Televiziunile insolvabile și fraierii

De acord: Ordonanța de urgență a Codului Insolvenței modificată pe șest, cu o zi înainte de adoptare, așa încât să decupeze din marea de firme aflate în insolvență doar companiile din audiovizual și încă retroactiv, ei bine, asta e o porcărie. Ia să vedem ce spune art.81(3) din ordonanța publicată deja în Monitorul Oficial: ”În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizională, în sensul Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului. În planul de reorganizare vor fi prevăzute condiţiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, condiţii ce vor fi suspuse aprobării prealabile a Consiliului Naţional al Audiovizualului”. Articolul 348 instituie retroactivitatea aplicării. Articolele vin în contradicție cu Legea Audiovizualului  care nu are prevederi de suspendare a licenței. O confirmă președinta CNA și un membru al Consiliului Național al Audiovizualului: ”În legea audiovizualului nu există procedura de suspendare a licenței. Fie o retragem, fie o prelungim, există ca și sancțiune posibilitatea de a înjumătăți o licență, dar nu să suspendăm o licența”, a declarat Valentin Jucan. Deci, nu transparență, nu consultare publică, nu discuții cu experți media. A reprosat-o mai toată presa, au spus-o organizațiile de media, vedem ce spun organismele europene, pe care le-au alertat ActiveWatch, CJI, Freedom House dar și partide din opoziție care s-au adresat, cam fără speranță, Avocatului Poporului și comisarului european pe justiție, Viviane Reding. ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere rezumă astfel tertipul juridic care ar afecta aproape o sută de televiziuni cu difuzare locală și națională, cerând parlamentului să nu-l adopte:”a) Intră în flagrantă contradicție cu articolul 30, alin 2 din Constituția României care precizează că “nicio publicație nu poate fi suprimată”, punând astfel în pericol dreptul constituțional la liberă exprimare. b) Sabotează atribuțiile instituționale ale Consiliului Național al Audiovizualui (CNA), instituție care, prin lege, este “autoritate unică de reglementare în domeniul politicilor media audiovizuale” (Art.10, alin 2 din legea 504/2002 a audiovizualului). c) Intră în contradicție și cu alte prevederi din legea audiovizualului care  definesc condițiile în care licența audiovizuală poate fi retrasă. Conform legii audiovizualului, CNA este singura instituție care poate elibera sau retrage licențe audiovizuale. Suspendarea licențelor nu există în legea audiovizualului.d) Este discriminatoriu, fiind dedicat exclusiv mediului audiovizual, deși există și alte sectoare ale economiei care funcționează pe baza unor licențe eliberate de autorități publice. e)A fost adoptat într-o totală lipsă de transparență, fiind introdus în ziua votului, deși proiectul de lege fusese supus dezbaterii publice în urmă cu o lună.f) Intră în flagrantă contradicție cu însuși scopul procedurii de insolvență, de a ajuta societățile aflate în dificultate să se redreseze”

Ponta zice că vrea taxe. ”Nu poți împărți țara între fraierii de la Antena3, B1, Romania TV și ceilalți care nu plătesc taxe. Nu poți să faci excepție pentru cineva, chiar dacă face emisiuni despre tine„, este declarația sa confirmând discriminarea, fiindcă în alte domenii cum ar fi transportul sau alimentația publică licențele nu se suspendă.Legiuitorul, în acest caz Guvernul României, lucrează după principiul stăpânului care privilegiază sau sancționează după cum îi dictează interesul. Iar relația cu presa este pur instrumentală. Sub pretextul ”taxelor” neplătite,Victor Ponta proiectează lovituri sub centură pentru televiziunile neafiliate puterii politice. Fiindcă suspendarea licenței, după procedurile reorganizării judiciare, pot ține pe tușă orice televiziune sau radio de la șase luni la un an. Până trec alegerile prezidențiale și europarlamentare.

Realitatea TV a fost centrul dezbaterilor pe acest subiect. Aflată în defensivă, fosta televiziune a lui Vântu și-a susținut cu argumente juste, dar cu mijloace nu tocmai deontologice, cauza. Brusc, Rareș Bogdan (un fel de Gâdea al Realității TV), obișnuit să se bată pe burtă cu Puterea, și-a amintit că PSD are datorii la stat, că frații Negoiță au uitat să își plătească impozitele etc.etc.etc. Subiecte beton, dar de ce numai acum? S-au mai auzit suspine după vremurile bune când politicienii veneau smeriți la masa presei. Insistența cu care Realitatea TV a vrut să se prezinte în aceste zile ca o televiziune imparțială spune ceva despre păcatele ei. Victimizarea dimpreună cu Antenele atestă o strategie de panică, deloc avantajoasă. De ce să te asociezi cu televiziunea de șantaj, cu o televiziune inclusă în protocolul politic al USL, dacă te erijezi într-o televiziunea demnă, critică și imparțială, care dă piept cu balaurul puterii? În fine, după ce s-a primit asigurarea că Realității TV nu i se aplică ordonanța, vehemența a mai scăzut în intensitate. Solidaritatea breslei e necesară (deși atât de rară), dar asta nu șterge istoria sa plină de compromisuri. Codul Insolvenței a ocazionat totodată un spectacol caragialesc al ipocriziei politicienilor care de la PSD și PNL, la PDL și PPDD, au scandat la unison pentru libertatea presei. Păi nu?

Articol apărut și în revista 22