marți, noiembrie 30, 2021

Tehnologie, Empatie, Educație

Dacă ar fi să alegem un cuvânt sub a cărui cupolă am putea include toate experiențele din aceste săptămâni, probabil că “empatie” ar fi cel mai potrivit. Empatia devine în această perioadă un termen aproape magic, aducându-ne mai aproape unii de alții, dar și mai aproape de noi înșine.

Fie că este vorba de empatia pentru cei care suferă în spitale, sau pentru cei care îi îngrijesc, precum cadrele  medicale, sau pentru copii și părinți, sau pentru cei din transporturi, sau pentru polițiști și jandarmi, sau pentru cei care și-au pierdut sau își vor pierde locul de muncă, trăirile noastre sunt atât de intense și în multe privințe absolut noi încât merită să analizăm această empatie, măcar puțin, într-un  context pedagogic cu implicații mai ample, general umane, pentru prezent și pentru viitor.

În 1996, când îmi începeam “cariera didactică” la Wee Waa, o comună la 560 de km de Sydney unde în 2013 Duft Punk și-a lansat albumul “Random Access Memories”(!),  la încă 200 de km, spre vest, în îndepărtatul Walgett, elevii aveau la dispoziție albicioasele și drăgălașele computere Mac și chiar acces la Internet.  A fost una din primele mele experiențe a ceea ce înseamnă grija față de cei care sunt cumva dezavantajați. Trei ani mai târziu apărea programul: Tehnologie în învățare și predare (TILT Australia, 1999) ce oferea profesorilor pregătire specializată în abilități de tehnologie computerizată, utilizarea Internetului, utilizarea și evaluarea pachetelor software și suport continuu pentru dezvoltarea profesională. Astfel, au fost pregătiți 5 609 profesori din zonele rurale, cu un cost echivalent de 4 milioane de euro.

Venind apoi la oraș am avut șansa de a lucra într-o școală care timp de 15 ani a trecut prin toate etapele posibile ale tehnologizării din învățământ: workstation, laptop 1:1, ipad, mini-ipad, laptop din nou, Microsoft și Mac deopotrivă. Trecând împreună cu colegii de la extrema progresist-optimistă: “Computerul este cheia educației de calitate” la cea a scepticului: “Ce pierdere de bani și de timp cu toate laptopurile și ecranele astea interactive” inainte și inapoi, am observat treptat că tehnologia, pe lângă avantajele de netăgăduit, din punct de vedere strict didactic și pedagogic, este doar un amplificator. Cei ce predau bine înainte de computer, și aveau relații bune cu elevii, o făceau acum și mai bine, iar cei ce obișnuiau să scrie pe tablă și să dicteze lecții întregi, acum făceau cam același lucru, însă folosind ecranul sau pe proiectorul.

Între timp școala la care lucram a devenit una “integraționistă”, adică s-a decis prin 2003 să se accepte copii cu toate formele de handicap: sindromul Down, scaun cu roțile, probleme de vedere, autism, asperger, etc. Atunci au ieșit la iveală două lucruri clare.

Primul aspect a fost cel legat de folosirea   tehnologiei ca instrument de predare-învățare. A trebuit să ne adaptăm. De exemplu, pentru a ajuta o elevă cu probleme de vedere am tipărit fișele de lucru pe hârtie albastră, pentru dislexici am folosit filmulețe, mai ușor de înțeles decât un text scris, în general am organizat echipe de lucru online, în care copiii să poată lucra în grupuri organizate în funcție de nevoile lor. Astfel am concluzionat că tehnologia informațională este de mare folos pentru acești copii dar nu numai.

Este interesant de aflat că o serie de studii axate pe identificarea eficienței predării-învățării online (învățarea de la distanță nu întră în această categorie) comparată cu cea față în față, converg către concluzia unei meta-analize făcute pe 45 studii separate ( The Effectiveness of Online and Blended Learning: A Meta-Analysis of the Empirical Literature, 2013) care a constatat că,” în medie, elevii aflați în condiții de învățare online au performat ceva mai bine decât cei care au primit doar lecții față în față însă doar atunci când învățarea online a fost combinată cu cea față în față.” Deci, online este ok pentru ”supraviețuire”, însa desăvârșirea învățării se petrece numai în clasă. Atenție, tot din studii, învățarea în clasa unde elevul este pasiv este mult mai ineficientă decât cea online, când elevul este un participant activ.

Al doilea aspect a fost legat strict de empatie. Venirea acestor copii în școală (și prin 2008 procentul lor era aproape 15% din total) a fost de mare folos nu doar lor, ci mai ales, și poate chiar în mai mare măsură, celorlalți elevi. Cei care până atunci nu fuseseră într-o clasă cu semeni de-o vârstă cu Asperger, sau în scaun cu rotile, sau cu o inteligență emoțională aproape nulă, au realizat că natura umană este diversă și că orice individ merită coniderație și respect. Încet-încet i-au înțeles, i-au integrat iar handicapul a devenit secundar sau irelevant în crearea prieteniilor, a jocului împreună sau a învățatului unul de la altul.

Cele două situații, computerele de la Walgett și elevii cu dezabilități din Sydney, sunt doar două exemple ce sugerează că echitatea este o valoare în sine, care ar trebui aplicată pro-activ și nu compensator, că merită și trebuie alocate resurse pentru asigurarea ei căci astfel beneficiază nu doar cei direct vizați direct ci întreagă societate. De aceea, tot în anii ’90 ai…mileniului trecut, au apărut în lume organizații precum Teach for All, din care face parte și Teach for România, care au ca scop oferirea de șanse celor care n-au avut noroc de ele, și pe cât posibil, reducerea decalajelor dintre ei și cei mai norocoși.

Că și în exemplele de mai înainte, această abordare are și o altă direcție, aceea a sensibilizării majoritarilor, a creerii unui climat de înțelegere, de empatie și de efort concertat către o societate mai echitabilă.

Zilele acestea când încercăm să facem școală de la distanță, atenția către fiecare copil este mult mai greu de gestionat. Una este să te plimbi printre bănci, să te oprești la fiecare să le mai dai un sfat, să-i mai lauzi sau să le arăți unde greșesc și alta este să vezi ce face și mai ales ce simte fiecare elev din clasă atunci când el sau ea este în spatele ecranului. Trăim un experiment socio-pedagogic neplanificat în care are loc o schimbare a paradigmei de la ”Multe glasuri, aceeași clasă” la “Aceleași glasuri, alte încăperi”.

Ce putem face concret pentru introducerea empatiei în procesul de eduație?  Daniel Goleman, cel cu “Inteligența emoțională”, un avocat al includerii predării empatiei în programele școlare, spune că există trei tipuri principale de empatie, fiecare implicând seturi distincte de circuite ale creierului.

Primul tip ar fi “Empatia cognitivă”, adică înțelegerea modului în care ceilalți oameni văd lumea și cum se gândesc la ea. Acest lucru ne permite să punem ceea ce avem de spus în moduri în care celălalt va înțelege cel mai bine.

Al doilea tip este “Empatia emoțională”, adică o înțelegere a emoțiilor celuilat, acea legătură “chimică” cu alțîi.

Aceste două componente, deși importante nu sunt neapărat suficiente pentru îngrijirea semenilor noștri.

Mai există, conform lui Goleman și “Preocuparea empatică”, cea care conduce la acțiunea empatică. Spre deosebire de celelalte două tipuri de empatie, preocuparea empatică, cea activă, directă, are la bază circuite din creier întâlnite la mamifere, circuite care se activează pentru îngrijirea și pentru creșterea copiilor de către părinți. Această “Preocupare empatică” este ceea că au dezvoltat în copii colegii și profesorii din școala de la Sydney.

Acum, revenind la prezent și gândindu-ne la viitor, să ne uităm putin la ce se poate face la clasa pentru a dezvoltă empatia și mai ales “acțiunea empatică”.

Pentru a ne veni în ajutor, Michelle Barbă (2018) a identificat nouă competențe ale empatiei, ce pot fi cu ușurință incluse în planurile unităților de învățare:

1. Literație Emoțională: să-i învățăm pe copii să citească emoțiile pe fețele semenilor

2. Identitate morală: să-i ajutăm să-și clarifice și să-și înțeleagă propriului sistem interior de valori

3. Însușirea perspectivelor: a se pune în locul altuia

4. Imaginație morală: se poate dobândi prin citit și prin înțelegerea caracterelor sau a eroilor implicați

5. Auto-reglarea: să-și poată controla emoțiile și canaliza energiile

6. Exersarea bunătății: să observi problemele altora și să acționezi direct în a-i ajuta

7. Colaborarea: activități de echipă, rezolvarea unor situații în grup; proiecte de grup cu sarcini atât individuale cât și comune

8. Curaj moral: crearea unei încrederi în sine pentru a acționa pentru o cauza morală în ciuda piedicilor, a barierelor sau a presiunii de grup.

9. Cauzarea schimbării: încrederea că ceea ce faci că individ are impact atât asupra propriei dezvoltări dar și a comunității și societății.

La toate acestea ne putem gândi, discuta, elabora unități de învățare și planuri de lecții în săptămânile și lunile următoare. Putem folosi acest prilej al “re-setării” pentru a deveni atât noi dar și copiii noștri ceva mai empatici.

Iar ca exercițiu de “acțiune empatică” în spațiul public, sugerez ca odată ce pandemia va trece, săse ridice în fiecare oraș care a avut spitale unde au fost tratați bolnavii în condiții grele, un Monument al Cadrelor Medicale, după modelul monumentelor eroilor din primul război Mondial, apărute atunci în mai toate orașele și satele din țară.

Bibliografie:

1. Daniel Goleman website

http://www.danielgoleman.info/daniel-goleman-why-we-need-caring-classrooms-2/

2. Inquiry into rural and remote school education in Australia

https://www.humanrights.gov.au/sites/default/files/content/pdf/human_rights/rural_remote/nswsub2.pdf

3. Michelle Barba : October 2018 | Volume 76 | Number 2

The Promise of Social-Emoțional Learning Pages 22-28

4. The Effectiveness of Online and Blended Learning: A Meta-Analysis of the Empirical Literature

https://www.researchgate.net/publication/286792735_The_Effectiveness_of_Online_and_Blended_Learning_A_Meta-Analysis_of_the_Empirical_Literature

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De-a lungul vremii au fost nenumarate initiative de a introduce in programa scoala tot felul de subiecte, fiecare nutrind convingerea ferma ca „subiectul lui” trebuie sa fie inclus in programa sau ca „materia propusa” trebuie sa introdusa in planul cadru samd.

    Am indoieli cu privire la utilitatea empatiei ca obiect de studiu si chiar in forma constructului social, deoarece ea nu determina o actiune sociala. Apare ca o contemplare ce, vorba filosofului knlingonian, ajuta dar nu foloseste.

    Empatia, cand ajunge pe culmile frecarii sale in societate pe unde vrei si pe unde nu vrei, are mai curand proprietatea de a duce la orbire decat pe aceea de a aduce un blid de mancare cui are nevoie de el.

    Nu ii neg pe deplin utilitatea, doar spun ca nu poate fi un principiu calauzitor fara riscul de a prabusi exact umanitatea pe care se bazeaza.

    +++

    Sunt in favoarea patrunderii tehnologiei in procesul educativ (pe care de mult nu il mai consider cantonat institutional). dar avand in vedere rezultatele chestionabile, consider ca nu suntem pregatiti, ca societate:

    – efectele negative ale tehnolgiei in procesul didactic sunt perverse- sedentarismul, spre pilda (vorbim despre obezitate si diabet la copii dar in acelasi timp ii tintuim pe scaune in fata ecranelor)

    – nu avem o teorie solida a invatarii adaptata la mediul digital, ceea ce face ca procesul didactic institutional sa ia forma unei struto-camile decerebrate, care calca cand pe software cand pe creta si tabla, cu efect zapacitor deopotriva asupra dascalilor (ce adapteaza din mers metodica la ceva ce de fapt nici nu stiu) si asupra elevilor (care macar se amuza, orice adolescent e atras de poezia haosului)

    – avem o divinizare a tehnologiei, in special a celei digitale – ceea ce a adus o inflatie de pseudo-solutii, la alergatul cu limba scoasa dupa aplicatii (de nimeni utilizate) si la impingerea copiilor spre „progarmare” (in realitate doar o chinuita invatare a diverselor limbaje).

    • Foarte de acord cu punctele de vedere pe care le-ati expus in partea a doua a comentariului…..din pacate. La prima trebuie sa clarific, probabil nu reiese clar din articol, ca nici eu nu sunt pentru predarea empatiei ca materie separata (si nici a multor altora la moda). Eu o vad integrata in ceea ce si felul in care predam.De exemplu, la Biologie doua din conceptele fundamentale sunt „sistemele” si „relatiile”. Invatand, de exemplu despre corpul uman si intelegand ca totul este interconecta, intelegem si importanta partilor intr-un sistem si asa avem griga ca ele sa functioneze, etc. La fel in ecologie si in celelalte stiinte. Raman optimist ca o lume cu cetateni mai empatici este una mai calda si mai buna fara riscul de a se dezintegra! Multumesc de comentariu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Constantin Lomacahttp://contributors
A lucrat 20 de ani ca profesor de Chimie si Biologie, sef de catedra de stiinte si director de curriculum in Sydney,Australia. In prezent este seful departamentului de Stiinte la Franconian International School in Erlangen, Germania.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro