marți, iunie 22, 2021

Tehnologia faradelegii: La moartea unui „profesionist” al represiunii (Updated)

Represiunea comunista nu s-a marginit la actiunile criminale ale Securitatii. Universul terorii includea si Militia, fortele Ministerului de Interne, sectoristii, granicerii, sistemul penitenciar copiat dupa acela sovietic. Arhitectii acestor institutii erau, cei mai multi, formati in URSS, invatasera in „mareata Uniune” tehnologia faradelegii. Intre acestia, generalul de interne (r) Ioan Emil Panaite, recent decedat, fost director general al penitenciarelor, unul dintre principalii responsabili pentru lichidarea violenta a miscarii de rezistenta anticomunista din zona Brasov in anii 50. Oameni (ori mai precis spus neoameni) precum Panaite au fost stalpii statului de nedrept. Intr-o tara in care seful statului a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala, este socant sa afli ca personalitati si chiar institutii oficiale omagiaza „corectitudinea si profesionalismul” unui asemenea macabru personaj.

IICCMER se alătură protestului Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor formulat ca reacție la mesajul encomiastic transmis de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) la moartea fostului general de brigadă (r) Panaite Ioan Emil, personaj cheie al represiunii comuniste. Într-un comunicat de condoleanțe emis de ANP în ziua de 6 ianuarie 2011, directorul general al ANP, chestorul de penitenciare Ioan Băla, afirmă că generalul Panaite „a fost un adevărat profesionist, conducând destinele Direcţiei Generale a Penitenciarelor timp de 13 ani (1976-1989)”. De asemenea, comunicatul menţionează că „Cinstea şi corectitudinea de care a dat dovadă nu vor fi niciodată uitate”.

IICCMER reamintește că generalul Panaite a deţinut funcţii importante de comandă în aparatul de Securitate, Miliţie şi Penitenciare în perioada 1951-1989, fiind responsabil în anii ’50 de capturarea şi uciderea mai multor grupuri de partizani în calitatea sa de şef de Stat Major al Direcţiei Trupe Operative şi de Pază din MAI (oct. 1953 – dec. 1955).

Iata mai jos biografia fostului general, publicată de către experţii IICCMER Mihai Burcea, Marius Stan, Mihail Bumbeş în volumul Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul central (1949-1989), vol. I, Iaşi, Editura Polirom, 2009, pp. 349-352.

http://www.crimelecomunismului.ro/pdf/ro/comunicate_presa/panaite.pdf

Update (11 ianuarie 2012)

Salutăm decizia ANP de renunţare la informarea de presă comemorativă referitoare la generalul de brigadă (r) Panaite Emil şi sperăm că acest incident nu va afecta bunele relaţii instituţionale dintre IICCMER şi ANP.

www.crimelecomunismului.ro

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Trebuia sa ne spuneti mai devreme de astfel de personaje! Poate le ajutam noi totusi sa demisioneze din viata mai repede.
    Nu credeti ca atitudinea asta mioritca este cam daunatoare pentru generatiile viitoare ?
    Desigur ca din pozitia dvs. d-le Tismaneanu nu puteti sa spuneti decat ca nu sunteti de acord cu o atitudine necrestineasca fata de aceste bestii.
    Eu cred ca problema criminalilor si nu a crimelor comunismului trebuie repusa in discutie , dar in mod mai palpabil si nu numai la nivelul ideilor si criticilor pe blogu-ri !!!!

    • Volumele cu numele tortionarilor sunt publicate, poi fi lesne consultate. IICCMER a solicitat si continua sa solicite deschiderea de actiuni penale impotriva fostilor tortionari, aducand proble palpabile in acest sens. Dar IICCMER nu se poate substitui institutiilor statului de drept. Aici e nevoie de actiuni sittematice si concertate intre institutiile angajate in acest demers si societatea civila din Romania.

      http://www.crimelecomunismului.ro

      De asemenea, sunt convins ca merita accesat acest site al CNSAS. Numele sunt cunoscute, au fost dezvaluite, chiar daca nu toate (este vorba, din cate inteleg, de informatii biografice pe care CNSAS le primeste din partea serviciilor):

      http://www.cnsas.ro/cadrele_securitatii.html

    • asa gandeau si legionarii; „sa demisioneze din viata mai repede” cei incomozi – aka „sa moara dusmanii mei” la contemporani. Asta nu duce decat la extremism – de stanga si de dreapta, amandoua vinovate de crime imbecile, forte coagulate musai in jurul unor „guru” frustati, unici, geniali si de ne-inlocuit.

      Ar trebui sa se stie ca nuantele de gri sunt infinite, si nu exista personaje malefice si 100% negative decat poate cei bolnavi pshihic

      • Deci nici Dzerjinski, Iagoda, Ejov, Himmler, Kaltenbrunner, Heydrich, Beria, Teohari Gerogescu, Pantiusa, Nicolschi, Draghici, Enoiu, spre a-i numi doar pe acestia, nu au fost personaje malefice in chip absolut. Sigur, poate ca erau gentili cu copiii lor. Reynhard Heydrich era fiul unui director de conservator, se pare ca era un muzician remarcabil…

        • Sunt convins ca tot timpul au existat si vor exista astfel de personaje, dar numai un sistem defectuos sau o nedreptate permite unui astfel de specimen sa aiba si putere/functie. Fara un sistem la dispozitie, o minte criminala are efecte limitate. Vreau sa putem identifica vinovatia societatii in ansamblu; nu numai o persoana poate functiona gresit, ci si societatea.

          N-am vazut inca o „incriminare” a lui Genghis Khan, Attila si altii, cu nimic mai prejos decat Heydrich & co. De ce sunt numiti „greatest warriors” si nu „infamous criminals?” Astfel se trec cu vederea crimele lor pentru un scop chipurile „superior” sau doar comercial. Asta este o „defectiune” a civilizatiei care inca nu aseaza lucrurile intr-o normalitate. Este civilizatia care permite ca oameni neajutorati si copii sa moara chiar in aceasta clipa si in acelasi timp sa cheltuie infinit mai multe resurse aiurea.

          Nepasarea este mama tuturor relelor, intr-o epoca in care civilizatia ne permite sa ne aparam de factori externi dar care nu se apara pe sine.

  2. in sfarsit un text clar si fara echivoc. ma bucur ca dvs sunteti vocea societatii civile
    care nu a uitat pe acesti criminali, majoritatea recompensati de guvernele de dupa 1990 !!
    din pacate lectia de istorie adevarata inca nu isi are locul in scolile noastre si
    masele vor ignora faptele acestor indivizi „onorati” de altfel de institutii ale statului
    prin „chestori” de moment.

    cred sincer ca ratarea impunerii punctului 8 de la Timisoara
    a condus la aceasta faradelege :
    tortionari ajunsi generali, cu pensii grase si privilegii si drepturul la „onor”
    versus supravietuitorii lagarului comunist care se sting in modestie,
    uitati intr-un colt intunecat al istoriei noastre recente.

  3. Inca o dovada a condamanarii comunismului, exclusiv, formal si in acelasi stil doctrinar caracteristic existentei lui (comunismului). Expuneri mincinoase, ipocrizie in orice actiune, demagogie in multe asemenea discursuri despre comunism, si care, toate acestea, nu fac decat sa speculeze/insele perceptia superficiala a individului. In fond, spunem doar pentru a fi perceptibila atitudinea ,,ostila” fata de comunism, dar ,,nimic sa nu se schimbe”.
    Asta nu face decat sa ,,epuizeze” generatii pentru a se produce o schimbare/asanare morala a indivizilor in societate si, dupa care, abia atunci se vor pune bazele altor valori sociale. Nu mai traim noi pana atunci, dar, tot pana atunci, vor fi multi din cei ,,vizati” (gen Panaite) care vor ,,rade in barba” si asta da o dimensiune a IPOCRIZIEI celor in care am avut incredere ca, cel putin, pe alocuri, vor contribui la instaurarea altor valori decat cele care au caracterizat comunismul De fapt si, chiar, de drept sunt aceleasi ,,valori”, sunt perpetuate sistematic, tocmai sa nu uitam…acele vremuri.

  4. Chestorul Ioan Bala ar trebui demis sumar de catre Ministerul de Interne, presupunand ca ANP e in subordinea ministrului de interne. Ba mai mult, daca partidul de guvernamant si-a asumat condamnarea comunismului ca act politic, daca ministrul de interne nu se simte, poate primul ministru sa-i atraga atentia sau eventual presedintele tarii sa-i aminteasca primului ministru ca in 2006, comunismul a fost condamnat pe prima scena politica a tarii.

    Cred ca e un test edificator [demiterea chestorului Ioan Bala], pentru sinceritatea gestului condamnarii comunismului. Iar, domnule Tismaneanu, v-am ruga sa-i reamintiti presedintelui Romaniei, daca puteti, printr-o scrisoare deschisa eventual, de responsabilitatile unui act politic de curaj, cum a fost condamnarea regimului criminal comunist, inclusiv de aceea de demitere a functionarilor publici care inca mai au nostalgia „profesionalismului” tortionarilor!

  5. tara aceea e tara comunistilor.
    condamnarea comunismului fara condamnarea comunistilor,o forma fara fond.
    cine sa o faca?cineva spunea haiduceshte ca ar fi facuto.dar oare asta sa fie solutzia?
    zilele acelea de decembrie 89 nu le voi uita niciodata.oameni intradevar curajosi,dar cine credea ca comunistii ii vor omori doar ptr ca strigau impotriva lor?si apoi comunistii si au luat rolul de revolutzionari.cit de parshivi pot fi!ei care pina atunci dormeau cu tabloul conducatorului iubit,au ieshit si au incendiat autobuze sa arate ca sint revolutzionari.
    cei care ieshisera in 16 in Timisoara,sau 21in Cluj, doar sa strige, au fost catalogatzi de huligani tocmai de ei cu o zi inainte.

  6. Acesti oameni pe care dumneavoastra ii etichetati au avut un rol istoric care nu poate fi negat.
    Poate ca fara ei nu ar fi existat comunism, dar au existat si au practicat teroarea si crima in folosul conducerii de partid si de stat.
    Unii au fost victime altii faptasi criminali dar cel mai grav dupa 89 naltii au facut apologia crimei si au recompensat-o.
    In primul rind asa zisii cistigatori ai razboiului rece au recompensat clasa criminala comunista pe care au plasat-o la conducerea tarii si au sprijinit-o sa ia puterea si apoi sa reziste la putere.
    Toti tinerii fraieri au incercat s aintre in logica puterii si sa inteleaga de ce acestia sunt la putere?
    Cunostea Iliescu democratia sau luptase impotriva ei ?
    Raspuns: A incalcat-o cit se putea si a folosit forta bruta.
    Teoretic nu era recomandat sa conduca Romania in epoca democratica.
    O alta intrebare:
    -Cunostea Iliescu economia de piata ?
    -Sigur ca nu o cunostea si pe plan politic a crezut in planificare socialista.
    Era Iliescu potrivit sa conduca Romania?
    -sigur ca nu era dar .. a existat o vointa politica a puterilor care l-au pus la conducere tocmai intrucit nu se potrivea si ca nu era competent sa conduca.
    In schimb Iliescu avea o experienta precedenta in a executa fara sa gindeasca toate oridinele de sus de la Tzarigrad.
    Concluzie:
    -Criminalii au avut un rol istoric si au fost folositi in toate eopcile de catre puterile mari si mai mici, iar dac amine se va schimba epoca tot criminalii vor fi chemati sa sustina puterea si sa faca ordine.

  7. Ma raliez în nume propriu protestului Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor fata de comunicatul de condoleanțe al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) la moartea fostului general de brigadă (r) Panaite Ioan Emil, semnat în ziua de 6 ianuarie 2011 de directorul general al ANP, chestorul de penitenciare Ioan Băla, în care se afirmă că generalul Panaite „a fost un adevărat profesionist, conducând destinele Direcţiei Generale a Penitenciarelor timp de 13 ani (1976-1989)”.

    Din biografia IICCMER http://www.crimelecomunismului.ro/pdf/ro/comunicate_presa/panaite.pdf reiese limpede ca decedatul a facut parte din nucleul represiunii criminale si terorismului de stat al Republicii Populare Romîne si al Republicii Socialiste România.

    Pe cât de adevarat este ca nu exista viata adevarata într-una falsa, pe tot atât de adevarat este ca toti cei care participa decisiv la functionarea si reproducerea unui stat criminal si de nedrept sunt criminali.

    Pe decedat n-are decât sa-l judece Dumnezeu, sau ma rog, instantele în care credea. Statul român actual nu are dreptul de a se solidariza cu marii servanti ai regimurilor criminale care i-au precedat.

    • multumesc ptr luarea de pozitie! dvs si domnului Tismaneanu.
      comentatori cu nume de ilegalishti comunisti sint mult mai vocali,mai fara obraz si prezentzi oriunde in viata de rominica

Lasă un răspuns la mihai Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Primele concluzii după întâlnirea Joe Biden – Vladimir Putin din Geneva, 16 iunie 2021

În articolul anterior, dedicat întâlnirii Biden – Putin, am trecut în revistă o serie de informații legate de contextul inițial de la...

Căderea în trecut: Partidul Comunist Chinez la 100 de ani

Regimul de la Beijing sărbătoreşte în luna iulie centenarul comunismului chinez. Fastul pregătirilor şi intensitatea propagandei sunt fără precedent, doar că exact...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro