„Testul ghicitorului”. Ce nu s-a întâmplat în politica externă a anului 2016

Scriam, în ianuarie 2016, un articol-prognoză numit „Blestemul ghicitorului zilei de mâine. O încercare de predicție de politică externă pentru 2016”.[i] A sosit momentul, la începutul lui 2017, să vedem, cu modestie şi luciditate, unde am avut dreptate (fără a fi, în niciun caz, un prilej de a zice „v-am spus eu!”) şi unde am greşit (fără a încerca însă acum o proiecţie, în orice caz nu exhaustivă, pentru 2017). De asemenea, mă voi referi, din raţiuni de lungime a acestei analize, doar la elementele mai importante ale studiului amintit.

• Spuneam atunci că trăsătura cea mai pregnantă a anului 2016 va fi impredictibilitatea, într-un mediu internaţional complex, cu foarte multe provocări.

Cred că în mare parte această aserţiune s-a dovedit corectă, pe diverse planuri. Pe de-o parte, de pildă, cine ar fi spus, cu certitudine, la începutul anului că alegerile prezidenţiale americane vor fi câştigate de domnul Trump sau că Marea Britanie va decide să iasă din Uniunea Europeană? Pe de altă parte, constat că acel coridor de instabilitate[ii] despre care vorbeam în ianuarie 2016 s-a menţinut, din păcate, în vecinătăţile din jurul României. Iar problemele de rezolvat nu s-au redus în relaţiile internaţionale, ci dimpotrivă.

• Astfel, scriam că „în Vecinătatea Estică, este predictibilă continuarea situației instabile din estul Ucrainei, cu provocări de securitate în regiunea Mării Negre” şi că „riscul cel mai important este de transformare a conflictului din Donbas într-un conflict înghețat (sau mai degrabă prelungit), … cu noi episoade de mai mare sau mai mică intensitate de violență armată”. Arătam atunci care sunt temele importante de rezolvat: problema alegerilor locale din provinciile separatiste, amânate în toamna lui 2015 pentru primăvara lui 2016, adoptarea şi intrarea în vigoare a legii statutului special al regiunii, adoptarea de către Parlamentul ucrainean a modificărilor constituţionale privind descentralizarea, care au legătură şi cu acordarea statutului special al regiunii estice.

Din păcate, după un an suntem în acelaşi stadiu: problema secvenţei corecte a punerii în aplicare a acestor puncte din Acordurile de la Minsk împiedică soluţionarea durabilă a crizei ucrainene, iar, în plus, încetarea definitivă a focului în Donbas rămâne la fel de greu de atins, deşi s-au făcut eforturi, mai ales în formatul Normandia, pe tot parcursul anului.

• Mai spuneam că „este predictibilă menținerea unei prezențe militare ruse semnificative în estul Ucrainei și în proximitatea frontierei cu Ucraina, respectiv continuarea procesului de militarizare a Crimeii, ceea ce face necesară continuarea regimului de sancțiuni al UE și SUA până la implementarea deplină a Acordurilor de la Minsk din februarie 2015 și a înțelegerilor de aplicare a acestora convenite în formatul Normandia” şi că „nefiind previzibile evoluţii privind încetarea ocupaţiei ilegale a Crimeii, sancţiunile aferente acestei situaţii vor trebui menţinute, indiferent de implementarea Acordurilor de la Minsk.”

Din păcate, şi această predicţie s-a adeverit: a continuat militarizarea de către Rusia a Crimeii şi a Mării Negre în general, iar sancţiunile au fost prelungite de către UE, cel mai recent în decembrie 2016, pentru încă 6 luni.

• De asemenea, arătam că „un alt element de risc este dat de ritmul de realizare a procesului de reformă internă în Ucraina și de starea economiei statului vecin. Sunt necesare în continuare eforturi consecvente de realizare a reformei sectorului de securitate, a modernizării instituțiilor, a justiției, de combatere a corupției, de redresare economică, pentru care sprijinul UE va rămâne relevant. Nu în ultimul rând, trebuie evitate turbulențe politice interne care să blocheze aceste eforturi.”

Pe tot parcursul anului 2016, Ucraina a continuat procesul de reformă în aceste domenii, fiind de notat eforturile în materia luptei anti-corupţie, inclusiv introducerea declaraţiilor de avere electronice, iar pe plan politic intern nu au fost organizate alegeri anticipate, aşa cum preziceau unii; situaţia economică dă unele semne de ameliorare, relaţia cu FMI-ul s-a derulat pozitiv. Desigur, aceste eforturi de reformă trebuie să continue consecvent, iar România poate sprijini acest demers.

• În ce priveşte Republica Moldova, spuneam în ianuarie 2016 că „indiferent de formarea recentă a unei noi majorităţi parlamentare şi a unui nou guvern, de natură să îndepărteze … amenințarea alegerilor anticipate, riscul real este reprezentat de fapt de continuarea instabilităţii politico-sociale şi economice şi de stagnarea pe mai departe a procesului de reforme proeuropene. Noul guvern trebuie să se dovedească eficient în rezolvarea problemelor curente sociale şi economice ale cetăţenilor şi să facă reforme decisive proeuropene, după o pauză care durează încă de dinainte de alegerile din noiembrie 2014, garantând astfel Uniunii Europene seriozitatea abordării sale. La rândul său, este necesar ca UE să monitorizeze strict acest efort, dacă este nevoie inventând noi instrumente, cum ar fi un MCV extins şi la alte domenii decât justiţia şi combaterea corupţiei, care vor trebui oricum să fie în centrul acestui proces de modernizare necesar societăţii şi instituţiilor din Republica Moldova în ansamblul lor. Un astfel de mecanism, alături de încheierea acordului cu FMI, poate fi un reper important pentru reluarea/continuarea finanţării internaţionale a statului vecin.”

La final de 2016, se poate constata că Guvernul Republicii Moldova a reuşit să continue procesul de reforme, pe baza unei liste cuprinzătoare de obiective, care a fost monitorizată de UE, dar şi de România (care a fixat însă şi propriii săi parametri de performanţă). Această realitate a permis transferarea primei tranşe a împrumutului acordat de România, deblocarea asistenţei financiare a UE, dar şi încheierea acordului cu FMI, ceea ce reprezintă, cumulat, un sprijin important pentru stabilitatea economică şi socială a statului vecin. Ea reprezintă însă doar o etapă dintr-un efort mai larg de reformare, care trebuie să continue în următorul an şi jumătate până la alegerile parlamentare la termen din 2018. Un nou set de obiective asumate de Guvernul de la Chişinău, după modelul listei din 2016, ar fi, în opinia mea, extrem de util. Vorbind despre alegeri, cele legislative anticipate au fost evitate, însă au fost organizate alegeri prezidenţiale directe, pentru prima oară după foarte mult timp. Rezultatul lor a adus un nou preşedinte, ale cărui declaraţii, atât în campanie, cât şi ulterior, l-au indicat ca pe un susţinător al teoriilor „moldovenismului” şi al orientării spre est a statului. Totuşi, preşedintele Republicii Moldova nu are decât competenţe constituţionale limitate, pe care trebuie să le respecte, iar rezultatul strâns al votului, la doar aproximativ 4% de contracandidata sa, arată că o parte importantă a cetăţenilor preferă reformele şi orientarea pro-europeană, opţiunea acestora trebuind respectată. Republica Moldova are nevoie de stabilitate şi reforme conforme standardelor şi valorilor europene. Deci România va trebui să continue să sprijine consolidarea procesului de reforme destinate modernizării statului şi instituţiilor sale, precum și susținerii parcursului european, în beneficiul direct al cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv prin dezvoltarea proiectelor de cooperare bilaterale cu Guvernul şi autorităţile locale ale Republicii Moldova.[iii] Acesta a fost de altfel unul dintre motivele adoptării, la ultima reuniune a CSAT din 2016, a unui Plan de Acţiune pentru abordarea strategică a relaţiei României cu Republica Moldova.[iv]

• În ce privește dosarul transnistrean, spuneam în ianuarie 2016 că „există două premise cu potențial pozitiv la acest început de an: începerea de la 1 ianuarie a aplicării în Transnistria, deci pe tot teritoriul constituțional al Republicii Moldova, a Acordului Aprofundat și Cuprinzător de Liber Schimb UE-Republica Moldova, ceea ce creează perspectiva reunificării economice a Republicii Moldova, respectiv începerea mandatului președinției în exercițiu germane anuale a OSCE, care va arăta cu siguranță preocupare pentru avansarea soluționării dosarului transnistrean.”

Această predicţie s-a confirmat, dar pe fondul alegerilor prezidenţiale de la Chişinău şi al aşa-ziselor alegeri „prezidenţiale” de la Tiraspol, președinția în exercițiu germană a OSCE nu a reuşit decât organizarea unei singure reuniuni a formatului “5+2”, în a doua parte a anului ritmul fiind încetinit. Nu s-au înregistrat progrese pe fondul reglementării dosarului. Totuşi, s-a reuşit, la reuniunea ministerială anuală a OSCE din decembrie, adoptarea Declarației ministeriale referitoare la negocierile în format “5+2” privind soluţionarea conflictului transnistrean, care se pronunță pentru soluționarea acestuia cu respectarea deplină a suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, în granițele sale recunoscute internațional, cu acordarea unui statut special pentru Transnistria, care să garanteze drepturile economice, politice și sociale ale populației. 2017 va putea totuşi să fie anul anumitor evoluţii în acest dosar, pe fondul absenţei unor exerciţii electorale în Republica Moldova, dacă va exista un angajament real al actorilor implicaţi şi dacă președinția în exercițiu austriacă a OSCE va continua efortul celei germane în parametri cel puţin similari.

• Mai arătam în ianuarie 2016 că „UE va începe să pună în aplicare instrumentele şi conceptele incluse în Politica Europeană de Vecinătate Revizuită (PEVrev), lansată în 18 noiembrie 2015 …, … mai ales dimensiunea de securitate a PEVrev, utilizarea „mai coerentă şi flexibilă” … a resurselor şi instrumentelor la dispoziţia PEVrev pentru susţinerea partenerilor aflaţi în situaţii de criză, dar cu precădere la folosirea noului instrument numit „thematic frameworks” – cadrele tematice de dialog cu participarea statelor membre, a celor partenere, a „vecinilor vecinilor”, a partenerilor regionali, actorilor globali, instituţiilor financiare internaţionale şi altor donatori. Adică a conceptului „security trusts” (platformele de dialog pe teme de securitate în sens larg), pe care l-am lansat anul trecut[v] şi care se regăseşte, în urma demersurilor diplomatice pe care le-am făcut, în această formulă, în PEVrev (ceea ce reprezintă un obiectiv îndeplinit al diplomaţiei române). Este predictibilă şi utilizarea Sinergiei Mării Negre, a cărei revizuire ar trebui să avanseze anul acesta[vi], pe baza propunerii pe care am avansat-o anul trecut[vii] împreună cu Germania şi Bulgaria, şi a cărei importanţă este menţionată de asemenea în PEVrev, …”.

Această predicţie nu s-a confirmat. „Cadrele tematice” nu au fost folosite şi nici în privinţa Sinergiei Mării Negre nu s-au înregistrat progrese. În schimb a fost finalizată Strategia Globală a UE privind Politica Externă şi de Securitate şi a fost lansat procesul de punere în aplicare a ei, acordându-se prioritate dimensiunii de apărare europeană, ca răspuns – fără îndoială parţial – la necesitatea relansării proiectului european.

• Arătam, de asemenea, că „la nivel NATO, pregătirea Summit-ului de la Varşovia din iulie va acapara întregul efort, destinat să răspundă adecvat, în mare parte, provocărilor din est. Astfel, va trebui să continue procesul de adaptare a NATO la situația de securitate, aflată în deteriorare, din regiunea extinsă a Mării Negre. Alianța va trebui să finalizeze la Summit-ul de la Varșovia procesul de reflecție asupra importanței strategice a Mării Negre pentru securitatea NATO, respectiv analiza strategică ”cu două brațe”, pentru Est și pentru Sud, în vederea creșterii capacităților de apărare ale partenerilor Alianței din regiune, cele două inițiative pe care le-am lansat la ministeriala de externe NATO de la Antalya din mai 2015, aflate în curs de operaționalizare.” Spuneam şi că „Summit-ul ar trebui să ocazioneze lansarea unui proces de creare a unei strategii privind relația Alianţei cu Rusia. Nu în ultimul rând, ar trebui să ia decizii pentru continuarea măsurilor de reasigurare în flancul estic, mai ales sporirea prezenței navale aliate în Marea Neagră …”.

Aici predicţiile s-au îndeplinit: Summit-ul de la Varşovia a decis prezenţa avansată pe flancul estic al Alianţei (întărită în nordul flancului estic şi adaptată în sudul acestuia), cu găzduirea pe teritoriul României a unei brigăzi multinaţionale, a unei Iniţiative de Instruire Intensificată (Combined Joint Enhanced Training), ambele plasate sub coordonarea Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est din Bucureşti, care obține astfel un rol esenţial în arhitectura de securitate aliată pe flancul estic[viii]. De asemenea, la Varşovia s-a luat decizia de a fi dezvoltate noi opţiuni pentru dimensiunile aeriană și maritimă la Marea Neagră.[ix] Ministeriala apărării din octombrie 2016 a înregistrat noi dezvoltări, cu contribuţii din partea mai multor aliaţi pentru brigadă. De asemenea, în domeniul aerian, s-a decis intensificarea cooperării între aliaţi prin intermediul instruirii combinate şi creşterii prezenţei aliate în sud-estul Alianţei prin utilizarea bazelor aeriene din România şi Bulgaria pentru misiuni periodice de supraveghere aeriană a Mării Negre. Referitor la domeniul maritim a fost adoptată decizia privind intensificarea prezenţei navelor aparţinând forţelor navale permanente (Standing Naval Forces) în Marea Neagră. Pentru ambele dimensiuni au fost făcute anunţuri concrete de contribuţii ale mai multor aliaţi. Ministeriala apărării din februarie 2017 va trebui să continue acest proces de aplicare a deciziilor Summit-ului, inclusiv în ce priveşte domeniul maritim, la Marea Neagră.

Pe de altă parte, Summit-ul a consacrat creşterea profilului Mării Negre pe agenda NATO: a fost aprobată o „Evaluare politico-militară a situaţiei de securitate din regiunea Mării Negre şi a implicaţiilor sale pentru NATO” (concretizarea propunerii înaintate de România la reuniunea miniștrilor de externe NATO din mai 2015 de la Antalya). În acelaşi timp, Comunicatul final al Summit-ului reconfirmă explicit importanța strategică pentru Alianță a Mării Negre. Totodată, în continuarea iniţiativei promovate de România la Antalya privind crearea unei strategii a NATO cu două braţe, pentru Est şi Sud, pentru creşterea capacităţilor de apărare ale partenerilor, la Summit a fost adoptată „Iniţiativa privind întărirea rolului NATO în proiectarea stabilităţii”, care se referă la măsurile de sprijin pentru partenerii Alianţei.[x] Summit-ul nu a decis însă lansarea unui proces de creare a unei strategii privind relația Alianţei cu Rusia.

• Tot legat de NATO, mai arătam că „trebuie să ne așteptăm la progrese în procesul de aderare a Muntenegrului la Alianță”, şi că „Alianța nu va trebui să uite nici progresele deosebite ale Georgiei, … care vor trebui reflectate adecvat în concluziile Summit-ului”.

Acest punct a fost parţial atins de evoluţii: Protocolul de aderare a Muntenegrului a fost semnat la 19 mai 2016 şi ratificat de un număr destul de mare de aliaţi, inclusiv de către România, dar nu este în vigoare încă, iar în privinţa Georgiei nu s-au făcut paşi decisivi privind parcursul aderării la NATO.

• De asemenea, scriam că „ulterior declarării capacității tehnice a facilității antirachetă de la Deveselu, pe 18 decembrie, etapa a doua a EPAA (Abordarea Adaptivă în Etape a Apărării Antirachetă a SUA în Europa), odată finalizată, va trebui integrată în sistemul NATO … urmată firesc de decizia NATO, la Summit-ul din iulie 2016, de a declara capabilitatea inițială a sistemului NATO antirachetă”.

Această predicţie a fost atinsă: Summit-ul de la Varşovia a declarat capabilitatea operaţională iniţială a sistemului NATO de apărare împotriva rachetelor balistice, realizându-se astfel extinderea protecţiei antirachetă asupra teritoriului aliaţilor din Europa, inclusiv asupra tot teritoriului României, facilitatea de la Deveselu fiind astfel integrată în sistemul NATO antirachetă.[xi]

• Scriam, totodată, în ianuarie 2016, că „este predictibilă continuarea fenomenului migrației ilegale și a amenințării teroriste – principalele riscuri care vin din sud… Astfel, migrația ilegală va rămâne, foarte probabil, cel mai dificil de gestionat dosar pentru UE și statele sale membre în 2016. Iar fenomenul terorist, în creștere de amplitudine și frecvență pe tot parcursul anului trecut, va continua să fie o provocare esențială pentru continent și Vecinătatea sa Sudică.” „Nici NATO nu va putea ignora Vecinătatea Sudică: … contracararea terorismului ar trebui să se plaseze pe agenda Summit-ului din iulie din Polonia.”

Şi aceste prognoze au fost confirmate, în mare parte.

În privinţa migraţiei, Acordul Uniunea Europeană – Turcia a calmat, până acum, fluxul migrator spre vestul Europei, «ruta balcanică» aducând în continuare migranţi, dar în volum mult redus, în timp ce ruta peste Marea Mediterană spre Italia a cunoscut o anumită intensificare. Printre alte măsuri, UE a lansat, în iunie 2016, un nou cadru de Parteneriat privind migraţia, care se concentrează pe parteneriate cuprinzătoare şi detaliate cu ţările cele mai afectate. Conceptul „compactelor pe migraţie” a fost lansat prin Comunicarea Comisiei Europene din iunie 2016 privind stabilirea unui parteneriat cadru cu ţări terţe, în baza Agendei Europene privind Migraţia, statele terţe pentru compacte fiind Niger, Nigeria, Mali, Etiopia şi Senegal. România a susţinut extinderea parteneriatelor către alte state, cum ar fi Afganistan, Pakistan, Bangladesh. Au continuat şi eforturile de reformă a sistemului european de azil, inclusiv de actualizare a sistemului Dublin, fără progrese majore, urmărindu-se şi crearea unei Agenţii pentru Azil a UE.

În ce priveşte fenomenul terorist, au continuat din păcate şi în 2016 atentate teroriste numeroase şi de impact, chiar dacă au mai fost făcute unele progrese la nivel UE, cum ar fi intrarea în vigoare a Directivei PNR la 25 mai 2016, ajungerea la un acord între Parlamentul European şi Consiliul UE privind propunerea de Directivă privind combaterea terorismului şi obţinerea de progrese cu privire la revizuirea Directivei privind armele de foc, respectiv a Codului frontierelor Schengen. În ce priveşte combaterea finanţării terorismului, au început negocierile pentru amendarea Directivei împotriva spălării banilor, iar Comisia Europeană urmează să prezinte un nou pachet legislativ destinat acestui obiectiv. Au continuat activităţile de prevenire şi combatere a radicalizării, respectiv cele îndreptate spre consolidarea schimbului de informaţii între serviciile de profil şi între autorităţile de aplicare a legii. La nivel NATO, Summit-ul din Polonia nu a avut explicit pe agendă combaterea terorismului, deşi „Iniţiativa privind întărirea rolului NATO în proiectarea stabilităţii”ar putea fi utilă şi în acest sens, prin sprijinirea consolidării capacităţilor naționale ale partenerilor referitoare la combaterea terorismului; este necesară creşterea rolului Alianţei în acest domeniu, având în vedere şi interesul noii Administraţii americane pentru acest obiectiv.

• Mai spuneam şi că în 2016 „vor fi prioritare demersurile pentru rezolvarea dosarelor de criză”: Libia, Siria, Yemen. Aminteam atunci despre formarea, pe 20 ianuarie 2016, a guvernului de uniune națională în Libia, ceea ce – scriam atunci – „va permite UE (dacă şi parlamentul libian recunoscut de comunitatea internaţională va vota în cele din urmă guvernul) să acorde, centralizat, asistență tehnică și financiară autorităților libiene pentru construirea capacităților instituționale, mai ales pentru gestionarea migrației și terorismului”. „Soluționarea dosarului sirian este în interesul tuturor actorilor implicați, deci ar fi normal să ne așteptăm la evoluții pozitive. … Vor fi, evident, dificultăți inerente date de complexitatea intrinsecă a dosarului, mai ales legate de identificarea clară a reprezentanților real reprezentativi ai opoziției (dar şi, foarte important, de acţiunea lor unitară), de convenirea listei mișcărilor teroriste care nu pot lua parte la negocieri şi trebuie contracarate (dincolo de ISIS şi grupările afiliate Al Qaida), și mai ales de rolul președintelui sirian pe parcursul şi la finalul perioadei de tranziție, dar ar fi logic să ne așteptăm în 2016, chiar în prima lui parte, la evoluții decisive.”

Din păcate, nu am putut vedea progrese decisive pe niciunul din aceste dosare în 2016. În Libia Guvernul de Uniune Naţională nu a fost nici până acum votat de Parlament, iar situaţia de securitate rămâne fragilă, ceea ce împiedică UE să acorde întreaga asistenţă necesară. Dosarul sirian este şi el nerezolvat, deşi eforturi s-au făcut: totuşi, în ciuda încercărilor de a se ajunge la o încetare a focului (de exemplu, în februarie, septembrie şi decembrie), acest deziderat rămâne a fi atins, iar negocierile politice nu au putut fi declanşate într-un proces stabil. Rămâne de văzut care sunt şansele iniţiativei ruso-turco-iraniene din decembrie 2016 care propune negocieri la Astana (deja o serie de facţiuni rebele au anunţat suspendarea acestor negocieri înainte chiar de a începe, ca urmare a nerespectării încetării focului anunţate în decembrie); multe depind şi de poziţia privind conflictul sirian a noii Administraţii americane, despre care nu ştim încă prea multe. În rest, considerentele din ianuarie 2016 privind parametrii acestui proces sunt, în marea lor parte, valabile şi acum.

• În sfârşit, mai făceam anul trecut câteva scurte considerente pe alte teme/dosare:
• „Atmosfera și dezbaterile electorale din SUA vor influența relațiile internaționale în 2016, prezența doamnei Clinton ca principal candidat democrat aducând temele externe în discuție și prezervând implicarea SUA în marile dosare internaționale pe tot parcursul anului.”

Fără îndoială că alegerile prezidenţiale americane au influenţat relaţiile internaţionale, dar temele externe nu au fost în „primele rânduri” în campania electorală, iar implicarea SUA în rezolvarea marilor dosare internaționale (a se vedea mai jos cazul Procesului de Pace din Orientul Mijlociu) a fost inerent afectată de alegeri.

• „Climatul preelectoral din Franța și Germania (ambele cu alegeri în 2017) va influența considerabil dezbaterile europene”.

Aspect confirmat (şi vom vedea şi în continuare acest lucru pe tot parcursul lui 2017, tot mai acut). Alegerilor din Franţa şi Germania li se adaugă cele din Olanda şi, foarte probabil, cele anticipate din Italia, cu efectele lor.

• „Ne putem aștepta la o reformă a spațiului Schengen pentru a răspunde fenomenului migraționist, respectiv la un compromis pentru menținerea Marii Britanii în UE”.

Efortul de reformă a spaţiului Schengen a existat, dar nu este finalizat, iar compromisul pentru menținerea Marii Britanii în UE a fost atins, dar nu a avut (din păcate) efectul scontat la referendumul din iunie 2016.

• „Dosarul nuclear va influența fără îndoială alegerile din februarie din Iran.”

Se poate spune că a existat o astfel de influenţă, în urma alegerilor consolidându-se prezenţa reformatorilor şi moderaţilor în legislativ.[xii]

• „În alt registru, regiunea Asiei Centrale va fi tot mai mult în atenția marilor actori internaționali (China, Rusia, UE, SUA) pe fondul evoluțiilor din Afganistan, a deteriorării situației economice și a necesității de prevenire ca regiunea să devină bazin de recrutare și acțiune pentru Daesh.”

Într-adevăr, toţi actorii internaţionali menţionaţi (şi nu numai ei) au arătat un interes crescut pentru regiune (pe lângă implicarea deja tradiţională a Rusiei şi Chinei, aş menţiona aici formatul SUA plus cele 5 state central asiatice la nivelul miniştrilor de externe, care a început să funcţioneze pe baze regulate, reuniunea ministerială UE-Asia Centrală de la începutul lunii octombrie sau vizita primului ministru indian din luna iulie, respectiv vizita în premieră a prim-ministrului nipon în cele 5 state ale regiunii, din octombrie).

• „În Orientul Mijlociu, este improbabil să asistăm în acest an la evoluții pozitive decisive în Procesul de Pace”.

Această proiecţie a fost, din păcate, corectă – pe lângă climatul tensionat dintre părţi, alegerile americane nu au permis o implicare pe fond a SUA (discursul secretarului de stat Kerry de la finalul lui decembrie, cu menţionarea viziunii sale asupra parametrilor soluţionării conflictului, a avut mai degrabă rolul de a transmite „moştenirea” acestui dosar viitoarei administraţii)[xiii]. În aceste condiţii, nu este foarte clar care vor fi rezultatele conferinţei internaționale iniţiate de Franţa, amânate pentru ianuarie 2017, şi deja respinse de Israel.

• „Vor avea loc evoluții interesante în Asia, pe fondul încheierii Parteneriatului Trans-Pacific și al unei aparente încetiniri economice a Chinei, fără să uităm și turbulențele bursiere asiatice recente. Vor continua tensiunile legate de Marea Chinei de Sud, care au de fapt ca mobil drepturile la spațiile maritime aferente și resursele din zonă.”

S-au înregistrat progrese în ratificarea Acordului Parteneriatului Trans-Pacific, dar nu de către SUA (iar poziţia noului preşedinte american, exprimată şi după alegeri, nu este încurajatoare). Au continuat tensiunile legate de Marea Chinei de Sud, inclusiv după o hotărâre din luna iulie a tribunalului arbitral (constituit conform Anexei VII a Convenţiei ONU privind dreptul mării) în speţa care a opus Filipine Chinei.[xiv]

• „Vor continua negocierile pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP), ajunse la a 11-a rundă, dar rămâne de văzut dacă el va putea fi finalizat până la sfârșitul anului”.

Într-adevăr, negocierile au continuat, dar nu au fost finalizate. După unele ezitări şi declaraţii contradictorii ale unor lideri europeni (care au declarat chiar „moartea TTIP”), poziţia UE s-a clarificat în sensul susţinerii încheierii sale. Dar rămâne de văzut dacă noua administraţie americană o va mai dori.

Aşadar, 2016 a fost, aşa cum scriam acum un an, „un an complicat, cu destule provocări pentru ordinea publică internațională”. Şi nu sunt semne că 2017 va fi mai puţin dificil de gestionat.

• Bogdan Aurescu este consilier prezidenţial pentru politică externă şi a fost ministrul afacerilor externe al României (2014-2015). Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și nu angajează Administraţia Prezidenţială.

NOTE__________________________

[ii] „… în jurul organizațiilor esențiale din care face parte România, adică Uniunea Europeană și NATO, s-a conturat treptat, mai ales în ultimii doi ani, un veritabil coridor de instabilitate care trebuie contracarat. Diplomația română a imaginat și a propus o serie de instrumente și mecanisme, de proiecte și concepte pentru a contribui la construcția unei centuri de stabilitate, care să ajute le proiectarea de securitate, prosperitate și democrație în vecinătatea ”largă” a organizațiilor din care facem parte. Este o vecinătate care include și dimensiunea estică, și cea sudică, ele fiind conectate geografic prin regiunea extinsă a Mării Negre – iar România este exact la punctul de inflexiune al celor două dimensiuni – și mai nou, geopolitic, prin acțiunea extinsă a Rusiei în ambele sub-vecinătăți.”

[iii] Vezi Comunicat de presă în urma turului al doilea al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova, 14 noiembrie 2016, http://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/comunicat-de-presa-in-urma-turului-al-doilea-al-alegerilor-prezidentiale-din-republica-moldova.

[iv] Vezi Declarația de presă a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută la finalul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, 29 noiembrie 2016, http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-la-finalul-sedintei-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii:  „Am avut astăzi pe agenda CSAT, aşa cum am anunţat, adoptarea unei Strategii pe termen mediu şi lung privind relaţia României cu Republica Moldova.  … este o relaţie extrem de importantă pentru noi, relația dintre România și Moldova, care trebuie să devină mai bună, mai performantă, mai pragmatică și mai previzibilă. Ce este această Strategie? Este un Plan de Acţiuni … care pleacă de la evaluarea cuprinzătoare şi cât mai realistă a stadiului acestei relaţii, în contextul european şi internaţional complicat pe care îl cunoaştem, inclusiv în urma evoluţiilor recente care au avut loc în Republica Moldova. Obiectivul nostru strategic, aşa cum este reflectat în acest plan, …, este integrarea europeană a Republicii Moldova, adică susţinerea orientării clare, ireversibile a Republicii Moldova spre Uniunea Europeană şi a conectării pro-europene a Chişinăului, cu instituţii puternice, o democraţie solidă, proces în care România poate şi trebuie să joace rolul principal. Pentru asta, este nevoie de o radiografie clară şi sistemică a necesităţilor de sprijin şi a capacităţilor pe care le avem la dispoziţie, în toate domeniile de interes pentru acest obiectiv. De aceea, efortul României va fi sistematizat şi concentrat instituţional, astfel încât rezultatele să fie vizibile, concrete şi palpabile pentru cetăţenii Republicii Moldova. Cum este și firesc, responsabilitatea pentru atingerea acestui obiectiv nu revine doar României. Materializarea acestui parcurs este responsabilitatea principală a Republicii Moldova, care va trebui să îşi consolideze angajamentul pro-european prin continuarea în mod accelerat şi hotărât a procesului de implementare a reformelor structurale. Pentru implementarea Planului de Acţiuni privind abordarea strategică a relaţiei României cu Republica Moldova va fi creat un grup de lucru interinstituţional, sub coordonarea Administraţiei Prezidenţiale, care va începe să lucreze în cel mai scurt timp.”

[v] 2015.

[vi] 2016.

[vii] 2015.

[viii] Declaraţia de presă a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută la finalul Summitului NATO de la Varșovia, 9 iulie 2016, http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-la-finalul-summitului-nato-de-la-varsovia

[ix] Declaraţia de presă a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută la finalul Summitului NATO de la Varșovia, 9 iulie 2016,  http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-la-finalul-summitului-nato-de-la-varsovia.

[x] Declaraţia de presă a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută la finalul Summitului NATO de la Varșovia, 9 iulie 2016, http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-la-finalul-summitului-nato-de-la-varsovia.

[xi] Declaraţia de presă a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută la finalul Summitului NATO de la Varșovia, 9 iulie 2016,  http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-la-finalul-summitului-nato-de-la-varsovia.

[xii] Moderaţii şi reformatorii, victorioşi în alegerile legislative din Iran. Rafsandjani şi Rohani, aleşi în Adunarea Experţilor, http://adevarul.ro/international/in-lume/moderatii-reformatorii-victoriosi-alegerile-legislative-iran-rafsandjani-rohani-alesi-adunarea-expertilor-1_56d2944d5ab6550cb84a2f13/index.html.

[xiii] SUA răspund criticilor Israelului: Șeful diplomației americane, John Kerry, susține un amplu discurs asupra procesului de pace israelo-palestinian și soluția celor două state, http://www.caleaeuropeana.ro/sua-raspund-criticilor-israelului-seful-diplomatiei-americane-john-kerry-sustine-un-amplu-discurs-asupra-procesului-de-pace-israelo-palestinian-si-solutia-celor-doua-state/.

[xiv] https://pcacases.com/web/view/7.