vineri, aprilie 19, 2024

Taxa claw-back – un thriller sau comedie?

Atunci când ai sperat ca toate eforturile, toate tratamentele şi operaţiile făcute vor conduce la salvarea vieţii copilului şi apoi decesul survine implacabil, ca o ghilotină, se instalează o stare de stupoare, de perplexitate, de readaptare la noile condiţii create prin dispariţia respectivă. Persoana afectată de schimbare trece prin stări deja cunoscute de psihologi: refuz – furie – accept. Modificarea legislativa aprobată de guvern (taxa claw-back) nu face diferenţă de situaţia amintită. Cei care ar trebui să reacţioneze practic au amuţit. Pur şi simplu refuză încă să creadă că acest lucru se întâmplă. Au renunţat la orice protest public şi fiecare în parte s-a retras în biroul lui, făcând calcule peste calcule şi mai ales aşteptând reacţiile patronului – a producătorului de medicamente pe care-l reprezintă. In pofida aparenţelor, multinaţionalele sunt structuri înalt birocratizate iar până când se va ajunge la persoana capabilă sa ia decizii din lanţul de comandă al fiecărui producător vor mai trece cel puţin două-trei săptămâni. Impactul acestei măsuri este deosebit de interesant. Faza de furie poate să îmbrace diferite forme de manifestare, unele neaşteptate. Chiar dacă furia producătorilor de medicamente va conduce la paşi înapoi din partea Guvernului – nimic nu va mai fi ca până în prezent. In caz de înfrângere însă, acceptul lor poate fie să confirme viziunea Guvernului sau poate fi doar o înclinare în fata destinului, o ridicare resemnată de umeri – “Asta-i România! Pur şi simplu nu mai avem ce căuta aici.” Să rezumam analiza noastră asupra evenimentelor ce vor urma la doar 3 scenarii.

1. Acceptarea totala a noului sistem de taxare şi renunţarea la lupta. In aceste condiţii, reprezentantele firmelor de medicamente ar trebui să se adapteze prin refacerea bugetului, stoparea oricăror angajări şi acţiuni de promovare şi speranţa ca toţi ceilalţi competitori vor face la fel pentru a nu depăşi cifrele de vânzări stabilite. Este extrem de improbabil ca producătorii de medicamente, atât de diferiţi ca interese în funcţie de clasa de medicament, de faza de evoluţie a recuperării investiţiei, de tipul de medicament, generic sau inovativ, etc, să îşi coordoneze eforturile pentru a nu depăşi bugetul alocat de Parlament. Această diferenţă de portofoliu de medicamente comercializate şi de interese individuale ale fiecărei firme în parte reprezintă punctul vulnerabil al producătorilor. Chiar dacă public mesajele se transmit prin asociaţii ale producătorilor interni sau externi, interesele lor sunt divergente şi chiar contrare, de la caz la caz. Acesta este unul din atuurile care pot conduce la resemnarea temporară a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente în fata voinţei politice a Guvernului. Este însă posibil ca şi cei mai putini dispuşi la confruntare, mai obedienţi din diverse motive, pur şi simplu să nu poată să suporte mecanismul de taxare impus de guvern. Un exemplu inacceptabil: dacă din interpretarea textului OUG reiese că procentul de depăşire să fie suportat şi de cei care nu au depăşit bugetul – reiese ca unele firme vor trebui să facă o reducere a veniturilor (şi neoficial a preţului medicamentelor) lor cu 10-20-30% doar pentru că alţii au depăşit consistent vânzările! Trebuie sa precizez că chiar şi în ipoteza nenaturală în care toţi se vor încolona să încerce săa se încadreze în bugetul trimestrului 4, se vor afla într-o imposibilitate tehnică: nu ştim care este cota de piaţă pe care fiecare în parte ar trebui sa o respecte pentru a nu se mai depăşi consumurile pe acest trimestru. Rezultatul cel mai probabil ar fi o constricţie mai amplă decât limita bugetului – care s-ar simţi acut încă din luna noiembrie sau începutul lunii decembrie!

2. Respingerea totală a mecanismului şi trecerea la masurI RADICALE – retragerea unor medicamente de pe piaţă. Cei familiarizaţi cât de cât cu piaţa de medicamente au putut citi printre rânduri ameninţările Guvernului, una mai înspăimântătoare decât cealaltă: asmuţirea ANAF asupra tuturor distribuitorilor de medicamente pentru recuperarea sumelor restante (care însă tehnic nu puteau fi plătite conform legii anterioare!?) şi schimbarea listei de medicamente compensate. La acestea se mai alatura şi presiunea pe care o poate exercita prin masuri administrative Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM). În primul caz, pe lângă perspectiva plătii unor sume semnificative, dar incomparabile cu ceea ce li se impune în prezent, mai există şi spectrul unui conflict cu statul pe care nici un comerciant cu scaun la cap nu şi-l doreşte. Producătorii internaţionali de medicamente nici măcar nu iau în calcul astfel de variante – mai degrabă renunţa la bani şi pleacă din ţara decât să se judece cu statul pe legislaţia şchioapă emisă tocmai de acesta. AMN poate fi folosită şi pentru blocarea temporară a oricărei înregistrări sau reînregistrări de medicament, pentru blocarea activităţii oricărui depozit, etc şi asta nu pentru obţinerea vreunei spăgi ci doar pentru a arăta de partea cui este puterea. Problema listei de medicamente compensate este însă foarte gravă. Retragerea unui medicament de pe lista echivalează cu oprirea sa de la comercializare. Medicamentele care mai beneficiază încă de protecţia patentului sunt mult prea scumpe pentru buzunarul unui pensionar român bolnav, aflat oricum la limita sau sub pragul sărăciei. Scoaterea de pe o listă de compensate în România, o ţară care însă nu poate fi comparată din punct de vedere al volumului valoric al desfacerilor cu alte ţări europene, poate reprezenta un semnal şi un exemplu extrem de negativ pentru întreaga lume. Şi în acest caz, deşi nu mă pot baza pe un precedent al unei asemenea măsuri în România, cred că reacţia va fi tot una de forţare la limită – respectiv retragerea zgomotoasă de pe piaţă şi demonstrarea că o astfel de atitudine este posibilă în oricare altă ţară care ar urma exemplul României.

3. Reînceperea luptei în plan legislativ şi lobby-ul pe lângă Guvern, Preşedenţie, Parlament, Putere şi Opoziţie, pentru a nu se pune în practică infama taxă. Firmele de medicamente au interese comerciale iar obiectivul lor este să vândă nu să îşi retragă investiţiile în instruirea şi formarea personalului şi în infrastructură din România şi să renunţe la o piaţă cumulată de aprox 2 mld. Euro. Chiar dacă ordonanţa intră în vigoare la 1 octombrie – prima analiză a încadrării în buget se va face la 31 ianuarie iar primă plată la 1 martie. Deci mai sunt cel puţin 120 de zile pentru a ataca prin măsuri de lobby respectivul act normativ. Ca fost membru al Parlamentului cred că modificarea nu se va putea face prin convingerea de la om la om a parlamentarilor. Aici, decizia este deja la nivel politic înalt. Cuvântul de ordine vă fi negocierea. Nu trebuie să uităm însă că, pentru prima dată în istoria ultimilor 20 de ani, Guvernul României a adoptat o poziţie tranşantă, de forţă brută. Pentru a echilibra balanţa producătorii vor trebui să adopte şi ei măsuri de forţă similare. Primul pas cred că se va face în atacarea termenului de 330 de zile în care se face plata medicamentelor de către CNAS, care nu mai este justificat. Cererea, pe deplin justificată, nu are cum să nu cadă prost, înseamnă suplimentarea bugetului viitor cu cel putin un miliard de Euro – adică exact invers a ceea ce au vrut să evite! Un al doilea pas îl va reprezenta apariţia de sincope deliberate în aprovizionarea cu medicamente pentru programele de sănătate. Reacţia pacienţilor va fi imediată. O altă măsură aşteptată va fi strângerea cu uşa a farmaciştilor independenţi, care în imensa lor majoritate, au datorii gigantice la distribuitori, ca urmare a întârzierii plăţilor din partea CNAS. La rândul lor, aceştia vor trebui să crească presiunea pe CNAS pentru a plăti chiar şi ultima factură restantă şi neachitată în termen. O altă lovitură previzibilă este o constricţie imediată în ceea ce priveşte discounturile acordate farmaciştilor, acolo unde ele există. Mulţi dintre farmacişti vor trebui să se mai reflecteze dacă nu era mai bine să-şi fi vândut farmacia inainte de această răfuială cu Guvernul. Promovarea medicamentelor este de aşteptat să fie oprită subit. Aparent cei care vor simţi efectele imediate vor fi medicii de diverse specialităţi însă capacitatea lor de reacţie va fi una de mică intensitate, cu excepţia lobby-ului pe care îl pot face din poziţiile de membri ale diverselor comisii consultative ale CNAS şi MSP. Sincer, cred că bătălia este peste capacitatea lor de reacţie.   În linii mari, producătorii de medicamente au obligaţia să ia măsuri cu impact la public, să ia atitudine şi chiar să determine o reacţie din partea populaţiei bolnave. Riscurile sunt majore, astfel de mişcări tactice se vor lăsa cu decese ale unor oameni nevinovaţi, o armă cu două tăişuri!   În general multinaţionalele sunt favorite în bătăliile cu orice stat. Au resurse materiale care pot fi mobilizate rapid, dispun de oameni super instruiţi pentru diverse situaţii iar atunci când nu îi au pot apela la cea mai bună consultanţă. De partea cealaltă orice stat abundă în oameni mediocri, incompetenţi şi corupţi, nemotivaţi şi fară capacitatea de a-şi asuma tranşant răspunderea. Decizia actuală a Guvernului este a unui luptător. Vom vedea curând dacă în spatele lui se află şi o armată sau dacă este doar un act de bravură inconştientă.   O analiză este însă doar o analiză, limitată la informaţiile de care dispune cel care o face şi la capacitatea sa de a interpreta lucrurile. Realitatea o ia însă adesea razna. Zeci de decese pot să nu impresioneze pe nimeni sau dimpotrivă, dispariţia provocată a unui copil poate dărâma un guvern. O strângere de mână de la televizor pe tema unei baze militare poate să ascundă o înţelegere comercială pe tema medicamentelor de alte sute de milioane. Nu avem de unde şti. Dar efectele le vom vedea negreşit.  

Mai există însă şi un al 4-lea scenariu posibil – că întreaga desfăşurare de forţe să fie doar o simplă mascarada, o cacialma pentru adormirea opiniei publice şi a FMI, aşa cum Guvernul a mai făcut şi în trecut. Este posibil ca îngroparea taxei să se fi negociat în spatele uşilor închise încă de la început iar acum să urmărim, ca spectatori involuntari şi neinformaţi ce suntem, doar un scenariu cu acte bine definite în timp.   Dacă nu aş şti că printre victime se vor afla şi persoane reale, romani bolnavi, care vor avea de suferit fizic sau psihic sau care chiar vor muri, aş spune că aceasta această încrâncenată bătălie între Guvern şi industria producătoare de medicamente este captivantă. În condiţiile date cred pot spune doar că mă va ţine cu sufletul la gură până la final, având toate ingredientele unui thriller: intrigă, acţiune, contraatacuri, trădări şi răsturnări de situaţie, victime şi dramă. Sau poate, cine ştie, înainte de derularea listei actorilor, a echipei de producţie, a finanţatorilor şi sponsorilor vom realiza că în fapt a fost doar o banală comedie? Filmul, vă rog!

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. „Ca fost membru al Parlamentului cred că modificarea nu se va putea face prin convingerea de la om la om a parlamentarilor.”
    Cu banii astia dati „de la om la om” platiti taxa si gata….

  2. Domnule Paveliu,

    Propuneti analize substantiale si incitante ale unor mecanisme tehnice despre care nu doar publicul larg, ci si cel relativ specializat au o reprezentare extrem de vaga. Desigur ca lucurrile nu sint deloc simple, dar macar o dramaturgie simplificata a modului in care functioneaza in termeni normativi si reali sistemul sanitar la momenul actual ar fi foarte binevenita cititorilor interesati – unii dintre acestia ar deveni cu siguranta parte a coagularii vocii beneficiarilor de servicii de sanatate despre care spuneati intr-un text anterior ca ramine una dintre putinele modalitati inca neincercate de influentare legitima a politicii in privinta sanatatii si a politicilor de sanatate publica. Deci v-as sugera sa scrieti un sinopsis dramaturgic al functionarii sistemului la ora actuala – altminteri interventiile D-voastra isi vor gasi cu greu parteneri de discutie.

    Revenind la miscarea de forta ‘claw-back’ a Guvernului, atit comentariile D-voastra cit si cele ale d-lui Mixich par sa sugereze ca lucrurile au aparut pe nepusa masa, din spatele unor usi foarte bine inchise. Cum se poate asa ceva la Bucuresti? Cine sunt autorii morali si cine sint autorii-experti ai acestei reglementari?
    Chiar daca totul se va dovedi o comedie a inscenarilor, speculatiile, interpretarile si pildele posibile ar fi dintre cele mai interesante. Este foarte plauzibil ca o stringere de mina la Washington sa fi parafat cursul tacut al afacerii. Dar de ce asa o belicos-somptuoasa montare? Este asta stilistica Guvernului Romaniei? Un pic de grandomanie sovietofila?Daca comedie va fi, mai degraba decit banala, pare ca promite sa fie ori lamentabil neagra,, ori obisnuit caragialesca.

    • Va multumesc pentru comentariu, gasesc ca toate remarcile dvs. sunt pertinente si imi sunt utile. Fara un feed-back nu am cum sa-mi imbunatatesc „contributiile”. Trebuie sa recunosc ca modul meu de abordare a fost directionat in timp de catre redactorii specializati din diverse canale media care inainte de a scrie ceva pentru publicul larg caruia i se adreseaza apelau (apeleaza si acum) la opinia mea pentru a intelege despre ce este vorba. Mai sunt si alti cititori tinta – putini, este drept. De aici si comentariile mele care, in mod normal rateaza interesul cititorului neavizat. In lipsa unei alte platforme, dedicate si citite, specializata in problemele de medicina, imprumut posturile mele acestui site. Pe de alta parte, trebuie sa va spun ca am prostul obicei sa scriu cam cum gindesc. Asa ca ori de cite ori ma provoaca cite un subiect il astern pe ecran fara a urmari un scop in sine – poate de aici si neglijenta aratata in a explica subiecte relativ criptice. Desigur, preambului articolului ar fi trebuit sa reia ideea (scrisa insa in alt post – dar cine-l mai citeste) ca producatorii vor trebui sa suporte un impozit de 100% din depasirea bugetului aprobat de CNAS. Vedeti insa, lucrurile sunt in continuare neclare – asa se fac actele normative la noi – inca nimeni nu crede ca este posibil sa-ti taxeze si ceea ce nu ai depasit (asa reiese din text). De aici se deschid piste noi de discutii: de ce numai in domeniul medicamentelor, este corect sa faci o asemenea suprataxare, etc, este corect sa aplici un tratament discriminatoriu unor comercianti, etc? Revenind la atentionarea dvs. Cred ca mai bine obtin citeva raspunsuri de la cei care inteleg si accepta sa iasa din anonimat – multiplicind sansa ca mesajul sa se auda decit sa ma bucur de 100 de comentarii de la oameni care au azi un salariu mare, sunt sanatatosi si se oripileaza de cit de mult contribuie la FASS fara sa consume servicii (implicit insa acceptind ca atunci cind vor fi pensionari si bolnavi sa le plateasca altii – STATUL – costurile gigantice de ingrijire). Ce sa le raspunzi unor astfel de oameni? De ce sa le raspunzi?

      • Nu, nu acceptand implicit ca atunci cand vor fi la pensie altii sa le plateasca spitalul. Nu vorbiti un numele celor care muncesc, ramaneti la cei pe care ii plangeti de mila si care au contribuit decisiv il ultimii 21 de ani la actuala stare de fapt.

        • De regula nu raspund sub un anumit nivel. Fac o exceptie. Inca iau in considerare ipoteza unei neintelegeri: intotdeauna vorbesc strict in numele meu si nu cred ca am lasat pe undeva sa se inteleaga altfel. Nu am senzatia ca am plins cuiva de mila desi am trebui sa ne gindim inca de pe acum la ei – aceia sunt pacientii care vor avea cindva de suferit fara sa inteleaga de unde li se trage.

          • Imi pare rau, poate am fost putin cam nepoliticos. Imi cer scuze. Ideea ii ca nu dumneavoastra ar trebui sa va ganditi „inca de pe acum la ei” (sau statul). Aceia stiu sa aiba grija de ei si de familia lor. Sa nu credeti ca atunci cand vor ajunge la pensie vor astepta mila statului (un om obisnuit sa munceasca si sa aiba grija de familia lui nu va sta sa astepte mila statului pentru a avea grija de el, va avea grija sa nu ajunga acolo chiar si la batranete). Problema este ca statul, in numele asa-zisei solidaritati sociale (din punctul meu de vedere la noi este foarte exagerata asta, anormala) jecmaneste cetateanul care poate pentru a intretine pe cei care nu pot/nu vor/nu au chef doar pentru a se mentine la putere (politicienii). Din pacate, asta se intampla cam peste tot in Europa si se pare ca politica asta este falimentara (evident, nimeni nu isi asuma raspunderea). Si daca altii au o economie care le permite sa cada de undeva, noi nu prea avem de unde. Noi vrem sa dam la toti indiferent daca merita sau nu. Stiu ca suna cinic dar pana la urma totul se invarte in jurul banilor. Este o vorba: ai bani ai mama si tata. Daca nu ii ai nu prea ai multe solutii (decat imprumuturi dar astea trebuie date inapoi). Romanul s-a obisnuit (si acum nu prea mai poti schimba asta, delasarea duce la dezastru) sa stea si sa ceara. Dar pentru asta trebuie cineva sa plateasca, totdeauna. Cand nu mai este cine sa plateasca sistemul se prabuseste. Si eu, ca si contribuabil, nu sunt de acord sa fiu jecmanit tot mai mult prin taxe si impozite pentru a primi nimic in schimb.

      • Domnule Paveliu,
        Multumesc pentru raspuns. Cred ca este admirabil ca scrieti pe ecran ‘cam cum ginditi’ – cred ca le faceti pe amindoua – ginditul si scrisul – foarte bine, si va multumesc pentru asta – nu e un lucru obisnuit. Inteleg de ce o abordare mai sistematica nu se potriveste acestui mod de comunicare. Totusi, poate gasiti formule in care dosarele de caz pe care le alcatuiti dupa cum curge viata sistemului sanitar si cea politica sa se adune intr-o forma sau alta: compendiu sui-generis, documentar jurnalistic sau cinematografic, mini-tratat de istorie insitutionala recenta, etc.
        Nu am un sens a ceea ce se alege din contriubtiile si discutiile forumistice – poate ele fac mai bine ‘curgind’ decit tomurile de prin bibilioteci virtuale sau reale.. totusi, lucrurile sint prea importante, mizele de umanitate si viata mult prea mari pentru a fi rezervate unor ochi curiosi, putini, si adesea circotasi. Trebuie sa existe un fel de strategie comunicationala care sa va lase si libertatea reactiei imediate, dar care sa si extinda accesul multora ignoranti dar si interesati.

    • Va voi raspunde la o intrebare pentru ca ea este direct legata de articol. In ipoteza ca totul se va dovedi o pantomima – de ce este ea necesara? In primul rind vreau sa va asigur de convingerea mea ca nu este scenariu. O replica dintr-un film de spionaj suna cam asa: „Rusii nu fac nimic fara un plan!” Parafrazind, spun si eu: „Romanii nu fac nimic fara sa incerce o smecherie!” O sa va dau un exemplu. Cred cu fermitate ca un pas esential in ordonarea sistemului sanitar il reprezinta contributia individuala la utilizarea serviciilor. Cu greu s-a introdus IN LEGE posibilitatea coplatilor. Cind a venit Cseke ministru – ce credeti ca a facut cu HG-ul de aplicare a legii? L-a transformat in proiect de LEGE (noua) si l-a trimis in Parlament care, de aceasta data nu il va mai aproba. Ce a obtinut? S-a spalat pe miini (acum nu ca i-a folosit). Asa cu cu claw-back-ul. In urma cu citeva luni FMI-ul a facut de rusine (vorba vine) Guvernul pentru ca a ascuns arieratele de anul trecut la medicamente (neinregistrind facturile – se cheama ca nu existau in evidentele oficiale). I-a cerut sa le achite si a facut si o analiza a surselor unde a gasit cealalta smecherie – ordonanta privind claw-back-ul, sume previzionate sa fie incasate de 500 milioane lei in acest an, incasari 0! De ce? Pentru ca reprezentanti ai Puterii au cazut la pace cu industria sa omoare taxa, acesta fiind motivul pentru care nu s-a emis o necesara corectie a OUG-ului. Si acum, de ce a fost necesara o asemenea punere in scena zgomotoasa si de ce se pare ca lumea a fost luata prin surprindere? Exista multiple motive: in primul rind ca daca vrei bani pentru campanie – mai intii produci marfa – aici este vorba de afectarea brutala a cifrei de afaceri sau chiar, in extremis, retragerea de pe piata. Cu cit anomalia este mai mare cu atit contributia va fi mai mare. In cazul de fata – anomalia se ridica la o crestere de numai 15% a desfacerii de medicamente – la 150 de milioane. O spaga, o donatie oficiala, o ce vreti dvs, de 15 milioane (10%) este o buna afacere in aceste conditii. In al doilea rind, actul de guvernare este complicat. Presiunile pentru un interes vin pe canalele cele mai diverse, frati, surori, colegi, amante, parteneri de afaceri, subalterni, colegi de cabinet, presedinte de partid, vice presedinti, secretari, sefi de cabinet, consilieri de tot felul, atasati comerciali, ambasadori, europarlamentari si chiar insusi presedintele tarii. Fiecare are ceva de negociat, stie ceva, ti-a facut cindva un serviciu, etc. Fiecare isi transmite mesajul pe canale si in forme din cele mai diverse – adesea fara a incalca in vre-un fel legea. Intr-un final insa, forma de manifestare a puterii – actul normativ poarta semnaturi si obliga la actiune. In acest caz ceea ce a lipsit a fost actiunea – ceea ce face ca cineva sa poata fi tras la raspundere (nu este obligatoriu, dar posibilitatea exista). Ori acest lucru cred ca a deranjat. Cum adica unii cu banii si altii cu raspunderea. Personal cred ca Boc s-a enervat. Acesta cred ca este si motivul pentru care a aparut o noua ordonanta in locul HG-ului anuntat. Cineva de la MF a primit sarcina sa faca ordine. Aici ar putea fi explicatia duritatii masurii si mai ales a stuporii. Cum adica nu stati cu noi de vorba, cum adica sa nu negociati?! Exista insa si un pic de grandomanie. Noi vrem binele poporului si ne luam de vampirii bolnavilor (de parca are vreo vina comerciantul ca administratorul sistemului nu-si face datoria sa moduleze consumul cu instrumentele multiple pe care le are?). Daca vreti proiectia mea – este cite un pic din toate insa cred ca procesul va scapa de sub control. Este o masura nesabuita, nesustenabila, neacceptabila, luata de un guvern slab intr-un context nefericit. Au batut cu pumnul in masa iar soarte curind vor sari sa lipeasca cu aracet farfuriile sparte inutil. Exista o multitudine de alte solutii insa acestea presupun nu numai competenta (va asigur ca exista un numar mare de oameni capabili sa propuna solutii si care sa nu fie agatati de un interes de grup care insa nu sunt doriti, cautati sau curtati de absolut nici un partid pentru ca solutiile lor, in orice domeniu, intra in coliziune cu logica politica) cit mai ales vointa politica de a rezolva lucrurile (care insa nu exista in mod absolut).

      • Decurge de aici ca vointa politica se poate forma sau conturna numai prin efortul publicului beneficiar in sensul cel mai larg.
        Multumesc pentru raspunsul informativ si evocator. Din argumentul d-voastra reiese ca avem material nu doar pentru un thriller sau o comedie, ci pentru o telenovela in toata firea, fascinanta si interminabila.

  3. Stimate Dle. Doctor,

    V-am fi recunoscatori daca ati dezvolta unele posibile tratamente la actuala criza de medicamente, echipamente medicale si mateiale sanitare, in conditiile in care:

    1. Imensa majoritate a medicilor (practic, toti medicii adevarati) sunt satui pina peste cap de sistemul asta de ‘compensare’, si cu nervii intinsi din cauza preturilor care practic s-au dublat intr-un an.

    2. Pentru pensionarul ‘de rind’, necompensatele au devenit prohibite! O amarita de alifie te baga’n balamuc!
    (ex: ce-i dau in loc de… „Clotrimazol” de pilda, ca de la 3Lei s-a facut 6, un tub se duce dreaq in trei zile, si daca nu-si da cu maclavais imi vine cu escare?)

    3. Ditamai spitalele, mai mult: institute din subordinea M.S., nu dispun DE LOC de majoritatea medicamentelor si consumabilelor elementare, esentiale unui diagnostic si/sau tratament decent, nu mai zic de inalta clasa, trimitind rudele bolnavilor sa bata farmaciile (dupa ce in prealabil au facut un imprumut la banca), de cele mai multe ori inutil (ex: gaseste-mi dumneata ‘Ultravist 300’ in Bucuresti si-ti dau cite beri vrei).

    Cu respect,
    Mihai

    • Cu tot respectul, nu cred ca azi exista o criza a medicamentelor. Exista disfunctionalitati. Cred cu tarie ca ceea ce urmeaza va fi cu adevarat ceea ce se cheama criza. Ceea ce imi doresc este ca toata lumea sa deschida lag ochii inainte de a se produce pentru ca nu este necesara nimanui. Abordarea subiectului din prisma medicilor ma cam sperie – aici chiar ca as fi acuzat imediat de subiectivism si mi-ar fi greu sa ma explic. Pentru asta exista organizatii, asociatii, Colegiul Medicilor. Personal am sperat mult mai mult de la formele asociative ale medicilor si inca mai sper. Daca cumva sunteti medic poate ar trebui sa dezvoltam subiectul pe un forum.

  4. D_le Paveliu.. erati credibil daca

    _cati distribuitori au parasit Romania?

    _cati au intrat pe piata?

    cate farmacii s_au inchis?

    _ cate s_au deschis?

    Daca aratati o analiza pe 3 ani_ data de la care nu mai sunteti parlamentar_ ziceam ca nu sunteti direct interesat cu toate articilele pe care le postati.

    • @Eugen Lupu. Inteleg ca in ochii dvs. nu sunt credibil. OK. Pot sa supravietuiesc unei asemenea afirmatii, oricum nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Pe de alta parte chiar cred ca nu ati avut curiozitatea sa cititi articolul pina la sfirsit. Cine vorbeste despre faptul ca industria farma din Romania ar merge rau? Si de ce ar trebui sa mearga rau? Singura lor problema este ca nu sunt platiti la timp dar asta este cu totul alta problema. Bun. Le merge bine, foarte bine, daca vreti – dar sa nu uitam ca ceea ce vind sunt medicamente de care pacientii au nevoie zilnic. Acum ce facem, suntem preocupati cum sa ii gonim din tara? Ne dorim sa moara capra vecinului? Aplicam planul mioritic, pentru ca atit stim? Ei bine, parerea mea (oricit as fi eu de necredibil pt dvs) este urmatoarea: avem o piata de medicamente care trebuie sa creasca cu inca 100% in urmatorii 5 ani, nu spre binele lor ci al nostru. Avem dezechilibre majore in interiorul sistemului pentru ca sistemul este execrabil administrat si de loc controlat nu pentru ca exista comercianti de medicamente. Avem categorii mici de bolnavi care sunt tratati mult mai bine decit multi altii – pentru ca cei care decid nu se uita in ochii lor. Avem o penurie de medicamente in unele spitale (in altele nu) ceea ce este o alta injustete sociala. Avem pacienti saraci care sunt trimisi sa-si cumpere medicamente si pacienti cu suficienti bani care vor gasi intotdeauna ceea ce le trebuie gratis. Avem un sistem de compensare a medicamentelor injust – care devine din ce in ce mai greu de suportat pentru ca distributia cheltuielilor in contextul saraciei sistemului raportat la nevoile sale este de asemenea injusta. OK. Si cu asta cei? Am devenit mai credibil? Schimba lucrurile cu ceva? A fi sau a nu fi membru al Parlamentului nu are absolut nimic de a face cu a fi sau a nu fi om. Poate sa le pese si celor ca mine sau ca dvs. cum va asigur ca le pasa si multora celor care sunt vremelnic membri ai Parlamentului sau ai Guvernului. Singurul lucru care conteaza este ce faci si ce lasi in urma. Iar cei care au Puterea chiar pot sa faca ceva si cel mai adesea nu o fac sau o fac rau. Stiti de ce? PENTRU CA POPULATIA NU STIE SA CEARA! Si dvs. acum ce vreti sa facem, sa punem cu totii miinile pe piet sau sa inchidem ochii?

      • La un punct trebuie sa va contrazic. Populatia STIE SA CEARA. Problema este ca stie doar sa ceara, nu stie sa si munceasca pentru a putea avea pretentia sa ceara (majoritatea). Ce nu vreti sa intelegeti (si multi altii) este ca economia si afacerile nu au lacrimi (nici nu ar trebui, din alea gasiti la biserica dar si astea sunt deja afaceri private). Firmele de medicamente au ca scop profitul. Atat. Sunt de acord cu dvs., taxa asta ii o neghiobie si cred ca se va ajunge la negocieri (cum bine a-ti intuit). Problema este ca sunt deja mult prea multi cei care beneficiaza si prea putini cei care contribuie. Plus, cei care contribuie (mare parte din ei) au salarii destul de mici iar preturile la cam toate sunt la nivel european. Matematica spune totul. De aici apar problemele pentru pensionari sau altii asigurati social. Plus, romanii nu sunt obisnuiti sa aiba grija de sanatatea lor. Lipsa educatiei in acest sens. Mai adaugam si deja obisnuitele „furturi” din sistem (la noi fura de la vladica la opinca doar sansa sa aiba) si aveti tabloul complet.

        • Acesta este un subiect real – CUM STIE POPULATIA SA CEARA SANATATE! Va asigur ca nu stie. Nu ma refer de circoteli pe la colturi. Ma refer la forme organizate, asociative, publice, la vedere, care sa poata face diferenta. Spre exemplu: poate cea mai importanta realizare legislativa pe care am reusit-o in cei 4 ain ai legislaturii 2004-2008 a fost sa consfiintesc dreptul pacientilor de a li se rambursa cheltuielile cu medicamentele si protezele pe care le achita nejustificat pe perioada internarii. Credeti ca s-au inghesuit sa-si exercite acest drep? Nu conteaza daca au fost descurajati de unul si de altul, important este daca s-au luptat organizat pentru acest drept? Acesta este si motivul pentru care am promovat infiintarea unui Oficiu pentru drepturile pacientilor – care nu a trecut de votul Parlamentului – ca sa dau voce nemultumirilor pacientilor.
          In rest, sunt truisme. Da, producatorii de medicamente si aparatura vizeaza profitul. La fel si Enel-ul, distribuitorii de apa, caldura, mincare. Personalul lucreaza pentru salarii si vor mai mult. Administratorul sistemului trebuie sa faca in asa fel incit sa arminizeze interesele tuturor cu cele ale bolnavilor in numele carora actioneaza.

          • Imi pare rau, dar si aici trebuie sa va contrazic. Sa luam exemplul dat: rambursarea cheltuielor cu medicamentele. In primul rand nu trebuia sa se ajunga la asa ceva. Daca luam dupa cum ar vrea romanul medicamentele acelea ar fi trebuie sa le aiba spitalul. Nu le are deoarece nu primeste suficienti bani. Motivele le-am expus intr-un alt comentariu. Daca nu are suficienti bani este o totala pierdere de timp sa ceri. Managerul respectiv nu va plati din buzunar. In acea lege de care pomeniti (de altfel ca in majoritatea legilor din Romania) nu se prevad si masuri punitive pentru nerespectarea lor (nu iau in considerare prostiile alea cu 3 luni 10% din salariu sau mustrare scrisa ca la gradinita). Plus, sa dai in judecata statul la noi este o totala pierdere de vreme (Romania nu are justitie, este doar o gluma proasta cu legi incalcite care se bat cap in cap). De ce nu s-a prevazut in lege ca, in cazul in care spitalul nu plateste banii, responsabilul sa fie judecat pentru abuz in serviciu si sa faca puscarie? Nu imi pasa daca are banii, nu ii primeste urmatorul in lista sa ajunga in justitie. Problema este ca statul nu respecta nici macar hotararile judecatoresti pe principiul: nu am bani, ce sa imi faca? Si atunci ce sens ar fi avut sa se organizeze pentru acest drept? Sincer, pe mine nu ma incanta catusi de putin legile inutile, ma intereseaza ca cetatean legi care pot fi aplicate in practica. Legea respectiva nu isi avea sensul din moment ce se stia ca bugetul sanatatii sangereaza prin toate gaurile. Ii la fel ca si cu salariile profesorilor: populism pentru mase. Legile nu produc bani (decat prin jecmanire cat se mai poate), economia produce bani. Si banii totdeauna vor fi putini atata timp cat nu ai economie, vrei sa dai la toti dupa nevoi si fara justitie functionala care sa astupe furturile din sistem.

    • Iti raspund eu:

      1500 de produse ieftine au disparut de pe piata. Ele figureaza doar pe lista dar in realitate nu exista. Statul se referentiaza la ele cand face compensare spunand ca-si permite doar cel mai ieftin medicament. In realitate este o cacialma. Pacientii nu au cum sa gaseasca cel mai ieftin medicament.

      100 de medicamente scumpe au disparut prin export paralel. Daca ai nevoie de unele medicamente pt boli grave si ai deja o decizie pozitiva (dosar aprobat) nu le gasesti nici cu interventii la producatori sau distribuitori.

      Doi distribuitori au dat faliment recent si au lasat o gaura la producatori de peste 200 milioane de euro.

      210 farmacii au dat faliment si 410 au intrat in insolventa.

      ….si asta este doar varful icebergului.

      In realitate, partea nevazuta (inca) este legata de datoriile imense care se acumuleaza ca un puroi intr-o buba. Peste 1,3 miliarde de EUR este suma medicamentelor livrate bolnavilor si pt care statul nu a platit (peste un an intarziere). 120 milioane de EUR este suma facturilor ascunse in sertarele farmaciilor pt ca statul nu le-a primit la decontare anul trecut din lipsa de fonduri (nici macar nu a vrut sa le inregistreze).

      Sunt de acord cu domnul doctor Paveliu ca in Romania nu avem insa o criza. Avem insa un buboi gata sa plezneasca.

      Nu te uita la reactia pietei de moment pentru ca buffer-ul este mare si multe reculuri au fost atenuate de cresterea arieratelor pe care companiile le-au acceptat din incercarea de a nu stinge lumina si a inchide. Uita-te la ce se va intampla daca statul va spune: „Teapa! nu va mai platim nicio datorie”. Deocamdata a zis „ghinion, v-am pus o taxa la fel de mare ca si datoria noastra catre voi” si…asteptam sa o platiti „inainte” sa va dam noi banii, nu dupa, asa cum s-ar putea intelege din „clawBACK”.

  5. @Profit de fiecare ocazie pentru a explica cit pot din ratiunea demersului. Cred cu tarie ca sistemul nu se poate imbunatati fara implicarea activa a pacientilor. Modificarea cu rambursarea cheltuielilor am propus-o (si a fost acceptata devenind lege) pentru a sublinia faptul ca pacientii trebuie sa beneficieze de ceea ce li se garanteaza prin lege – tratament gratuit pe perioada spitalizarii. Intreaga activitate sanitara se bazeaza pe o minciuna: ca putem sa oferim serviciile respective cu bani de 5-6 ori mai putin decit ar trebui. Bugetul sanatatii nu va creste niciodata – asa, ca vrea Parlamentul peste noapte. Trebuie sa existe o presiune pentru o astfel de necesara realocare. Am vrut inainte de toate sa creez macar posibilitatea managerilor de a negocia un buget mai mare cu CNAS – ca altfel il dau pacientii in judecata. Din pacate, prea multi dintre manageri au fie un mandat politic (servicii, clientela, etc) fie sunt pusi pe stors. In acesasta ecuatie soarta pacientului nu conteaza.
    Scuza conform careia bugetul sanatatii se scurge prin robinete care trebuie inchise este insa total falsa, este doar o inventie politica. De furat se fura peste tot in Romania, este un truism. Diferenta intre ceea ce se fura si ceea ce ar fi necesar pentru servicii adecvate este atit de mare insa incit nu are rost sa discutam. Ca sa intelegeti (daca vreti cu adevarat) – spaga din sistem este de 300 de milioane de euro, furturile probabil ca sunt poate inca un sfert din aceasta suma iar minimul necesar pentru a incepe sa ne apropiem, cit de cit de lumea civilizata (sa zicem Ungaria) este de inca 4-6 miliarde de euro in plus (raportat in aceiasi unitate de masura ajustata pentru fiecare tara in parte, in PPP$ Ungaria cheltuia in 2008 – 1419 iar Romania 665 per capita – adica de doua ori mai mult ca noi!). Daca s-ar vrea s-ar obtine aceasta finantare intr-un plan etapizat, cu cresteri progresive (nu scaderi ca la noi) si cu alocarea fiecarui leu stors din economia neagra catre domeniile prioritare. Tarile UE au un buget de stat cu 15-20% mai mari decit al nostru prin netolerarea economiei nefiscalizate. Culmea este ca sistemul sanitar este unul din cele mai puternice instrumente de inlaturare a muncii la negru – daca s-ar vrea.

    • Ok. Poate aveti dreptate in legatura cu furturile (totusi conteaza, nu sunt de neglijat). Totusi, daca tinem cont de diferenta de salarii din lumea civilizata (deci procentul incasat de acolo), educatia „lor” (acolo au mult mai multa grija de sanatatea proprie decat romanii deci mai putini merg la medic plus adaugam si asigurarile private, nu totul este dat de stat), mai adaugam faptul ca doar unele servicii (ieftine) se asigura din asigurarea obligatorie, restul prin asiguratori privati plus numarul de contribuabili raportat la numarul de beneficiari si vedem ca nu este chiar ca in „lumea civilizata”. Realitatea asta arata. De ce nu se da publicitatii exact cat s-a incasat in fiecare an din contributii si cat s-a alocat pentru sanatate? Cred ca avem situatia pensiilor: luat de la buget pentru a pompa in sistem deoarece sistemul nu se poate sustine singur. Si atunci ajungem la aceleasi probleme: cat sa ofere statul din asigurari obligatorii si cat sa fie acoperit prin asigurari private? Pentru ca totul nu se poate, se vede asta demult. Ne furam caciula singuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Paveliu
Sorin Paveliu
Sorin Paveliu este medic primar boli interne, doctor in farmacologie clinica (1999). Este un bun cunoscator al aspectelor ce tin de administratia si legislatia sanitara. A fost de-a lungul timpului expert in cadrul Ministerului Sanatatii (1993-1995), director al Departamentului de sanatate al Colegiului medicilor din Romania (1996-1999), director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (1999-2000), director general al ASIMED S.A.(2000-2003), membru al comisiei de sanatate a Camerei Depuatilor (2004-2008). In prezent este seful catedrei de farmacologie clinica si farmacoeconomie la Facultatea de medicina a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti (din 2003). Din anul 1993 a scris numeroase editoriale legate de aspecte ale vietii medicale, unele dintre ele adunate in volumul "Reforma fara anestezie" - (publicat in colaborare cu Val Vilcu si Florin Tudose).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro