Schimbarea[i] în geopolitica energiei este o necesitate după atacul Federației Ruse asupra Ucrainei din februarie 2022. Exporturile energetice rusești se transformau în banii care alimentau mașina de război rusească, astfel încât grupul țărilor democratice au impus sancțiuni economice severe Federației Ruse, reducând toate importurile. Conflictul s-a hibridizat, Rusia introducând noi „arme”, precum amorsarea de conflicte noi, care la prima vedere nu ar avea nici o legatură cu ea, având ca singur scop distrugerea ordinii mondiale. După doi ani de conflict armat în estul Europei și declanșarea unui nou conflict în Fâșia Gaza între Israel și forțele Hamas cu potențial de creștere, constatăm că există un crescut clivaj între blocul țărilor democrate și blocul autocrațiilor. Astfel au apărut tensiuni în zona Mării Roșii, în estul Asiei, în Africa și chiar și în America de Sud.
Uniunea Europeană și Statele Unite nu au renunțat la țintele proprii de decarbonare iar strategiile lor energetice nu au fost schimbate, mergând în continuare către renunțarea la tehnologiile poluante. Revigorarea energiei nucleare, accesarea resurselor de gaze naturale altele decât cele rusești, crearea de noi trasee de aprovizionare cu energie, schimbarea tehnologiilor și eficientizarea proceselor de consum energetic industrial și casnic au creat o nouă realitate energetică mondială.
Astfel s-a ajuns la noi tendințe clare în industria energetică europeană și mondială.
Tendințele geopolitice
- Economia Federației Ruse se deteriorează.
Aplicarea sancțiunilor asupra Federatiei Ruse a însemnat scăderea cantitaților de produse energetice importate. Pana in 2021 cel mai mare volum de produse energetice exportate de Rusia a fost îndreptat către Uniunea Europeana, care a redus apoi treptat importurile de carbune, petrol si produse petroliere si gaze naturale. (aici am facut o analiza)
La începutul aplicării sancțiunilor, prețurile tuturor produse energetice a crescut pe piata europeana, dar, in valori absolute, exporturile Rusiei catre toata Europa au fost comparabile cu cele dinaintea începerii războiului. In 2023 acestea au fost reduse mai mult de jumatate. Iar în acest moment preturile tuturor produse energetice s-au stabilizat si importurile cantitative au fost reduse pana la sub 10%. Federația Rusă s-a concentrat catre castigarea de noi piete in Asia, China si India fiind principalii sai parteneri comerciali.
- Destabilizare economică și jaf în Ucraina
Am aratat ca pe teritoriile ucrainiene ocupate de Federatia Rusa se afla importante resurse minerale si energetice. In Ucraina sunt rezerve a 117 minerale și metale utilizate de scară largă în noile tehnologii din cele 120 cele mai utilizate. Chinei ii convine situatia deoarece deține monopol pe o mare parte din acestea. Destabilizarea economiei ucrainiene prin atacurile asupra capacităților de productie si transport a energiei electrice si termice este parte a agresiune hibride rusesti la care se adauga blocarea coridoarelor de export de produse agricole.
- Conflictele înghețate din regiunea extinsă a Mării Negre
Tot in categoria agresiunilor hibride rusesti intra si initierea de conflicte armate si inghetarea lor ulterioara in zone aflate in apropierea resurselor sau traseelor energetice non-rusesti. (o analiza este facuta aici)
- Destabilizarea energetica a Republicii Moldova
Rusia a sistat furnizarea de gaze Moldovei, implicit și către centrala transnistreană de la Cuciurgan (cu capacitatea de 2500 MW) ceea ce a dus la închiderea ei. Aceasta termocentrala livra 85% din necesarul de energie electrica necesarului de consum a Republicii Moldova. Aceasta a ramas in iarna 2022 – 2023 fară soluții de aprovizionare cu energie. Starea sistemului energetic ucrainian nu a permis ca Republica Moldova sa poată să se aprovizioneze din est. Romania a incercat sa suplineasca lipsa de gaze si energie electrica prin eforturile de interconectare ale Transgaz si Transelectrica si legarea sistemelor moldovenesti de gaze si de energie electrică la rețelele europene și implicit la pietele europene.
- Turcia un hub energetic al autocrațiilor oligarhice
Turcia adevenit un hub energetic regional (cum am demonstrat aici), pe teritoriul sau intrand cateva trasee energetice importante, pe care in parte a reusit să le redistribuie catre Europa. În Turcia în acest moment capacitatea de import de gaze naturale prin conducte este după cum urmează: TANAP – 23 mmc/an, BTE – 24 mmc/an, Turk Stream – 31,5 mmc/an și Blue Stream – 16 mmc/an. Total: 94,5 mmc/an, din care 47,5 mmc provin din Federatia Rusa. Restul provin din Azerbaijan, stat autocrat, aliat și cu Turcia și cu Federatia Rusa. Capacitățile de export spre Europa sunt limitate: 10 mmc/an (ITB Interconnector spre Bulgaria – 3 mmc/an și ITGI Interconnector spre Grecia – 7 mmc/an). Turcia deține rezerve de gaze naturale off-shore în Marea Neagră (rezerva estimată de 320 mmc și extracție de 10 mmc/an) din care a început să extragă, iar în Marea Mediterană sunt descoperite rezerve în zonele aflate în disputa cu Cipru și din care Turcia speră să înceapă să extragă până în anul 2025, ceea ce este puțin probabil din cauza nerezolvării diferendelor.
Hubul de gaze nu este greu de realizat, iar Kremlinul a propus sa preia administrarea acestui hub. O potentială preluare a managementului unui asemenea hub si faptul ca Turcia este dependentă de gazele rusești, la care mai adaugam viitoarea dependență față de tehnologia nucleară rusească si față de combustibilul nuclear rusesc, ar crea o dependență energetică față de Federația Rusă de care nu va mai putea scapa.
- Conflictului Israel – Hamas, potentialul de contaminare si piața energiei
Conflictul Israel – Hamas poate contamina zona și ar putea genera o furtună pe piața energetică mondială, piața în care intră atât petrolul cât și gazele naturale lichefiate. Piața petrolului poate fi perturbată, în cazul agravării tensiunilor din proximitatea Stramtorii Urmuz, pe unde trece 20% din consumul zilnic de petrol si de LNG. Mult mai aproape se află Canalul Suez și conducta Suez – Mediteranian (SUMED), declarate puncte critice de tranzit. Prin Canalul Suez trec aproximativ 1,75 milioane de barili de petrol și rafinate din petrol / zi în timp ce prin conducta SUMED trec 2,5 milioane barili / zi. De asemenea, prin Canalul Suez trece aproximativ 25% din producția mondială de LNG, care se îndreaptă în special spre Europa.
În anul 2022 Israelul a produs 21,9 miliarde mc (mmc) de gaze, 11,4 mmc din depozitul Leviathan și 10,2 mmc din depozitul Tanar. Din aceștia 12,7 mmc au fost consumați intern și restul au fost exportați în Egipt (5,8 mmc) și Iordania (3,4 mmc). În 2023 se preconizează să fie dată în funcțiune încă o conductă care se va alimenta din depozitul Kadishsi care va suplimenta producția cu 6,5 mmc[1].
Trebuie amintit că în 2023 Israelul a semnat cu Uniunea Europeană un contract de export de LNG. Traseul este prin ramura EMG a Arab Gas Pipeline până în Egipt, unde se lichefiază la Port Said și este transbordat în tancurile specifice LNG care ajung pe coasta europeană.
Și Egiptul este un producător de gaze provenite din marele depozit generic numit Leviathan (din care extrage și Israelul), o parte din aceste gaze fiind folosite pe plan intern și o parte fiind destinate exportului prin Arab Gas Pipeline și lichefiate prin Port Said. Exporturile Egiptului către UE în 2022 au fost de aproape 10 mmc. Observăm că în eventualitatea contaminării și extinderii conflictului din zonă toate rezervele și traseele energetice de petrol și gaze ce străbat zona vor fi afectate. Acest lucru înseamnă apariția unor crize energetice în Israel și țările riverane, în Europa și în Asia.
- Republica Populară Chineză în război hibrid pentru energie
Aratam acum un an ca traseele tuturor produselor energetice se indreapta catre China si catre India.
Uraniul este o resursă minerală cu o componetă geopolitică iar tehnologia de obținere a combustibililor nucleari și a transformării acestora în energie electrică are deasemenea o componentă geopolitică prin care se crează dependențe. Rusia și China sunt jucători importanți în lanțurile de aprovizionare cu combustibili nucleari, deținînd peste 57% din piață.
Aproape 100% din tehnologia panourilor fotovoltaice și peste 50% din tehnologia obținerii energiei din eolian folosesc pământuri rare. China deține monopol asupra a peste 90% din rafinarea pământurilor și metalelor rare și a peste 80% din zăcăminte, acestea aflânduse pe teritoriul său în alte regiuni ale globului, în special în Africa, zăcăminte ce au fost concesionate. China și-a dezvoltat capacități de extracție și rafinare a acestor elemente la niște prețuri mici, țărilor deținătoare de resurse fiindu-le mai ieftin să transporte minereul extras în China, unde acesta este prelucrat și din care se extrag și se prelucreaza metalele și pământurile rare. De asemenea China a început să fabrice de la componente până la capacități de producție mari, livrate le cheie, asigurând peste 90% din cererea de pe piața mondială de panouri fotovoltaice și turbine eoliene.
Energia este o unealta în războiul hibrid al Republicii Populare Chineze dus cu restul lumii.
- Noi trasee energetice pentru UE
Țările estice ale UE, care în majoritatea lor sunt țări foste comuniste care cunosc mai bine comportamentul Federației Ruse, își coagulează forțele pentru a creea noi coridoare energetice. Astfel „Inițiativa celor trei mări” (3SI) încearcă să atragă fonduri de construcție a traseelor energetice verticale.
Aceste noi trasee energetice se referă la transportul de energie și la micșorarea consumurilor de energie din transporturi.
Am amintit mai sus de: BRUA, conducta de gaze care transportă gaze din Azerbaijan este în stadiul de a fi finalizată și de proiectul cablului submarin de curent continuu care va aduce energie electrică tot din Azerbaijan.
La acestea se adaugă „Culoarul Verde” Grecia – Polonia, care își propune să transfere energia regenerabilă ce se află în abundență în sudul Europei către Nord, în Polonia.
Trebuie să amintim și conducta de petrol Alexandroupoli – Burgas, cu potențial de extindere către România și Republica Moldova, având ca scop reducerea dependenței față de petrolul rusesc al acestor țări.
Fig. 31 – Țările 3SI (sursa: cursdeguvernare.ro)
Nu trebuie să neglijăm și potențialul energetic reprezentat de depozitele de gaze din Marea Neagră, aflat în zonele continentale ale teritoriilor ucrainiene ocupate de Rusia, României, Bulgariei și Turciei.
Dacă Turcia, care se află la o distanță considerabilă de conflictul naval din Marea Neagră, a făcut pași considerabili în extracția acestor resurse de gaze naturale, resursele din dreptul Bulgariei nu sunt luate în calcul deocamdată. O situație aparte este în Romania: Black Sea Oil and Gas a început exploatarea unui zăcământ de mică adâncime, ceea ce a asigurat în 2023 peste 10% din producția națională. Autoritățile române doresc începerea exploatării resurselor de gaze aflate la mare adancime, dar având în vedere că acestea se află în proximitatea zonei de conflict de pe coastele Crimeei și unde sunt plantate mine navale, este posibil ca acest proiect să fie amânat până la încheierea conflictului și îndepărtării pericolelor.
Pentru o eficiență a transporturilor s-a proiectat Rail-2-Sea, un proiect important ce leaga porturile sudice europene din Thesalonik și Constanța de porturile nordice din Polonia și țările baltice pe cale ferată. Specificăm că ramura românesca se numeste „Via Carpathia”.
Fig. 32 – Proiectul Rail-2-Sea cu ramura Via Carpathia (sursa: universul.net)
Tot pentru eficientizarea transporturilor a fost creeat FairWay Danube, un program care prevede reabilitarea și întreținerea căilor navigabile pe Dunăre.
Fig. 33 – FairWay Danube (sursa: fairwaydanube.eu)
Tendințe tehnologice
Uniunea Europeană între birocrații inconștienți și realitatea energetică
În furtuna geopolitică în care se află, Uniunea Europeană ce are un război la graniță și o creștere a prețurilor la energie, este preocupată de interzicerea sclipiciului.
Toate strategiile rusești și chinezești au în vedere acapararea de teritorii, de putere economică, de putere militară și de putere informațională. Astfel UE este astăzi prizonieră între monopolul rusesc de gaze și monopolul chinezesc asupra instalațiilor și tehnologiilor de obținere de energie regenerabilă și se expune monopolului asupra combustibilului nuclear sino – rus. Și mai mult decât atât, continuând „tranzitia energetică”, este nepregatită de a dezvolta rețelele de energie electrică ce deja sunt supuse șocurilor generate de intermitența energiei regenerabile și lipsa capacităților de stocare a acesteia.
Mai mult decât atât, în loc să se aplece asupra tehnologiilor de obținere de energie regenerabilă și de stocare a acesteia, ce nu necesită folosirea metalelor și pământurilor rare chinezesti, UE insistă în dezvoltarea eolienelor și fotovoltaicelor.
Singura variantă tehnologică de stocare fară a folosi metalele și pământurile rare este cea cu hidrocentrale cu pompare. Deci stocarea gravitațională ar fi tendința în materie de stocare.
În ultima perioadă decidenții UE se gândesc să abandoneze direcțiile date de documentele privind decarbonarea.
Motivarea ar putea fi, pe de o parte, oricât s-ar reduce consumul de energie în UE și SUA, în Asia și în special în China acesta este în creștere exponențială, ceea ce face inutilă orice încercare de decarbonare în cele două zone georgrafice.
Figura 34 – Evoluția generării de energie electrică (sursa: ourworldindata.org)
De asemenea consumul de energie primară pe plan mondial nu s-a schimbat în ultimii ani:
Fig. 35 – Compoziția consumului de energie primară (sursa: texplore.com)
Calculele făcute de specialiști arată ca UE trebuie să cheltuiască 2.000 miliarde de euro pentru a ajunge la neutralitate climatică proiectată.
Până astăzi, UE a arătat că nu poate renunța la gaze. Astfel, gazele rusești au fost înlocuite de cele norvegiene sau de cele importate sub forma de NLG.
Sigur gazele naturale vor mai fi folosite cel puțin până în 2050, deoarece acestea fiind considerate de tranziție, au un rol fundamental în productia de energie termică pentru marile aglomerări urbane. Singura tehnologie fiabilă și recunoscută de piață în a produce energie termică în marile aglomerări urbane este sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), această tehnologie fiind recunoscuta în prezent de UE ca fiind singura posibilitate de decarbonare a producerii de energie termică.
Cu toate argumentele, Uniunea Europeană nu-și va schimba fundamental opțiunile de mărire a producției de energie regenerabilă din fotovoltaic și eolian. Există posibilitatea ca să fie introduse condiționări pentru cei care doresc să dezvolte astfel de capacități, în sensul că ar putea deveni obligatorie asigurarea unor capacitati de stocare corespunzătoare care să nu creeze dezechilibre în rețelele de transport și distributie. De asemenea aceste reguli se vor aplica și prosumatorilor casnici dar și companiilor care doresc să investeasca în autoconsum.
O altă tendință ar putea porni de la experiența Ucrainei în contracararea atacurilor rusești asupra sistemului energetic național. SEN-ul ucrainian asemănându-se mult cu (cel puțin) sistemele energetice ale Europei de est, adică cu producători mari și sisteme de transport fragile către consumatori mari, a arătat că nu este sustenabil. Autonomia energetică locală sau regională s-ar putea impune ca tendință, acest lucru însemnând că pe baza resurselor locale s-ar putea creea o oarecare independență pentru o arie geografică, ceea ce va duce la o nouă arhitectură a sistemelor energetice naționale.
Este posibil ca această autonomie energetică locală să aducă în prim plan resurse regenerabile precum deșeurile municipale solide, biomasa și agrobiomasa.
Cea mai nouă tendință este cea care se referă la economia circulară și reducerea consumului de energie prin reparare, refabricare, valorificare de componente și valorificare energetică. Astfel deja Uniunea Europeana dezbate „dreptul la reparație” a produselor electronice.
Micșorarea consumerismului înseamnă prelungirea duratei de viață a produselor prin reparare. Dacă produsul nu mai poate fi reparat, acesta ar trebui predat fabricii pentru a fi „refabricat”, ceea ce nu reprezintă altceva decât repararea sau înlocuirea de componente în fabrică. După prelungirea timpului de utilizare a unui produs prin „refabricare” urmează prelungirea duratei de viață a componentelor sale prin valorificarea acestora, ceea ce înseamnă reciclare. Următorul pas pentru componentele care nu mai pot fi utilizate ar fi „valorificarea energetică”, adică recuperarea materiilor prime și eventual a energiei folosite pentru fabricare. Prin procesul ce se numeste gazeificare se recuperează toate metalele și pământurile rare care au fost folosite la fabricarea produsului inițial și de asemenea se poate recupera o parte din energia termică inglobată ce poate fi transformată în energie electrică. Și toate acestea duc la reducerea poluării.
Și în transporturi avem o noua tendinta. Nu cea de folosire a acumulatorilor, ci cea de folosire a hidrogenului. Hidrogenul, oricum ar fi el obținut, deja este folosit în transportul greu și în transportul din marile aglomerări urbane pentru a reduce poluarea. Astfel se creează o infrastructură de producție și aprovizionare cu hidrogen pentru transportul pe căile ferate și auto, urmând a fi dezvoltată și pentru transportul maritim.
Tendințele enumerate mai sus sunt valabile „pe timp de pace”. Apar în presă din ce în ce mai multe declarații ale oficialilor NATO și UE care ne avertizează de posibilitatea contaminării în toată Europa a conflictului ucrainian. Deja industriile grele, strategice și de armament sunt repuse în funcțiune pentru a asigura continuitatea aprovizionarii cu materiale esențiale și armament în cazul în care actualele căi de aprovizionare ar putea cădea în cazul unor inflamării unor conflicte regionale.
Ne aflăm așadar într-o nouă perioadă tulbure în care ”Lumea începe să se reordoneze”, cum anticipează analistul George Friedman: ”război, criză economică și furie reciprocă”
[i] Acest articol conține părti dintr-un articol mai amplu ce va apare în numarul viitor (print exclusiv) al Revistei Geopolitica.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitări pentru acest articol bine documentat!
Cum ar putea fi explicate deciziile proaste, uneori dezastruoase, ale UE?
Sa zicem ca politicienii alesi ar fi in majoritate inculti, propusi si alesi doar pentru obedienta lor politica, dar ei au „armate” de consilieri si consiliere, care ce fac si cum ii indruma?
Sau este cu (rea)intentie conform declaratiilor pres. SUA „dusmanii SUA sunt Rusia, China si UE” si raspunsul pres. Frantei „dusmanii UE sunt Rusia, China si SUA” deci saracirea europenilor ar face parte din noua strategie mondiala.
Poate ca toti s-ar bucura sa scape de unul dintre competitori, dar apare la orizont si al cincilea, cu cea mai mare populatie din lume. Ce (ne) vom face atunci? Nu ar fi mai bine sa convietuim pasnic, asa cum spunea ONU pe vremea cand mai avea voie sa spuna ceva important?
Pai nu ai cum să „conviețuiesti pașnic” când unii te ataca. Singura soluție, „si vis pacem, para bellum”
Deciziile proaste sunt explicabile, metoda , neaplicarea responsabilitatii invidiuale si colective in luarea decizilor in fata legii !!
Alegerile pot fi considerate decat sanctiuni politice, pagubele materiale datorate iresponsabilitatii, vezi birocratie, sunt asumate 100 % de cetateni/contribuabili.
Ce poate fi mai simplu decat sa lucrezi cu banii altuia, vezi taxe si impozite adunate sub amenintarea legii, sa promiti de toate si tot pe datorii ?
In economia privata decizile proaste sunt sanctionate fie prin concediere fie ca pagubele dezastruoase ajung pana in fata justitiei.
Democratia reprezentativa are limitele ei, intre timp, o simtim prin scaderea nivelului de trai.
Povestea cu bunastarea , pace etc.etc nu mai functioneaza, povestile noi vorbesc de razboi si recesiune.
Acum o vreo 2 saptamani a aparut un raport al IEA care spunea ca pentru conectarea tuturor regenerabilelor planificate in lume este nevoie de 80 milioane de km de retele de transport de IT. Adica echivalentul retelelor existente, construite in ultima 150 de ani. Problema este ca aceste retele trebuie facute de ,,stat” pentru ca afacerea nu poate atrage investitori privati pentru ca nu asigura randament acestor investitori. Acum regenerabilele nu mai au loc in retelele existente, iar construirea de noi retele nu este rapida si nici usoara. Concluzia era ca statele trebuie sa investeasca in retele si reglementari pentru a se face retele cat mai repede.
Coraborat cu asta rezulta ca dependenta de China a UE va disparea in 2-3 ani, pentru ca acum este boomul, dupa aia nu vor mai vinde nici 10% din cat vand azi pentru ca nu vor mai avea cum sa mai injecteze in retea regenerabilele.
Cat despre planurile martete ale UE de decarbonatare incepe lumea sa se trezeasca si sa se revolte, multe suprize vor aparea in componenta PE si a CE dupa alegerile de anul asta. Asta pentru ca graficul arata ca degeaba saraceste populatia in UE si SUA prin reglementari aberante care sprijina Net Zero, tarile in curs de dezoltare vor emite in viitor mai mult decat pot ei sa elimine CO2-ul din zona lor. Per total emisia de CO2 va creste an de an, pentru inca multe decenii de acum inainte, degeaba tu nu emiti, africanul va emite de 2 ori cat emiti tu azi!
Cat despre SACET in Bucuresti, pe care cei de la UE vor sa mi-l bage pe gat, cand ai mii de blocuri fara caldura sau fara paramentri parca nu e ce trebuie!
50% paminturi rare in eoliene? 50% ca valoare, sau ca greutate? Mi se pare exagerat, avind invedere ca turnul e fier beton, palele fibra sticla cu rasina…
Care sunt acele paminturi rare?
Câte ceva pe la motoare, probabil, uleiuri de întreținere (molibden) și la componentele de software, altfel nu îmi explic. Nicidecum nu se poate referi la cantitate, cel mult la preț.
Nu sint chiar atit de scumpe paminturile rare, nici chiar cele „grele” de care e neaparata nevoie ca sa faci magneti puternici. Pr, Nd, Sm, Gd. Majoritatea se-nvirt intre $2000 si $16 000/MT cu putine exceptii, Pr, Nd care azi sint pe la 50-55000/MT dar au fost si spre $80 000/MT. Molibdenul costa pe la $3800/MT.
Europa e cu nadragii-n vine, nu exista nicaieri in UE vreo capacitate de productie si rafinare a metalelor rare si disperse (care nu-s chiar asa de rare cum le spune numele). UE face insa enorm de multe planuri, aliante, hirtii si rintas strategic insa nu e activa nici in productie si nici in rafinare, nu stie si nu detine tehnologia, doar cotcodaceste toata ziua la tema.
Inca ceva: periodic revine la moda discursul despre bisulfura de molibden care sa vezi ca kestii. Rolul ei e in micsorarea frictiunii motiv pentru care se foloseste in aditivarea unor unsori si a unor uleiuri.
Avem zacaminte de molibden in Romania si s-a produs bisulfura de molibden la noi pina prin 1996 (?), productia nici macar nu e ceva foarte complicat, cunosc pe cineva, chimista, care a condus o astfel de instalatie care producea lunar citeva tone de vaseline aditivate cu bisulfura de molibden. Toate mergeau la export. Daca bine stiu eu toate instalatiile astea sint azi ruine iar de minerit de molibden s-a ales praful.
Una peste alta, energia nu se va ieftini in Europa, se va scumpi in continuare, mai putin datorat situatiei geopolitice, gaz si petrol ar fi destul pe piata.
Preturile crescande se datoreaza planurilor ambitioase ale UE ca pana in 45 – 50 , UE sa devina libera de hidrocarburi.
La nivelul climei nu vor fi schimbari majore, din contra, fiecare loc de munca european exportat catre zone unde nu se va tine cont de acest fapt, emisiile vor de 3 ori mari decat in Europa.
Pretul crescand al energiei il vom suporta cu totii incepand de la paine si pana la incalzire, respectiv prin aparitia somajului masiv datorat reducerii activtatilor economice. Este un proces mai lent care se va resimti peste 1 – 2 ani insa atunci va fi masiv.
Fara energie ieftina nu poate exista crestere economica si productie de bunuri la preturi sustenabile, stie intre timp fiecare daca se uita in portofel.
Statele nationale europene vor incerca fiecare dupa cum il taie capul sa caute si gaseasca energie ieftina, la nevoie vor fi puse in aplicare planuri de sustiere prin subventii masive, subventii platite din datorii.
Pana se vor construi toate centrale atomoelectrice noi in Europa care vor putea acoperi necesarul de curent electric va trece mult timp insa cum ramane cu restul energiei primare ? stiut fiind faptul. necesarul de curent fiind nici 20 % din necesarul total de energie primara.
Transformarea intregului necesar de energie in curent electric ? pana atunci Europa va fi suspusa unor provocari pe care acum nimeni nu le poate anticipa.
Dinamica extraordinara a schimbarilor anuntate, politice (alegeri in US si EU) si geopolitice (razboaiele din Ucraina si Israel) poate face ca in curand aceste tendinte sa se transforme in contratendinte.
Cum adică „dependenta 100 % de combustibil nuclear din Rusia și China”? Dar ce, Canada și SUA nu mai produc? Australia nu mai produce? 😖
Pamela … pardon … Greta nu se duce in Texas?
:))
https://oilprice.com/Energy/Crude-Oil/Diamondback-Energys-26-Billion-Endeavor-Acquisition-Shakes-Up-Permian-Basin.html