecvate, ar fi in stare sa acopere toata tara cu autostrazi, de exemplu. Pe cand asa, dirijat din alte butoane, este capabil de tot ceea ce vedem ca face cu justitia (este intamplator faptul ca in postul cheie la Ministerul Justitiei nu a pus pe cineva gen d-na Dancila d-na Dan sau altii de calibrul lor?). Este de reflectat ce poate face motivatia din om. Un vechi proverb spune ca o pisica incoltita devine leu (Citat dintr-un episod din Suleiman, serial urmarit si de … :)

  20. Dragnea nu mai poate fi subiect de discutie de cand a fost condamnat a doua oara. Problema a doua e chiar mai grava decat prima, de unde si condamnarea cu executare. Dragnea nu are pregatirea, nu are clasa ca sa zic asa a unui Orban sau Erdogan pentru a atinge 20 de ani de domnie. Iar domnia lui a fost prin intermediari. Pentru Dragnea filmul s-a sfarsit. Este un învins al „statului paralel”

  21. Nu este potrivita compararea lui Dragnea cu Ceausescu pentru ca
    1. ultimul „a domnit” cand deja sistemul era consolidat iar viul, asta de ne mananca zilele si noptile, doreste sa construiasca ceva ce fusese oarecum trecut…
    2. viul are deja un dosar dovedit si una in care este ca si dovedit pe cand mortul a fost doar usor certat inainte de moarte
    3. odata RO era in randul tarilor comuniste pe cand acum RO a fost plasata in randul altui tip de tari….
    4 era putin alta mentalitatea romanilor fata de cea celor de acum…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro