vineri, martie 29, 2024

Teoria Monetară Modernă și România

În Statele Unite există o teorie relativ recentă care acumulează din ce în ce mai multă tracțiune la periferia gândirii economice. Această teorie, cu acronimul MMT (Modern Monetary Theory) și-a găsit adepți destul de serioși și în Marea Britanie și Australia. Dintre susținători se regăsesc Allan Greenspan, Stephanie Kelton, Bill Mitchell, Pavlina R. Tcherneva, Scott Fullwiler, Rodger Malcolm Mitchell, Steven Hail, John T Harvey, Hyman Minsky, Waren Mosler, John Fosler, Steve Keen, etc. Întrucât această teorie se bazează pe observații și studii în principal asupra economiei americane, este legitimă întrebarea dacă această teorie este aplicabilă și în România.

În cele ce urmează nu îmi porpun să critic sau să susțin MMT ci doar să încerc să descopăr dacă ideile de bază sunt aplicabile în România.

Câteva idei definitorii pentru MMT

  1. Banii sunt un monopol al statului, ceea ce face ca orice comparație cu o firmă sau bugetul unei familii să genereze o percepție greșită a realității. Banii apar în existență datorită cheltuielilor statului.
  2. Statul nu poate intra în incapacitate de plată (default) relativ la obligațiile de plată în moneda națională. Pur și simplu se poate emite moneda necesară plăților.
  3. Impozitele și taxele creează valoarea unei monede, aceasta fiind altfel fără valoare. În câteva cuvinte obligația de a plăti taxele și impozitele este ceea ce generează o cerere permanentă de monedă, care generează valoarea monedei. Putem observa că în țările cu monede puternice (SUA, Japonia, țările din zona Euro) colectarea impozitelor, nivelul de impozitare este ridicat, presiunea fiscală fiind în genere ridicată.
  4. Guvernul nu are nevoie de taxe și obligațiuni pentru a cheltui bani, poate emite orice cantitate de bani are nevoie. Guvernul emite dispoziții de plată, pe care Banca emitentă sau Trezoreria le execută. Banii sunt numere în conturi, practic se pot emite în orice cantitate.
  5. Deficitul bugetar permite economisirea (acumularea de capital) în sectorul privat. Conform acestei teorii economisirea este determinată de existența deficitului. Cu alte cuvinte pentru ca populația și firmele să acumuleze capital este necesar ca statul să fie în deficit.
  6. Excedentul bugetar distruge economiile sectorului privat. Excedentul bugetar în contextul acestei teorii înseamnă distrugere de masă monetară din economiile care se regăsesc pe piața de capital.
  7. Sectorul privat determină mărimea deficitului bugetar. În contextul MMT faptul că populația alege să economisească în loc să consume generează o scădere a veniturilor impozabile și implicit deficit bugetar.
  8. Singurul risc al acestei abordări este inflația. Atunci când oferta internă de bunuri și servicii nu poate ține pasul cu masa monetară, excesul de monedă duce la creșterea prețurilor.

Consecința MMT în politica economică: deficitul bugetar este benefic și necesar în limite mult mai mari decât cele considerate de bun simț în teoria economică din curentul principal. MMT justifică planuri foarte ambițioase de investiții și de creșteri ale consumurilor statului privite ca motoare ale creșterii economice.

Limitările aplicării MMT în România

În primul rând România este membră a UE. În cadrul UE deficitele bugetare sunt strict limitate și emisiunea de monedă este scoasă din dispoziția statelor membre. Poate părea un pic exagerat ca argument, dar Marea Britanie, una din țările cu un sector financiar extrem de puternic, în care MMT are un număr semnificativ de aderenți, s-a opus acestor constrângeri, și a ales să părăsească uniunea, unul din argumente fiind aceste constrângeri asupra politicilor monetare. În contextul politicilor care țin de convergența cu zona Euro, și cu cerințele UE în materie de deficit bugetar, posibilitățile de aplicare a MMT în România ca instrument de politică economică sunt marginale. Pur și simplu MMT nu este aplicabil țărilor EMU (Economic and Monetary Union) care au ales să se subscrie SGP (Stability and Growth Pact-Pactul de Creștere si Stabilitate). Doctrina economică din spatele SGP este incompatibilă cu MMT. De altfel MMT se referă la țări care au suveranitate asupra monedei proprii, ceea ce nu e cazul în UE.

În al doilea rând, oferta din producția internă în România este mai puțin elastică decât oferta din import. Ceea ce înseamnă că orice creștere a cererii agregate generată de deficitul bugetar este în primă fază exploatată de importatori, și generează deficit de balanță comercială. Întrucât consumul din România este absolut nesemnificativ în structura cererii agregate internaționale el poate fi satisfăcut foarte rapid de oferta internațională la costuri marginale minime.

În al treilea rând, presiunea fiscală în România este mai redusă decât în SUA, UK sau Australia, țări cărora în genere li se propune aplicarea MMT. Pe cale de consecință inflația generată de creșterea deficitului este mai accentuată.

Ultima observație este că conform stadiului trei de aplicare al EMU (European Monetary Union), ESCB (European System of Central Banks) și implicit BNR sunt responsabile de formularea politicilor monetare. Prin urmare fără o reevaluare a politicilor monetare la nivel de ESCB, statele membre, inclusiv România nu pot aplica MMT. Este ultima observație, pentru că arată și calea prin care MMT ar putea, teoretic, să devină aplicabilă și organismul care ar putea decide așa ceva.

Conform unor adepți ai MMT (Warren Mosler, Steve Keen, Randall Wray) importul este un beneficiu și exportul este un cost. Conform acestora importul este un beneficiu care crește consumul de bunuri și servicii pe piața internă și implicit nivelul de trai, în timp ce exportul este un cost care reduce cantitatea de bunuri și servicii de pe piața internă. Dacă ar fi să privim strict pe termen scurt și să considerăm maximizarea satisfacerii nevoilor sociale ca fiind singurul obiectiv al politicilor economice, ideea ar părea corectă. Dacă avem în vedere termene lungi și sustenabilitatea unei astfel de politici, evident, lucrurile stau cu totul altfel. În România o asemenea abordare este complet inacceptabilă pentru majoritatea analiștilor și nu cred că ar putea fi un subiect de dezbatere valid care să găsească suporteri în ambele tabere. Totuși, nu se poate evita o remarcă, deficitul de balanță comercială în România nu este pur și simplu un deficit rezultat din consumul excesiv, ci, cel puțin parțial, un deficit rezultat din poziția României în distribuirea valorii adăugate pentru propriul consum, respectiv distribuirea valorii adăugate pentru consumul de bunuri și servicii exportate.

Aplicarea MMT în înțelegerea economiei României și a problemelor care apar

Dacă acceptăm ideea că valoarea monedei este dată de cererea generată de fiscalitate, este clar de ce leul este mai slab decât monedele naționale din țările cu o fiscalitate mai ridicată. Putem presupune că o colectare mai bună a taxelor și impozitelor va intări moneda națională. Pe de altă parte o colectare mai bună oricum reduce deficitul deci întărește imaginea de stabilitate și implicit întărește moneda. Deci, cu sau fără MMT, creșterea marginală a gradului de colectare a taxelor și impozitelor, precum și creșterea marginală a fiscalității ar întări moneda și implicit ar ajuta la întărirea creditării.

Este contra-intuitiv, dar, se potrivește cu teoriile economice clasice, faptul că excedentul bugetar are mai degrabă efecte negative asupra economiei. MMT întărește acest punct de vedere, și spune că nici pe termen lung nu este necesar ca bugetul să fie balansat sau excedentar. Dar, un deficit poate fi neindoielnic excesiv sau nesustenabil, dacă este finanțat în monede externe inclusiv in MMT. Aici se ridică problema deficitului de balanță comercială și a datoriei externe sustenabile.

Puncte aplicabile din MMT în România

Conform MMT statul nu poate intra în incapacitate de plată în privința datoriilor exprimate în monedă națională. Acest punct, la care se adaugă experiența unor țări ca Japonia, în care datoria statului este preponderent internă, ne duce la ideea că deficitele sunt mai puțin sau deloc toxice dacă sunt finanțate pe piața internă prin indatorarea statului în monedă națională. Statul se poate finanța pe piața internă teoretic nelimitat fără a exista un risc de ”default”.

Aici apare principala diferență între țări ca Grecia, Italia și țări ca România, Polonia și Ungaria. Datoria denominată în Euro a țărilor din zona Euro nu este practic datorie internă ci datorie externă, pentru că este exprimată într-o monedă asupra cărora statele nu au suveranitate. Datoria internă a țărilor care încă nu au aderat la Euro, dar care fac parte din ESCB are un intermediar (bănci din zona Euro) sau nu, prin urmare poate avea doar parțial consecințe asupra datoriei externe.

Prin urmare, dacă este imperativ să fie un deficit, forma cea mai puțin toxică de finanțare este internă nu externă. Aici trebuie menționat că acest tip de finanțare nu se poate adresa băncilor direct, ci populației. Motivul este foarte simplu, dacă se adresează băncilor, acestea se vor finanța ieftin pe piața externă și în final va crește datoria privată externă, care este mai toxică decât datoria de stat externă. Singura formă care ar fi non-toxică ar fi emisiunea de obligațiuni sau alte titluri către populație. Aceste titluri ar extinde masa monetară prin includerea lor in circuitul financiar, și ar putea chiar stimula piața financiară.

Pe de altă parte, ne putem imagina un viitor în care România ca membră a Uniunii Monetare, poate să fie parte a unei politici modelate pe baza MMT în Europa. Din păcate această perspectivă este mai degrabă sumbră decât luminoasă, pentru că deficitul bugetar ar deveni automat și integral datorie externă.

Concluzii și critici

MMT este o teorie care nu poate fi ignorată. Chiar dacă în acest moment UE are ca fundament o abordare clasică incompatibilă pe multe planuri cu MMT, nu este de neconceput ca abordarea să se schimbe.

Există multe voci la nivel internațional, în lumea financiară, care susțin această teorie. Există și voci care se opun. Linia europeană este deocamdată extrem de refractară la această teorie deoarece ea subminează construcția zonei Euro, și contestă fundamentele teoretice ale SGP. În acest context, a formula politici fundamentate pe ideile MMT este riscant, și poate atrage dincolo de critici , și măsuri punitive mai mult sau mai puțin evidente.

Din alt punct de vedere, MMT poate fi o soluție aparent comodă pentru a se justifica deficite fanteziste.

Ca orice teorie MMT rămâne teorie până cineva va face un experiment. Am bănuiala ca Marea Britanie se pregatește să experimenteze MMT la pachet cu Brexit. Probabil MMT este perfect pentru o țară post-catastrofă.

Există o critici dure care trebuie aduse MMT.

  1. MMT este în esență o teorie care justifică o ingerință brutală a statului în administrarea economiei. Știm deja că economia de piață este mai eficientă decât economia dirijată sau planificată, cu excepția situațiilor de criză extremă sau război.
  2. Dacă doctrina UE cade în capcana excesului de constrângeri, MMT duce la excesul de stimuli.
  3. In România am trecut prin hiper-inflație, și știm unde poate să ducă excesul de zel la tiparnița de bani. In SUA nu au văzut hiper-inflație de aproape un secol. Inflația este nu un risc, ci o constrângere, care face ca întreg MMT să fie practicabil doar în procente marginale.

Istoric, știm că excesul de monedă sub orice formă generează probleme majore în economie. Excesul de aur incaș și aztec în Spania a generat sărăcie și subdezvoltare. În Germania interbelică hiper-inflația a fost un coșmar, la fel și în Venezuela, mai recent. Da se poate tipări oricâtă monedă, dar incremental, în procente marginale, adaptate corect la nevoile pieței. Fără îndoială prin fiscalitate se poate crește cererea de monedă, și implicit influența valoarea banilor, dar, chiar dacă impozitele sunt un element semnificativ al cererii de monedă, dar în mod cert nu singurul.

Este fără îndoială o modă ca studiile economice să fie fundamentate pe economia americană. În cazul MMT este mai degrabă un caz de miopie internațională, o ignorare a istoriei și efectelor pe care le-au avut de-a lungul timpului anumite politici publice. Poate MMT este corect, poate este greșit, dar fără o fundamentare empirică pe date din mai multe perioade ale istoriei , din mai multe țări, nu stă în picioare.

Pentru cei care doresc o critică mai dură, vă recomand opinia domnului Lucian Croitoru: http://luciancroitoru.ro/2019/04/16/cresteti-cheltuielile-guvenamentale-tipariti-bani-sa-le-finantati-apoi-cresteti-impozitele-2/

Există și un punct pozitiv al MMT. Corect, sau greșit, MMT este o perspectivă proaspătă, interesantă, cu un grup entuziast de susținători. Ca orice alternativă la curentul principal, expune slăbiciuni ale acestuia, și are potențialul de a deschide noi perspective. Ca teorie, ca alternativă aplicabilă practic, poate exista un context în care să fie aplicabil, dar nu în România și nu acum, și nici într-un caz în actuala construcție instituțională europeană.

Trebuie să spun că în integralitate articolul se fundamentează pe ipoteza implementării unor politici MMT în România în contextul actual. Lucrurile pot avea altă perspectivă în SUA, Australia, UK sau chiar într-o Românie în viitor în alt context.

Distribuie acest articol

106 COMENTARII

  1. Foarte interesant…
    Probabil ca MMT este mai prociclic decat politica monetara actuala. Iar UE nu doreste asta. Sunt curios cum s-ar incadra uriasele emisiuni de moneda ale BCE din perspectiva MMT.

    • MMT nu se poate aplica UE. Ipoteza de bază este că statul suveran emite monedă. UE nu este stat monetar. BCE nu este Trezoreria UE ci este banca centrală a băncilor centrale din zona EURO.

      Emisiunile monetare (de exemplu prin QE si LTRO) sunt mecanisme aplicate pe scară largă, inclusiv de către BCE dar motivația lor este legată de nevoile pieței monetare și ale pieței financiare, nu de nevoile UE. BCE nu emite moneda ca sa finanteze investitiile UE.

      Ca mărime și valoare emisiunile monetare actuale ale BCE sunt un mizilic față de ce ar însemna aplicarea NMT la nivelul UE.

  2. s o luam cronologic ! in 90 arhimandritul bnr / romaniei a transformat tractorul, celor ce economisisira din munca cinstita, intr o pereche de gumari chinezesti. victime colaterale ! a urmat boomul economic (bazat pe consum prin indatorare si vinderea pe nimic a resurselor vitale) , sustinut de acelasi arhimandrit, cind cutiile de beton ceausiste se vindeau pe datorie la preturi exorbitante, iar aristocratia bugetara isi facea planuri de achizitii imobiliare in miami ! pfff….se inventasera perpetuumul mobile tocmai in romania ! dupa decenii aride in performanta, prostie, puturosenie si ghiortait de mate, deodata, ca prin minune, romania devenea l ombelico del mondo. mai sa fie !

    • Emisiunile monetare din anii 90 si hiperinflatia aferenta erau justificate prin asa numitele curbe Phillips, pe scurt BNR folosea inflatia ca mecanism de combatere a somajului. Romania era atunci intr-o criza extrem de serioasă generată de o combinație de factori, dintre care mentionez căderea CAER și pierderea pieței de desfacere și a mecanismelor de schimb și decontare pe care le implica, restructurarea masivă a economiei României de la economia centralizată la economia de piață, reforma politică cu incertitudinile aferente. Oricare din aceste cauze sunt suficiente pentru a genera un somaj masiv, și o recesiune puternică. Raspunsul inevitabil al BNR era sa emită monedă și să crească inflația.

      Cat despre bogățiile acumulate în acea perioadă, jafuri, abuzuri, jocuri piramidale, falimente de fonduri și bănci, fraude imense, sunt toate fenomene caracteristice oricărei țări care trece prin haos, sau revoluție, sau cum vreti sa-i ziceti. Probabil urmasii profitorilor acelei perioade vor fi sangele albastru al perioadelor care urmeaza, ca peste tot in lume. Machiavelli spunea în linii mari să generezi haos când vrei să obții o poziție importantă și ordine când ai o poziție importantă.

      • Curba Philips a fost dovedita gresita, chiar de Steve Keen, cel pe care-ti citati in articol. O inflatie de asemenea anvergura cum a avut Romania in anii 90 are loc din cauza disolutiei statului, cum s-a intamplat si in alte tari. Probabil si multe credite date complet aiurea au contribuit. Comentatorul zice totusi ceva: când romanii aveau economii, Isarescu a devalorizat. Când romanii aveau datorii, cum a fost in 2007, Isarescu a tinut cursul cu dintii si cu un imprumut stand-by de peste 20 miliarde de euro, doar pentru acest scop.

        • „Curba Philips a fost dovedita gresita…”

          Cred că putem accepta că în anumite condiții teoria se verifică. Dar…

          Anii 1990 au însă particularitățile lor în România. Un jaf de proporții fabuloase s-a produs în economie, prin trecerea instituționalizată a unei părți importante din averea publică în proprietatea privată cu ajutorul FPS. O parte a fost exportată, o alta s-a simțit prezentă în economie. Un recent articol al d-lui S Cerna și comentariile publicate în spațiulacestei platforme au discutat subiectul.
          Apoi, devalizarea Bancorex a reprezentat un aflux financiar imens într-o economie în care cererea depășea substantial oferta agregată.
          În fine, măririle de salarii care au declanșat hiperinflația, process care apoi s-a automenținut, au avut drept scop în primul rând obținerea sprijinului din partea populației pentru noua putere. Dl F Georgescu știe!

          Factorul psihologic și creșterea așteptată a prețurilor, inclusive a prețului forței de muncă,a determinat imensele greve ale unor categorii sociale mari, care au cerut și obținut sporuri salariale de 75-85%. Dincolo de Curba Phillips și orice rațiune, creșterile salariale s-au oferit din motive exclusive politice, nu pentru a controla șomajul, acesta fiind doar un pretext.

  3. E usor sa cochetezi cu teoria MMT cand esti SUA, cea mai mare economie a lumii si tara in a carei moneda se fac majoritatea tranzactiilor internationale. Spus altfel, cand esti SUA iti permiti sa tiparesti dolari in nestire pt ca nu-ti pasa. Daca insa esti Venezuela sau Iran MMT-ul nu e teorie ci e simplu BS.

    UK va pati la fel daca se va baza pe MMT. Va asista la o devalorizare accelerata a lirei ceea ce va anula economiile populatiei. Dar poate asa cum spuneati, nu e numaidecat rau ca UK sa faca un experiment. Cand acel experiment se va fi finalizat, probabil peste 2 sau 3 decenii, vor dori sa revina in UE si nici un alt membru din UE nu va mai dori sa iasa.

    Singurul punct valid din tot ce ati expus este faptul ca guvernul ar trebui sa se imprumute de la populatie si nu de la banci atunci cand are nevoie de moneda nationala.

    • Probabil într-o perspectiva pe termen lung, o tară care este emitent de moneda de schimb internațională, si mai ales un creditor net extern poate exploata cererea suplimentară de moneda pentru dobânzi în sensul MMT. In acest fel se poate evita deflația monedei.

      Statele care se creditează în monedă străină pentru a finanța deficitul bugetar nu sunt incluse în MMT. Ideea este tocmai ca obligațiunile sau alte titluri de credit sa exprime datoria in moneda naționala nu moneda străină.

      Toate statele despre care vorbiți emit moneda in neștire dar nu exista nici economisire, nici cerere pentru titlurile in moneda naționala.

    • WLG si NMT sunt abordări diferite, dar au rădăcini comune Keynesiste. WLG este o versiune a Demand Led Growth (DLG). NMT si DLG (WLG) pot fi abordări simultane dar nu sunt același lucru. Elementul comun al NMT si WLG este obiectivul ocupării totale a forței de muncă.

  4. Desigur ca inflatia este masura tuturor politicilor economice. Cred ca nu exista indoiala privind acest adevar. Si moneda ramane greutatea, singura utilizabila pe cantarul pietii care desigur poate fi oricat de trucat dar adevarul iese obligatoriu la suprafata.
    PS Democratia insa tebuie stict respectata/

    • Inflația este un parametru și un instrument. Moneda este mult mai mult decât o unitate de măsură. Relativitatea indicatorilor și a unităților de măsură face multe analize să fie extrem de complicate, și cu erori majore.

    • Pe termen lung s-a constatat că inflația e în dezanvantajul angajaților și veniturilor mici. Micile economii sunt devalorizate în timp prin inflație. Angajatul (pensionarul) nu are multe opțiuni din moment ce salarul acoperă numai strictul necesar. Cred că în est și vest micii antreprenori care au resurse mai mari decât un salariat și au mai multe opțiuni au de rezolvat probleme asemănătoare. Banii la bancă se devalorizeză (azi cu dobândă mică sau zero e ușor de constatat) rapid prin inflație în câțiva ani. Nu mai sunt o sursă sigură sau un mod de câștig suplimentar.
      Lucrurile „materiale”, terenuri, clădiri și hârtii de valoare (participare la intreprinderi) oferă pe termen mai lung mai multă siguranță, au mai multe avantage decât banii de hârtie economisiți care pierd din puterea de cumpărare prin inflație.
      Un mic antreprenor care cumpără azi teren la preț acceptabil în jurul unui oraș (condiții bune de infrastructură, școli, etc) și îl vinde peste 20 de ani va salva mai bine resursele pe care la a avut decât cei care lasă banii la bancă fără dobânzi, deci fără risc. Noii antreprenori din țară sunt printre primii care au de decis ce fac cu moneda „națională” din moment ce au un surplus îndelungat. Tradiția nu sunt hârtiile de valoare la burse, rămâne cumpărarea de teren și clădiri (chirii).
      Câțiva Euro în buzunar rezolvă unele necesități imediate (medicamente) la un moment dat. Teoriile sunt una problemele cetățenilor sunt altceva. Nu știm cum va evalua moneda „națională” în viitor.

  5. Am inteles aceste noi teorii ale cresterii economice privite prin prisma deficitului bugetar. Dar resursele planetei sunt epuizabile si se va pune accent pe limitare si economisire. Schimbarile climatice aduc periodic multiple distrgeri ce trebuiesc suportate financiar. De la teorie la practica este cale lunga.

    • Probabil urmează o revoluție tehnologică. Mark Blyth spunea intr-o prezentare că după ce se va scufunda Florida americanii vor devenii campionii ecologiei cu o determinare fără egal. Si atunci toată lumea va trebui sa devina ecologista. Intr-o astfel de situație, NMT ar putea fi modul de finanțare a restructurării.

  6. Postulatele definitorii pentru modernismul monetar par sa defineasca un stat autarhic. Or, daca intamplarea face sa existe mai multe state pe planeta, teoria este mai degraba muta in privinta coabitarii lor.
    Cu alte cuvinte diferendele dintre statele ce mizeaza pe teorii monetare diferite urmeaza a fi solutionate prin cu totul alte mijloace decat cele monetare. La limita nu cine emite mai mult si mai repede moneda va conta. Poate se vor masura, din nou, grosimea si lungimea tevilor de tun.
    Un caz particular ar fi situatia in care toate statele adopta teoria monetara moderna. Cine, ce fel de arbitru va administra distributia inflatiei si mai ales pe ce criterii? Ce guvern mondial ar armoniza totusi diferentele de neacoperit acum in materie de resurse si/ sau tehnologie?
    O fi nevoie de teorii, dupa cum e nevoie de religii. Pana un alta chiar imbratisate universal, practica a aratat ca unii au ajuns pe luna, altii in pesteri.
    Discutia despre cat de multi bani nu trebuie, in fond, sa escamoteze prestatiile pentru care sunt incasati. Inginereste poti aspira la ‘maxim de confort cu minim de efort’. Cand insa regula tinde sa rasplateasca cu sume din ce in ce mai mari prestatii din ce in ce mai mici, barajul monetar ce tine in echilibru potentialul sus-jos se duce naibii.

    • Ați sesizat corect, globalizarea este în recul, conservatorismul și protecționismul sunt curente foarte puternice în acest moment (SUA și UK, dar și în UE). NMT este compatibil cu un stat autarhic sau cu un stat exportator net de credit.

    • „Postulatele definitorii pentru modernismul monetar par sa defineasca un stat autarhic.”

      Nu neapărat, aș îndrăzni să zic. Mai corect cred că ar fi să spunem că ele sunt valabile în limitele modelului pentru care au fost enunțate.

      Dar, la evaluarea teoriei prezentate în articol este necesar să avem în vedere că se raportează la USD, o valută puternic tezaurizată la nivel global. Dacă China va prefera Yuanul, ceea ce este un scenariu deja prefigurat, iar OPEC ar începe să coteze produsele mai mult în EUR, ceea ce este improbabil, dar plauzibil, MMT nu va putea fi aplicată nu doar în România, ci nici în SUA, acasă la fondatorii ei.

  7. Chestia cu tiparnita merge la noi de ani buni; asta-i principalul motiv ca nu aderam la Euro. Ma bucur ca, insfarsit, cineva afirma ca deficitul bugetar din Romania nu se datoreste consumului ! Pana acum toti desteptii, inclusiv MI, ii acuzau pe romani ca mananca prea mult din import; era mai bine pe vremea lui Ceasca, atunci cand nu vedeam cu lunile-anii cafea, portocale, etc ? Si „lectii’ dau amaratilor de romani tocmai ce ce au de toate, culmea obrazniciei !
    N-o fi bun excedentul ? Numai sa fie, sa ne mai putem plati din datorii …

    • Romania nu mai are din cate știu tiparnița de bani. Deloc. Deci nu mai merge.

      Creditarea și consumul pe credit sunt fundamentul mecanismului prin care a fost păcălit mecanismul de autodistrugere a capitalismului descris de Marx. Creditarea trebuie să crească. datoriile să se acumuleze, altfel fluxul se blochează și toată economia intră în colaps.

      Datoria trebuie sa crească, atât cea de stat si cea privata.

  8. „Ca teorie, ca alternativă aplicabilă practic, poate exista un context în care să fie aplicabil, dar nu în România și nu acum, și nici într-un caz în actuala construcție instituțională europeană.”

    teoria asta parca e cu grija formulata sa nu mai zica nimeni ca Socialismul nu durează decât până se termină banii altora
    deci ar trebui sa functioneze mai ales intr-un pustiu, fara nici un fel de capital strain si fara resurse naturale proprii care sa aduca venituri din export; somajul ar putea scadea la 0%, iar ce se produce nu are relevanta, important e ca va rezulta o crestere PIB neinflationista, ca preturile nu pot creste la marfuri si servicii de care nu are nimeni nevoie

    • MMT nu e gândită în România. Perspectiva noastră este modelată de experiențele noastre, și este destul de greu să concepem post-capitalismul fără a experimenta efectiv capitalismul real.

      Sintagma ”până se termină banii altora” nu este aplicabilă la nivel macro. S-a renunțat la etalonul aur tocmai ca să nu se termine niciodată banii. Banii nu sunt o resursă finită, sunt mult mai complicați decât atât. Dacă banii ar fi o resursă finită valoarea lor ar crește permanent ceea ce ar duce la tezaurizare ceea ce ar face imposibile schimburile care fac posibilă societatea modernă.

      • atunci sa construiasca statul castele de nisip din taxele si impozitele care creaza moneda si crestere economica

      • banii sunt resursa infinita daca sunt numere
        cu numere poti sa platesti oamenii la sapa, dar nu poti sa cumperi un tractor
        iar mai multi oameni la sapa si deficite am avut inainte de UE si nu prea ne-a folosit

      • sa presupunem ca miliardarii lumii si-ar vinde deodata proprietatile si si-ar „tezauriza” banii astia adevarati la ciorap; deci i-ar scoate din circulatie; cu ce ar fi afectata economia ?

    • Câtă vreme exista cerere pentru titlurile de stat americane exprimate in dolari, MMT este valid în SUA. China poate să nu mai cumpere titluri, sau să vândă masiv titluri.

    • China este o imensa bula financiara.

      S-a creat in jurul Chinei o extraordinara si nemeritata mitologie.

      De aici si ideea UE de a stopa pe cat posibil interventia Chinei in UE.
      Din cate se vede in ultimul timp si SUA s-au prins de asta.

  9. O teorie, e o teorie atâta timp cât nu este impusă ca fiind unică, moment în care se transformă în ideologie.

    Senzația este că Statele clasice încep să-și arate limitele în ceea ce de acum devine clar un mod de reorganizare societală fără precedent în istoria umanității organizat în jurul revoluției industriale 4.0 și susținut de rețele sociale care depășesc granițele și au un mod de organizare și comunicare diferit de structurile piramidale ale societăților patriarhale.

    Banii nu au fost niciodată un monopol al Statului ci doar un mijloc de impunere a unor convenții așa cum bine s-a văzut în timpul Războiului Civil din America pe care Abraham Lincoln l-a finanța cu acțiuni guvernamentale care au circulat în paralel cu banii o bună perioadă.

    Adică s-a sărit peste bănci așa cam cum se întâmplă și acum cu banii folosiți local, cu bonurile de masă, tichete de călătorie și criptomonedele.

    Pe vremea când funcționa standardul de aur, banii aveau acoperire în aur și oricine avea aur putea să-l folosească pe post de monedă de schimb sau dacă avea bani să-i convertească în aur.

    Acest echilibru de convertibilitate s-a șubrezit când s-a trecut la rezerva fracționară care e valabilă și astăzi și care a produs pervertirea banului, adică împrumutul cu dobândă care nu este altceva decât vânzarea banilor pe bani + o dobândă și asta a condus la monopolul bancar și la crizele economice.

    Cum criptomonedele, portofelele electronice anunță posibilitatea oamenilor de a-și redobândi într-o anumită măsură independența financiară în care tranzacțiile să nu mai fie dependente de bănci dar și de state iată că după naționalizare pierderilor bancare care au urmat criza economică din 2008, mai puțin Islanda care din câte știu a lăsat băncile să dea faliment, statele vor să se înstăpânească și pe criptomonede, pe tehnologiile libere peer-to-peer cum e blockchain-ul oe care vor să-l modifice să fie ierarhic, pe criptare, pe sistemele de operare libere, pe decriptarea comunicațiilor pentru că altfel cum pot deosebi o tranzacție monetară de alte comunicații criptate între doi oameni, adică o distopie.

    • Crypto-monedele nu sunt monede realmente, sunt mai degrabă jetoane de cazino. Au valoare doar câtă vreme oamenii schimbă la casierie banii adevărați pe jetoane și riscă în speranța să câștige. Vor fi monede acele cypto care vor fi acceptate pentru plata impozitelor.

      Băncile din generația următoare vor fi cu totul altceva decât vă imaginați. Vor fi, cel mai probabil, inteligențe artificiale care vor intermedia schimburi și vor administra portofolii de active virtuale.

    • Criptomenedele nu sunt monede, ci marfa.

      Sunt folosite la schimburi, dar nu pot compara valoarea a doua marfuri (asta fiind de fapt functia de baza a monedei), cel putin din cauza volatilitatii foarte mari.

      Nu este doar parerea mea, asa sunt clasificate si de SUA.

      Statul si natiunea se identifica – cel putin deocamdata. In cazul unitatilor suprastatale, (UE – e doecamdata singurul exemplu de suveranitate impartasita – nu cedata!) natiunea nu inceteaza sa existe, functiile statului nu dispar ci se re-organizeaza.

      Desigur, gadget-urile de tipul social media sunt atractive si pe seama acestei atractivitati este natural sa se creeze si o mitologie a lor, este natural sa genereze adepti. Daca avem insa o economie bazata pe date (si asta putini contesta), desigur ca localizarea are mai putin importanta, sub aspectul veniturilor. Dar localizarea cetateanului se pastreaza sub aspectul legaturilor sociale care definesc specia. Altfel spus, Homo sapiens ramane caracterizat de aceleasi legi, indiferent daca sapa dupa radacini sau butoneaza la smartphone. (:-)).

      Ori, daca esenta sociala a Homo sapiens se pastreaza, se pastreaza si valorile sale si, mai ales constiinta apartenetntei care defineste o natiune. Iar daca se pastreaza natiunea, ea va avea un stat, indiferent de forma sa de organizare. Adica, rolul statului nu a apus si inca nu se intrevede o modalitate de organizare sociala non-statala. Desigur, dincolo de diverse experimente de tip Darmanhur si dincolo de constructii teoretice de tipul anarhiei lui Bakunin.

  10. „Guvernul nu are nevoie de taxe și obligațiuni pentru a cheltui bani, poate emite orice cantitate de bani are nevoie. Guvernul emite dispoziții de plată, pe care Banca emitentă sau Trezoreria le execută. Banii sunt numere în conturi, practic se pot emite în orice cantitate.”(…)
    „Conform unor adepți ai MMT (Warren Mosler, Steve Keen, Randall Wray) importul este un beneficiu și exportul este un cost. Conform acestora importul este un beneficiu care crește consumul de bunuri și servicii pe piața internă și implicit nivelul de trai, în timp ce exportul este un cost care reduce cantitatea de bunuri și servicii de pe piața internă.”

    Este foarte convenabil pentru statele ce emit moneda de rezerva sa importe materii prime, servicii sau chiar bunuri cu valoare adaugata mare si sa ofere in schimb „numere in conturi” care se pot emite in orice cantitate. Adica, de exemplu, UK sa importe masini Mercedes contra lire emise in orice cantitate, in virtutea dreptului statului de a genera astfel de numere in conturi.
    MMT pare construita sa argumenteze de ce e normal sa existe moneda in exces in economie si guvernele sa cheltuiasca fara masura.

    • Ați sesizat corect. Ideea este că schimbă monedă emisă de ei fără efort și consum pe bunuri care încorporează muncă, resurse, energie. Doar că nu funcționează așa decât pe termen scurt, atât timp cât cineva are nevoie de moneda respectivă.

  11. Teoria nu spune nimic despre faptul că aproape toate tranzacțiile internaționale cu petrol sînt realizate în USD. Cum influențează acest fapt stabilitatea monedei americane? Cred că e ușor să emiți monedă după necesități atunci cind ai în spate un asemenea volum de tranzacții, nu?

    • Nu. Atât timp cât tranzacțiile respective nu implică Statele Unite, între noi putem să folosim și bani de Monopoly, că nu se supără nimeni.

  12. Teoria asta are multa probleme. Imi pare rau dar trebuie sa intru direct in subiect. Deci este o teorie economica de margine care nu explica toate problemele, nu a fost si nu cred ca va fi pe lista scurta pentru premiul Nobel. Problema cea mai dificila este ca pune guvernul ca factor decizional in implementarea teoriei. Sa nu vorbim de Romania si de guvernele iresponsabile si tradatoare ca sa nu spun de incompetenti, in afara domeniului sau prosti dea dreptul. Daca dai acest drept unui guvern sa tipareasca bani, sa aprecieze situatia pietii din fereastra avionului fara a avea masuri de tragere la raspundere, mai bine ne desfiintam ca stat. Deja sunt satula sa fiu reprezentata de idioti agramati, marionete ale unor interese dusmanoase tarii. Privind global, teoria care deci explica numai la segmentul unei entitati nationale este complet descoperita, neputind explica raporturile speculative cu alte monede. In tarile unde se discuta aceasta teorie guvernul discuta cu populatia si anunta masurile, explicind deciziile luate. Responsabilitatea financiara nu este chiar la indemina diletantilor. Iar cei care gresesc mai fac si puscarie.

    • Tocmai ăsta e scopul respectivei ”teorii”, să justifice niște măsuri, astfel încât să nu poată fi acuzat nimeni de vreo greșeală pentru care să trebuiască să plătească.

    • Cam tot ce înseamnă macroeconomie pune Administrația în centrul cercetării.

      La cât reușesc să văd eu ca observator extern, fără a avea acces la informații din interior, problemele sunt extrem de complexe. E foarte greu să fie cineva realmente competent. Din păcate, legislația acumulată este de natură să centreze atenția decidenților pe micromanagement, ceea ce face foarte dificilă o vedere realmente strategică. Tot micro managementul este inutil dacă viziunea de ansamblu este ignorată. E ca și când căpitanul unei nave ar sta tot timpul să numere furculițele din sala de mese. Nava aceea nu mai are de-facto căpitan.

      MMT are realmente probleme, dar are și merite. Actualul sistem are probleme și trebuie găsite soluții noi. Chiar dacă MMT nu e soluția, poate ne ajută să căutăm o soluție.

      • Nu exista o modalitate administrativa prin care sa fie promovati sau angajati numai competenti, nicaieri in lume.

        Exista doar o modalitate de asigurare a unui minim nivel de cunostinte, asta e altceva.

        Mecanismele pietei muncii intr-un stat pro-piata asigura o decenta a raportului competenta.incompetnta. In politica, nevoia de aliante pentru a guverna si afirmarea pozitiei ideologice asigura transpunerea in guvernare a politicii respective. Iarasi fara nicio o legatura cu vreun sistem de competenta-incompetenta.

  13. Principala deosebire dintre, pe de o parte, țările cu economie emergentă, iar pe de altă parte, SUA și celelalte țări dezvoltate (altele decât cele din zona euro, care, după cum arată autorul, au o situație specială, în sensul că sunt supuse constrângerilor reprezentate de criteriile de convergență și de „Pactul de stabilitate” – deficit bugetar mai mic de 3% din PIB și datorie publică mai mică de 60% din PIB) este că cele dintâi nu pot plasa titluri de stat libelate (exprimate și plătibile) în monedă națională pe piețele financiare internaționale. Această imposibilitate crează o interacțiune complexă între datoria publică și poziția balanței de plăți, interacțiune care duce la apariția unor „deficite gemene” (twin deficits), deprecierea monedei naționale, inflație și acumularea de datorii în valută. Consecința este că țările cu economie emergentă, care, de regulă, sunt puternic îndatorate în valută și au acces limitat pe piețele financiare internaționale, se confruntă cu o dificilă problemă specifică: sustenabilitatea datoriei publice.

    Pe lângă aceasta, în cazul României, operează și o altă restricție, valabilă pentru țările ale căror bănci centrale fac parte din „Sistemul European de Bănci Centrale”: interzicerea prin lege a creditării guvernului de către banca centrală.

    MMT este manifestarea unei ideologii etatiste și populiste. Modul în care tratează problema datoriei publice este simptomul unei mentalități anticapitaliste, care subminează filozofia politică a drepturilor individuale și a libertății economice, preconizând o concepție dirijistă, foarte asemănătoare cu cea experimentată în trecut de țările comuniste și de țările din lumea a treia cu regimuri marxiste. Curios este că, în pofida eșecurilor repetate ale acestor experimente, tentația dirijismului nu a dispărut!

    • Superb comentariu.

      Marx punctează puncte slabe reale ale capitalismului, care nu au dispărut. Mentalitatea anti-capitalistă este alimentată de slăbiciunile capitalismului, și mai ales de modul inegal (sau inechitabil?) de distribuire a resurselor. Capitalismul este in esență foarte problematic, dar este inevitabil mai performant ca socialismul. Probabil cauza principală este una legată de natura umană, interesul personal este un motivator mult mai puternic ca interesul social.
      Este nevoie de o oscilație și de o dezbatere permanentă stânga-dreapta (etatism-capitalism) pentru a se corecta excesele capitalismului.

    • Tentația dirijismului nu a dispărut și nu va dispărea niciodată. Este tentația de a deține puterea ca scop în sine, fără a avea și competența necesară exercitării puterii în domeniul respectiv.

      La modul ideal, ierarhiile din societate ar trebui să se bazeze pe competență. Însă orice ierarhie ajunge inevitabil coruptă, mai devreme sau mai târziu, astfel încât trebuie reformată din când în când. Problema e că sub pretextul reformării, ierarhia domeniului respectiv e adesea confiscată cu totul, iar puterea conferită de acea ierarhie ajunge exercitată discreționar și iresponsabil, cu consecințe mult mai grave decât coruperea ierarhiei, care se manifesta înainte de ”reformare”.

      MMT este un caz tipic, niște iresponsabili vor să ofere justificări raționale pentru a proceda și în țările civilizate ca Robert Mugabe în Zimbabwe sau ca Nicolas Maduro în Venezuela.

      • Perfect de acord.

        Daca am depune macar 10% din efortul pervers de a reinvia marxismul in constructia unui stat liberal sanatos, am fi departe.

        Alta chestie interesanta este ca aproape nimeni nu face un minim efort de a citi cate ceva despre statele liberale si teoriile economice valabile in cazul lor.

        In schimb, se discuta exact teoriile care isi propun sa distruga capitalismul (nu neaparat pe fata, dar despre asta e vorba).

        Refuzam pana si politica – am ajuns sa avem partide politice care seamana toate cu fractiuni ale fostului PCR.

        Stiti, exact ca in bancul cu vulpea si ursul: am impresia ca ne cam place. ;-)

        • „Drumul spre iad e pavat cu intentii bune”. Exact asa isi justifica socialistii actiunile: sa faca bine, sa salveze saracii, exploatatii, pisicutele etc. Asa pacalesc oamenii sa voteze mai multe taxe, de care nu vad nimic in schimb, decat poate foarte putin. Spune doar ca vrei sa-ti pastrezi banii tai si iti sare toata lumea in cap, chiar si cei care altfel sunt chiar lucizi.
          P.S. Inca nu au spus chiar de salvat pisicutele, ca altfel votam si eu socialism de mult.

          • Un exemplu simpatic dat de AEI: mai multi experti economisti, politologi etc formau un grup de lucru (ca sa vezi … :-)), cu tema eradicarea saraciei. Si in timp ce discutau ei asa, multi-dimensional, intra un cetatean pe usa si zie „Eu sunt sarac! Ce puteti sa faceti pentru mine?”.

            Moment in care din cate se stie, grupul de lucru si-a incetat existenta, din cauze lesne de inteles :-))

          • Cine isi da pisica pe mana socialistilor?!

            Se spune ca desi Lenin avea o pisica, nu i-a pus niciodata nume, pentru ca asta ar fi implicat ca el este proprietarul pisicii iar propietatea este o notiune capitalista… :-))

          • @Iustinian – eram în Germania în 1998, când SPD-ul lui Gerhard Schröder a câștigat alegerile și a format coaliția cu Joschka Fischer. Mulți simpatizanți SPD (oameni cinstiți de altfel, care munceau serios, fiecare în domeniul lui) își imaginau că mai multă redistribuire va însemna mai mulți bani pentru ei, dar au descoperit repede că ei erau dintre cei care au ajuns să plătească mai multe taxe :)

  14. Din punctul meu de vedere este o terorie gresita pentru ca:

    1. Banii NU apar în existență datorită cheltuielilor statului = este o eroara grosolana si a mere in spatele istoriei se poate descoperi ca banul a facilitat tranzactiile comerciale – mai ales tranzactiile care se se aflau la oarece distanta si care faceau practic imposibil sau mult mai greu fesabil barterul.

    2.Stattul poate intra in incapacitate de plata pentru ca practic nu mai poate tine pasul de ritmulde crestere a preturilor – oare de ce avem state care au intrat in incapacitate de plata desi aveau capacitatea de a emite moneda dar oare cine se mai uita la ei si la banii lor????

    3. Daca am negat la punctul 1 este clar ca impozitele si taxele nu creaza masa monetara – se pot compara doua tari cu relatv similare impozite si taxe si demonstra ca masele monetare sunt diferite – oare de ce??? Schimburile sunt de fapt impozitate si taxate si dec cu cat viteza schimburile este mai mica cu atat ai nevoie de impozite si taxe mai mari pentru a acoperi anumite chletuielo bugetare, dar nu poti sa impui un anumit buget al statului daca nu ai tracctiunea necesara in economie – mie mi se pare ca cam,fara scuze pentru cacofonie, se intampla acum in RO….

    4.In situatia in care NU AI BANCA CENTRALA INDEPENDENTA si mintea cat o gamalie de ac in gubern atunci poti sa emiti banutzi cati iti doreste sufletelul dar intri cat de repede in incapacitate de plata – pietele reactioneaza la prostia statului. Altefel spus daca ai buzunarele goale nimeni nu se mai uita la tine oricat de multa hartie ii gbagi sub nas…Poate sa se uite la resursele tale ( aur, grane, insule si alte acareturi care toate sunt limitate si deci nu poti sa le folosesti la nesfarsite pe aceastea in locul hartiei…)

    5.Pe termen scurt este posibil ca deficitul bugetar sa stimuleze economisirea in sectorul real dar cat de adanc sa fie acel deficit si cat timp sa fie mentinut??? Nu tine chestiunea asta.pentru ca orice om sanatos la cap dupa ce intra pe minus ia masuri de ajustare sau atincipeaza ca dupa x ani va ajunge cel putin pe zero daca nu chiar pe plus…

    7.Excedentu bugetar ar trebui sa stimuleze dezvoltarea sectorului privat – exista doua sectoare care se lupta sectorul privat cu cel public si deci daca doresti sa faci drumuri, spitale, informatizarea ANAF sau mai stiu ce alte obiective de interes public atunci stii cum sa redirectionezi surplusul catre cheltuielile de investitii din sectorul bugetar…

    8. evident ca atunci cad lasi iresponsabilii sa iti conduca politica monetara ajungi, mai devreme sau mai tarziu, la inflatie. Inflatia apare si atunci cand ai un stat neadaptat schimburilor de marfuri si servicii.

    Poate gresesc, dar mie mi se pare ca toata aceasta teroie pleaca de la niste premise false – statul poate sa faca totul si restul vine de la sine… Si greseala fundamentala mi se pare ca provine de la felul in care este inteles schimbul…Nu mai suntem intr-o oaza in care sa ne permitem sa facem ceea ce vrem si uite ca nici marile puteri nu mai sunt acolo unde erau odata.

    Tensiunile care se acumuleaza, este adevarat pe termen lung, in momentul in care statul creste si se dezvolta ca asa vrea el si totul se intampla numai ca asa vrea statul conduc mai devreme sau mai tarzia la dezastru – faliment/ falii intre reprezentatii statului si cei ai sectorului privat.

    Deci nu cred in MMT si uite ca sunt totusi cateva idei cu care sunt de acord cu autorul:

    „Dacă avem în vedere termene lungi și sustenabilitatea unei astfel de politici, evident, lucrurile stau cu totul altfel. În România o asemenea abordare este complet inacceptabilă ….”

    „Deci, cu sau fără MMT, creșterea marginală a gradului de colectare a taxelor și impozitelor, precum și creșterea marginală a fiscalității ar întări moneda și implicit ar ajuta la întărirea creditării.” – oare se aude unde trebe???

    „Statul se poate finanța pe piața internă teoretic nelimitat fără a exista un risc de ”default”.” – dar totusi si aici sunt niste limite pentru ca zice un proverb romanesc: Frate, frate dar branza este pe bani!”- curat ghinion…

    Dar ma intreb oare ce rost are acest articol???
    Care este capra care trebe sa inteleaga cand este batuta saua sa??? – as putea ghici dar…

    • ”Dar ma întreb oare ce rost are acest articol???”

      Nu are un obiectiv politic daca la asta va referiți. Nu este muniție pentru sau împotriva nimănui. Sau,daca vreți,este muniție disponibilă tuturor.

  15. Economistul britanic JOHN KAY (a predat la Oxford, a creat Institute for Fiscal Studies la Londra, sfătuiește azi intreperinderi ) cere o nouă formă de economie (Volkswirtschaftslehre) care e mai corespunzătoare în lumea de azi, multipolară, mai nesigură. A scris împreună cu fostul șef al Băncii britanice MERVYN KING o carte despre „nesiguranța radicală” în care precizează: nu se pot face prognoze economice. Avertizează: mulți economiști încă cred că riscurile pot fi menagate, se pot face prognose despre evenimente viitoare. Pentru ei modelele matematice pot transmite informații despre situații complicate, pot „povesti” ceva.
    Dar cum trebuie folosite?

    Aceste modele matematice ne-au condus la iluzia unui sistem financiar global despre care credeam că știm totul. A urmat criza financiară globală 2008.

    …. „… Istoric, știm că excesul de monedă sub orice formă generează probleme majore în economie…. „…..

    Iluziile la economiști încep deja în anii 1920. Dezbaterile (lumea e dominată de „nesiguranta radicală”) în special între John Maynard Keynes (Cambridge), Frank Knight (Chicago Scool), etc. A câștigat partea „falsă”. Keynes avea frică de această nesiguranță radicală, Knight a considerat că e bine așa.
    De altă părere erau Frank Ramsey (Cambridge) și Jimmie Savage (la universități în SUA). Au fost de părere că se pot calcula cu metode statistice toate nesiguranțele economice. Această dogmă domină până azi gândirea economică la unii pentru faptul că se pot formula (de exemplu la riscurile pentru police sau la portofoliile cu hârtii de valoare) minunat modele matematice.
    John Kayn nu crede (Markowitz vorbește de combinarea tuturor hârtiilor de valoare într-un portfolio) că calculele statistice pot reda derularea evenimentelor. Nu cunoaștem toate amănuntele și nu le putem judeca. Mulți încă cred că pe baza de probabilități se formează prețuri si se pot face pareuri la burse „peste tot pentru orice”. Kayn crede că așa ceva nu e rațional. Avem nevoie de o (teorie) economie nouă care înțelege prin riscuri cea ce întelege fiecare participant obișnuit: nimic echilibrat, mai degraba ceva rău în raport cu planurile și asteptările.
    Vorbim de „narațiuni”. Participanții au o imagine în minte cum ar trebui să deruleze evenimentele. Riscurile sunt ceva ce perturbă așteptările. Nesiguranța e faptul că nu știm cum vor derula evenimentele. E de cele mai multe ori așa. Nesiguranța radicală e partea cea mai mare din lumea reală.
    Kay despre strategia de investment la Oxford – College: avem multe imobilii în portfolio (in UK, la Berlin, San Francisco, etc). Nu vă pot spune cum vor arăta câștigurile la aceste părți din portfolio în viitor, dar știu că vor diferi în diferite locuri. Kay: eu formulez o narațiune robustă, vorbesc despre așteptările în anii viitori. Nu fac calcule matematice sofisticate cu realiții „inventate” între părțile diferite din portfolio. Kay: cred în rațiune.
    Azi e altfel: economiștii crează modele uriașe și irelevante despre branșe, economii naționale întregi etc. Nu se poate spune nimic bun despre astfel de metode.
    Kay: o lume plină de incertitudini radicale are și avantaje. Antreprenoriatul, creativitatea, experimente interesante etc. se nasc numai într-o lume unde mai sunt posibile surprize. Nu trebuie înțeles greșit. Kay crede că incertitudinile sunt un bine, ceva stimulator atâta timp cât riscurile de eșua în propriile aspirații vitale (Lebenserwartungen) nu sunt prea mari. Ce ce nu e de dorit sunt sisteme economice (Japonia și China între secolele 16 pâna 19) care duc la stagnare îndelungată.
    Se pare ca Kay inclină spre un fel de „socialdemocrație occidentală” cu dinamica economiei de piață dar fără prăbușiri personale sociale dezastruoase (există în occidentul UE sisteme de sănătate colective raționale care nu se bazează numai pe valori la burse).
    UE după criza din 2008 nu rezolvă problemele (de stagnare) economice prin unificarea unei piețe unice de capital bazat pe hârtii de derivate etc. Duce din nou la sitiuația unde cei care au informații mai bune dirigează hârtiile de la burse spre cei care cunosc mai puțin din acest domeniu. La sfârșit nimeni nu mai are o vedere de ansamblu.
    (John Kayn a vorbit despre „șanse și riscuri” la ziarul Die Zeit).

    Probelma datoriilor de stat enorme în sud-est (Italia 131 % BIP, Grecia 173 % BIP) sunt camuflate prin dobânda zero la BCE/Frankfurt (doamna Lagarde continuă practicile lui Draghi) încă 5 sau 10 ani.
    Nu știm cum vor evalua evenimentele în România?
    Viitorul e deschis … ….

    • Concludent!

      Mi-a placut prezentarea comparativa.

      Romania are inca de luptat cu mentalitatea anti-capitalista, larg raspandita.

      Are Cerna un articol frumos pe aceasta tema, aici pe Contributors.

  16. Dupa teoria lui Vacii Paradoxale, adica a ideii nastrusnice ca o vaca da cu atat mai mult lapte cu cat ii dai mai putin nutret (am numit aici wageledgrowth, care isi propune in mod pervers si ascuns sa decapitalizeze societatile contemporane pentru consumul imediat) iaca pe scena si teoria Spiridusului care produce prin consum (MMT).

    In esenta, teoria Spiridusului spune ca pe masura ce te imprumuti mai tare, traiesti mai bine si ca asta nu are sfarsit:

    „deficitul bugetar este benefic și necesar în limite mult mai mari decât cele considerate de bun simț în teoria economică din curentul principal”

    Aceasta bazaconie este acoperita de tot felul de pseudo-considerente. Are insa imensul avantaj politic ca justifica pomana acordata de stat tuturor puturosilor, in schimbul voturilor. E o „teorie” convenabila politicii extremi stangi, care nu mai se poate sprijini credibil pe marxism, neomarxism sau, mai nou pe un neo-fascism relaxat botezat simpatic „iliberalism”.

    Esenta oricarei politici sanatoase si a oricarei teorii economice eficiente: cine nu munceste, nu mananca!

    • Pensiile speciale înseamnă bani publici nemeritați azi, nu sunt urma unor contribuții personale. E un furt azi în dauna copiilor și urmașilor. Pensiile speciale sunt politica de guvern unor hoți și mincinosi de pe malurile Dâmboviței azi.

      Problema datoriilor de stat enorme (inclusiv SUA 100% BIP, deci 14.000 miliarde $) înseamnă bani deja cheltuiți de stat care vor trebui restituiți unor bănci (private sau BCE) de către copii și urmași.
      Datoriile de stat sunt liantul care leagă politic Paris/Franța de Roma/Italia (131% BIP Italia, 93 % BIP Franța) împotriva celorlați din ZE.19 conduși de Olanda (Grupul Hanseatic). Dobânda zero încă mulți ani (acum doamna Lagarde) la BCE/Frankfurt e impusă politic de către Paris de mult timp. Se cumpără timp. Draghi/BCE a cumpărat pentru peste 2.000 miliarde Euro hârtii datorii de stat (fără acoperire, fără valoare) din sudestul ZE.

      Cât timp mai merge așa?
      NExit?

      • Daca Mercedes imprumuta 1 MEUR (adica, sa spunem 0.1% din cifra sa de afaceri), sa-si deschida o fabrica noua, e una.

        Daca Ghita zugravul imprumuta 100 de EUR (adica sa spunem tot 0,1% din total venituri) ca sa-si ia un televizor nou cand cel vechi oricum mai merge – e alta.

        Cand analizam datele statistice ale lui Mercedes si ale lui Ghita, nu avem cum ajunge la concluzii obiective. De fapt, fiecare analist va folosi acel 0,1% pentru a demonstra ceea ce el/ea doreste.

        Asta e o mare eroare a macroecomiei: il comnpara pe Ghita cu Mercedes folosind indicatorii macroeconomici, cu pretentia de a extrage concuzii valabile pentru Ghita din analiza lui Mercedes si invers.

        +++

        De fapt, in macroeconomie se presupune ca Ghita si Mercedes sunt la fel.

        Din cauza asta multe masuri de guvernare nu dau rezultate: confunda economia politica cu politica. Cea din urma ia in considerare valorile si comportamentele umane generale (sociale, psihologice), nu doar ce il face pe Ion sa cumpere alte rosii decat Gheorghe. :-)

        Pentru a pune coada la ibric in unele cazuri economia politica incearca sa cuantifice aspecte sociale prin definitie necuantificabile si pe masura ce esecul devine vizibil, complica analiza pana cand, in realitate ajunge sa nu mai explice nimic, nici macar ce explica (cu dificultate) inainte de acest exercitiu nefericit.

        • Ghita are intuiție (instantaneu, repede) și logică (reflecția durează). In est și vest oamenii sunt aceași.
          Emigranții români au găsit alte condiții și alt mediu ambiant în vest decât cel din țara natală. Mulți s-au acomodat repede în vest si nu mai diferă de cei localnici. Mulți au succes în vest.
          Depinde mult de mentalitatea și tradiția locală pentru Ghita. Oamenii sunt aceași în est și vest, cu aceleași deficite cognitive (intuitive).

          Ce trebuie să se schimbe în țară?

          Oamenii sunt aceași, nu se schimbă cea ce s-a format în timpul evoluției în zeci de mii de ani.
          Teoriile se pot schimba fără durere. Realitatea zi de zi e altceva.

    • Unii autori vorbesc de servicii sociale, alții de ocupare 100% a forței de muncă. MMT e mai mult o tehnică de finanțare decât o doctrină de stânga sau dreapta.

      • @B. Bolos
        Fostul cancelar Helmut Schmidt/SPD cere (în cartea „ Verstehen Sie das, Herr Schmidt / Giovanni de Lorenzo- Kiepenheuer Witsch 2012„) din partea UE.27 regularea pieței financiare, îngrădirea exceselor în sectorul financiar global (hedgefonds, nu prea se pot impune impozite globale). El susține: pe termen lung o inflație de 2 % e ceva normal, banii sunt devalorizați pe glob de secole. Această inflație de 2 % reduce pondere datoriilor de stat pe termen lung.

        Metodele de finanțare ale datoriilor de stat (Italia: se face în interior, nu are efecte prea mari în exterior) rămân în UE.27 o problemă care în sud-estul UE.27 (Franța, Italia, Grecia) duc la o alianță „politică” împotriva nord-vestului (Olanda, Grupul Hanseatic). Franța are o tradiție de „economie politică (socialistă)” cu un rol puternic al statului, contrar liberalismului britanic.
        E de așteptat ca în viitorii 10 ani BCE/Frankfurt să mențină dobânda aproape de zero. Aceasta practică monetară are consecințe economice și politice în UE.27. Fondurile de pensii în Olanda se bazează de un secol pe hârtii de valoare (participă ca în lumea anglo-saxonă la burse, depind de evoluția acestor hârtii) și se deteriorizează în condițiile de după criza din 2008. Conflictele de interese în UE.27 au o cauză în datoriile de stat (Italia 131% BIP, Franta 93 % BIP, Grecia 173 % BIP) mult mai mari decât e prevăzut în tratatele UE de la Maastricht/Lisabonna. Sud-estul UE.27 ignoră tratatul de la Mastricht de mult timp.

        Piețele financiare după Brexit devin mai volatile. Nu știm ce va urma. UE.27 nu are pondere poltică globală, rămâne un gigant economic, fără apărare militară (nucleară) proprie.
        România nu e în ZE.19. Cu un BIP sub 200 miliarde Euro pe an (14.000 miliarde Euro in UE.27) nu influențează piețele financiare. Prioritate pentru învățământ și investiții în infrastructură (azi extrem de mici: .. .” totalul veniturilor bugetare, la șase luni, este de 148 miliarde lei, vom constata că 86% din venituri sunt consumate pe cheltuieli curente, salarii, pensii, bunuri și servicii ale instituțiilor publice. Cheltuielile de investiții au fost de 7,8 miliarde lei. Nu se pot compara cele 7,8 miliarde lei de la investitții cu cele 51 miliarde lei, pentru salariile bugetare..”.. . din presa recentă), în căi ferate moderne, infrastructura digitală, etc ar trebui discutate acum în societatea civică în spațiul public și cerute în Parlament de către opoziție.
        Finanțarea e azi (și în viitorul apropiat) destul de simplă la o dobânda zero la BCE/Frankfurt.

        • Repet MMT nu este aplicabil UE nici in concepția autorilor.

          Legat de inflația de 2%, e discutabil. După unii 2% e mult după alții e puțin.

          legat de dobânda aproape de 0 a BCE, asta este o problemă. O dobândă prea redusă într-adevăr stimulează consumul dar descurajează economisirea, întrucât dobânzile la deponenți vor fi extrem de mici.

          Se vorbește foarte mult despre rolul economisirii, dar nu am prea întâlnit dezbateri despre rolul economisirii în comportamentul rațional al investitorilor.

          • Trăim pe glob în sfere financiare și economice diferite.

            Bilantul SUA are sus stânga: CASH flow. Cel continental/german are stânga sus banii pentru cafea. Cash flow sunt banii care pot fi investiti imediat de către firmele americane din capitalul propriu.
            Surplusul de venituri, economiile în state ca Norvegia (bani din petrol, gaze) sunt investiți sub forma de „hârtii de valoare” pe termen mediu sau lung, sunt rezerve pentru generatia viitoare. Dobânda zero și stagnarea economică sunt o problemă și pentru eceste „economii de stat” în Norvegia. La fel în Emirate din Golf.
            Diferența între intreprinderi private și stat e evidentă: statele au datorii publice destul de mari de mult timp. Firmele inregistrate la burse sunt suepuse unui ciclu foarte scurt.
            Pentru UE avem „modelul francez (socialist)” cu intervenții ale statului în economie, deci „economie politică franceză”. E modelul favorizat de sindicatele franceze (și socialist- socialdemocrate în UE). Nu are succese vizibile în Franța de peste 40 de ani. Somaj mare, stagnare, datorii de stat mari (93% BIP în Franța).
            Altfel e modelul liberalismului britanic. Brexit.
            Un model, de 70 de ani, între cele două practici este modelul german „Soziale Marktwirtschaft”. Compromisul acceptat și sprijinit de sindicate (Mitbestimmung) e modelul german. Coliziune și conflict (gilets jauns) e modelul francez (CGT sindicatul comunist) de 75 de ani.
            Se pare că în viitorii 5 ani modelul francez va fi practicat de BCE/Frankfurt. Se vor cumpăra și în viitor hârtii datorii de stat din sud-estul UE.27, deci se vor face în continuare datorii publice mari în Franța, Italia, etc. Maastricht (maxim 60% BIP datorii de stat) este ignorat.
            Conflictele de interese se poate intensifica în viitorii 5 până 10 ani intre alianța franco-italiană (datorii de stat mari, peste 100% BIP) și Olanda & Grupul Hanseatic orientat mai mult spre Londra și modelul britanic.
            UE nu va deveni în viitorii 10 ani o „Federație de state Europene”. Scindarea politică est -vest începe 2016 la Bratislava și se va aprofunda sud-est cu nord-vest în viitor. Nord-vestul UE e stabil, are o economie performantă și un simțământ puternic de apartenență al cetățenilor. Danezii acceptă, sprijină impozite mari și sunt „fericiți” cu democrația și statul lor.
            Jobs, Jobs, jobs a spus fostul Președinte american Bill Clinton. D.Trump nu spune altceva: jobs în SUA pentru americani.

            Jobs și finanțare … ….

  17. Parerea mea e ca MMT se preteaza pentru unele economii mari, flexibile si care actioneaza bine la stimuli. SUA este exemplul cel mai elocvent: orice stimul fiscal sau monetar se duce de obicei in consum, investitii in imobiliare si piata de actiuni. Sectorul serviciilor isi creste oferta pe masura cererii, dar sectorul bunurilor de consum, din motive de competitivitate, nu poate si atunci apar deficite comerciale din ce in ce mai mari. Posibil ca si China sa urmeze acelasi model.

    Japonia cred ca a tot experimentat un fel de MMT si se vede ca nu merge. De ce nu merge? Pai cred ca din cauza ca mentalitatea japonezilor e destul de diferita: orice stimul fiscal sau monetar se duce rapid catre economiii in obligatiuni sau chiar conturi curente. La fel si in Germania. Nemtii de altfel aproape ca fug de imobiliare si piata bursiera. In schimb atat Germania cat si Japonia prefera sa mearga pe excedente de cont curent si sa acumuleze active externe. Din cate stiu aceste tari isi majoreaza constant pozitia investitionala internationala neta, ceea ce… ajuta tari precum SUA sa poata puna in practica MMT. Nu stiu insa daca acest lucru va ramane valabil pe termen lung.

    In Europa s-ar putea sa se ajunga la un conflict intre tarile PIGS care si-ar dori si ele adoptarea MMT (fiind mult mai predispuse spre consum si spre adoptarea ideologiilor etatiste) si tarile nordice (germanice) care vor dori sa ramana la practicele monetare clasice.

    • Japonia are de foarte mult timp dobânda zero fără să rezolve ceva.
      In RFG se cumpără azi enorm de multe imobile. Locuițele în orașele mari au preturi de peste 6.000 Euro pe m2. Micile economii sunt devalorizate prin inflație.
      BCE cere inflație de 2% de mult timp (Draghi) fără să rezolve ceva. Soluții?

        • Sunt surprin și nu înțeleg cum s-a uitat atât de repede inflația, devalorizarea dezastruoasă în anii 1990.
          Economiile de o viață au dispărut în scurt timp (banii economisiți până 1989 pentru o Dacie de abia ajung pentru o bicicletă). Au câștigat cei șmecheri care au cumpărat apartamente. Pensionarii mai prudenți au pierdut în anii inflației din anii 1990 tot ce au economisit o viață.

          Se poate repeta?

          • Cred ca se poate repeta, desi poate mai greu decat in trecut fiindca societatea civila isi da seama mai bine de unele lucruri si reactioneaza.

            De pilda la noi acest OUG 114, nu stiu de cine a fost gandit, dar daca ramanea in forma originala, foarte posibil ca ar fi dus o parte a sistemului bancar in pragul falimentului, ceea ce probabil ar fi dus la panica, urmata de devalorizarea leului si in final la inflatie. Dl Cristian Socol parca pomenea la un moment dat intr-un interviu ca statul ar trebui sa detina o cota mai mare din sistemul bancar pentru a finanta investitii. Nu ar trebui sa excludem varianta ca OUG 114 a fost ceva premeditat pentru ca statul sa reintervina brutal in economie sub deviza ca vrem ca Romania sa prospere, dar de fapt sa urmareasca strict interesele unor grupuri.

            Iar la nivel global, experimente gen MMT, despre care intuitia ne-ar putea spune ca nu par OK fara insa sa putem aduce o argumentatie exhaustiva in acest sens, puse in practica, s-ar putea transforma mai devreme sau mai tarziu in niste lebede negre.

            • @Sorin
              Cred că raportul dezavantajos între „pensiile speciale nemeritate” (alimentarea clientelei politice) de azi și cifra extrem de mică în investiții din partea guvernului în ultimii ani trebuie discutate în parlament și schimbate radical de un viitor guvern mai competent.
              Avantajul dobânzilor mici oferă statului azi posibilitatea de a investi strategic pentru generațiile viitoare. Deci nu trebuie „capitalism pur” nici la căi ferate moderne (transportul poate fi făcut de companii private) nici în infrastructura digitală cu cabluri din fibră de sticlă. Timpul pierdut în investițiile statului din ultimele decenii se poate răzbuna. Condițiile de finantare se pot deteriora.
              Dacă stagnare și recensiunea economică bat la ușă statul ar trebui să investească în infrastructura strategică.

  18. In primul rand va multumesc pentru informatii. Am auzit adesea gogorita asta cum ca deficitul etern, indifernt de pozitia in ciclul economic, este singura solutie. Acum am gasit si explicatiile savante.
    In al doilea rand am impresia ca informatiile nu sunt chiar complete :P
    Exista o destul de lunga polemica, cu critici si raspunsuri foarte interesante ..va dau cateva exemple (probabil ca ati urmarit disputa)…nu ca le-am inteles oe deplin :P, dar imi pare ca exista situatii particulare cand o parte din teorie poate functiona (cand exista rezerve de eficienta notabile, cand indatorarea merge in dezvoltare si nu in consum etc, totul corelat si cu alti indicatori macro, nu doar asa, hai sa ne indatoram cat mai mlt, ptr orice , ca tiparim bani si e OK…nici sustinatorii MMT nu zic asemenea bazaconii)
    Brett Fiebiger zice, printre altele:
    „The analyst who comes across MMT literature could infer that its adherents believe that budget deficits do not matter. Statements such as the notion of a government budget constraint “has no significance as an economic constraint” and policymakers can spend “without worrying about “availability of finance” (Wray; 2006b, p. 13)” suggest that the ‘government’ has a ‘money’ tree at its disposal. The analyst might presume that the ‘money’ tree making all of this possible is the printing press operated by the central bank; however, this is not what MMT argues at least most of the time. ”
    https://www.researchgate.net/publication/238048928_Modern_Monetary_Theory_A_Debate
    Intr-un „raspuns ” la critici, e bine sa-l ciitim
    https://www.researchgate.net/publication/256013129_Modern_Money_Theory_A_Response_to_Critics
    (pe care nu am avut timp sa-l pritocesc asa cum trebuie , recunosc) gasim, chiar si asa, cam la repezeala, cateva nuante care conteaza, daca vrem sa intelegm ce zic ‘aia” (Scott Fullwiler, Stephanie Kelton, L. Randall Wray )”
    „To continue, now consider how operations are really done in the US—where the Treasury really does hold accounts in both private banks and the Fed, but can write checks only on its account at the Fed. Further, the Fed is prohibited from buying Treasuries directly from the Treasury (and is not supposed to allow overdrafts on the Treasury’s account) and thus the Treasury must have a positive balance in its account at the Fed before it spends. Therefore, prior to spending, the Treasury must replenish its own account at the Fed either via balances collected from tax (and other) revenues or debt issuance to “the open market”.
    Bun, nu sunt un fan al MMT, nici macar al PtK, de fapt nici al lui J M Keynes, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa intelegem cat mai bine ce zic dirijistii, chiar astia mai soofisticati.
    Pe scut , de ex, daca introducem o Trezorerie in ecuatie, care sa nu poata emite titluri decat in anumite conditii -functie de rezervele disponibile, sa zicem, limitam indatorarea prin emiterea de titluri (oricum, exista si parghia imprumutului direct) functie nu de un anumit procent al indatorarii admise(mai mult sau mai putin arbitrar) ci de ceva existent, cu o dinamica care poate fi cumva controlatata si ajstata functie de „ceva” masurabil, existent (via rata depol monetara, tranzactionarea la liber a bondurilor, arbitraje care chiar echilibreaza ratele si yieldurile etc)
    Bun, asta ar fi cumva pro, in anumite cazuri, exista insa si marele, dar marele de tot dubiu cum ca „treaba ” functioneaza asa cum zic ei:
    „Beginning with the simple or general case, consider a consolidated government (central bank plus treasury) running a deficit. The basic transactions could be listed as the following:
    1A. The government’s spending credits bank accounts with reserve balances (HPM). These accounts are liabilities of the government/central bank.
    2A. Banks credit the deposit accounts of the spending recipients. So, overall, the increased reserve balances have raised bank assets while the increased deposits have increased bank liabilities by the same amount. Further, because spending to the private sector is greater than taxes drawn from the private sector, the private sector’s net financial wealth has increased. The change to the government’s financial position is necessarily the opposite—its net financial wealth has been reduced (i.e., the equity on the liability/equity side of the government/central bank balance sheet has been reduced). This is the basic Godley sectoral balance identity many are familiar with.
    3A. Absent interest on reserve balances, the government/central bank issues bonds or offers time deposits to drain or otherwise replace the reserve balances (HPM) created by the deficit if they are not consistent with banks’ demand for reserve balances at the targeted interest rate. This is the Horizontalist recognition that if actual reserves deviate from desired balances, the central bank must drain reserves to hit its interest rate targe”

    Mai pe romaneste faptul ca datoria guvernamentala „imbogateste bancile” (nu e musai, daca economia merge naspa cresc neperformantele) nu este totuna cu faptul ca sectorului privat, in totalitate , ii creste avutia. Creste lichiditatea, dar important este unde merge ea apoi.
    Dimpotriva, se poate intampla ca accesul la credite sa fie mai greu ptr ca grosul HPM (high powered money, sau M0) sunt creati si cheltuiti-via imprumuturile de la banci, ineficient de administratia de stat, capusati sau cu randamente sub costuri. acei bani produc dezvoltare putina dar intra la consum, PIB mare pt,ca se contabilizeaza o cheltuiala pe un bun sau seviciu final, creste avutia, nu? bleah.. bla bla. (aici iarasi exista o mare diferenta intre RO si SUA, un dolar puternic face ca inflatia sa fie mai mica la ei ptr ca principalele commodities sunt cotate in dolari…basca chestia cu fracturarea hidraulica, care a tinut pretul petrolului jos, implicit si „petroinflatia”..la noi „creste”avutia nominala care e papata apoi de inflatie, la prtivati, la anumiti bugetari cresterile sunt mult peste inflatie din start, aici merg HPM imprumutati de la banci)
    De aceea, la noi in principal (la ei e tinem cont de dolar si de petrol mai ales) o analiza care tine seama de deficitul structural (implicit de PIB potential nu doar de PIB real) imi pare mult, mult mai santoasa, ptr simplul motiv ca exista diferente de la cer la pamant intre un deficit care alimenteaza consumul -pe datorie, nu?-si unul care alimenteaza investitii cu factor de multiplicare care fac ca banii sa se intoarca in timp si sa produca alti bani, din aia acoperiti de produse si servicii.Da, unii ii spun austeritate, eu ii spun bani cheltuiti chibzuit, ca sunt pe datorie sau nu… asta conteaza in principal la noi, care nu avem parghiile sofisticate ale unei piete de calibrul SUA

    • Stimululul e una, politica e alta.

      Dupa parerea mea, a considera stimulul drept politica e o eroare de logica, nu una economica.

      Stimulul corecteaza (eventual) un dezechilibru momentan al pietei, pe cand politica economica isi propune sa mentina si sa dezvolte piata.

      Mai departe, a teoretiza stimulii ca fiind trasaturii ale politicii nu poate duce la nimic, din cauza atat a diferentei amintite, cat si a scarii de timp diferite. A complica lucrurile nu tine loc de explicatie.

      Un sut in dorsala Atlantica e un pas inainte, dar o serie indelungata de suturi in acelasi sensibil loc va conduce la fracturi, nu la pasi inainte :-)

    • Bineînțeles că informațiile sunt parțiale. E doar un articol, nu un tratat. Autorii MMT se contrazic între ei pe anumite puncte, e o diversitate de aspecte care sunt discutate, e o teorie care se dezvoltă, nu una finalizată. MMT NU este o doctrină economică, deocamdată.

    • Activele si pasivele sunt întotdeauna egale. Ceea ce le face sa fie egale sunt profitul/pierderile.

      Dezbaterile sunt bune. Masurile fără dezbateri pe principiul ”Singura alternativă este” sunt rele. În dezbateri ideile se confrunta și rezultatul este întotdeauna o soluție ceva mai buna. Locul unde ar trebui sa se dezbată realmente teoriile înainte sa ajungă politici este Alma Mater. În alte spatii este prea puțin timp si prea putina detașare ca să se dezbată serios ceva.

  19. intr-o ordine oarecare, fara a avea pretentia de a epuiza subiectul:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Tulip_mania
    https://en.wikipedia.org/wiki/Great_Recoinage_of_1696
    https://en.wikipedia.org/wiki/Gresham%27s_law
    https://en.wikipedia.org/wiki/Currency

    πάντα ῥεῖ (panta rhei) (Heraclit?)

    PS cf declaratiile lui guvi’, BNR a strans creditul prin masuri prudentiale (corect, a mon avis)… din 2018, decembrie… sa contra-balanseze frivolitatile hedonismului politic fiscal altfel decat prin dobanda… dar nu a vrut sa puna obroc corolei de minuni a… [fill in the blanks] … pt ca bubele & mucigaiurile ar veni convenabil din’afara (altminteri era eject din dormitor), la noi fiind mult spatiu de frumuseti si preturi noi… cel putin pt unii, deocamdata. restul primesc teorii monetariste moderne si alte explicatii quasi-docte a la Socol, din diverse spatii alma mater, fara echilibrarea balantei activelor cu pasivele e.g. contra-exemple, contra-teorii, cum am ajuns aici. curat-murdar, coane fanica… oglinjoara, oglinjoara… cine-i cel mai tare monetarist din tara? prilej de pareri diverse, dupa cum remarc

  20. Conceptul de „forta de munca” isi pierde treptat continutul.

    Daca munca este o activitate remunerata (adica platita de altcineva), ce inseamna atunci munca pentru sine? Avem exemplul profesiilor liberale, dar in ultima vreme gig-economia si contractele de „munca” ce nu sunt bazate pe timp castiga teren.

    Ma intreb atunci: ce sens mai are sintagma „ocuparea deplina a fortei de munca”? Cand te autoangajezi si inchei contracte cu alti autoangajati (contracte comerciale, nu de munca), pentru ca economia bazata pe date cam la asta duce, cata relevanta mai are „forta de munca”?

    Chiar si asa, cand a lucra 4 zile pe saptamana iti asigura un trai decent (sau mai mult decat atat), sau cand iti permiti sa traiesti doi ani cu ce ai castigat intr-un an, ce rost are „forta de munca”? Impresia mea este ca tot presand pe forta de munca si pe somaj nu facem decat sa blocam progresul economic -si cel social pana la urma.

    Nu cumva doar am ramas inghetati intr-un fel de preistorie a economiei si – avand in vedere varsta foarte inaintata a multor teroreticieni, profesori, etc. contemporani – de fapt contactul cu realitatea a fost rupt?

    Pe aceasta baza eu personal nu mai vad nicio semnificatie in teorii de tipul MMT sau similare. Imi este destul de clar a habar nu avem despre procesele din economia prezenta.

    De aici probabil si aspectul haotic al politicii (in special a celei din Romania, dar nu numai).

    +++

    Eu as merge altfel: as elibera piata muncii, acceptand ca un contract clasic de munca nu mai corespunde naaturii activitati economice actuale. As trimite deficitul spre zero, pur si simplu pentru ca imi este aproape imposibil sa inteleg de ce e nevoie de el (si mi-e teama ca de fapt nici cei care sustin un deficit mare nu prea pot explica de ce vor asa ceva, in afara unor simple presupuneri).

    In acelasi timp as verifica la sange libera concurenta si protectia consumatorilor, pentru a asigura conditii de joc echivalente tuturor operatorilor comerciali.

    As atomiza si automatiza contratctele statului, pentru ca principala problema este exact ideea invechita ca „daca e mare e de incredere” ceea ce dus la un dezastru permanent in achizitiile statului.

  21. interesant articolul si argumentele aduse de autor, insa comentariile si dezbaterile pe articol sunt un deliciu :)

    Bravo Bradut :)

    • „…comentariile si dezbaterile pe articol sunt un deliciu…”

      „Spune cineva cum este cu MMT in USA creditat de CHINA?” (Laurentiu)
      “Câtă vreme exista cerere pentru titlurile de stat americane exprimate in dolari, MMT este valid în SUA. China poate să nu mai cumpere titluri, sau să vândă masiv titluri.” (Bradut Blos)

      Desigur, nu se cade ca gusturile personale să constituie temă de discuție, dar în schimbul de idei pe care am îndrăznit să-l reproduc, menționând autorii care dețin drepturile asupra textelor, mi se pare a fi mai delicios răspunsul decât comentariul cititorului articolului.

      Altfel, ca exercițiu intelectual, teoria MMT poate fi considerată de amatorii de utopii delicioasă, iar în Insula Santinelei de Nord din Andaman, chiar funcțională. Economiștii americani, însă, elaborează modele de acest fel de ceva mai multă vreme, cam de când au început să se întrebe cum ar fi dacă USD nu ar mai fi valuta cu cea mai mare circulație din Universul cunoscut. Opinia mea este că dacă China [și lumea largă] din cine-știe-ce motiv nu mai creditează USA, teoriile astea nu ar mai fi spuse nici măcar ca bancuri la o halbă de bere.
      Desigur, este doar o modestă opinie a unui comentator „delicios”. :-)

      • @Constantin spune:
        09/08/2019 la 9:08

        Economiștii americani, însă, elaborează modele de acest fel de ceva mai multă vreme, cam de când au început să se întrebe cum ar fi dacă USD nu ar mai fi valuta cu cea mai mare circulație din Universul cunoscut.

        ––––––
        EUR este singura moneda care ar putea reprezenta o provocare reala pentru USD in acest sens (bineinteles pe parcursul urmatoarelor decenii, nu peste noapte) si asta doar in anumite conditii -i.e extinderea ZE, reforme autentice, accelerarea integrarii economice si politice (reforma pietelor de capital, reforma bancara, reforma fiscala, samd). Candva, intr-un viitor si mai indepartat poate fi si yuanul chinezesc (teoretic vorbind China are potential de dezvoltare, drumul yuanului este insa ff de lung pana la castigarea increderii).

        https://www2.deloitte.com/insights/us/en/economy/spotlight/economics-insights-analysis-05-2019.html

  22. Pomenirea contului de profit sau pierdere (de dl. Bolos) mi- a adus aminte de bruma de contabilitate, de fapt bazele contabilitatii pe care le-am buchisit in tinerete, cand eram obligat sa fac tot felul de analize si sa mai si priceapa cineva de ce e, sau nu, cum zic eu, pe cifre :P
    Simteam ca e ceva putred rau in teoria asta, MMT,si nu puteam sa explic asa. mai riguros ce si cum…dar o abordare „contabiliceasca” ajuta mult..imi pare rau ca nu mi-a venit mie ideea primul :P
    Deci, cateva notiuni, foarte pe scurt, din memorie, ptr cei care n-au dat cu nasul de bazele conta
    Suma surselor de finantare (proprii, atrase, datorii) trebuie sa fei tot timpul egala cu activele (corporale, necorporale, fixe, circulante etc).
    Daca valoarea activelor este mai mare ca valoarea surselor avem profit, dac e invers avem pierdere. Asta se vede in bilant, doar ca e mai putin intuitiv
    Se regleaza la sf de exercitiu prin contul de profit si pierdere, un nou exercitiu anual incepe cu acest cont zero.
    Dar mai exista un instrument folosit foarte mult de manageri :analiza sintetica a contului de profit si pierdere.
    Analiza are la baza impartirea pe caprarii a rezultatului final (profit sau pierdere), suma fiecarui rezultat dand rezultatul final
    -rezultat din exploatare\
    -rezultat financiar
    -rezultat extraordinar
    Pe scurt rezultatul din exploatare ne da masura activitatii fara sa tinem cont de cheltuiala/veniturile rezultate din activitai financiare (dobanzile platite la imprumuturi, sunt cu minus, normal, venituri din alte activitati finaciare-sa spunem dividende ptr niste actuni detinute de companie, sunt cu plus, cred ca si diferentele de curs valutar intra aci etc) iar rezultatel extraordinare sunt…extraordinare, adica sa zicem vanzarea unui activ imobilizat, o cladire, un teren,)
    Bun, suma toturor acestor profituri/pierderi pe fiecare caprarie auta managerul sa faca analiza, alaturi de alte metode, dar CPP-ul este de baza in faza de inceput mai ales. Apoi detaliza (folosind, sa zicem metoda cost-volum-profit) ptr a vedea ce poate face in zona costurilor fixe, variabile , unde avem sau cum s-a sau se va deplasa punctul de rentabilitate, cum poate fi atins, optimizat etc)
    OK, ce ne spun astia cuu MMT-ul, din aceasta perspectiva?
    Ca putem creste defictul (care este si el un rezultat al exercitiului, nu?) ca oricum de banii aia profita segmenul privat, via banci bla, bla Ce chiraiti, aunci? Ziceti merci ca nu va taxam in plus ca sa acoperim defictul, fraierilor!
    Or, defciitul se alimenteaza prin imprumuturi, datorii, (surse de finantare ale unor active, nu importa ce !!?) care ajung musai la privati (!!?) adica sa fie multumiti ca nu sunt impozitati mai mult astfel incat sa acoperim din surse proprii (taxe si impozite) toate acele active ale lor, privatilor, pana la urma(???)ci din datorii
    Ce ne spune CPP-ul? Creste datoria, creste pierderea financiara, daca nu o compemsam cu un rezultat pozitiv din exploatare, sau nu vindem ceva „extraordinar” rezultatul total va fi din ce in ce mai prost, de la an la an. asa cum se si cam intampla, nu?
    Gogorita cum ca defictul alimenteaza in final sectorul privat si duce la crestere nu este valabila decat daca creste rezultatul din exploatare, care are la baza productivitatea in final.Sau taxare mai mre in cazul statului :P
    Contabiliceste spunand rezulta ca toata teoria asta, ptr a fi siustenabila trebuie sa produca crestere de venituri din exploatare, care sa compenseze, macar, pierderile financiare, suplimentare, prin indatorare, in anii care vin ele vor fi ca un cost fix suplimentar , necompensat de cresterea de volum sau cresterea contributiei de acoperire.
    Putem sa calculam aportul indatorarii(cea care acopera defictul)? Putem sa alegem acele proiecte care, direct si indirect compenseaza?Da, si e chiar musai sa facem asta, nu doar sa ne indatoram ca banii aia ajung cumva in privat…este total insuficient, mai ales ca nici nu e asa, in totalitate :P
    Da, si treaba ar trebui sa functioneze de fapt inveres: alegem proiectele cu multiplicara cea mai „buna”, care au un impact pozitiv maxim pe rezutatele din exploatare vs piererile finaciare.
    Abia apoi diferenta o putem aloca consumului viitor.
    Mai pe romaneste, sa spunem ca ne indatoram cu 10 miliarde de lei. Daca banii merg in autostrazi, din alea unde chiar avem circulatie, vor produce, prin multiplicare (adica si toate activitatile conexe care vor aparea ca urmare a construirii ei, dezvoltare orizontala), un rezultat din exploatare mai bun, care va „amortiza” in timp, X ani etc.sau Y ani daca o parte din rezultat il bagam in consum.
    Daca banii merg in sali de sport in toate catunele si patinoare unde nici dracu nu are patine vom avea alt factotr de multiplicare, cu un rezultat in exploatare care este posibil sa scada, ptr ca vom majora cheltuilei din exploatare curente, veniturile suplimentare posibil sa nu existe etc
    Indatorara suplimentara nu numia ca nu va produce un rezultat din exploatare mai bun, posibil sa produca unul mai prost..
    Pe scurt, fara un mecanism care sa oblige statul sa creasca datoria doar acolo unde avem rezultate compensatorii din exploatre vs cele financiare =datorii suplimentare, fie va trebui sa apelam ce venituri extraordinare ( a se vedea nu-s ce fond suveran sau cum ii spune care presupune vanzarea de active detinute de stat, care cresc veniturile extraordinare in anul vanzarii, da, dqar scad veniturile finaciare in anii care vin , ever, si n-avem nici o siguranta ca banii vor fi folositi in ale proiecte, chiar mai profitabile ca ale vanute…mai dderaba vor fi furati bagati in tot felul de aiureli) fie vom compensa „activele” prin surse de fintare care nu sunt proprii (astea cresc doar daca avem profit), datorii sau surse atrase=neplati catre „furnizori”, cam ca Grecia. Au vandut active, au „nepltit” si au luat alte si alte imprumuturi. Asta „datorita” binefacerilor cresterii deficitelor bugetarea, an dean, alea care, cica ajung la privati si fac numai bine!

    • ma tem ca la nivelul balantei monetare bilantul se inchide nu printr-un contul de profit si pierderi, ci prin masa monetara, a carei contrapartida sunt activele nete, adica credite minus debite. BNR le publica lunar, e.g.: https://bnr.ro/page.aspx?prid=16516

      ce sustin baietii de la Kansas U cu MMT este ca daca creste volumul activelor monetare credite => creste masa monetara si etc. i.e. se justifica masuri de Quantitative Easing (Greenspan) care sa forteze protejarea valorii activelor (Fanny Mae, Freddy Mac) bazate pe credite ipotecare agregate in derivative subprime (mania lalelelor).

      merge pana cand valoarea de piata creste suficient peste valoarea intrinseca astfel incat sa se gaseasca baieti destepti cu bani care sa parieze invers, pe spargerea bulei. moment in care activele se devalorizeaza la centi/ dolar si pot antrena un crash. apare o prabusire a valorii activelor nete, care, daca nu vrei sa se stinga lumina, tb sa o inlocuiesti (swap) cu alte active mai solvabile => public debt = datorii suverane. pt. a se justifica masurile de interventie, se elaboreaza astfel de quasi-teorii post-truth… nimic nou sub soare… a se vedea (istoric) consolidarea fiscala executata prin https://en.wikipedia.org/wiki/South_Sea_Company

      la noi nu e (inca) asa.

    • O singura observatie: autostrazile nu produc nimic, nu genereaza dezvoltare. Sunt pur si simplu un element de confort (populatie) sau o cheltuiala ceva mai mica (industrie, agricultura).

      Orice autostrada va genera trafic (adica trafic in plus fata de cel premergator existentei sale), astfel inca pana la urma timpul de tranzit va scadea sau oricum nu va creste suficient pentru a fi semnificativ contabil.

      OK, un efect pozitiv au – in cazul in care inaintea lor nu exista nimic – este cazul Africii, unde chiar conteaza.

      Apar si asa-numite dizeconomii si costuri externe (cel de mediu este unul dintre ele, dar mai avem si agregatele care rezulta din suma unitatilor de poluare si multe altele).

      Intrebarea majora este: nu se produce mai mult pentru ca nu se poate transporta? Sau oricat de mult ai putea transporta exista alte elemente de limitare a cresterii economice?

      Corolarul acestor lucruri este fundamentarea traseului. Desi sunt certuri si tavaleli pe decizia „pe unde sa treaca autostrada ca sa genereze mai multe venituri” traseul nu est si nu poate fi o decizie economica decat daca avem o co-decizie cu investitori strategici.

      +++

      In subsidiar, daca MMT ar fi folosit pentru a justifica finantarea din deficit a unei autostrazi, aceasta treaba nu ar avea sens decat in lumina celor de mai sus- adica fara o co-decizie cu investitori strategici, finantarea autostrazii nu ar produce de fapt mai nimic si ar echivala cu ingroparea banilor.

      Ceea ce vreau sa demonstrez este ca politica economica, desi trebuie sa fie realista si fundamentata pe o abordare economica (de preferinta pro-piata as spune), ea nu se poate reduce la teorii economice sau la mitologie.

      Fugim degeaba de politica si de idologia politica in general. Nu se poate guverna o tara ca o corporatie. Pentru ca nu e o corporatie!

      • ”Nu se poate guverna o tara ca o corporatie. Pentru ca nu e o corporatie!”

        Ati sesizat corect,

        Sunt foarte multe argumente pentru care instituțiile statului nu sunt, similare cu corporațiile și mai ales nu pot fi privite dintr-o prisma corporatista.

        Nu trebuie confundat profitul cu excedentul bugetar, sunt două noțiuni diferite fundamental. Deficitul bugetar NU este pierdere. Din păcate foarte multe explicații pleacă exact din această confuzie.

        Excedentul bugetar este acumularea de bani. Nu spune nimic despre profit. Profitul este remunerarea aferentă capitalului rezultat dintr-o activitate economică.

        Acumularea de bani este uneori necesară, dar de cele mai multe ori este o formă ineficientă de utilizare a capitalului. Dacă vreți excedentul și deficitul statului pot fi comparate cu excedentul de trezorerie netă pozitiv sau negativ de la firme.

        Pot firmele sa aibă profit și trezorerie netă negativă? DA, dacă lucrează cu descoperire de credit, linii de credit, etc. E ceva rău? Nu neapărat, poate fi ceva foarte bun, dacă rata profitului este mai mare decât rata dobânzii. Dar în cazul statului, se poate judeca la fel?

        • Statul este pur si simplu altceva.

          De fapt, nici nu vorbim despre stat aici, ci despre guvern – nu e acelasi lucru.

          Statul este o comunitate politica ce e condusa de un guvern. Aici politicul este in sens larg, nu se rezuma la partidele politice.

          Este unul dintre motivele pentru care inisit asupra necesitatii de acceptare a politicului in functionarea partidelor si apoi in guvernare si legiferare.

          In prezent nu avem in ROmania un politic bine conturat. In schimb, avem o inflatie de modele anti-piata, expresia fugii noastre de raspunderea personala. In plan economic, toti se chinuie sa demonstreze ce agregat de masuri economice ar asigura cei mai buni indicatori macroeconomici.

          Ceea ce este o tampenie!

          MMM

          Sigur ca avem nevoie de o teorie economica pentru ghidarea guvernarii, dar cetatenii romaniei nu sunt lucratori la Romania SRL sau si mai rau – la Guvern SRL!

          Caracteristic fiintei umane este atitudinea fata de libertatea sa, cat anume e dispusa sa cedeze, de ce si pentru ce. De aceea avem nevoie de politic – sub forma ideologiilor politice. Nu doar de teorii economice – oricare or fi ele.

          Politica ultimilor 30 de ani din Romania se caracterizeaza prin asaltul continuu asupra libertatii individului, sub diverse pretexte. Restrangerea libertatii sale apare adesea ca o forma de ocrotire pe care guvernul – oricare ar fi el – o pune in practica spre „a le fi bine tuturor”. In sustinerea acestei idei marshave sunt aruncate in dezbatere sumedenie de teorii economice, care mai de care mai sofisticate si mai aiurite. Orice e bun daca serveste cresterii lenei tuturor.

          Vreau sa spun ca restrangerea libertatii individuale este o actiune voita, nu una intamplatoare sau din ignoranta. De la seful de scara pana la primul ministru toti imi „vor binele” . Doar ca imi vor acest „bine” dupa cum le convine lor, dupa cum ei cred ca ar trebui sa fie toti.

          Ca intr-un etern si ascuns 1984 toti sefii si sefuletii natiei se intrec in a-mi fie mie Big Brother. Si ca sa nu ma plictisesc, imi pun la nesfarsit o Oda a Teoriei Economice din care rezulta ca tot ce am de facut este sa dorm linistit. Si sa ii votez pe ei.

          Sola Dei gratia.

      • @Dedalus – despre autostrăzi: pentru un camion, viteza comercială în RO era de 35 km/h în lipsa autostrăzilor, în comparație cu 70 km/h pe autostrăzile din Vest. Asta înseamnă mai multe camioane și mai mulți șoferi pentru a transporta aceeași marfă, deci România va avea camioane mai vechi cu consum mai mare de motorină și șoferi cu salarii mai mici, că așa se traduce în practică lipsa de productivitate.

        Dacă țara nu se poate guverna ca o corporație (iar în cazul drumurilor județene chiar nu se poate guverna ca o corporație) atunci facem și autostrăzile tot după criteriile de la drumurile județene: hotărăsc niște instituții pe unde să fie traseul, de preferat pe-acolo pe unde au niște politicieni terenuri de vânzare. Așa încât produsele pe care le cumpărați din hypermarket or să vină de la Arad la Deva pe la Giarmata, iar de la Deva la Pitești pe la Sibiu.

        Viteza comercială a camionului s-a dublat, e ca în Vest, fiindcă acum merge pe autostradă, însă (big surprise!) camionul nu ajunge de două ori mai repede, fiindcă acum trece și pe la Giarmata, pe unde n-are de fapt niimic de făcut.

        Nu era mai bine să lase statul autostrăzile în pace și să se ocupe de ele corporațiile? În Franța așa se face, iar construirea lor e mult mai ieftină și merge mult mai repede. După care sunt taxate, dar e taxată efectiv pacurgerea acelui tronson de autostradă, adică se știe foarte exact dacă merită sau nu merită construirea lui. În România se plătește o taxă generală pentru autostrăzi și drumuri naționale, indiferent cât circulă fiecare.

        Chiar dacă nu se construiesc ca în Franța, nu cumva autostrăzile ar trebui administrate totuși de niște corporațiI? Ce-ar fi să ne uităm în Ungaria sau în Austria, acolo cum sunt administrate și taxate autostrăzile? Știți că ASFINAG în Austria, deși aparține statului, obține profit din exploatarea autostrăzilor și nu are nevoie de bani de la guvern, ci plătește dividende guvernului?

        • Vreau sa spun ca nu lipsa autostrazilor blocheaza progresul Romaniei.

          Este doar una dintre perdelele de fum care acopera adevarata cauza a dezastrului: insistenta in a reconstrui comunismul in Romania.

          Despre asta e vorba: 90% din politicieni si 40% din populatie doresc revenirea la comunism, doar ca vor mancare destula si libera circulatie.

          Toate giumbuslucurile de genul „autostrazi pentru dezvoltare”, „fara penali” etc, nu fac decat sa ascunda dorinta de revenire a comunismului.

          Generatia care a trait acele vremuri le-a trait in copilarie -deci are preponderent amintiri filtrate (adica luminoase), generatia tanara este atrasa de „idealurile” necomunste, nepomarxiste si neofasciste in toate formele de exprimare.

          Drept urmare, nimeni nu mai constientizeaza mizeria comunismului.

          Firea face 22 de firme locale, Teororovici (la indemnul lui Socol) redistribuie venitul spre salarii, toate procedurile de infiintare si functionare a unei firme sunt voit asunse sau complicate excesiv – mai vreti si alte dovezi ale acestei dorinte a guvernelor si partidelor, care coincide cu cea a populatiei – anume de a reinstaura comunismul? Intr-o forma acutalizata (sa nu cadem in pacatul definitiilor Wikipediei), cumva apropiata de NEP.

          Doecamdata, economia functioneaza practic exclusiv in virtutea Constiutiei (libertatea actului de comert), dar Constitutia singura nu are capacitatea de a pastra capitalismul in Romania, si cu atat mai putin de a ocroti un stat pro-piata (admirabil si sublim dar care nu prea exista oricum … :-).

          • @Dedalus
            Prea pesimist?

            Budgetarii și pensionarii sunt dependenți de budgeturile publice. Nu se va schimba atât de repede. Pensionarii oricum vor fi și în viitorul mai îndepărtat, cu o economie privată puternică într-o Românie europeană, în mare parte dependenți de budgetul statului. Inflația micșorează permanent puterea de cumpărare al pensionarilor în est și vest.
            Situația e asemănătoare cu cea în celălalte părți ale UE. Cred că „pensiile” sunt un obstacol major în crearea unei „Federații Europene” în viitorii 20 de ani. Conflictele de interese între pensionarii din Olanda (fonduri de pensii de 100 de ani) și sud-estul UE (Italia, Franța, Grecia cu pensionari „tineri”) se vor regăsi în rezultatele algerilor PE&naționale în deceniile viitoare.
            Pensionarii români au interese, se va vedea la alegerile 2019/2020 din țară?
            Budgetarii din serviciile publice se pot reorienta „politic” mai repede? Dascălii, medicii, angajații din administrația publică depind de budgeturile publice. „Nu dăm vrabia (socialistă) din mână pentru pasărea (capitalistă) de pe gard”?
            O economie privată puternică recontruită în viitorii 20 de ani poate duce la o monedă mai stabilă, la salarii mai acceptabile în serviciile publice.
            Nu cred că „ideologia” (comunistă, socialistă, etc) are influență atât de mare azi. Tinerii nu au „amintiri” din epoca de piatră naționalcomunistă. Schimbul de generații e de multe ori o ruptură bruscă. Eliberarea 1989 din naționalcomunismul ceaușist e o ruptură radicală. Lumina libertății e lumea în care s-a născut generația smartfone& Google din țară. Tinerii din țară sunt mai mult conectați cu cei din generația Facebook din UE decât cu generația părinților și bunicilor (fără telefon acasă, fără mașină de scris).
            Mă ingrijorează ce se întâmplă în spațiul public, în domeniul mediilor (TV, radio, ziare,etc), medii în mâna unor oligarhi, colaboratori și complici cu puterea din ultimii 29 de ani.
            Societatea civică crează statul și invers statul influențează societatea civică.
            Mentalitatea, tradiția … ….
            ….. diaspora?
            Cred că eliminarea „burgheziei” și al antreprenorilor în anii dictaturii comuniste au dăunat mai mult țării decât vrem să credem azi. Se vede în „neue Bundesländer (RDG, Sachsen, Brandenburg, Thüringen)” după 29 de ani. „Mittelstand” a fost eliminat dar nu s-a reconstruit 1990-2019. Multe orașe au fost părăsite (Magdeburg, Cottbus, etc) de o parte a locuitorilor (pensionarii votează Linke?) . Numai Jena (Zeis Optik, peste 20.00 de locuitori noi), Leipzig, Dresden, cu sâmburi industriali bazați pe cercetare și inovație s-au dezvoltată bine.
            Sâmburi industriali cu intreprinderi private 4.0 și centre de cercetare inovații pe lângă universități de rang în câteva metroplole- regiuni (București, Brașov-Sibiu, Timișoara-Arad) sunt o cale spre bunăstare și prosperitate în viitorul apropiat? Infrastructura sunt în primul rând locuitorii țării.

            Tinerii sunt tezaurul României!

            • Drumul minimei rezistente.

              Un tanar roman specializat in sateliti va astepta ocazia in Romania, sau va pleca la NASA?

              Resursele umane o iau intodeuana , ca si firisoarele de apa, pe unde e mai usor.

              Pentru tinerii romani generatia actuala de politicieni ar trebui sa construiasca sansa. Sansa. Nu venituri, nu pomana. Tinerii nu au nevoie de pomana, ci de sanse.

              Daca un tanar roman vrea sa faca un robot, sa poata sa il faca in Romania, daca vrea sa se specilizeze in comunicatii satelitare, sa poata sa isi lanseze satelitii in Romania. Si acum se poate, dar e vorba despre efort, nu despre posibilitate.

              Stiu tinerii care au plecat din tara din aceasta cauza: e prea dificil sa-si puna ideile in practica. Guvernul ar trebui sa le creeze sanse aici, nu sa le dea bani prin programe prostesti de genul Startup Nation.

              Dar asta se face prin atentie la economica reala, nu prin tot felul de experimente cvasicomuniste de tipul celei analizate. Un stat liberal, nu o caciula cu bazaconii varsate in capul tienrilor. Aici aveti dreptate: tinerii pricep cand sunt prostiti. Si sunt prostiti de ani de zile,

            • @Dedalus
              De acord. Sanse și încredere.
              Mai puțin stat, mai puțin de la stat. Intreprinderile din industria 4.0 sunt puternic integrate în UE. Sateliții sunt montați la un loc. Piesele vin de pretutindeni. Nu cred în viziune „națională” pentru industria 4.0. Sateliții nu se vor lansa în România (e o metaforă frumoasă). Se vor lansa în SUA, Baikonur/Kasachstan, Guyana, China, India etc.
              Legile se fac la București. Statul trebuie pus la punct. Structurile „supranaționale” UE la care s-a aderat 2007 au avantajat economia: Uniunea vamală, Piața comuna UE, normele tehnice europene.
              S-a distrus, s-a pierdut încrederea cetățenilor, încrederea între cetățeni, încrederea între cetățeni și instituțile publice. E mult de reparat. Trebuie realizat în curând.
              România are de ales 2019/2020.

  23. OK, sa le luam pe rand :P
    Dedalus:
    „O singura observatie: autostrazile nu produc nimic, nu genereaza dezvoltare.
    Oare? OK, hai sa cautam ceva studii, sa vedem ce zic altii, mai stiuti ca noi. va dau doar unul, sunt o groaza pe net
    https://vbtva.com/resources/docs/artba_virginia_report_final.pdf
    „The Economic Impact ofHighway & Bridge Construction in Virginia”

    Highway and bridge construction investment in Virginia by local governments and the
    Virginia Department of Transportation (VDOT) is a key part of the Virginia economy,
    supporting $4.6 billion in state economic output, $2.4 billion in Gross State Product
    (GSP) and 36,390 jobs.1 Highway and bridge investment not only spurs immediate
    economic growth, but also improves safety, lowers business operating costs, relieves
    congestion and increases efficiency. For this report, we examined the impact of a
    $2 billion baseline level of highway and bridge construction spending in Virginia.
    A $2 billion investment in the Virginia highway and bridge network has the following
    economic impact:
    • Stimulates $4.6 billion in output of goods and services in Virginia.
    • Contributes $2.4 billion in value added to Virginia’s GSP.
    • Supports 36,390 full-time jobs, with a total annual payroll of $1.4 billion.
    • These jobs are throughout all sectors of the economy, including 3,836 jobs in
    retail trade and 2,102 jobs in manufacturing.
    • Generates and sustains over $263 million in government revenues. Many of these
    revenues, generated from federal, state, county and local taxes, will be invested
    back into Virginia. Estimated government revenues include:
    • $112.1 million in federal ($104.9 million) and state ($7.3 million) payroll taxes
    • $120.1 million in state income taxes
    • $29.2 million in state and local sales taxes
    • $2.0 million in city and county sales taxes
    In addition, investment in Virginia’s infrastructure creates tangible assets that are
    long-lived and will facilitate economic activity for many years to come by providing
    access to jobs, services, materials and markets. An improved highway network results
    in reduced operating costs and increased market access for Virginia businesses.
    Sustained investment in highways and bridges is critical to making the best use of
    these capital assets”.
    Nu cred ca are rost sa mai continui…as mai aduga ca nu exisata o formula clara si unica ptr a determina „dezvoltarea’, difera de la caz la caz, si daca nu exista studi proofi inainte-sunt destul de laboriase, pot sa dai chix in final.
    Bradut- Bolos
    „Sunt foarte multe argumente pentru care instituțiile statului nu sunt, similare cu corporațiile și mai ales nu pot fi privite dintr-o prisma corporatista.”
    Pai dvs ati adus vorba de contul de profit sau pierdere, si asa mi-a venit ideea sa compar statul cu o firma…nu ar fi prima data.
    Sigur ca avem alte conturi si alta contabilitate dar in final tot despre surse de finatare si active vorbim, despre venituri si cheltuielei , ordonate altfel, da. Chiar nu vedeti nici o asemanare?
    „Deficitul bugetar NU este pierdere”.
    Formal nu, dar, pe fond, atunci cand scoti bani din buzunar cum se cheama? Castig?
    Or, pana la final cieva plateste (ca le platim, an de an prin taxe si impozite, inflatie…nu le platesc martienii ptr noi)-acele surse care finanteaza deficitul.
    Deci, sa facem un mic exercitiu de imaginatie… poate ca vom intelege mai usor ce se intampla cu…statul.
    „Pot firmele sa aibă profit și trezorerie netă negativă? DA, dacă lucrează cu descoperire de credit, linii de credit, etc. E ceva rău? Nu neapărat, poate fi ceva foarte bun, dacă rata profitului este mai mare decât rata dobânzii. Dar în cazul statului, se poate judeca la fel?”
    Care profit? Rata profitului net eset raportul dintre profitul net si cifra e afaceri…profitul net tine cont de pierderile financiare etc. poate ca rata profitului operational (EBIT) sa fie mai mare ca, aia, aai
    Or si la deficte avem defictul primat, nu? care nu tine cont de sarcina datoriei publice…iarasi avem asemnari de logica.
    Una peste alta as zice ca nu este deplasata aceasta comparatie. fara a avea pretentia ca oamenii sunt produse vandute de stat ptr a face profit…ci doar niste produse care varsa „contributii de acoperire” ptr costurile fixe ale altor produse nevandabile :P care mai si fura
    Ad Min
    V-am lasat la urma ptr ca mi-a placut comentariul dvs , concis si lejer sofisticat…ar fi o blasfemie sa va contrazic, desi tare ma manca limba sa va intreb ce intelegeti prin valoare intrinseca? :P Cam cand incepea criza la noi am avut niste discutii (pe un forum bursier) interminabile intre „fundamentalisti” si „tehnicieni”…vai no pate sa scada ca vloarea intrinseca(ca era contabila,bv, ca erau capitaluri proprii, ca era nu-s ce multipicator al profitului, valoare terenurilor sau mai stiu eu ce) e aia, aia…pana la urma valoarea „intrinseca” s-a dovedit tot aia unde s-a intalnit bidul cu askul
    In rest, o seara buna tuturor

    • deh… valoare intrinseca… multam ca ati sesizat aceasta chestiune. iar mancatul limbii pare sa fi fost contagios :)

      analiza tehnica si cea fundamentala. cum sunt numite, sunt „decat” doua perspective ale aceluiasi fenomen, din pozitii (piete) diferite… personal, prefer sa inteleg fenomenul, dincolo de aceste formalisme.
      iar, perspectiva mea asupra fenomenului este de tipul „Cheshire Cat”, in care una din analizele mentionate trateaza corpul pisicii, iar celalalt ranjetul, care par sa se separe pe trasee diferite in functie de ce incerci sa observi. ca o parabola, poate fi interesant acest articol https://www.nature.com/articles/ncomms5492
      valoarea este o marime intensiva si statistica, care face sens (este bine definita) in conditii de echilibru. sau, mai corect, echilibru quasi-static. cand ansamblul statistic este mic, sau cand se produc tranzitii dintr-o stare de echilibru in alta, marimea prezinta fluctuatii importante (volatilitate, in termeni economici). in aceasta acceptiune, valoarea instantanee poate diferi substantial de valoarea medie, cu abateri sistematice care pot dura destul timp (ani) cat sa creeze aparentele unei stari intermediare de quasi-echilibru, un fel de fals-atractor in teoria statistica a lui Daniel Amit a retelelor neuronale. starile de perceptie derivate creaza manii si bule investitionale, mai ales ca oamenii au o vulnerabilitate cablata la falsi-atractori. in alte discipline li se spune „cognitive bias” sau prejudecati. cu alte cuvinte, ansamblul statistic al actorilor economici prezinta o rigiditate a memoriei starilor anterioare, care nu respecta ipoteza ergodica, cel putin pe termen nu foarte lung. interesant de observat este ca ciclurile politice se suprapun pe intervale care netezesc ergodicitatea, iar ciclurile economice cuprind minim doua intervale politice…
      orice formalism presupune un model, de regula parametric. pentru ca un model sa se apropie in predictiile sale de realitate, pentru ca este un optim intre complexitate si aplicabilitate, multi il aplica si putini ii recalibreaza parametrii. recalibrarea/optimizarea parametrica necesita multe date si pozitii de control inaccesibile celor care aplica modelul la un moment dat… care de multe ori confunda modelul cu realitatea si/sau teoria care fundamenteaza modelul (e.g. forum bursier).
      deci, in intelegerea mea, valoarea intrinseca este marimea asimptotica la care s-ar putea ajunge in conditii de quasi-echilibru. in corolar, orice teorie a valorii ar fi o teorie a dinamicii starilor de quasi-echilibru, ca in termodinamica si mecanica statistica.
      o forma agregata a acestei Cheshire Cat este output-gap… obsesia si cosmarul bancilor centrale. de remarcat ca Fed-ul tinteste nu doar inflatia ci si somajul…
      cum realitatea este o continua transformare… totul curge, mai mult sau mai putin bulbucat… in perioadele de curgeri turbionare castiga unii, altminteri altii…
      cat despre cei care pierd putem avea o idee prin faptul ca datoria publica consolidata de South Sea Co nu a fost achitata pana la WWI… how about that!

      Il y a toujours un qui baise, et l’autre qui tend la joue.

      (Na! m-am rupt in concizie… noroc ca este sambata dim…)

    • Studiile acelea sunt facute special sa sustina investiile.

      Cine e nebun sa spuna altceva decat ce doreste clientul sau?!

      Evident ca daca vei casitga 1000 de voturi facand o autostrada si doar 100 daca nu, vei comanda un studiu care sa conduca la concluzia ca este minunat sa o construiesti.

      In plus, nimeni nu te va contrazice, pentru ca un astfel de studiu spune oamenilor ceea ce ei doresc sa auda (confirmation bias).

      Daca va uitati cu atentie la ele, veti vedea ca sunt croite pe ipoteze pozitive si ca neglijeaza dizeconomiile.

      ///

      La fel de usor se pot face studii „credibile” si despre impactul negativ al autostrazilor.

      Sau studii despre neutralitatea acestora.

      Dvs. spuneti doar ce concluzie doriti si va fac studiul asa cum il doriti (pozitiv, negati, neutru).

      Va pun in studiu orice doriti: impact pozitiv asupra industriei de cafea si negativ asupra drogurilor, neutru fata de scoli si pozitiv fata de industria spatiala. Nu conteaza, doar sa imiu spuneti.

      Ce concluzie doriti, pe aceea v-o pun. Si nu oricum, cu puternic „justificata” matematic, economic, statistic, cu date, numere … cu exemple din lume, cu conditii, cu planuri etc.

      ///

      Nu uitati si ca una e sa construiesti o autostrda intr-o economie diversificata, liberala si puternica si cu totul altceva este sa construiesti una intr-o economie primitiva in care oricum nu ai ce transporta (ar folosi poate sa transporti mai repede televizoare cu diagonala mare din Germania in Moldova, sau bere ieftina de la Timisoara la Constanta – dar sincer vorbind, ce impact ar avea asupra economiei romanesti?.

      Dar si in Romania oamenii aud doar ceea ce vor sa auda (confirmation bias).

      ///

      Realitatea este ca in Romania pur si simplu nu-i nevoie de autostrazi, ci doar de drumuri bine intretinute. Deocamdata.

      Ia imaginati-va: sta cineva cu 100 de milioane de eur in banca, nu are unde sa ii investeasca. Facem o autostrada care leaga Vaslui (sa spunem) de Bucuresti.

      Detinatorul capitalului se va repezi fericit sa investeasca 100 de milioane de eur in Vaslui, pe motiv ca – gata! s-a rezolvat, odata cu autostrada banii sai vor produce un profit de 20% daca ii investeste intr-o fabrica de componente satelitare unde ii va angaja pe ciobanii din Vaslui :-)))

      Sau intr-o fabrica de branza la care sa aduca laptele din Ungaria (tot pe autostrqazi -evident), muncitori din Pakistan (pe astia cred ca doar cu avionul), ingineri din Ucraina (care sa mearga in concediua acasa – tot pe autostrada :-)), piese din Germania (tot pe autostrada) si apoi sa vanda (tot pe autostrada). Ce impact ar avea asta asupra economiei locale?! Presupunan ca e cineva nebun sa faca o fabrica de branza unde nu are nici materie prima, nici muncitori, nici piese, nimic – doar pentru ca are pe unde cara toate astea de-a lungul si de-a latul Europei.

      Iar in final, OK, avem un nebun, face toate astea. Si vine Guvernul roman si il pune angajeze pe cineva sa tina pontajul, il obliga sa ia tot felul de autorizatii pe care nici nu stie de unde sa le ia …. patronul de la Eurolines si-a luat lumea in cap. Nu pentru ca nu avem autosteazi,

    • Am citit si „studiul” respectiv.

      Are o gramda de probleme, in primul rand nu descrie metodologia utilizata pentru a ajunge la concluziile respective. Abunda in date despre Virgina, dar nu e clar deloc ce scenarii se foloses pentru comparatii, nu are niciun fel de analize de senzitivatate, nici un fel de estimare a erorilor.

      Intr-un cuvant, nu demonstreaza nimic, este inca una din bazaconiile comandate pentru a sustine o decizie politica.

      „creation of 36,390 jobs” Ca sa vezi, nu 37000, nu 36000 ci fix 36.390. (!).

      Hai sa zicem, dar pe ce orizont de timp? Intr-un an, in doi, in cinci?

      Sigur ca o constructie de pod creeaza slujbe in constructia sa, dar asta nu inseamna ca slujble acelea se vor pastra si mai departe, Si nu inseamna nici ca altfel nu s-ar fi creat, din simplul motiv ca firma respectiva ar fi putut lua o comanda de pod in alt stat, de exemplu.

      Pentru o alta parte din date nu e clar daca sunt estimate sau masurate. Daca sunt estimate, cu ce metoda, de catre cine, cu ce eroare? Daca sunt masurate: cand, cum cu ce marja de eroare?

      De-asta spun: publicul inghite orice. Iar daca e vorba despre autostrada, pentru ca multi si-o doresc pentru a ajunge mai repede din A in B, aceasta dorinta a lor creeaza asteptari si ii face sa caute si sa accepte numai datele care ii convin, care corespund acestei dorinte.

      Si primesc ce isi doresc.

      +++

      Daca doriti, va scriu un studiu despre acel pod din care sa rezulte ca are un impact extraordinar asupra culturilor de macese din Boston. Nu are nicio importanta daca in Boston se cultiva sau nu macese. Va pot „demonstra” ca autostrada din Virginia va duce la 120 de joburi in productia de macese in Boston, crestere cu 0.1 % a veniturilor statului Vermont si la accelerarea programului NASA de ajungere pe Marte cu circa 2 luni. :-))).

      De fapt singura problema a unor astfel de „studii” este sa prezinte bazaconiile comandate intr-un mod cat de cat credibil, adica sa nu sara calul si sa atraga atentia asupra stupizeniilor metodologice.

      Pe de alta parte sunt constient ca imi bat gura degeaba: cand un om vrea sa creada ceva, va crede impotriva oricaror evidente sau demonstratii, oricat de rationale ar fi.

  24. ”“Deficitul bugetar NU este pierdere”.
    Formal nu, dar, pe fond, atunci când scoți bani din buzunar cum se cheamă? Câștig?”

    Există două tipuri de contabilitate, contabilitatea de angajamente (accrual) și de casierie (Cash-Based). Contabilitatea modernă este cea de angajamente. În contabilitatea de angajamente o plată nu este o cheltuială. Ca să vă dau un exemplu de plată care nu este cheltuială, dacă cumpăr un mijloc de producție, plata reflectă stingerea datoriei față de furnizor, dar, cheltuiala aferentă mijloacelor de producție este cea cu amortizarea.

    Nu vreau să intru într-o discuție excesiv de tehnică în modul cum se formează și ce semnificație are deficitul din punct de vedere contabil, pentru că este un subiect mult prea complex pentru această dezbatere. Ceea ce este clar este că deficitul este o exprimare a unui cash-flow negativ al entității numite generic stat. Toate investițiile de interes public intră în formarea acestui tip de rezultat. Aceste investiții sunt cash-flow negativ compensat nu prin fluxuri de numerar viitoare ci prin beneficii cuantificabile sau nu valoric viitoare. De exemplu construcția unei autostrăzi este un cash-flow negativ, dar beneficiile pentru economie sunt evidente. Recuperarea investiției poate fi directă (prin taxele de autostradă) sau indirecte, prin taxarea veniturilor care se generează ca efect al existenței autostrăzii.

    În condițiile unui raționament economic corect, deficitul nu este implicit ceva rău.

    • Relevanta fluxului de numerar nu e absoluta, ea depinde de natura afacerii si de marimea sa.

      Spre exemplu, pentru o micro-intreprindere (cu acces dificil la credite) fluxul de numerar e prima grija. Pentru o mare corporatie problema se pune in alt fel.

      Statul nu investeste. Din simplul motiv ca nu cheltuie pentru profit. Statul doar cheltuieste. Daca „recupereaza” sau nu cheltuiala este o chestiune politica, nu una economica.

      Spre exemplu din constructia unei scoli statul nu va realiza o recuperere. Gaselnita potrivit careia persoanele scolite vor plati impozite mai mari este pentru adormit electoratul.

      Desigur, in limbaj comun vorbim despre „investitiile statului” – dar functia acestora este fundamental diferita de cea a investitiilor din mediul de afaceri. Se mai vorbeste despre faptul ca „investitiile de stat creeaza locuri de munca”. Valabil – si limitat – strict pentru faza de constructie.

      Rolul investitiilor statului este sa completeze investitiile private sau sa raspunda unor cereri sociale – si acelea limitat, atunci cand sectorul privat nu poate.

      Investitile statului pot mobiliza capital privat – in anumite conditii. Dar chestia asta nu are de-a face cu deficitul sau cu creearea de locuri de munca. Crearea de locuri de munca este oricum un concept politic, nu unul economic.

      ///

      Ceea ce am observat este ca „investitiile” statului se fac in Romania adesea fara implicarea sau consultare sectorului de afaceri sau a comunitatilor, la modul concret. Se vantura concepte, lozinci, generalitati si atat.

      Legatura dintre statul roman (generic, dar in special ma refer la guvern) si sectorul de afaceri este nula, zero barat. Vorbele nu tin loc de actiune iar sporadicele exceptii (Renault) sunt exact asta: exceptii.

      Suntem foarte tari in indictori macro-economici, ne batem in cifre. Dar atat! Nu ma vazut nicio stire despre discutii intre guvern si sectorul de afaceri despre o investitie concreta. Din pacate, atat de hulitul PSD a avut cateva intiative in acest sens (gradinitele private) recunosc – la marginea absurdului. Dar din partea cealalta nu am auzit dect teorii.

      Eu nu bat cuie cu ideea de ciocan, nici cu indicatorul „productie de ciocane”. Ci, bizar poate pentru unii, eu bat cuie cu un ciocan.

    • but, then again:
      -tezaurul BNR nerestituit de Moscova
      -mostenirea Gojdu
      -creantele Irak, Libia, Cuba etc.
      cum merg la alma mater UBB?.. care si cine profita din astfel de forfetari de datorii suverane?
      raspunde la aceasta intrebare si vei fi campionul teoriilor monetare… :) (miticii sunt fraieri, n’asa?)

    • „În contabilitatea de angajamente o plată nu este o cheltuială.”
      Hmmm..as zice ca e cam pe dos
      Nu orice cheltuiala este o plata, Da, pot sa cumpar cu plata la 30 de ile, sa zicem, dar in conta inregistrez cheltuiala imediat ce am primit factura, chiar daca nu o platesc imediat. Neplata aia e o sursa de finantare atrasa…influenteaza cash flowul, dar nu insemna ca nu o voi mai palti niciodata. CPP-ul e una fluxurile de bani sunt alta, raportarile sunt diferite si au importanta lor (mai ales atunci cand trebuie sa platesti TVA pe facuri neincasate asta o spun din experienta :P)
      Si, din cate imi amintesc, cumpararea unui mijloc de productie se inregistreaza ca si chelutiala dar si ca venit, este o operatiune neutra. Cum e si logic, primesti ceva la scimb (cumperi materie prima/ 301=401 nu?)Apoi, intra pe rol o cheltuiala nemonetara, amortizarea care nu este compensata de nimic, automat, nu mai este neutra. Este, in fond, consum de capital, daca esti profitabil se va regasi in valoarea productiei neterminate si, in final in produs si banii pe care-i incasezi.
      Deci, sigur ca cpp-ul nu este tot una cu cash flowul, cine a spus asta?
      Revenind la chetiune, In paralela propusa putem .sa „zicem” ca deficitul este pierderea financiara , rezultatul primar (deficit sau excedent), este rezultatul din exploatare(profit sau pierdere) si atunci ne da ca trebuie sa avem un excedent primar care sa mai acopere din pierderea financiara, nu?
      Un defict bun este acela care produce si venituri operationale suplimentare in viitor…
      A se vedea exemplul Bulgariei
      https://cursdeguvernare.ro/veniturile-bugetare-bulgaria-si-polonia-si-au-reformat-fiscului-romania-umbla-la-taxe-si-impozite.html
      Banii imprumutati de la BM au crescut colectarea de TVA, a crescut „profitul operational”, nu?
      Au avut o parte din deficti bun…la noi care epartea aia? Cresterea de salarii? sunt acoperite de o crestere de venituri echivalenya? Nu
      Tiparim bani si rezolvam? Am facut asta in anii 90…
      Cum ziceam, un pic de imaginatie, putem utiliza apoi analize care ne vor face sa depsim niste biasuri. (si atentie atunci cand zicem ca ca o plata nu e o cheltuiala :P)

  25. “Deficitul bugetar NU este pierdere”
    in contabiliceasca mea asta se traduce cam asa: trebuie sa cheltuim inapoi in economie 1,1kg produs desi am strans din impozite doar 1kg;
    a) redefinim kilogramul cu formula 1kg nou=0.909 kg vechi, platim cheltuielile statului cu 1,1kg noi si balanta se inchide;
    b) marim taxele din mers cat sa creasca la 1,1kg vechi si balanta se inchide;
    c) imprumutam 0,1 kg vechi si balanta se inchide cu un „venit” de 0,1kg vechi care trebuie recuperat prin cresterea taxelor in valore absoluta; daca cei 0,1kg se duc in consum sau intr-o investitie care nu conduce la o productie suplimentara de 0,1kg, rezulta un bilant cumulativ negativ, deci o pierdere definita ca diferenta intre valoarea produsa si valoarea cheltuita pentru acea productie
    concluzie:
    oricum am lua-o, deficitul bugetar nu inseamna nimic altceva decat ca statul ia din ce in ce mai multi bani de la privat si balanta se inchide; daca statul produce mai eficient decat privatul, rezulta un ritm de crestere; invers, rezulta o crestere mai scazuta, sau chiar pierdere, mai mult sau mai putin mascata;
    teoretic, statul ar putea fi mai eficient decat privatul doar daca ar concentra capitalul spre valorificarea unor anume resurse, pe care privatul nu si le asuma: cercetare, prospectiuni si exploatari de resurse minerale, materii prime autohtone, surse de energie ieftina;
    practic, statul nu e eficient nici cand subcontracteaza investitia catre privat: degeaba libera concurenta daca DALi-ul aprobat pentru constructia unui drum prevede sistem rutier din piatra sparta in zona Iasi-Vaslui si din balast in zona Tulcea (pe hartie costul pare la fel, pentru ca de obicei valoarea estimata este determinata cu acelasi pret la resurse, indiferent de zona, iar cand se ajunge in faza de libera concurenta e deja stabilita solutia mai costisitoare)
    din punctul meu de vedere, orice teorie „macroeconomica” ce nu tine cont de eficienta utilizarii resurselor e o fantezie hazardata; nici chiar o teorie indelung verificata nu ar mai sta in picioare daca ar interveni o variatie majora in economia resurselor (pretul energiei, pretul manoperei in raport cu concurenta asiatica, etc)
    nu exista miracole si inginerii „macro” ; cum nici globalizarea nu e aplicarea unor noi inginerii financiare, ci o decizie strategica a pietii, atent calculata la nivel de unitate de produs;

    • In realitate e un pic altfel. Se cumpăra anul acesta un kg de produse. Se consuma anul viitor. Sa presupunem ca bunurile de 1 kg de care vorbim sunt prevazute la un capitol paragraf articol de buget la o instituție care se prevede sa aibă deficit. Ministerul Finanțelor se creditează pe piața externă sau internă și finanțează instituția în cauză. Contabilicește în anul în care are loc plata nu se efectuează o cheltuială efectivă, nu există pierdere reală, pur și simplu s-a finanțat un activ (bunurile din stoc) dintr-un împrumut. Pierderea ar putea fi alta, nu plata în sine, ci faptul că bunurile nu sunt necesare, sau valoarea lor este supra-evaluata, sau bunurile se distrug fără sa fie utilizate.

      E un exemplu de deficit bugetar fără pierdere reală.

      Alt exemplu, să presupunem că prevede legea ca fiecare spital dintr-un anumit areal să dețină un număr de doze de ser anti-viperin. Bugetul este aprobat la un deficit de X, de exemplu 3%. Se constată o incidență peste statisticile din anul precedent a mușcăturilor de viperă, și se identifică nevoia de a se suplimenta cantitățile de ser de la spitale. Decizia logică este majorarea deficitului, și achiziția de ser. Se plătește serul, finanțarea fiind obținuta dintr-un credit extern. Se consumă serul și se salvează un om.

      Avem o situație financiară de deficit, și contabil o pierdere. Concret avem o viață salvată. Vă întreb este deficitul automat ceva rău?

      • mie imi pare ca deficitul programat e ceva rau in comparatie cu deficitul imprezibil
        iar imprevizibilul ar trebui acoperit dintr-un excedent de rezerva
        altfel, in lipsa unor investitii concrete, e ca si cum ai avea un venit relativ constant si vesnic descoperit de cont, cu dobanzile aferente
        si de asemenea mi se pare ceva rau cum autoritatile contractante „se chinuie” sa scape de excedente la sfarsit de an

        • daca vorbim de rezerve, e vorba doar de redistribuire, sau rectificare cum o mai numim
          daca vorbim de excedent la sfarsitul exercitiului bugetar, conditia intoarcerii in economie fix la termen e pur formala, birocratica, pentru ca se poate cheltui mai mult si mai cu folos imediat in luna urmatoare (cand dealtfel nici nu se deblocheaza noul buget, tot din motive birocratice)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro