joi, martie 28, 2024

Testamentul politic al lui Ion Iliescu: Omul fara regrete

Ion Iliescu a fost un consecvent aparatcik comunist. In conditiile in care dictatura lui Ceausescu a devenit tot mai aberanta, Iliescu a fost relativ marginalizat. Nu a fost arestat, nu a fost anchetat. Nu si-a ridicat vocea niciodata impotriva sistemului comunist, a refuzat sa semneze „Scrisoarea celor 6”, alaturi de Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Corneliu Manescu, Constantin Parvulescu, Silviu Brucan si Grigore Raceanu. Si-a ascuns gandurile „seditioase” cat a stiut de bine. Dupa decembrie 1989, a facut tot posibilul pentru ocultarea adevarului despre Revolutie, s-a opus decomunizarii, a organizat torpilarea partidelor democratice si subminarea renascutei societati civile. Ion Iliescu a fost direct implicat in tenebroasele actiuni care au urmat fugii cuplului Ceausescu, in organizarea simulacrului de proces, in mineriade si in geneza „Patrulaterului Rosu”. Idealul sau a fost si nu cred ca a renuntat la el, cel iacobin. Monarhismul sau de ultim ceas este cinic si oportunist.

Ion Iliescu, un personaj care si-a inceput cariera politica ca entuziast activist UTC, participand la masluirea alegerilor din noiembrie 1946, nu a fost si nu este un sustinator al societatii deschise. Auzindu-l vorbind acum despre „spatiul civlizational occidental” pe cel care a glorificat, vreme de decenii, spatiul anti-civilizational comunist, nu poti sa nu izbucnesti in ras. Trei au fost componentele esentiale a ceea ce H.-R. Patapievici a definit drept regimul Iliescu: clientelismul, coruptia si cinismul.

Principalul discipol al lui Ion Iliescu este Crin Antonescu, indiferent de momentele de criza din relatiile lor si de vestmintele ideologice afisate ostentativ. Asemeni lui Iliescu, Crin gandeste manicheist, in termeni leninisti, de care pe care. Ma tineti minte fraza lui Iliescu, „N-am pregatit placinta ca sa o manance ei”? Mai tineti minte delicata referinta la „sula-n coaste”? Iata o declaratie recenta a lui El Crin: “Pentru ceea ce fac Traian Băsescu și ai lui în țară noi îi calificăm drept dușmani. Ne vom lupta cu ei cum te lupți cu un dușman, nu cu un adversar… Avem multe probleme să organizăm o asemenea armată de asemenea anvergură, suntem mereu în progres, ei de asta turbează… îi vom nimici. Vom elibera această țară de ei”. (sublinierile mele) El Crin abuzeaza de sintagmele urii: dusmanii trebuie nimiciti, distrusi, aneantizati, suprimati.

Sigur, in 1995, Ion Iliescu a acceptat alternanta, un lucru care trebuie recunoscut. Evident, n-a facut-o cu placere, pana in ultima clipa a agitat spectrul peremist al posibilei dezmemembrari a tarii daca ar castiga Conventia Democratica (discursul de la Alba Iulia din noiembrie 2005). Era insa dupa disparitia URSS, la un ceas istoric in care doar Lukasenko mai incerca mentinerea vechiului sistem dictatorial-politienesc in Europa. La 82 de ani, Ion Iliescu propune o serie de reflectii despre propriul destin politic. Am stat de vorba in 2003 cu Ion Iliescu. Am publicat o carte de dialoguri in 2004, cand credeam ca Iliescu se va retrage din politica (in 2003 publicasem cartea „Stalinism pentru eternitate” in engleza, a aparut in romaneste in 2005). Am constatat atunci ca, spre deosebire de un Barladeanu, care a admis ca optiunea istorica a lui Corneliu Coposu a fost cea corecta, Ion Iliescu ramane omul fara regrete. Nu regreta nici macar faptul ca l-a gratiat, pe ultima suta de metri a ultimului sau mandat, pe Miron Cozma. Ori ca i-a acordat lui Vadim Tudor ordinul „Steaua Romaniei”. Nu regreta fratricidul din decembrie 1989. Nu regreta ca i-a adus pe mineri la Bucuresti in iunie 1990. Nu regreta ca, datorita lui, Romania a intarziat istoric de o maniera greu de recuperat la capitolul reforme economice, morale si sociale.

Ion Iliescu a fost fericit ca student la Moscova in plin stalinism, savura spectacolele de balet de la „Balsoi”, a fost fericit cand organiza represiunile anti-studentesti din perioada 1956-1960, a fost fericit ca Ministru al Tineretului sub Ceausescu, a fost fericit cand, impreuna cu Magureanu, Stanculescu, Roman, Brucan si Voican Voiculescu, l-a terminat pe Ceausescu. A fost fericit in iunie 1990 cand le-a multumit minerilor pentru „patriotismul” probat in timpul actiunilor barbare din Bucuresti. Cand Ion Iliescu vorbeste despre „esenta demnitatii umane” nu pot sa nu-mi aduc aminte de formulele ritualizate si intotdeauna gaunoase ale „Epocii de Aur”. Exercitarea puterii de dragul puterii, nu fericirea umana a fost scopul politic al lui Ion Iliescu.

Asadar, Ion Iliescu dixit:

Mi s-a propus un exerciţiu de imaginaţie: suntem în anul de graţie 2112. Urmaşii noştri se uită la televizor, unde e programată o emisiune de genul «Memoria înaintaşilor». Ce mi-ar plăcea să ştie despre mine generaţiile care vin? Că, dincolo de orice, mi-am făcut datoria, că am crezut în capacitatea naţiunii noastre de a trece peste obstacole şi de a progresa, dar, mai presus de orice că am crezut în libertate, egalitate şi fraternitate. Care sunt dincolo de stânga şi de dreapta. Sunt esenţa demnităţii umane. De-acolo, de unde voi fi, aş fi bucuros să pot privi zâmbind o lume mai bună, cu oameni mai fericiţi şi mai împliniţi sufleteşte”, a scris Ion Iliescu pe blogul său.

El apreciază că ”lumea de azi trece prin mari frământări, se schimbă, şi, din păcate, sensul schimbării este defavorabil omului simplu”. ”Îmi place să cred că am fost şi sunt un exponent al acestuia. Dacă liderii acestei lumi vor da dovadă de înţelepciune şi vor renunţa la vanităţi de nimic justificate, vor face aşa încât omul obişnuit să fie în centrul schimbării, şi nu banul. Dar pentru asta trebuie să ne facem auzită vocea. Este din nou timpul coborârii omului obişnuit în agora. Politica este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat doar pe mâinile politicienilor. O spune un om pentru care politica a fost un mod de a trăi”, conchide fostul președinte.

PS Am scris cu numeroase ocazii despre Ion Iliescu. Nu ma preocupa el ca persoana, nu e mare lucru de spus, personajul este in fond insipid, banal si anodin, dar ma intereseaza rolul sau politic:

http://www.revista22.ro/ion-iliescu-si-discipolii-sai-3333.html

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Nu stiu daca politica este…..ceea ce francezii au spus ca este,dar iliescu precis ca a fost si este una dintre cele mai mari.

    • just pusa problema !

      ramane asa cum au spus frantzujii.
      si, sa nu uitam, domnul iliescu este campion la francofoneala.

      domnul iliescu ramane un tovaras de nadejde.
      multi ani, alaturi de tovarasa nina !

  2. Iliescu a fost cel mai urat lucru care se putea intampla romanilor….A propulsat in functii de conducere pe fostii securisti si plozii fostilor diidenti politici ai regimului ceausist,care au vandut tara si viitorul romanilor.De ce nu a existat un glonte cu numele lui pe el????

    • Iliescu nu li s-a intamplat pur si simplu romanilor, el a fost ales de romani… in repetate randuri… cand revad imaginile de la mineriade mi se pare ireal ca individul acesta a fost lasat in fruntea Romaniei atatia ani!

  3. Sinteza dumneavoastra este destul de buna :) Sunteti aproape un expert in „Ion Iliescu” :D As mai avea totusi de adaugat cate ceva.
    1. Nu se poate uita episodul „teroristilor” care a dus la moartea mai multor oameni decat cei omorati pana in 21 decembrie 1989. Desi momentul e inca invaluit in ceata, din cele care se stiu e imposibil ca Ion Iliescu sa nu fi avut nimic de-a face.
    2. Se tot aminteste de momentul in care Ion Iliescu a multumit minerilor. Din pacate a facut mult mai mult de atat: i-a chemat si eu unul am vazut un filmulet care se da mai rar la televiziuni in care se vede cum Ion Iliescu le da indicatii precise minerilor si ii trimite „sa faca ordine”.
    3. In ceea ce priveste contributia dlui Iliescu la dezvoltarea democratiei in tara noastra trebuie neaparat amintite multele partide care s-au infiintat cu directa sa binecuvantare: Partidul Liberschimbist, Partidul Pensionarilor, Partidul Automobilistilor, Partidul Cooperatorilor… etc. Ar fi interesant de facut o cercetare pe tema asta. Majoritatea (daca nu toate) au fost absorbite in FSN, PDS, PDSR.

    • la chestia cu teroristii
      chiar au existat.
      am avut un fost coleg de liceu ofiter la secu in timpul evenimentelor di decembrie 89,
      Am fost si suntem prieteni peste aceasta fosta functie a lui.
      In primele zile a lui ian. 90 l-am cautat ca nu stiam ce e cu el si mi-a spus ce a fost cu teroristii (cei reali, nu cei inventati de manipulatorii prin media). Doar la maxim 10 zile de la aceasta discutie, la o alta intalnire, cand am abordat iar subiectul, m-a rugat sa nu-l mai intreb nimic pentru ca el nu imi mai poate spune nimic. Am considerat si consider ca ceea cea spus prima data despre teroristi ca e adevarat deoarece;
      1. nu a mai comentat dupa prima „scapare”
      2. cei numiti de el teroristi nu au mai actionat dupa impuscarea lui ceausescu
      3. aceeasi poveste a aparut intr-o „fituica” de ziar cea disparut dupa aceea (nu cred ca are o legatura disparitia cu articolul, nu a facut fata pietei)
      4. desi era cel mai plauzubil „scenariu” si se putea lega de o anumita decolare foarte discreta, si in acel moment discutiile despre teroristii din 89 erau la moda, nimeni nu a preluat sa dezvolte subiectul

  4. ”Nu ma preocupa el ca persoana”….
    Cata falsitate !…bine ticluita, ce-i drept. Adevarul este, domnule Tismaneanu ca nu am vazut in viata mea un om mai inversunat si mai pornit contra unui sistem politic. Atat de inversunat incat mi se pare ca pierdeti complet din vedere atat adevarurile istorice cat si , sa zicem, conjuncturile care au creat anumite evenimente intr-un anume moment al istoriei.
    Dar, stiti care este lucrul cel mai trist ?…ca atunci cand o sa va dati obstescul sfarsit, cand deci ultimul soldat impotriva comunismului nu va mai fi ca sa sune trambita dreptatii, cand o sa va sfarsiti deci misiunea arhanghelica…e foarte posibil sa va duceti undeva…iar acolo s-ar putea sa va reintalniti cu …Ion Iliescu.

    • Eu as prefera sa ma intalnesc cu Iuliu Maniu, cu Corneliu Coposu, cu monseniorul Vladimir Ghika, cu Ion Mihalache, cu Ioan Barbus, cu N. Carandino, cu Constantin Ticu Dumitrescu, cu I. D. Sirbu, cu Alice Voinescu, cu Monica Lovinescu, cu Viirgil Ierunca, cu Mihai Botez, cu Noel Bernard, cu Liviu Floda, cu Ion Solacolu, cu Titel Petrescu, cu Vlad Georgescu, cu Szilard Bogdanffy, cu N. Steinhardt, cu Lena Constante, cu Harry Brauner, cu Nicolae Margineanu, cu Dinu Bratianu, cu Iosif Jumanca, cu Adalbert Rosinger si cu atatia alti oameni cinstiti, victime ale regimului comunist.

      • Cum sa nu, victime la fel ca si dvs. domnule profesor. Sunteti o vesnica victima. Exact ca si ei ati infundat puscariile comuniste si ati suferit cot la cot. Ati fost un aprig opozant al regimului, un aprig luptator care saracutul de dvs. ati avut de patimit. Tare a fost crunta soarta cu dvs., ajuns frumusel in America. ,,Dupa razboi, multi viteji se arata”.

        Consider ca acei oameni pe care i-ati enumerat si care intr-adevar au suferit crunt de pe urma regimului sunt mult mai indreptatiti decat dvs. sa tot invoce la nesfarsit precum dvs. comunism, iliescu, comunism, iliescu, comunism, iliescu si tot asa.

        Domnule profesor de la Maryland, de unde aveti atata insipiratie sa abordati la nesfarsit aceleasi subiecte? Unde se afla izvorul nesecat al articolelor dvs.?

        Stiu ca nu imi veti raspunde, ba chiar nu imi veti publica parerea, asa ca a fost o intrebare retorica.

        ,,Ganduri bune” de la 5000 de mile departare,
        Gigi

        • Sunteti mereu ingrijorat ca nu veti fi publicat. Observ ca sunteti prezent cu ceea ce scrieti in ceea ce s-ar dori o discutie despre aparatcikul Ion Iliescu si mostenirea sa, nu despre mine. N-am fost de doua ori si jumatate presedintele Romaniei, n-am fost ministru, secretar al CC al PCR etc etc Nu trebuie sa fi fost tu insuti in puscarie pentru a simti compasiune pentru victime. Marele istoric american Richard Pipes n-a fost deportat in Gulag, dar si-a dedicat cartea cea mare, „The History of the Russian Revolution”, victimelor. Nici Anne Applebaum (autoarea recent tradusei lucrari „Gulagul. O istorie”, Humanitas, 2011) n-a fost detinuta in Gulag, s-a nascut si a crescut in Washington, DC. Din momentul cand am putut sa ma exprim liber, am spus ceea ce am crezut despre criminalitatea totalitarismelor, fascist si comunist. Sa vorbesti saptamanal la Radio Europa Libera incepand din februarie 1983 nu era o forma de eroism, desigur, dar nici una de lasitate, de resemnare, de dezertare ori de capitulare. Nu va pasioneaza subiectele pe care le abordez? Perfect, chiar aici, pe „Contributors”, gasiti numeroase alte teme. Ganduri bune (fara ghilimele).

          • Domnule profesor Tismaneanu,

            doar doua lucruri mai am de spus.

            Unu, in ciuda tuturor relelor mai mult sau mai putin dovedite pe care le-a facut Iliescu, consider ca macar atata lucru trebuie apreciat la el: faptul ca nu s-a dezis niciodata de fermele lui convingeri de stanga. Tot el e de blamat pentru faptul ca ,,nu si-a ridicat vocea niciodata impotriva sistemului comunist” daca are ferma credinta in el, nu?

            Punctual la acest lucru consider ca da dovada de mult mai multa demnitate in comparatie cu toti ipocritii oportunisti, inclusiv iubitul dvs. presedinte desigur anti-comunist, care mai ieri elogiau partidul sa le fie bine iar acum ca si dvs. se bat cu comunismul intre timp disparut. Tot ca sa le fie bine. Si cum ,,te bati cu comunismul”? Prin ,,reformarea statului”,nu-i asa? Contracte cu statul, pile, combinatii, anti-meritocratie, bai de multime …

            Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca Iliescu este singurul om din politica romanesca care personal nu si-a insusit foloase necuvenite. Sunt perfect de acord ca trebuie blamat pentru toti golanii (in adevaratul sens al cuvantului) cu care s-a inconjurat si care au nenorocit Romania (inclusiv actualul sef al statului). Culmea ironiei, au nenorocit Romania construita in acei 50 de ani de ,,cumplit” comunism.

            Doi. ,,Sa vorbesti saptamanal la Radio Europa Libera incepand din februarie 1983 nu era o forma de eroism, desigur, dar nici una de lasitate, de resemnare, de dezertare ori de capitulare.”

            Domnule profesor Tismaneanu, pentru mine ceea ce ati facut se rezuma la un lucru foarte simplu. Ceea ce dvs. incercati sa imbracati intr-un ambalaj foarte frumos este de fapt ideea de a trata niste subiecte care pe vestici ii gadila foarte mult. Ce poate fi mai magulitor sa-i spui unui vest european sau unui american, pe vremea aceea, cat de nasol si naspa este comunismul, pe cale de consecinta cat de grozava este democratia si ce supra-oameni sunt ei? O adevarata atitudine de ,,nu de lasitate, de resemnare ori de capitulare” ar fi fost sa zicem sa va faceti in Romania un post de radio pirat la care sa tot blamati sistemul. Sau si mai frumos, sa le vorbiti acum la Washington americanilor despre atrocitatile pe care le-au facut ei cu bastinasii indieni si cum au pornit o gramada de razboaie oportuniste pentru petrol si influenta.

            Un exemplu total neacademic: E ca si cum ma trezesc eu sa ma duc in galeria echipei Steaua si sa tot strig ,,jos Dinamo”. Pai cum altfel sa fiu tratat decat bine?

            V-ati ,,adaptat” foarte bine ,,cerintelor pietei”. Domnule profesor Tismaneanu, comunismul si cenzura a cazut. Daca tot sunteti atat de preocupat de Iliescu, Ponta si Antonescu, de ce nu va intoarceti in Romania sa-i confruntati? Acum nu va mai opreste nimeni. Mi se pare foarte sinistru sa te cufunzi in analizele tale academice si sofisticate, nestiind cu adevarat ce se petrece in tara, traind efectiv acolo si impartasind adevaratele necazuri ale oamenilor.

            Dvs. criticati la nesfarsit un regim disparut de 20 de ani in Romania. Iar ridicolul situatiei este ca foarte multor romani le mergea mult mai bine pe vremea aceea, s-o spunem pe fata. Eu v-am mai spus, pe unii nu-i incalzeste cu nimic faptul ca pot striga ,,jos iliescu, jos basescu, jos cine-mai-vreti” daca n-au ce pune in gura si traiesc de pe azi pe maine. Din fericire nu este cazul meu. Si categoric nu si al dvs.

            Mi-ar placea mult sa va primesc raspunsul,
            Gigi

      • Mi se pare curios ca vrei sa te intilnesti cu…… De obicei prima date te-ai gindi sa te intilnesti p-acolo cu cei din familia ta ! Tu nu vrei sa te intilnesti cu parintii si bunicii ? !

    • Desi nu mi-ar face placere sa va vad nici sa ma vedeti va asigur ca sint cel putin la fel de pornit impotriva sistemului comunist pur si simplu fiindca a fost cea mai mare catastrofa pe care a cunoscut-o omenirea si de pe urma careia vom trage inca 100 de ani cel putin. Dupa cum observ otrava minciunii instilata de aceasta orinduire infernala inca da in clocot.

      Cit despre intilnirea Dlui Tismaneanu cu Iliescu in lumea de apoi mi se pare foarte improbabila deoarece acesta din urma, in calitate de criminal sef de stat, se va afla la sectia rezervata lor in Iad, respectiv marele bazin plin de merde (cuvint literar… etrusc). Nu chiar atit de adinc pozitionat precum Dej si Ceausescu, dar suficient spre a-l urmari cu groaza pe durduliul Adrian Nastase batzaindu-se timid pe trambulina. Drept care vor striga toti cu voci gituite: „Bai Adi, vezi sa nu faci valuri !”

      Am adaptat un banc mai vechi in care protagonistii erau Stalin in the shit si Hrusciov, proaspat sosit, pe trambulina. Sper ca Dl. Tismaneanu sa nu considere interventia mea de prost gust.

  5. o intrebare sincera. neinteresat politic. ati transmis cele scrise mai sus omului/politicianului iliescu in perioada elaborarii cartii marele soc. din finalul unui secol scurt. tin minte momentele lansarii volumului si sincer momentul actual pare o ‘pozitionare’ radical diferita de acel moment. ma insel?

  6. Pe Ion Iliescu il va judeca istoria.
    Vladimir Tismaneanu nu este istoria!
    Pe Vladimir Tismaneanu nu il va judeca istoria.
    Vladimir Tismaneanu va fi uitat!
    Este in curs de a fi uitat.
    Ura lui este primitiva.
    Candva era mai complex.
    Astazi poarta numele unui intelectual ratat!

    • E o vorba din batrani:din lac in put! Iliescu e putul! Atat doar ca nu a mai putut continua linia impusa de Ceausescu, dar totusi a reusit in continuare sa distruga valorile care le mai avea poporul nostru, facandu-i sa plece din tara. Pacat ca justitia divina intervine teoretic postmortem!
      Iliescu ar trebui scos din cartea de istorie asta ar fi suprema pedeapsa. Sa speram ca exista justitie divina ca cea din Romania nu-l va judeca si condamna niciodata, pacat!

  7. Iliescu este o imagine colata pe diversele evenimente care s-au petrecut in ultimii 70 de ani. Om al unei vacuitati absolute, nu a avut niciodata un resort interior, din categoria celor care explica actiunile marile personalitati ale istoriei, care sa-l antreneze intr-o directie sau alta. Om al satisfactiilor superficiale, beneficiind de o sansa exceptionala,s-a lasat purtat de curente, cu singura grija de a ramane mereu la suprafata. De aceea poate da orice interpretare „fotografiei” in care apare. Este un exemplu de neispravit ajuns la varful puterii, ca atatea altele in istorie.

  8. Mistuitoare trebuie sa fie aceasta „adversitate” neimblanzita pe care Vladimir Tismaneanu i-o poarta lui Ion Iliescu, care a facut bine ca nu a semnat scrisoarea celor sase, dovedita a fi fost doar a unuia si doar in litera anti-comunista, pentru ca in spirit era anti-romaneasca (atentie politicieni la ce semnati!). „Aparatcik”? Ei, da, dar pe cine mai intereseaza trecutul in fata dreptului la schimbare, care tine de drepturile universale ale omului si care face posibil progresul?! Oare ce parte a vietii i-a retinut si valorizat istoria Sfantului Pavel, cunoscut mai intai sub numele de Saul (cel dorit), pe cea de dinainte sau pe cea de dupa convertirea in apostol al lui Christos?! „Societate deschisa”?! Oare pe cine mai inseala acest concept neoliberalist, care indeamna la deschiderea portilor jefuitorilor, tot asa cum o facea si cel comunist, de „Socialism real”, cand, de fapt, societatile sunt, sub aspectul regimurilor politice, democratice sau nedemocratice, fara zorzoane politico-semantice care pot ascunde „dreptul” la imixtiune, asa cum s-a intamplat in cazul sovromurilor sau cum se intampla acum in cazurile unor corporatii, transnationale, multinationale sau cum s-or mai numi?!

    • A pune pe acelasi plan sovromurile cu companiile multinationale mi se pare naucitor. A-l considera pe Ion Iliescu un apostat din stirpea unui Milovan Djilas ori chiar a unui Imre Nagy, este o fantasmagorie pe care nici el nu ar cuteza sa o sustina. Desi, cine stie? A vorbi despre „Scrisoarea celor 6” in termeni de „document anti-romanesc”, cand era vorba de un protest al unei fractiuni din PCR, „detasamentul leninist” condus de Ceausescu, deci o formatiune ea insasi anti-romaneasca, este, in cel mai bun caz, o tautologie. Oricum, pe subiectul trecutului de „rezistent” al lui Ion Iliescu sugerez:

      http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/16/insondabil-si-imprevizibil-trecutul-lui-ion-iliescu-si-sticlutele-de-urodonal/

    • Andrei, nu cred ca Iliescu e in fapt subiectul acestei compuneri. Despre repetatele acuze ce i se aduc s-au scris deja milioane de randuri, iar lucrarea de fata nu are niciun element de noutate in acest sens.
      Noutatea consta intr-un procedeu perfid, pe care nu crezusem pana acum ca-l pot intalni la domnul Tismaneanu, acela al invinovatirii prin asociere. Antonescul este numit „principalul discipol al lui Iliescu”. Si asta in pofida faptului ca in perioada din care rezida acuzele respective nu CA era sustinatorul bolsevicului, ci cu totul altii, printre care se numara, coincidenta sau nu, adversarii sai de azi. Printre declaratiile acestora ar fi gasit domnul Tismaneanu, daca ar fi dorit, inca mai multe corespondente cu afirmatiile amintite ale „aparatcikului”.

  9. Donule Tismaneanu aveti perfecta dreptate parca eu a-si fi scris aceste comentarii cu completarea unor domni . Poate a-si mai aduce aminte de faptul ca el a deturnat drumul spre democratie in Romania . In spatele lui iliescu regrupandu-se toate fortele negative ale sistemului comunist , acum in tara la noi nefiind nici democratie nici dictatura ci anarhie . Cei care vin la putere prin rotirea cadrelor nu au respect pentru opozitie , legi sau cvorumuri. Cert ca va marca negativ istoria Romniei pentru mult timp . Domnule Tismaneanu nu il mai periati atat pe basescu ca si el este un produs al comunismului si dati apa la moara celor care va critica si nu nedezamagiti ,ca ati fost o spernta pentru multi in vremurile grele ale comunismului si nu santeti dependent de cei de la putere finca aveti cu ce traii.
    Nu scriu prea mult fiindca nu sant bagat in seama si nu prea sant publicat .
    Cu stima .

  10. Eu filozofam zilele trecute,tolanit in fotoliu si rupt de realitate.
    Ce ar fi fost daca oameni precum Iliescu sau Vadim ar fi fost de partea binelui? Atata daruire ne-ar fi ajutat.

  11. Antonescu m-a socat cand a purtat acel discurs in fata camerelor reunite acum jumatate de luna… avea exact aceiasi gesticulatie si ton ca Hitler

    • O fi! Antonescu o fi avand tendinte maniheiste, o fi extremist si malefic, insa pentru incoltirea si dezvoltarea acestora mai e necesar si un mediu propice, perceput nu doar de subiect ca fiind profund nedrept si autocratic. SUA de ce n-au avut si ele un Hitler?

  12. cred ca am mai spus-o pe aici, dar cel mai neplacut moment al existentei mele de cetatean cu drept de vot a fost acela cand am avut de ales intre ion iliescu si corneliu vadim tudor.

    ar fi interesant domnule profesor de analizat cum a fost posibil dpdv sociologic sa se ajunga in situatia asta!! ultimul mandat al lui iliescu este cat se poate de legitim. daca primele sunt sub semnul intrebarii din diverse motive, alegerile din 2000 au fost organizate de guvernul CDR.

    si revenind la momentul iliescu vs vadim, stiu un amanunt destul de interesant, in ardeal se stie ca populatia maghiara este un votant important si prezent in masa la urne. in timpul slujbei duminicale pastorii reformati sau preotii catolici le-au spus enoriasilor sa mearga sa voteze cu iliescu. era o fobie in comunitatea maghiara: vadim presedinte.

    cu bine,
    georges

    • A fost o campanie interesanta in 2000.

      Daca a reusit sa invinga Iliescu cauzele pot sa fie cautate si la PNL si la negocierile de atunci.
      Istoria cumva se repeta astazi.

      Daca lumea nu participa la vot, sau isi anula votul cum cu buna stiinta am marcat, altfel se vedeau rezultatele atunci.

      Intotdeauna sunt cel putin 2 cai de rezolvare pentru aceeasi problema – important este sa le cautam si sa alegem pe cele pe care le consideram cele care ne reprezinta.

  13. Dupa cum scrie hotnews, Iliescu a primit flori albe din partea sefului statului. De ziua fostului suveran al Romaniei acelasi sef de stat nici n-a catacdisit sa participe la discursul acestuia din Parlamentul Romaniei, cea mai importanta institutie a unei tari democratice.

  14. Este interesant modul in care Iliescu si-a regizat o retragere de mare clasa: de ziua lui nu a mai jucat hora, cu pensionarii, in curtea PSD ci si-a invitat prietenii si admiratorii la Ateneul Roman, ca si cand toata viata ar fi fost un mare om de cultura, un om fin cu gusturi aristocratice.

    Discursul lui nu mai este unul cinic politic, ci este umanizat, in sfarsit Iliescu admite ca este muritor si isi face bilantul vietii. Se raporteaza la istorie cu modestie, asa cum ar face orice om politic care constient fiind de valoarea sa, mimeaza totusi modestia de dragul aparentei.

    Este o intorsatura in care vedem mana unor consilieri politici.

    Cu toate astea, evenimentul nu se pliaza pe caracterul omului, nu il defineste si ceea ce v-a ramane in constiinta publica va fi exact genul de caracterizare pe care i l-a facut Vladimir Tismaneanu.

    Ion Iliescu a incercat exact aceeasi actiune politica precum in fostele state sovietice. Tranzitia de la comunism la postcomunism a fost acaparata de fostii securisti , fostii nomenclaturisti si fii lor. Reteaua s-a perpetuat.

    Norocul nostru a fost proximitatea cu Uniunea Europeana si faptul ca partidele istorice au mai avut tutusi exponenti care sa faca arcul peste istorie.

    Deaceea este acum posibil ca noi acum sa scriem pe acest site fara sa ne fie teama> Vedeti ce se intampla in Rusia, chiar in aceste zile.

    • E posibil să aveţi dreptate cu observaţiile notate în primele trei alineate. Cu toate acestea, campania de seducţie prin discurs şi atitudine nu mai păcăleşte pe nimeni. Ion Iliescu este un etern impenitent şi pare complet inconştient de rolul pe care i-l vor atribui paginile de istorie. Exerciţiul său de imaginaţie mă amuză peste poate. E modelul unui delir oniric, o prolepsă aiuritoare despre felul cum nu va fi perceput Ion Iliescu peste un secol.
      În conştiinţa publică, personajul va mai rămâne câţiva ani, în orice caz nu un secol. Mai departe va fi vorba despre conştiinţa istorică, domeniu în care vor intra în forţă condeiele cele mai redutabile ale istoricilor şi politologilor de astăzi. În faţa viitorului, Ion Iliescu, regimul instituit de el ani buni după 1990, mafia economico-securistă păstorită cu succes, trecutul său de înalt acivist comunist, toate acestea nu au nicio şansă. Istoria nu iartă mistificările.
      De ziua lui Ion Iliescu, eu nu îi pot ura decât ceea ce am strigat cu tărie încă din vara lui 2011, împreună cu Cristian Pătrăşconiu şi alţi încăpăţânaţi ai ideii de Dreptate istorică: ,,Hai sictir, Ion Iliescu!” Gestul nostru profund ireverenţios are temeinice argumente. Ale mele sunt clare: un sfârşit de decembrie ’89, însângerat, trăit la Sibiu şi ani mulţi petrecuţi alături de una dintre cele mai active şi, din păcate, ignorate, societăţi civice din România postdecembristă, Societatea Timişoara.

    • Sunt mirat că ați identificat în crepusculul vioi al lui Ion Iliescu un avatar de paradă. Mie nu îmi pare că personajul a migrat, tactic, către sublimități, nu cred că a dat opinca și salopeta pe recuzita nibelungilor. N-a renunțat la horă pentru menuet. În fapt, Iliescu a rămas același cabotin lemnos, devotat – au fond de son coeur – flamurei roșii. Iubitor de scheme ample, abstracțiuni sumbre, statistici măsluite și organigrame de partid, omul nostru n-a avut niciodată un comerț real nici cu clasa muncitoare, nici cu valorile culturii. Când se voia populist, descindea, apretat, în norod și dansa țeapăn prin hore improvizate, le vorbea nanelor despre negarea negației și zâmbea larg, respectând exigențele fotogeniei de protocol diplomatic. Când poza în ideolog rafinat al stângii și în consumator de delicatese spirituale, trăncănea colțuros, asfixia inginerește nuanța, recicla, dirigențial, platitudini, umbla cu șublerul printre narcise…

      La cei 82 de ani ai săi, Ion Iliescu e un model consistent, un reper suprem pentru oricine crede cu tărie că Adevărul e un prefabricat de partid și că lumea trebuie adusă – cu prețul mutilării unui veac și a unei umanități – în adecvare cu acest Adevăr.

  15. Istoria va judeca aspru ceea ce se intampla in aceasta perioada.

    Iliescu este un mic copil fata de marele tartor de la rasarit care se va reinscauna…
    Politicienii cred ca ar trebui sa simta un junghi rece in spate fata de cele ce se petrece acum, pentru ca singura cauza a acestor derapaje este micimea Leadership-ului international.

    Intr-o lume globala este nevoie de lideri puternici si corecti in toata lumea, nu se mai poate izola o tara de alta, chiar daca aceasta este extrem de mare si importanta si are un lider marcant.

    Lipseste leadership-ul international de tip Reagan -Thatcher.
    Cei doi au avut o viziune, au fost contestati, dar au mers si au condus dupa aceea viziune – rezultatele au aparut dupa o perioada si acum raman de necontestat.

    Multimea mereu isi aduce aminte de rezultatele din aceea perioada.
    Cei doi au adus bunastarea pentru un numar important de cetatenii – i-au facut mai puternici, mai hotarati si mai bogati – total opus viziunii Iliesciene…

    De ce fugeau nemtii din Est in Vest?
    De ce s-a construit zidul la Berlin?
    De ce pleaca un mare numar de cetateni din RO?
    Oamenii simpli isi cauta oportunitatile pentru propria bunastare. Se intelege tov. Iliescu?

    Acum lipseste lidershipul din Europa si viziunea comuna cea care a construit UE.

    Cred ca roata istoriei trebuie intoarsa spre dezvoltarea sutenabila, progres economic si, mai ales, bunastarea / banul/ averea omului obisnuit. Aici i se taie maioneza domnului Iliescu.

    Cat oamenii sunt saraci, lipsiti de mijloace materiale ei vor fi mereu deznadajduti, limitati si usor de inregimentat si condus. Asta urmareste domnul Iliescu si prietenii sai! Stop joc!

    Agora are nevoie de coerenta si adevar – a lipsit din ultimile demersuri din Piata Universitatii.

    Agora omorata in 1990 de mineri traia, era vie, avea coerenta si cerea adevar – posibilele raspunsuri de atunci la aceea agora din Piata Universitatii ne-ar fi adus mai repede la bunastare. Moartea agorei de atunci a readus minciuna, ne-am intors la comunismul cu fata umana marca Iliescu – si ca urmare inca astazi se vad efectele sale, nu au restrans vechea clasa politica, O nu a putut sa iasa din mocirla.

    Chiar si dupa 1996, vezi cazul ex presedintelui Constantinescu, puterea de a usca si a de ucide a comunismului a fost minimizata – mare greseala. Cred ca s-a invatat din aceea lectie.

    Revenirea comunistilor in 2000 – urmare a unei lipse de intelegere din PNL – a marcat recucerirea pozitiilor. de catre „vechii”. Comunistii au luat cu multa violenta pozitiile si si-au imaginat ca vor domni pentru o viata. Voicu s-a consolidat dupa 2000, la fel si Nastase si altii din zona sa.

    Cu o perversitate demna de cele mai macabre romane, Nastase a contribuit in mod decisiv la constituirea unui sistem judecatoresc supus puterii, maleabil la mita si coruptie. Nu va aduceti aminte de marsurile lui Nastase in fata Procuraturii pentru apararea unor membrii ai sai???

    Cum sa construiesti o societate libera si puternica cand sistemul judecatoresc nu isi respecta promisiunea de a judeca corect, nu protejeaza drepturile oamenilor simpli?

    Oamenii trebuie sa fie puternici prin PUTEREA BANIILOR PROPRII – prin avutia facuta corect, prin munca, pe care pot sa o ocroteasca si sa o sporeasca cinstit prin munca.

    Oamenii trebuie sa aiba acces la alternative reale, nu formale, si sa poata sa aleaga in deplina intelegere si putere decizionala.

    O lume vrea sa fie libera!
    RO este timpul sa fii libera!

    Pentru ca nu doreste acest lucru, domnul Iliescu, cu o imensa dibacie, s-a inconjurat de oameni ca Nastase, Mitrea, Voicu si, mai mult, a capusat sistemul cu mafioti care sa opreasca cresterea normala economica.

    Nu pot sa uit fraza care a consfiintit intrarea RO in UE: „Ro are o economie de piata nefunctionala” – iar pacatosul de Iliescu prin propriile cuvinte consfiinteste faptul ca nu este o intamplare ci un lucru atent gandit si organizat:”Politica este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat doar pe mâinile politicienilor. O spune un om pentru care politica a fost un mod de a trăi”

    Pentru aceste fraze, pentru sistemul cladit care ne-a limitat libertatea si puterea, ne-a limitat puterea de a alege si de a decide, pentru cei care s-au stins luptand pentru o alta lume doresc ca Iliescu sa fie condamnat.

    Dreptate si Adevar – ramanen in continuare in cautarea lor?

  16. Dle Tismaneanu,

    spuneti in articol:

    „Ion Iliescu, un personaj care si-a inceput cariera politica ca tanar activist UTC (…)”.

    As dori un comentariu din partea dvs.: ce parere aveti despre dnii. Boc si M.R. Ungureanu a propos de inceperea carierelor lor politice la conducerea UTC?

    Mutumesc anticipat.

    • Voi corecta, multumesc ca mi-ati atras atentia asupra acelei fraze. Un membru activ al unei uniuni de tineret era/este de obicei tanar. De fapt, daca nu ma insel, UTC-ul se numea la vremea aceea „Tineretul Progresist”. Ion Iliescu si-a inceput si si-a continuat cariera ca activist pe terenul „luptei de clasa”. A fost liderul UNER (Uniunea Nationala a Elevilor Romani), organizatia creata de PCR pentru controlul politic al tineretului scolar. A detinut, vreme de decenii, functii platite, functii de decizie, in aparatul UTC si PCR. Nu stiu ca Emil Boc ori Mihai Razvan Ungureanu sa fi detinut functii platite in nomenklatura utecista ori comunista. Cum n-a detinut, de pilda, nici profesorul Andrei Marga, desi s-a aflat, un timp, in conducerea Centrului Universitar (ASC) din Cluj :)

      • Multumesc.

        Totusi, as dori sa elaborati un pic data fiind formatia dvs. de istoric si de profesor in stiinte politice, adica sa proiectati un pic in viitor ceea ce cunoastem azi: de ce ar fi vreo diferenta intre Ion Iliescu si Emil Boc (sau MRU)? Adica, daca nu ar fi cazut comunismul in 1989, ci doar in 2029, cam care ar fi fost traiectoria politica a celor 2 prim-ministrii (Boc & MRU)?

        • Tocmai pentru ca sunt politolog si scriu pe teme de istorie si de filosofie politica, ma feresc de scenarii contrafactuale. Cand sunt invitat sa dezvolt asemenea abordari, imi amintesc de o afirmatie a lui Henry Kissinger (nu pot garanta ca este autentica, dar suna credibil). Intrebat ce se poate prevedea in stiintele politice, distinsul diplomat si specialist in istoria relatiilor internationale spunea ca mai nimic. De pilda, isi urma el gandul, daca in noiembrie 1963, in loc sa fie impuscat JFK la Dallas, ar fi fost ucis Nikita Hrusciov la Omsk, singura previziune certa ar fi fost ca niciodata, dar absolut niciodata Aristotel Socrates Onassis nu s-ar fi casatorit cu Nina Petrovna Hrusciova :)

          Stim ce cariera a facut dupa 1989 Adrian Nastase, fost activist neplatit al UASCR. Stim care au fost/sunt optiunile lui Adrian Severin, fost asistent universitar la „Stefan Gheorghiu”, deci ideolog platit. Stim traiectoriile unor Hrebenciuc si Cozmanca. Stim care au fost itinerariile lui Emil Boc si Mihai Razvan Ungureanu, semnificativ diferite de cele amintite mai sus. Prefer sa ma ocup de ceea ce Hannah Arendt numea little verities of fact decat de conjecturi nedemonstrabile prin evidente factuale.

          • Multumesc.

            Desigur, este dificil de vazut viitorul unui individ.

            Insa dvs., ca om de stiinta, dar si prin exemplele date (Nastase, Cozmanca, Severin) fata de exemplele mele, trebuie sa aveti o idee cam care era procentul lideri ai UTC care deveneau activisti de partid si securisti. Mai mult, ati cercetat fix istoria comunista din Romania printr-un studiu pe care il apreciez si care a si fost folosit de statul roman in a condamna comunismul.

            Revin deci la intrebarea adresata omului de stiinta, istoric si cercetator Tismaneanu: care era sansa unui Boc sau MRU sa devina activist PCR-ist sau securist, eventual lider de sindicat, sef de editura, director de cinematograf sau ce alte posturi de sef se mai acordau pe vremea comunismului? Care era acel procent conform cercetarii dvs. (banuisc realizata din bani publici, deci si din banii mei)? 60%? 80%? 95%?

            PS. Din cele 5 nume (3 ale dvs. si 2 ale mele) imi da 60%

            PS 2. Nu cred ca Ion Iliescu a fost atras de functia platita, el cred ca a facut ce a facut in mod voluntar, din ideologia mediului in care a crescut.

        • Esti obsedat Stoica si, probabil, frecventator de Antene. Nu este nici o legatura intre I.I. si cei doi. Omul ti/a spus. Lasa/ne

  17. Domnule Tismaneanu,
    Am postat un comentariu si niste intrebari despre anticomunism si atitudinea dumneavoastra fata de aceasta chestiune. Oare de ce nu apare si de ce nu raspundeti ? V-am deranjat atat de tare ? Este cumva adevarat ce v-am scris dar nu vreti sa mai vada si altcineva ? Promit aplicarea unuia din urmatoiarele doua lucruri : 1. voi scrie in viitor numai aprecieri la adresa dumneavoastra si voi fi de acord cu tot ce scrieti inclusiv voi lauda pe presedintele actual sau 2 : promit sa donez toate cartile pe care le am, scrise de dumneavoastra si sa nu mai citesc nimic din ce mai scrieti, intrucat vorba unui scriitor : una scrieti si alta fumati.

  18. Domnule Tismaneanu,
    Comentariul anterior l-am scris direct aici si daca s-a pierdut nu-l mai am nici eu in forma initiala, dar il rezum .
    M-am prezentat pentru a va fi mai clar din ce categorie sociala fac parte ; pensionar, aproape 70 de ani, inginer, am fost membru PCR, n-am fost activist, n-am fost colaborator al securitatii, n-am fost dizident. Provin dintr-o famile de evrei stabilita in Moldova cu 5 generatii in urma. Tata a fost un meserias oarecare, fara ap. politica. N-am emigrat, nu mi-am schimbat numele. Nu credeam ca schimbarea regimului se va intampla in 1989 sau nu asa.
    Am citit mai multe articole si carti scrise de dvs. inclusiv raportul de condamnare a regimului comunist. De acord ca in regimul comunist s-au produs crime si multi oameni au suferit fara vina, iar unele categorii sociale au fost lichidate. Va intrebam totusi ce cred cei care au beneficiat de regimul comunist prin instruire scolara si asistenta medicala gratuita, primirea unor locuinte fara plata etc. Si acestia au fost niste milioane. De ce credeti ca astazi in Romania sunt atat de multi nostalgici ?
    Comunismul a fost un experiment nefericit gandit si pus in practica de unii reprezentanti ai etniei mele la care au aderat si bastinasii. Dupa ce s-a vazut ce reprezinta in mod real si ca unii au platit cu viata doar ca gandeau altfel , au aparut si criticii. Majoritatea din aceeasi zona ca si cei care l-au propus si aplicat.
    M-am referit la modul cum ati ajuns un anticomunist inversunat. Ati vazut, din familie, ca nu cei mai buni ajung in fruntea PCR si ati simtit o anumita frustrare cunoscandu-le mediocritatea unor lideri comunisti. V-ati pregatit la o facultate apreciata ca politica, dar rezultatul final n-a fost pe masura asteptarilor si ati plecat. Ce putea un tanar provenit dintr-o tara comunista, cu pregatire filozofica adecvata regimului, sa faca in SUA ? Evident sa critice comunismul, cunoscandu-l din interior, sa-i prezinte pe cei care-l conduceau etc. Dupa 1989 nu-l puteati avea pe Iliescu aliat in acest demers. Dar l-ati gasit pe Basescu si vi se pare ca este un democrat si un reformator al societatii romanesti. As vrea sa traiesc si dupa plecarea lui Basescu si sa vad atunci ce parere mai aveti. Tot necorupt, democrat , luptator pentru consolidarea institutiilor statului si separarea puterilor, mare amator de echilibru si armonie in societete ? Istoria ii va aseza la locul cuvenit si pe Iliescu si pe Constantinescu si pe Basescu.
    In calitetea ce o aveti de politolog, inteligent si extrem de bine documentat in acest domeniu cred ca gresiti comentand aproape zilnic ce fac unele persoane care acum sunt in opozitie. Nu cred ca merita. Am uitat sa va spun : nu sunt membru al niciunui partid si nu simpatizez cu nimeni.. Privesc doar si incerc sa inteleg ce se intampla la noi si in lume, mai ales ca am si timp acum.

    • In primul rand, as mentiona ca Raportul Final al Comisiei Prezidentiale este un document colectiv, nu este scris (doar) de mine. A fost elaborat de membrii si expertii Comisiei. Chiar aici, pe „Contributors”, istoricul Cristian Vasile s-a ocupat de semnificatiile acestui document, numit de profesorul Ioan Stanomir drept unul fondator. Nu stiu ce numiti un „anticomunist inversunat”. Eu ma socot unul rational si moral, cum, tot rational si moral, sunt un antifascist consecvent. Am explicat in numeroase randuri geneza convingerilor mele liberale, in sensul filosofic al cuvantului, modul in care m-am despartit de iluziile neo-marxiste. Cred ca nu aveti o cunoastere adecvata a mediilor intelectuale ocidentale in anii 80, dar si mai tarziu, daca va imaginati ca anticomunismul era neaparat o carte de vizita menita sa-ti asigure un loc in lumea academica.

      Atu-urile sociale ale regimurilor comuniste pe care le mentionati au fost de fapt alibiuri demagogice pentru politicile represive ale unor regimuri pe care ganditorii post-marxisti maghiari Agnes Heller, Ferenc Feher si Gyorgy Markus le-au numit dictaturi asupra trebuintelor umane. Nu ma ocup in scrierile mele doar de comunism, ci si de fascism, de totalitarism, de radicalism, de utopii, ideologii si revolutii in general. Cartea mea „The Devil in History: Communism, Fascism, and a Few Lessons of the Twentieth Century” va apare la University of California Press in august 2012. Va multumesc pentru mesaj si, oricate divergente am avea, va asigur de gandurile mele bune.

  19. Precizari :
    Inversunat = indarjit, neinduplecat (conf. dictionar), adica am vrut sa spun : insistent, perseverent, consecvent, excesiv poate, in orice caz nu l-am considerat un termen negativ.
    Accesul in lumea academica s-a datorat in mod evident caitatilor pe care le aveti. Puteati avea alt drum ? Evident ca da, dar luand-o de la capat cu pregatire in alt domeniu : medicina, drept, economie s.a., dar care presupunea timp si resurse. Asta am vrut sa spun.
    Nu sunt un nostalgic. Am trait peste media din Romania atat inainte de 1989 cat si dupa. Spunandu-le mereu unor oameni care sunt la limita saraciei (cca 50 %) cat de rau era inainte de 1989, ei simtind altfel, nu credeti ca efectul va fi invers decat cel scontat ? Eu nu cred ca exista un pericol al intoarcerii la comunism si in niciun caz acesta nu va mai fi cum a fost.. Membrii societatii romanesti nu erau pregatiti sa se descurce singuri, si azi multi sunt nepregatiti, mai ales cei peste 40-45 de ani. Intrat in competitie, comunismul nu avea cum sa reziste. Lenin a intuit ca productivitatea va stabili invingatorul, dar nu l-a vazut pe cel adevarat.’ datorita caracterului utopic al societatii in care credea.
    Cred ca nu avem divergente serioase, in schimb am asteptari mai mari de la dumneavoastra, in special fata de aprecierea vremelnicilor conducatori de astazi din Romania.

  20. Domnule Tismaneanu, as vrea va rog sa comentati ceea ce circula pe net, ca snail mail. Cat adevar este in cele scrise de autor? Va multumesc.
    „Peste o mie de pupincurişti de profesie, activişti ai PSD, tovarăşi cu dosare beton pe vremuri şi gură cască inconştienţi, plus nişte indivizi despre care chiar nu credeam că pot ajunge acolo ( precum unul din familia Paleologu) s-au repezit să asiste la circul pe care-l produce aniversarea celui mai mare ticălos în viaţă din România. Tinicheaua comunistă recunoştea într-un interviu publicat în 2010 „Eu am avut un coleg celebru, care a devenit premierul Chinei, Li Peng. Am fost coleg de grupă şi m-am întâlnit cu el şi anul trecut, la Beijing”, Pentru cei care nu cunosc istoria celebrul coleg al lui Iliescu este vinovat printre altele de baia de sânge în care s-a transformat o revoltă a studenţilor chinezi în 1989.
    Asasinul din Piaţa Tiananmen nu a fost coleg însă numai de facultate cu Iliescu ci şi coleg de grupă la cursurile predate de KGB , acolo unde Iliescu l-a depăşit pe chinez fiind şef de promoţie lcursurile de dezinformare-intoxicare. Pentru cei tineri, pentru toţi românii democraţi şi pentru cei cărora li se pare firesc să îi urezi de bine unui om care a împlinit 82 de ani le prezentăm nişte date mai puţin cunoscute publicului. Hai pe bune câţi dintre voi ştiţi că numele lui real este Ion Ilici Marcel Iliescu ?
    Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicată de scriitorul şi cercetătorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian”, unul dintre bunicii săi a fost bolşevic sadea, pe numele său Vasili Ivanovici. S-a refugiat în România fiind urmărit de poliţia ţaristă pentru activităţi subversive anti-naţionale.
    Acesta l-a împins la lupta „proletară” şi pe fiul sau, Alexandru Iliescu, căsătorit cu o căldărăreasă bulgăroaică, Maricica, care a dat naştere la Olteniţa fiului lor, Ion Ilici Marcel, la 3.03.1930. Fugit iniţial din Regat, în 1935, Alexandru s-a întors din Rusia şi a fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru trădare de ţară (milita pentru dezmembrarea României şi trecerea Basarabiei la ruşi), închisoare făcută cu intermitenţe.
    Vecinii bănuiau că era informator al poliţiei în închisoare. Alexandru, kominternist şi „ilegalist”, a fost închis la Doftana, alături de Nicolae Ceauşescu, printre alţi. Aici, copil fiind, Elena Ceauşescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, îl aducea pe Ionuţ de mânuţă ca să-şi vadă tatăl, aflat în condiţii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau deţinuţii politici în perioada Antonescu.
    După ocuparea României de Armata Roşie, mama vitregă a lui Iliescu, Mariţa (sora mamei lui Ion Cioabă, primul „rege internaţional al romilor”), a fost servitoare şi bucătăreasă la Ana Pauker iar unchiul său, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Drăghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinaţie – Pauker-Drăghici – se trage şi o parte din ascensiunea sa politică. Acensiune care a dus la o Lovitură de stat sângeroasă în decembrie 1989.
    Nu a fost o Revoluţie cum au încercat să cosmetizeze evenimentul Iliescu şi gaşca şcolită de KGB. O Revoluţie ar fi dus la putere partide istorice, democraţie, o lege a lustraţiei. O Revoluţie nu se făcea pentru ca Petru Roman să ajungă premier, unii ca Vlădoiu prefecţi şi deputati, unii ca Iulian Comănescu sau Ion Câlea preşedinţi de Consilii Judeţene, unul ca fiul activistului Coca senator de Vâlcea, sau unul ca Geoană Ministru de Externe şi Preşedinte de Senat.
    O Revoluţie i-ar fi înlăturat de la putere pe toţi activiştii din prima a doua şi a treia linie a PCR. A fost o lovitură de stat care a dus la asasinarea cuplului Ceuşescu . ( Procesul şi execuţia sunt un scenariu semnat de specialişti ai secţiei D din KGB-România), la moartea a mii de oameni nevinovaţi, la distrugerea unor bunuri ale populaţiei. Ulterior Iliescu s-a făcut vinovat de asmuţirea unei părţi a populaţiei împotriva alteia, de atacul libertăţilor fundamentale ale unui popor, de distrugeri inimaginabile în cadrul acelor scene incredibile din timpul mineriadelor.
    În timp ce Miron Cozma a făcut puşcărie ticălosul Iliescu şi-a văzut de politică. Şi acum, la 82 de ani trăieşte pe spinarea unui popor pe care l-a minţit, l-a trădat şi l-a dispreţuit. ( Foştii preşedinţi au casă, utilităţi, autoturism, şofer şi secretar plătit de stat până la moarte). Că sunt suficienţi de mulţi complici ai unui asemenea monstru care se duc să-l felicite nu mă miră.
    Mă miră că în atâţia ani nu s-a putut înfiinţa o televiziune suficient de independentă pentru a mediatiza acest eveniment spunând telespectatorilor cine este Iliescu , ce a făcut el şi la câţi ani ar fi trebuit să fie condamnat într-o ţară în care procurorii şi judecătorii chiar pot să-şi facă liberi meseria. „

    • Textul combina, dupa parerea mea, informatii reale cu unele speculatii a caror credibilitate este indoielnica. Nu am motive sa cred ca Alexandru Iliescu a fost agent al Sigurantei. Evident, a fost un membru important al PCdR, a fost un devotat al Cominternului. Apoi, daca este adevarat ca Iliescu, Roman, Magureanu, Brucan si Voican au confiscat revolutia din decembrie, ramane de explorat cat a fost scenariu local si cat a fost importat dinspre Est. Nu am informati privind rolul mamei vitrege a lui Iliescu in anturajul domestic al Anei Pauker, nici despre pozitia lui Eftimie Iliescu ca adjunct al lui Draghici. Dar nu contest ca textul are dreptate in legatura cu implicarea lui Ion Iliescu in deturnarea revolutiei, in aducerea minerilor, in refuzul pluralismului democratic si cate altele. Ca mentalitate si ca optiuni, Ion Iliescu este, neindoios, mai aproape de Li Peng, fostuil sau coleg, decat de Imre Nagy, premierul maghiar din timpul revolutiei din 1956, spanzurat in iunie 1958.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro