joi, iulie 9, 2020

Tendințe industriale în contextul COVID-19

Criza de sănătate publică COVID-19 accelerează anumite tendințe economice, iar mai multe industrii se pot reconfigura pe termen scurt și mediu.

În opinia mea, mai multe tendințe mari sunt vizibile din ce în ce mai mult în inginerie și proiecte industriale :

1. Importanța foarte mare la nivel european a proiectelor de modernizare care să răspundă provocărilor date de schimbările climatice, și anume:

  • proiecte de eficiență energetică și de trecere de la combustibili fosili către utilizarea deșeurilor sau a surselor regenerabile de energie
  • reducerea emisiilor de CO2

Explicațiile sunt multiple. Cel puțin de la Acordul de la Paris COP 21 din 2015 încoace, conștientizarea efectului schimbărilor climatice este din ce în ce mai mare pentru elitele politice și pentru lumea financiară. Inițiative majore luate de guverne sau de Uniunea Europeană (Pactul ecologic european Green Deal), atitudinea multor cetățeni față de politicile sau acțiunile pe care le consideră că nu merg în direcția bună sau mesajele marilor investitori (exemplu: scrisoarea lui Larry Fink de la Black Rock către CEO de companii din S&P 500 ) pun o deosebită presiune pe industrie să reducă cât mai mult emisiile și să prezinte ceea ce fac pentru a răspunde acestei provocări.

În contextul opririi bruște a activității economice în majoritatea țărilor lumii, criza COVID nu a făcut decât să ne ofere perspectiva orașelor fără trafic și fără poluare industrială. În opinia mea, acest trend va continua și este una din cele mai importante schimbări pe care le vom vedea în industria acestui deceniu și a următorilor zeci de ani (aș remarca aici acțiuni recente cum ar fi ambiția guvernului francez de a face din Franța principalul producător de automobile ne-poluante sau adresa Prințului de Wales la World Economic Forum – The Great Reset, în 3 iunie a.c).

2. Reîntoarcerea spre proiecte care să nu implice investiții masive, unde adaptarea la site-urile și echipamentele existente este determinantă. Folosirea de soluții tehnologice moderne cu consum redus de materiale, cu timpi cât mai mici de întrerupere a producției și cu prefabricarea unei părți cât mai mari din echipamente.

Ce înseamnă aceste tendințe pentru firmele de inginerie și de montaj?

i) O foarte bună cunoaștere atât a industriei respective și a proceselor tehnologice, cât și a sit-ului în cauză.

ii) O capacitate de a integra echipamente de la diverși producători într-o soluție simplă și flexibilă pentru client.

iii) Diminuarea pe cât posibil a prezenței în șantier.

În tot acest context, care ar putea fi răspunsurile proiectanților?

i) Retro-proiectare în 3D (scanarea instalațiilor industriale vechi și trecerea lor în modele 3D)

ii) Inginerii tehnologi, cei care cunosc procesele, își reiau rolul de lideri în proiectare, în fața producătorilor de echipamente, care ocupaseră acest loc (de exemplu, lăsat liber într-o economie ca a României prin dispariția institutelor de proiectare)

iii) Modelul Building Information Modeling (BIM), un nou “tip”de proiectare în care totul este digitalizat, de la planurile de construcție, rețelele de instalații, dar și toate informațiile despre echipamentele din clădire, datele de reparații și mentenanță, etc. Adică o machetă numerică 3D care reduce costurile de construcție, dar păstrează toate informațiile despre clădirea respectivă.

iv) Construirea întregului proiect într-un « digital twin » care permite scurtarea timpului de oprire a producției pentru integrarea noilor echipamente.

v) Folosirea de materiale noi, cu o amprentă cât mai mică asupra mediului.

Ce domenii pot crește în perioada următoare

În tot acest context, merită să rapundem unei întrebări pe care o văd adresată tot mai des de managerii din Europa: Care sunt domeniile ce vor înregistra creșteri în anii ce urmează? În primul rând, robotica, mai ales în industriile încă rămase în urmă ca nivel de penetrare a roboților, industria alimentară, farmaceutică, industrie ușoară. Spre exemplu, potențialul de dezvoltare a proiectelor cu roboți industriali este foarte mare în România, care are în prezent 15 roboţi industriali la 10.000 de lucrători, sub nivelul din Polonia sau Ungaria. Media globală este de 74 roboți industriali la 10.000 de angajați, potrivit Federației Internaționale pentru Robotică. Astfel, pentru a deveni mai competitivi la nivel european, producătorii industriali din România au nevoie de investiții și proiecte noi în automatizare și robotizare.

În al doilea rând, un domeniu cu potențial de creștere va fi transportul urban – transformare spre un impact cât mai mic asupra mediului – metrou, tramvaie, troleibuze, dar și soluții de inteligente de management al traficului. Fără îndoială, în România putem vedea oportunități în ceea ce privește liniile de tramvai/metrou ușor care să lege zone rezidențiale de centru și de zonele industriale sau de birouri. Atât în orașele mari, dar mai ales în orașele mijlocii, care ar putea fi principalii câștigători din criza sanitară. Prețurile imobiliare sunt probabil mai mici – implicit posibilitatea de a avea o casă sau un apartament mai mare într-un bloc cu mai puține apartamente și cu un spațiu verde în jur, calitatea vieții ceva mai bună (poluare și trafic mai redus). O viață mai ușor de adaptat la condițiile de distanțare socială cu care vom trăi în următorii ani.

În al treilea rând, mizez pe o creștere viitoare în domeniul agri-food (agricultură și industria alimentară), ca efect al unor politici de reducere a dependenței de importuri sau de promovare a lanțurilor scurte de aprovizionare. Acest fenomen relativ nou va intensificat de criza COVID-19. Revista The Economist numea această tendință “slowbalization” într-o analiză care anticipa necesitatea scurtării lanțurilor de producție pentru a face față riscurilor politice.

Efectul acestui fenomen este previzibil: o integrare pe verticală a producătorilor agricoli către o mai bună procesare/industrializare a produselor lor. În tot acest context, probabil că producătorii mari au deja planuri bine făcute și își vor adapta strategia la criză după modelul reducerii costurilor în producție și în logistică. Cred că este o oportunitate pentru producătorii de talie medie să se diversifice și să investească în industria alimentară (în procesare – brânzeturi, mezeluri, și în semi-preparate, mult mai adaptate unei vieți în care masa la cantină este mai complicată din cauza noilor reguli). La fel, investițiile în echipamente de porționare și ambalare a produselor alimentare și implicit pentru toate produsele conexe de genul ambalajelor.

În al patrulea rând, un mare potențial este creat pentru transformarea rețelelor IT, până acum interne și centralizate cu acces VPN, ale firmelor industriale (și nu numai) în soluții cloud, cu acces multiplu în fișiere replicate cu un efect imediat în viteză de accesare și cu economii în volumul de date transferate. Un rol din ce în ce mai mare al IT-ului în inginerie și în fiecare dintre soluții (fie prin colectarea și gestionarea informațiilor, fie prin posibilitățile de redare în 3D și de simulare a proceselor. Are țara noastră potențial aici? Da. Avem un mix ideal între mari grupuri industriale cu expertiză internațională și antreprenori români care inovează în domeniul tehnologiei.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Ok, automatizare, robotizare, IT, f importante dupa covid. Cum le facem? China unde va fi? Sau nu conteaza amanuntele astea?

    • Ca sa faci acestea ai nevoie de specialisti, ai nevoie de componente electronice, etc. Ai nevoie de timp. Ai nevoie sa-i faci competitivi la nivel global.

      Nici nu mai zic ca avem nevoie de copii, tineret care sa fie pasionat sa faca ceva cu mainile si capul lor, nu sa consume bere la bar si sa dea like-uri pe facebook.

  2. Nu stiu daca transportul public e o cale de urmat. In primul rand e un focar de infectie, e scump, mereu se poate bloca (greve). Eventual regandit radical, dar asa cum a fost nu stiu daca trebuie continuat.

    Nu zic ca nu este nevoie de transport in comun, este nevoie. Dar cu transport individual totusi e mai bine din mai multe puncte de vedere.

    Ce as dori sa vad insa sunt reducerea deplasarilor inutile, aici trebuie lucrat serios.

  3. Ca sa accelezi aceste miscari ai nevoie de ingineri si aici…

    O tendinta veche, depaseste termenul scurt si mediu, este educatia slaba oferita in RO.
    A avea roboti, a automatiza proceselor ai nevoie de oameni care sa se priceapa cel putin la mentinerea, programarea daca nu la crearea si dezvoltarea lor.

    Suntem cam descoperiti cel putin pe termen scurt…

    • Ai nevoie de cerere diversa, de flexibilitatea pietei muncii si de o politica orientata in mod real spre un mediu favorabil antreprenoriatului.

      Daca nu ai asemenea conditii, nu vei putea dezvolta educatia.

      Tinerii pleaca din Romania nu pentru a studia si a se intoarce (cum ar fi de asteptat in ipoteza educatiei salvatoare), ci pentru a studia si a ramane unde studiaza.

      ===

      Dupa parerea mea, judecand pe baza putinelor date disponibile, pandemia ne dovedeste ca nu suntem pregatiti sa acceptam schimbari in modalitatea in care abordam activitatea economica.

      Daca este-este, daca nu este-nu este :-).

  4. Toate masurile sus numite sunt impotriva sistemului capitalist pt care cresterea economica continua si consumul tot mai mare sunt factorii de baza pt. insasi supravietuirea sa.
    Nu ajung ajustari din mers, este nevoie de mai mult, cine are curajul sa faca primul pas catre reducerea consumului, fabricarea de produse viabile cu termene de folosinta lungi, reducerea intensitatii traficutului in general si mai ales al celui aerian etc.etc.
    E usor sa vi cu ceva masuri si sa crezi ca in urmatorii 20 – 30 de ani sistemul se va putea schimba radical.
    In urma robotizarii si a technologizarii multi isi vor pierde joburile, ce facem cu ei ? facem din zidar programator, din sofer manager de proiecte sau din bucatar chimist ?
    Pentru schimbarea radicala a industriei este im primul rand nevoie de pregatirea unui personal adecvat si gasirea de solutii pt cei care vor fi dezafectati si greu de integrat intr-o piata a muncii pe baze ecologice si sustenabile, poate reusim in decursul a 2 – 4 generatii sa rezolvam si acesta problema daca pacea globala nu va fi periclitata fie de niste lideri dornici de sange sau vre-o pandemie dornica de cat mai multe victime, ambele variante fiind la indemana noastra sa le controlam.
    Va fi mai greu cu natura, lupta nebuna pornita impotriva ei nu va avea decat un singur invingator , natura, omul nevand nici cele mai mici posibilitati sa intervina. atat in sens negativ cat si pozitiv, natura tot natura va ramane, se va transforma si adapta fie sub impactul omului fie sub impactul fenomenelorr asupra carora nu avem nici o putere,
    ar fi mai inspre folosul nostru sa ne adaptam decat sa lucram impotriva ei.
    Inainte de toate insa ramane sa cautam si gasi raspunsuri / solutii cu putem incetini explozia democrafica, altfel toate masurile gandite bune / rele nu vor avea efectele pe care le dorim.

    • Copii se nasc azi în satele din Africa, Asia, mai puțin în UE. Vârsta medie în unele părți ale globului e sub 25 de ani, e vorba de 50- 75 % din populație. Africa va avea 2050 peste 2 miliarde locuitori. Se pot rezolva problemele Africii în UE?
      În Siberia se topește „Permafrostboden” sub fundațile clădirilor și ale rezervoarelor de combustibil pentru încălzire. Peste 20.000 tone au ajuns acum în râul care se reversă în Marea Nordului. Siberia e numai un semnal de alarmă ce înseamnă CO2 și încălzirea cu 1 grad Celsius. CO2 rămâne 100 de ani în atmosferă. Nu mai e cazul de a stopa încălzirea acum, e vorba de a trăi azi cu consecințele.

      Globalizarea în producție e globalizarea în lanțurile de producție ale intreprinderilor și a concernelor private. Nu va ține cont de statele „naționale” nici unde pe glob. Nu mai e nevoie de transport aerian de proporții în anii viitori. Peste 400 nave de croazieră rămân fără turiști. Sunt probleme de lux în occident.

      Rămâne întrebarea ce înseamnă relansarea economei în România de azi. Contractatel între firmele private din țară cu cele din UE sau de pe glob se fac după legea dorită de acești parteneri privați. Deci „case law” britanic preferat pe glob, sau „drept civil francez codificat” va sta la baza contractelor private internaționale. În nici un caz în limba „națională română” și după dreptul cârpit la București.
      Rămân jobs în țară în intreprinderile private. Care jobs? Limba în concernele UE sau globale e limba engleză (Aldi are în toate filialele UE limba engleză, în afara RFG, ca limbă de concern).
      Rămâne învățământul superior în universitățile de rang din țară. Cred că se pot crea câteva „nuclee industriale” (Leizpzig, Jena în fosta RDG/DDR) în metropole regiuni pe lânga universități românești de rang. De aici se poate reindustrializa țara. Regionalizarea e o metodă administrativă pentru a reduce considerabil numărul „budgetarilor” din administrația si instituțile publice. Regionalizarea poate duce la o acaparare mai bună a subvenților nerambursabile de la UE/Bruxelles și o redistribuirea a resurselor existente spre industrii sustenabile.

      Salarii ca în vest în țară … sau GO vest?
      Idei mai sunt

    • „In urma robotizarii si a technologizarii multi isi vor pierde joburile, ce facem cu ei ? facem din zidar programator, din sofer manager de proiecte sau din bucatar chimist ?”

      Un prim rapsuns am putea gasi intreband pe altii care au ceva experienta in introducerea robaotizarii, de exemplu pe japonezi sau americani.
      Si am afla cum au facut ei cu reorientarea si recalificarea personalului disponibilizat: exista sistemul de (recalificare prin) „continuing education”.

      In plus sunt o multime de ingineri in randul oamenilor politici/parlamentari – scoliti in tara sau strinatate – care ar putea sa ne arata capacitatile lor in design/proiectare, productie etc. nu doar in consiliile de administratie !

      • Ne asteapta decenii in care recalificarea va avea loc de multe ori pe parcursul vietii.

        Educatia a inceput sa se adapteze acestei noi realitati, deocamdata timid.

        ===

        Romania nu conteaza in aceasta ecuatie – romanii nu intelg nimic din ce se intampla in lume si iau masuri dimineaza cum au visat noaptea.

        Romanii nu citesc nimic, nu pot comunica serios cu nimeni din lume.

        Asa ca sunt doar vorbe, vorbe, vorbe.

        • Daca unii romani nu se vor adapta la „continous education” pentru a lucra in noile industrii ce vor aparea in tara, vor continua sa mearga la cules de sparanghel.

          • Culesul de sparanghel se va automatiza in curand. :-).

            Romanii nu doresc sa invete, pur si simplu educatia nu este o valoare sociala in Romania.

            Valorile sociale se schimba in generatii, adica in zeci de ani. Pana atunci Romania va trai din imprumuturi de stat repartizate de catre partidele politice pentru a optimiza votul.

            In ecuatia aceasta economia (si mai ales industria) nu are niciun loc.

            ===

            Ideea principala este ca un cetatean roman din Romania trebuie sa se stabileasca in afara tarii inainte de a implini 30 de ani, astfel incat sa fie capabil sa ofere o sansa copiilor sai.

            Cei care raman, au de ales intre alcoolism si lichelism.

            • Aici e problema, daca robotizam tot, cei mai putin dotati unde raman ?
              Conform unei statisitci ca. 30 % din populatie la nivel mondial dispune de studii superioare, ca. 5 % sunt iremediabili retarzi iar restul cu studii mediii. Nu se poate umple lumea cu ingineri si programatori pt ca si acestia vor ajunge la cules de sparanghel daca vor fi prea multi.

            • @ Dedalus (15/06/2020 la 12:01)

              Avand ceva experienta in inginerie electrica si fiind implicat in cateva proiecte cu roboti (japonezi) sunt mai rezervat cu privire la optimismul dvs. (in curand e foarte vag!!!!!, cati ani ?)

              Este cunoscut faptul ca Germania este o mare putere industriala in domeniul ingineriei electrice. N-am auzit sa fie vreo preocupare in automatizarea acestor tip de operatii agricole, asta avand in vedere si locul sparangelul in viata fiecarui neamt.

              In afara considerentelor tehnice mai sunt si cele economice. Multe lucrari agricole, in special cele de cules – pickers – (sparanghel, capsuni, struguri, fructe etc.) au prea multe variabile care trebui controlate simultan. Pentru documentare, va rog cititi prin ziare (sau viziona documentare pe Discovery), cerintele privind culegerea sparanghelului daca nu aveti posibilitatea sa mergeti (fizic) la cules intr-o ferma (sunt si in Romania).

              Chiar si USA – un lider mondial in agricultura – acorda vize de lucru pentru pickers.

              Cat priveste afirmati cu valoare de adevar pe genu “Romanii nu doresc sa invete, pur si simplu educatia nu este o valoare sociala in Romania.”, realitate va contrazice.

              Pentru a va convinge cititi CV-urile oricarui politician, ziarist, vedeta etc. si veti vedea cate mastere, doctorate, cursuri etc.

              “Ideea principala este ca un cetatean roman din Romania trebuie sa se stabileasca in afara tarii inainte de a implini 30 de ani, astfel incat sa fie capabil sa ofere o sansa copiilor sai.”

              Va contrazic cu exemplul personal: am emigrat dupa acea varsta iar fiul meu a absolvit o universitate (mult mai sus in topul universitatilor) si s-a intors in Romania.

              “Cei care raman, au de ales intre alcoolism si lichelism.”

              Presupun ca dvs. locuiti in strainatate, altfel afirmatia de mai sus nu v-ar putea fi prea favorabila.

              In concluzie, afirmatiile ar trebui facute cu moderatie in special in domeniile in care cunostintele sunt limitate, nu pe experienta directa in acel domeniu.

              Mi se par mult mai raalistica pozitia lui @Ursul Bruno (15/06/2020 la 14:02.).

              Nu este un atac la persoana ci doar un alt punct de vedere bazata pe o alta pregatire universitara si experienta profesionala si de viata.

              P.S. In lumea anglofona se zice ca un pesisimist este un optimist informat.

              Sanatate si numai bine.

  5. Hmm, eu nu vreau deloc sa candidez pentru un post in Romania dar am auzit de la un prieten extrem de „diplomat” cu un sfert de veac de experienta americana ca in 4-5 ani nu i-a oferit nimeni vreun loc de munca in Romania, in ciuda celor undeva intre 50-100 cereri., Cica salariile oferite erau undeva la pina in 1000 EUR, chiar daca unele din posturi presupuneau ani de experienta.

    Poate ne lamureste dl autor cum e cu salariile oferite pentru specialistii in robotica.

  6. Am serioase indoieli cu privire la specializarea in robotica in Romania.

    Sunt convins ca se va intensifica robotizarea in Romania, dar pe calea importurilor de utilaje. Noi vom pregati specialistii in apasat butonul „Start” si in sters de praf.

    ===

    Mi se pare interesanta tendinta de a amesteca situatia din Romania cu cea de pe plan international. Cred ca e pozitiva in esenta, dar pierde din vedere legaturile.

  7. „Reducerea consumului, fabricarea de produse viabile cu termene de folosinta lungi” propus de Dvs — inseamna cresterea duratei de viata a produsului;cresterea calitatii produselor dar mai ales a costurilor de productie. As aminti aici doar casele, masinile de orice fel,aparatura casnica, hainele si chiar incaltarile lasate mostenire de la o generatie la urmatoarea pana in urma cu circa 60 de ani.
    Priviti acum doar la durata de viata a componentelor Auto(in km utilizare sau in ani) si veti intelege.
    Dupa decenii sau chiar secole de accelerare a ciclului de repetare a vanzarii–baza cresterii exponentiale a profiturilor in afacere– si de lupta continuua cu reducerea costurilor de productie si manufacturare, intoarcerea la ciclurile lente e imposibila.
    Adica tocmai impotriva globalizarii, a nationalizarii noxelor, pierderilor de orice fel, poluarii si distrugerii ambientale; a epuizarii surselor de materii prime si a privatizarii absolute a profitului.
    Capitalismul, in toate formele lui, mi se pare ca nu poate supravietui fara o continuua scadere a costurilor de productie.

  8. Robotizare, IT, eficienta, orientare de servicii si lucruri spre folosul omului.. sunt doar niste clisee folosite pentru articole de succes. intr-o tara fara apa curenta si canalizare, detinatoare de zacaminte de gaz dar care arde lemne din padure pentru a se incalzi, detinatoare de petrol pe care l-a vandut pe nimic la alta firma de stat. Sa gandesti strategii de dezvoltare nationala intr-o tara in care viziunea si-a rupt gatul fara a fi intalnit primul inel de centura al capitalei, intr-o tara – singura din UE care nu este legata printr-o autostrada de niciuna din vecinele ei.
    Imi place SF-ul foarte mult si pot sa spun ca tara asta e utopia perfecta. Nici macar apa potabila nu suntem in stare sa ne-o preparam singuri fara sa pompam ceva „outside borders”.
    Noi suntem europeni doar pe afaceri de genul – eu iti dau petrolul pe degeaba daca ma lasi sa-ti vand si padurile la pret de nimic..

    Pour les connaisseurs !

  9. Adevărul este că trebuie să fie creionat mai întâi un concept despre ce anume dorim să facem în România. Este necesară adunarea ideilor bune, sunt necesare analizele şi comparaţiile despre impactul pe care îl pot avea măsurile propuse, crearea şi folosirea unei baze de date pentru realizarea unei cuantificări a resurselor şi pentru a stabili modalitatea de dirijare a lor. Pe baza acestor elemente generale (pot fi şi altele, bineînţeles) se vor stabili obiectivele economice pe termen scurt, mediu şi lung, ţinând cont în permanenţă de resursele disponibile şi de cele previzibile deoarece elasticitatea sistemului economic propus este esenţială.
    Mă întreb cum s-a procedat în 1995 la Snagov, când s-a stabilit „Strategia României de pregătire a aderării la Uniunea Europeană”.
    În altă ordine de idei, nu există susţinere din partea clasei politice din România – din păcate – pentru renunţarea la moneda naţională în favoarea euro, iar acest aspect este extrem de important pentru proiectul creionat de autorul articolului.

  10. Robotica, masini electrice, metrou, tramvaie, transport feroviar, adica consum de cupru, aluminiu, oțel pentru investiții, si, cantitati astronomice de energie electrica. Din solar si eolian nici poveste să se producă așa ceva, eventual din energie atomica.

    Nu exista destule exploatări de materii prime pentru o economie de genul asta.

    • Consumul de electricitate per unitate scade marcant. Randamentul obtinerii de energie din surse regenerabile creste.

      Se afirma (ce e drept, timid deocamdata) economia circulara, ceea ce scade consumul de material.

      ===

      Suntem in zorii unei societati radical diferite de cea de acum 2 decenii.

      Din fericire, adolescentii de astazi au inteles lucrurile acestea foarte bine. Pentru prima data probabil in istoria omenirii, nu mai avem un conflict intre generatii, ci un clivaj intre doua societati, ale caror institutii fundamentale sunt structural, functional si relational complet diferite.

      Parintii si bunicii lor isi conserva vechea societate, pentru confortul lor personal. Dar o tin in viata cu aparatele de supravietuire.

      Pandemia a pus reflectoarele pe acest clivaj, dar nu toata lumea e dispusa sa il recunoasca.

      • Azi se pune accent pe tehnologia de Hidrogen. Vântul în Marea Nordului produce curentul „verde” în UK, Olanda, Danemarca, RFG etc. Hidrogenul se produce deci pe coasta Mării. Necesarul în industrie e mai înspre sud. Există primele trenuri regionale cu hidrogen (RFG, Bremen) acolo unde nu sunt trasee electrice. Posibilități de folosire a hidrogenului (Brennstoffzellen) în celule Hidrogen-Oxigen pentru a produce curent sunt multe domenii: pe vase, camioane, industrie etc. De unde atât curent „verde” în UE? Când va fi la dispoziție? Peste 10 ani? 20 de ani?

        • Din cresterea randamanetului tehnologiei si din competitivitatea pretului.

          UE va ajunge la 100% energie verde probabil pana in 2050. Dar proportia va creste treptat pana atunci.

          Se adauga impactul globalizarii si al cunoasterii colective – va accelera procesul.

          Omul intai stie si apoi vede :-) (weiß zuerst und sieht dann)

  11. @Jimi H

    Agricultura depinde (inca) de culegatori manuali pentru ca modalitatea de cultivare in sine este una veche.

    Modalitatea de cultivare se va schimba insa, tocmai pentru a nu mai depinde de munca manuala.

    Daca as sti exact perioadele de timp in care au loc diverse procese, as fie fie sfant, fie laureat al premiului Nobel :-).

    Nu ma indoiesc de cunostintele de specialitate ale unora, dar tocmai specializarea impiedica intelegerea evolutiei contextului. Faptul ca este dificil de automatizat culegerea sparanghelului in mod automat are de-a face (si) cu modalitatea sa de cultivare.

    Cum se poate schimba insa nu analizeaza inginerul specialist in robotica singur, ci inginerul agronom impreuna cu alti specialisti. Si am expus doar unul dintre numerosii factori contextuali care nu depind doar de expertiza inginerului din domeniul automatizarii.

    Cunoasterea a devenit colectiva, astfel incat un expert de talie internationala de unul singur nu are mari sanse de a ajunge la rezultate remarcabile.

    ===

    Exemplele personale nu valoreaza dovada. In plus, se pot gasi exemple in fel si chip.

    Faptul ca un paznic de lagar nazist a ajutat detinutii inseamna ca toti paznicii de lagar au ajutat detinutii?

    ===

    Daca cineva doreste sa experimenteze pe piele proprie (de fapt pe cea a copiilor) educatia din Romania de astazi (la pachet cu sanatatea) desigur ca e liber sa o faca, bazandu-se pe un exemplu sau pe propriile convingeri.

    • @ Dedalus (17/06/2020 la 7:10)

      Am inteles ca nu sunteti inginer electric dar nici inginer agronom ci probabil sunteti de alta specialitate si vreti sa contribuiti la automatizarea culegeri de sparanghel.

      Chiar daca nu sunt inginer agronom, sunt fiu de taran, si stiu foarte bine munca din agricultura.

      „Nu ma indoiesc de cunostintele de specialitate ale unora, dar tocmai specializarea impiedica intelegerea evolutiei contextului. Faptul ca este dificil de automatizat culegerea sparanghelului in mod automat are de-a face (si) cu modalitatea sa de cultivare.”

      Chiar in aceste zile se vorbeste (apropo de COVID-19) sa ascultam speciastii.

      Dvs. ce specialitatea aveti ? As dori sa va cooptez intr-un colectiv in care sa veniti cu ideile dvs.
      cu privire la o noua modalitate de cultivare care s-o inlocuiasca pe cea veche si sa fie valida si din punct de vedere tehnico-economica.

      V-ati „inhama” in acest colectiv sa rezolvam problema „automatizarii sparanghelului”.

      Inainte de a lua o decizie ati puteti consulta si alti specialisti din Romania: Cristian Tudor Popescu (inginer automatist, ziarist, scriitor etc.) si Adrian Radulescu (inginer agronom, președintele Asociației Fermierilor din România).

      Altfel „vorbim discutii”.

      „Daca cineva doreste sa experimenteze pe piele proprie (de fapt pe cea a copiilor) educatia din Romania de astazi (la pachet cu sanatatea) desigur ca e liber sa o faca, bazandu-se pe un exemplu sau pe propriile convingeri.”

      Dvs. faceti parte din categoria descrisa mai sus, nu-i asa ?

      Daca doriti un dialog incercati sa raspundeti la intrebarile „peopeninentului”. Exemplul cu paznicul de lagar mi se pare deplasat in aceasta discutie si este un mod polticianist de a deturna discutia si a manipula.

  12. @ Ursu Bruno

    Va fi nevoie de multe recalificari de-a lungul vietii oricum.

    Este de fapt o problema a politicii, care trebuie sa asigure:
    – o flexibiitate suficienta a cadrului legal al muncii si serviciilor
    – o re-formare a educatiei de la „etapa a vietii” la „activitate continua”.

    Perspectiva conteaza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Costin Borc
Costin Borc
Costin Borc este Director pentru Europa Centrală al SNEF. Grupul francez SNEF deține în România IMSAT Groupe SNEF, integrator de soluții multitehnice cu o tradiție de 60 de ani, și BRINEL, integrator de soluții IT&C cu experiență de 29 de ani în implementarea de soluții informatice.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)