… Catalin Tolontan e unul dintre cei mai respectati ziaristi din Romania – si pe buna dreptate : dincolo de abilitatile jurnalistice incontestabile, si-a dovedit in repetate randuri nu doar calitatile editoriale ci si pe cele de manager, de multe ori in conditii mai mult decat ingrate. Nu intru in detalii. Se cunosc. Si totusi, aceste calitati – luate in parte sau impreuna – n-ar fi fost in stare sa-i asigure decat notorietatea, nu si respectul. Respectul vine de la o a patra calitate, una care – ma incapatanez sa cred – are direct de-a face cu celelalte trei : deontologia profesionala. Dintre jurnalistii « practicanti », Tolontan are probabil cea mai buna reputatie de om caruia ii pasa in continuare de principiile meseriei : si ca jurnalist sau blogger, si ca editor, si ca manager. Spinarea inca nu i-a frant-o nimeni. Respect, deci.
Iata de ce, cand i-am aflat din intamplare pe blogul personal « exclusivitatea » cu discursul pe care presedintele urma sa-l tina in fata unei Romanii iesita din tatani, primul impuls a fost, de buna seama, s-o iau de buna. Ce motiv as fi avut sa n-o fac ? Textul parea unul pregatit pentru teleprompter, profesionist (vezi « am pastrat si time-cod-urile originale”, etc), mesajul era bine construit dar echilibrat, s.a.m.d.. Teoretic putea, asadar, cum de altfel a recunoscut chiar Catalin Tolontan inainte de-a auzi originalul, fi « chiar » discursul presedintelui. Dincolo insa de toate aceste motive mai mult sau mai putin « tehnice », n-aveam nici un motiv initial pentru a-i suspecta autenticitatea tocmai pentru ca venea de la Tolontan. Nu doar un ziarist ca Tolontan ar fi putut avea acces la un asemenea document, dar un ziarist precum Tolontan nu e ca altii. Are o deontologie si tine la ea. Nu si-o sacrifica asa, cu una cu doua, nici chiar cand miza e Rosia Montana.
Bun. La o a doua vedere am realizat ca textul era prea bine, prea « Hollywoodian”, prea american (tocmai terminasem de ascultat discursul lui Obama despre Starea Uniunii), scris. Mi s-a parut ca raspundea prea bine cererilor punctuale formulate in primul rand (desi nu exclusiv) de Romania Curata. Si-n general, daca ceva e prea bun pentru a fi adevarat, nici nu este. Abia atunci am realizat ca, de fapt, aveam a confrunta nu una, ci doua probleme deontologice in acelasi timp.
Daca discursul era autentic, este publicarea lui justificata deontologic ? Si, indiferent daca da sau nu, in orice situatie, sau doar in unele ? E, practic, dilema deontologica a Wikileaks : Ce publici ? Cat publici ? Cand publici ? De buna seama, discursul lui Basescu n-avea miza discursului lui Obama. Dar, la scara Romaniei, era menit sa aiba un impact – bun sau rau – mai mare decat Starea Uniunii (un discurs stiut, asteptat din vreme, etc., nu unul de criza, anuntat cu mai putin de 24 de ore inainte). Raspandirea lui in mass media ar fi diminuat pana la insignificanta impactul. Ba, mai grav, l-ar fi shimbat ca substanta. Pentru a ramane la paralela – usurel fortata – cu Starea Uniunii, toti reporterii americani incearca sa « afle » care sunt « noutatile ». Dar, desi e vorba de un discurs tiparit inainte de vreme in sute sau mii de exemplare (membrii Congresului au fiecare cate o copie), in afara temelor principale (altminteri lesne de anticipat), detaliile raman secrete.
De ce ? Pentru ca un discurs politic mediatizat mot-a-mot cu ore bune inainte de rostire isi pierde rostul. Menirea. Si-atunci fie il schimbi radical, fie aluneci in derizoriu.
Daca discursul/exclusivitatea era o facatura (cum s-a dovedit in cele din urma) aveam o alta problema deontologica pe cap. Una si mai complicata (daca se poate asa ceva). Da, jurnalistul nu doar relateaza despre realitate, o si schimba – constient sau nu. O schimba alegand subiectele, modul de prezentare, s.a.m.d.. Iar atunci cand scrie articole de opinie o schimba (sau incearca sa o faca) la modul cel mai direct cu putinta. In toate aceste situatii, insa, iti asumi responsabilitatea, iti asumi semnatura. In cazul Tolontan-scrie-«exclusivitatea » – cu – Basescu, lucrurile se complica. Si se complica pe mai multe niveluri.
Mai intai, pentru ca Tolontan a facut-o serios si a facut-o « profesionist » (sic !), intelegand din capul locului ca multa lume va lua exclusivitatea de buna si ca ea va rostogolita, inca de la primele ore, prin toata mass media : E autentica ? Nu e ? Mai apoi pentru ca aceasta manipulare nu a fost facuta in nume personal, dar a profitat de renumele personal. N-a fost facuta in nume personal, pentru ca n-au fost lasate indiciii (« clues »). A profitat insa de renumele personal ar purtatorului de mesaj. Efectul, intr-un astfel de caz, e asigurat – se creeaza un orient de asteptare impotriva caruia discursul prezidential urma sa fie masurat. Si, ceea ce se intampla sa se intample s-a intamplat. Raportat la discursul lui Tolontan, cel al lui Basescu a fost, fara doar si poate, dezamagitor.
Si-acum vine intrebarea cheie : cine isi asuma responsabilitatea in asemenea conditii, indiferent de ceea ce urmeaza sa se intample, bine sau rau in Romania, indiferent de cine urmeaza sa defineasca binele si raul ? Nimeni ! Traim vremuri in care « virtualul » se cuvine pus intre ghilimele, pentru ca exista un virtual al virtualului si tot asa mai departe pana nimeni nu mai intelege nimic. Intre adevar si minciuna, intre original si fals granitele devin tot mai incetosate – si, uneori, din cele mai bune motive.
Ghinionul face insa ca drumul spre iad sa fie pavat cu bune intentii.
Responsabilitate nu mai are nimeni – dar de patimit avem cu totii. Tolontan a strigat « lupul » – si, spre deosebire de Petrica (Ionica ?) – a facut-o cu buna credinta (ii acord aceasta prezumtie : a vrut doar sa-i forteze mana lui Basescu). Lupul a fost frumos. Frumos cat sa straneasca invidia. Dar pe urma ? Il pot crede pe Tolontan. Il pot crede chiar si pe Petrica. Dar pe termen lung ? Deontologia, ca orice etica, ca orice Petrica, isi incepe auto-distructia de la detalii.
C-acolo ii place necuratului sa stea tupilat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Personal cred ca a fost o intoxicare! Si mie mi s-a parut un discurs „prea bun”, prea echilibrat, prea „de bun simt” ca sa fie in ton cu personajul! Am ascultat destule discursul basesciene ca sa stiu la ce sa ma astept. Un discurs in care sa-si asume responsabilitatea unor esecuri? Hm…
Asta ar fi trebuit sa fie primul semn de intrebare atunci cand l-a primit, exprimarea atipica. Cine or fi autorii nu stiu dar intr-un fel ma bucur ca s-a dovedit fals. Ma speriasem pentru o clipa ca am avea un presedinte responsabil, rational, coerent si ma intrebam unde a stat ascund pana acum! Din fericire discursul real cu aceleasi clisee m-a „linistit”: basescu este acelasi pe care il stim, nici urma de responsabilitate sau de dispozitie spre dialog! Whew, am scapat!
noroc cu tontolan care a salvat ziua…pacat ca e un ziarist recrutat,de voiculescu si deontologic si profesional…
Tolontan ? Catalin Tolontan ? E cumva „ziaristul ” caruia in continuare 1800 euro/mp i se pare MUUUUUULT mai mult decit 2400 euro/mp ? ( vezi ancheta cu pationoarul din Brasov ) Si ma rog frumos , care este diferenta dintre CT si DD ? E grav daca a reusit sa pacaleasca pe cineva cu textul sau ! URA OARBA NASTE MONSTRII ! Chestia ca acu’ citiva ani a scris ceva despre Felix turnatorul e facatura tip : scrie ceva si despre mine sa nu se prinda prostimea !!!
Hm, daca si Basescu nu e responsabil…nu stiu cui ii poti atribui acest epitet: lui Crin care arunca de-a valma promisiuni si invective fara sa isi dea ostenela sa le demonstreze, lui ponata, la fel, cui?
Basescu si-a recunoscut mereu gafele, atat cat ii permite situatia si functia pentru ca in aceasta situatie a iti pune cenusa in cap e similar cu a da apa la moara celor care ii dirijeaza pe cei din Piata Universitatii; el e responsabil pentru stabilitatea tarii si poate ar mai fi zis el ceva dar nu-si permite acum.
Sunt vinovat de a-ti fi recomandat „discursul” pe vox, chiar daca-l banuiam si eu de facatura („I l-a scris deja Tolontan”). Am acelasi sentiment ca de azi inainte nu pot sa-i mai acord aceeasi credibilitate unui jurnalist pe care-l priveam deontolog prin excelenta.
La cele scrise de tine as mai adauga usurinta cu care toti am putea vedea ce trebuie sa faca un presedinte de tara, cand nu suntem in pielea acelui presedinte de tara. Stiu ca toti ii asteptau acel gen de discurs, fara sa le pese cum ar fi fost privit „dictatorul” Basescu mai apoi. Spuneam ca intr-o lume normala asemenea gesturi ar fi fost apreciate de oameni. Romania nu e o astfel de tara. Din pacate, in politica, presa si-n orice alt loc, gesturile marinimoase sunt imediat privite ca slabiciune, iar detractorii (opozitia, cei din strada, jurnalistii) cauta sa te culce si mai mult la pamant.
Episodul mi-a amintit de vremea cand Emil Constantinescu si Ciorbea povesteau retroactiv ce piedici si amenintari voalate au primit de la securisti si oamenii interesati pe atunci sa pastreze sistemul. Nu i-a pasat nimanui, toti erau suparati ca si guvernarea lor a esuat. E usor sa ceri altora sa se sacrifice pentru tara, dar „tara” nu arata nicio empatie pentru tine cand esti slab sau cand faci ce ar trebui cu riscul sa te expui.
Tolontan nu a reusit nimi deosebit. Basescu a declarat mereu ca incearca atat cat ii permit atributiile prezidentiale sa lupte impotriva coruptiei, sa reduca evaziune fiscala, sa modernizeze sisteme care nu functioneaza. A comentat pe seama aberatiilor strigate de USL in strada cum ca acum e dictatura. A fost de acord ca a gafat cu Arafat, dar a aratat ca in afara acestei comunicari a incercat si a reusit sa faca foarte multe lucruri bune in Romania in ciuda opozitiei fanatice a USL-ului.
Tolontan, ca orice om intreg la minte se astepta la abordarea acestor subiecte serioase. Doar la Ponta si Antonescu e greu sa-ti dai seama ce vor spune pentru ca sunt pur si simplu niste clovni iresponsabili. Deci pe mine nu m-a impresionat ca Tolontan a prezis unele subiecte, in fuga lui dupa senzational si publicitate. M-ar fi mirat daca nu ar fi reusit sa o faca.
S-ar putea sa ai dreptate atunci cind spui ca jurnalistul Tolontan si-a sapat un pic la radacina deontologiei profesionale cind a lasat sa se creada ca mesajul era cel real. Daca ar fi spus ca acesta este mesajul presedintelui sau – imaginar, cel pa cere si-l doreste – nu ar fi avut nici un fel de impact. Poate ca a fost un sacrificiu necesar pentru a obtine antiteza zdrobitoare intre asteptari si realitate. Uneori insa trebuie sa faci si sacrificii, compromisuri, asumari ale unor riscuri. Gindeste-te numai la faptul cei care accepta sa-si publice ideile semnind materialele sau comentariile in clar, spre deosebire de oceanul de anonimi, accepta sa puna un zid de nedarimat fata de cei care nu le impartasesc opiniile. Ceea ce se scrie aici ramine pentru eternitate in alte calculatoare chiar daca materialul original va fi sters. Exprimam astfel o asumare de pozitie – nu suntem niste lasi sau meseriasi platiti pentru a incerca sa inclinam balanta opiniei publice intr-o anumita directie. Tolontan a facut ceva invers dar intr-o oarecare masura similar – un fel de revers psychology – poate, poate ceva se va fi preluat si in mesajul real. Daca l-ar fi publicat dupa – n-ar fi meritat nici o secunda de atentie. Este un strigat de durere pe care eu il apreciez si il felicit. Este protestul sau din Piata Universitatii iar blogul sau este cartonul pe care l-a fluturat in fata camerelor de vederi, folosindu-se de talentul sau de jurnalist. Atit doar ca nu a inghetat sub ninsoarea de ianuarie!
Domnule Sorin Paveliu,
Am fost atras de titlul contribuției lui Cătălin Tolontan și mă așteptam să fie un pamflet.
Însă, imediat ce am intrat în text, am simțit durerea de care vorbiți. Parcurgând textul în continuare am simțit și revolta generată de această durere nemeritat încasată.
De aceea eu am încadrat ”Discursul Președintelui” în categoria jurnalismului militant, de care presa românească are o stringentă nevoie !
Dumneata i-ai găsit o sintagmă inspirată: ”revers psychology” eu am aplicat o etichetă ceva mai ocultă ”homeopatie socială”.
Da, avem nevoie de un astfel de tratament de abandonare a introspecției și de implicare extravertită.
Urmărind ecoul strigătului jurnalistului am intrat astăzi și în articolul de față, iar durerea mea s-a amplificat, astfel încât m-am simțit obligat sa-i ripostez lui Alin Fumurescu, în căutarea unui catharsis solitar.
După ce am postat primul meu text am citit și intervenția dumitale și abia atunci am simțit că nu sunt singur și că nu sunt bolnav, mă mai doare doar protestul neprotestat de mine în Piață ! (sunt departe de acel spațiu).
De unul singur nu poți face Revoluție, chiar dacă te revendici din tagma lui Ulisse și mai ales atunci când Revoluția este îndreptată împotriva unui inamic diseminat într-o aglomerație în care toate personajele poartă măștile cu un singur ochi ale Democrației Mistificate dâmbovițene.
Doar implicarea Societății Civile mai poate declanșa procesul demascărilor iar punctul de pornire poate fi Jurnalismul Militant.
Au trecut vremurile când versurile și melodia unui cântec patriotic ridicau masele.
Au trecut vremurile când câțiva patrioți entuziaști reușeau să adune populația în fața Proclamației afirmării demnității neamului.
Doar acțiunile efective în spațiul politic vor avea șansa de succes. Acțiuni îndreptate către stoparea confiscării statului de către conglomeratul căpușelor care nu sunt capabile de altceva, pentru asanarea instituțiilor statului de trădători și corupători.
De prea multă vreme privim Lupul în ochii lui cenușii și reci de prădător lipsit de scrupule.
A venit vremea vânătorii !
in general aveti dreptate. dar tolontan este un jurnalist. si a indus intentionat in eroare publicul. ceea ce, dpdv jurnalistic, mi se pare descalificant.
Domnule doctor –
Am fost si medic si ziarist. Va intreb: ca medic, e justificata incalcarea deontologiei pentru ca situatia e disperata si miza uriasa? Prin reducere la absurd: daca venea la Dvs. Ceausescu pentru o operatie, ce faceati? Il omorati cu premeditare sau incercati sa-l vindecati?
In general cind fac o argumentatie (pentru mine, nu pentru altii) simplific, rotunjesc, reduc la absurd sau iau in considerare doar doua culori: negru si absenta negrului – adica alb. Daca ar fi sa aplic aceasta metoda – va dau dreptate – este posibil sa discutam despre o lipsa de deontologie profesionala. Dar nimeni nu a spus ca Tolontan este un inger sau un monument de deontologie. De ce ar fi? Subiectul strict al deontologiei profesionale mi se pare astazi atit de abstract incit ma doare. Dpdv moral societatea noastra a ajuns atit de jos incit a privi la o stacheta atit de inalta mi se pare ametitor, ireal, Nu stiu de ce dar cind scriu aceste rinduri parca imi tot striga cineva in ureche – „Iti mai aduci aminte de DEONTOLOGII din presa scrisa de acum 3-4 ani?! Ce a mai ramas din deontologia lor dupa ce au intrat in politica?” – dar parca am derapat un pic de la subiect.
Na, ca am dat enter si am uitat sa va raspund. Cred ca l-as fi tratat corect. In primul rind din instinct de conservare! Celelalte motive nu mai conteaza! Iar raspunsul meu nu ne duce mai aproape de solutionarea dilemei.
Tolontan: In tara orbilor ,chiorul este cel mai destept .
Responsabilitate colectiva se transforma in responsabilitate individuala prin ierarhizare. Exista un du-te vino continuu intre ele care cauta mereu echilibrul. La extreme de exemplu: unui sef iresponsabil ii corespunde o responsabilitate colectiva totala. Acum tindem spre extrema cealalta: unui sef total responsabil ii corespunde iresponsabilitatea colectiva.
In umbra motanului Felix s- ridicat o vajnica statuie de jurnalist; care face ravagii in politica, dar nu-i prea vede pe Nasul si pe Corleone din domeniul sau, sportul.
De cite ori il intrebi pe Tolontan dece nu scrie si despre turnatorul Felix iti raspunde ca acum citiva ani a facut si a dres. Punct.
Cit despre faptul ca dvoastra, dle Fumurescu, ati fi in stare sa recomandati cuiva subiectul chiar si pentru lucrare de doctorat, nu ma mir.
Dovada ca avem o mas media pe cinste, care rezista eroic la presiunea dictatorului.
A lovit Cătălin Tolontan deontologia profesiunii de jurnalist ?
Nicidecum !
”Discursul Președintelui” este o mostră de tratament homeopatic social administrat de un jurnalist căruia i-a ajuns cuțitul la os.
Mass-media în România este muribundă:
1 – Presa tipărită a dispărut din peisaj;
2 – Presa on-line acopera prea puțin necesarul de informare;
3 – Televiziunile de știri sunt aservite și produc gunoi informațional care este administrat cu găleata unor creiere bine spălate timp de șase decenii;
4 – Talkshow-urile politice au devenit un talcioc pestriț în care ideile sucombă după primul sfert de ora.
Pentru un jurnalist care își respectă meseria este un chin mortal a privi spectacolul malversaționist desfășurat în spațiul public în prime-time.
Și atunci Omul, nu Jurnalistul, a strigat de durere…
Dacă toată Societatea Civilă ar repeta, la unison, strigătul lui Tolontan poate că s-ar lua pânza de pe ochii tuturor și am vedea cu toții, în sfârșit, Lupul !
Unii, în schimb, nu văd decât invidia din sufletul lor…
Presa din Romania moare pe propria strategie. A vrut sa fie trompeta si nu instrument de informare si analiza echilibrata. A fost taxata in consecinta. E cel putin naiv sa vorbim de „deontologia” oamenilor din presa simpli mercenari angajati pe bani de oameni cu diverse interese (economice, mafiote, politice, etc). Discutia e inutila si nu va duce niciunde. Presa din Romania si-a gasit fericirea in a relata aventurile „sentimentale” ale unor semi-prostituate. Atat aici se opreste „deontologia”. Cam ce cutit si cam la ce os i-a ajuns cutitul lui Tolontan ? De ani de zile gasesc informatii si analize mai pertinente despre Romania la media din UK sau Franta. Incercati si veti avea informatii de calitate, analiza competenta si impartiala si nu in ultimul rand va veti simti mai bine dispus. Fara oase si cutite. Cu inteligenta si bun simt.
@pilgrim
Tolontan a indus intentionat in eroare publicul? Daca da, atunci, ca jurnalist, primeste o mare bila neagra.
pe baza unui exemplu TRAIT va las sa determinati ce parere am eu despre deontologia lui Tolontan (CAND SE BAGA IN POLITICA). Celebrul patinoar, unde s-au vehiculat cifre incriminatorii si deseri contradictorii. I-am indicat PRECIS dlui Tolontan documentele oficiale (CONTABILE) de unde apar cifrele de necontestat si pt. patinarul maghiar si pt.cel romanesc. Cifre ce erau evident opozabile unor declaratii si interviuri. Intai tacere si apoi -eufemistic- insulte. S-a repetat cazul cand a fost vorba de Stadionul National vs. cel din Frankfurt. A formula intai concluzia si apoi a cauta/distorsiona argumentele ca nu cumva sa contrazica concluzia vi se pare deontologic? PS. ati accepta ca un ziar oarecare sa procedeze similar cu un pretins discurs al lui Ponta (de exemplu)? V-a placut potopul de insulte adresat de Dinescu dnei Pora pt.ca a indraznit sa aiba alta parere?
De unde atata deontologie la Tolontan?! Macar putin-putin trebuie sa-l multumeasca si pe patron. Nu? Am citit destule manipulari marca Tolontan.
Tolontan a dovedit de multe ori ca nu este de onest, de buna credinta ; cea mai notorie ancheta, mistificatoare ,a fost cea legata de Patinoarul din Brasov, ce s-a dovedit un mare Fas ! Cvasi-totalitatea proiectelor desfasurate de Ministerul Dezvoltarii au fost torpilate propagandistic de domnia sa, in binecunoscutul stil al antenelor Jigodiei securistice felics… Suntem in anul Jocurilor Olimpice(e adevarat de Vara), acest om n-a avut niciodata o vorba buna despre reconstruirea infrastructurii sporturilor de iarna (la acest capitol , al Jocurilor Olimpice de iarna suntem la Pamant de zeci si zeci de ani), iar prin acele patinoare construite, ca si partiile refacute la Poiana Brasov (ce vor ajuta la desfasurarea in conditii normale a Jocurilor sportive ale tineretului ,in 2013), ne dau o farama de speranta in viitor in acest domeniu…Urmariti primele 6 locuri la competitiile de anvergura din iarna si veti descoperi ca sportivii tarilor cu nivelul de trai ridicat se gasesc acolo ; exemple : tarile scandinave, Germania, Canada, Austria, Elvetia, Olanda, Cehia, Japonia, Korea de sud samd . Acesti „ziaristi” au in sange vocatia Distrugerii, Torpilarii , nimic constructiv, n-am auzit, daca nu sunt AI LOR in administratie. Lumea e satula de fotbalul mioritic, dezvoltarea sanatoasa a unei natiuni se face-si prin- sporturile practicate iarna…
De ce deontologul Tolontan nu scrie despre hotiile lui Dragomir, Mircea Sandu unde adevarat s-ar pricepe?! As citi cu drag niste anchete sa vad de unde a obtinut Dragomir atatia bani de si-a construit in buricul Bucurestiului cel mai mare si dotat restaurant (cum el se lauda). As dori anchete despre ‘golaniile’ presedintelui Otelului, transpirate in presa dar atat… anchete despre cum a fost desfiintata Craiova etc. etc. ‘Textul’ lui Basescu – are cine-l scrie si diseca – abunda TV de jurnalisti, politologi, analisti politici si analisti in ORICE.
Se creaza un orient de asteptare. O musca moarta strica amestecul de miresme pregatit cu grija de meserias. Cindva credeam ca snobii apartin Bucurestiului dar vad ca se mai gasesc si prin alte parti.Vad ca nu sunt singurul care are indoieli asupra calitatii acestui articol. O zi buna !
Musca moarta nici macar viermi nu mai face! Articolul lui Tolotan clar a mirosit mai puternic decat discursul prezidential fiindca a atras atentia chiar si persoanelor apropiate de presedinte. Acum daca mirosul lui Tolontan a fost un parfum sau o duhoare, depinde de nasul fiecaruia.
Dumnezeule, ce a ajuns tara asta…. SE VEDEA DIN AVION ca nu este un discurs real, ci un exercitiu de imaginatie. Fara sa fiu avertizat, nu mi-a trecut prin cap nicio secunda ca ar fi un discurs oficial real. Se vedea din titlu..
Numarul de prosti este in crestere mare in tara asta. Nu mai poti posta un text ironic (pe orice site), fara sa sara imediat 10 „critici” care sa il ia de bun. E groaznic. Si vrem ca tara asta sa progreseze…
doua cifre din sondaje AUTENTICE si PUBLICATE: A. 42% din romani cred ca SOarele se invarte in jurul Pamantului B. 51% din romani cred ca ” .. a fost o idee buna comunismul, dar a fost prost aplicata..”. Mai avem nevoie de o crestere a numarului de prosti? NB. Astept o insulta ca raspuns la urmatoarea intrebare: date fiind cifrele de mai sus e de mirare ca bazinul electoral al PSD ramane la 35-37%?
Lucrurile sunt foarte simple !
Catalin a fost inselat de catre initiatorii Romaniei curate si a lansat acest text, promovand ceea ce vor ei. Prost inceput de campanie pt niste oameni priceputi in advertising/pr…Al doilea pas gresit, dupa ce s-au lansat pe valul demonstratiilor si nu in alt moment.
Cine pierde ? Toti.
Catalin pt ca a cazut in plasa; ei pt ca deja si-au mai creat niste probleme in afara celor pe care le aveau deja; noi pt ca, vom „inghiti” foarte greu orice noua initiativa pe piata politica.
ei au crezut ca detergentii, televizoarele, coniacul si telefoanele se „vand”la fel ca ideile pt oameni. Gresit ! Nu toti bem coniac unirea.
Tolontan parca era un jurnalist sportiv, dar observ ca in anumite momente cheie intervine in politica. Prin tot ce face este atat de evident ca e o alta marioneta, dar una profesionista, care serveste interesele lui Voiculescu.
Chiar credeti ca e intimplator ca Tontolan a scris un astfel de articol? Si mai mult, un articol distribuit prin GSP, ziar de sport, cind am verificat ultima oara (acum sunt dragutz cu ei…).
Faptul ca si el face parte din acel trust cu Antenele, a facut sa apara acest articol. Ia spuneti, de cind n-ati mai vazut politicul in ziar de sport? Parca mi-aduc aminte de vremea lui ceausescu.
Dar acum, spre deosebire de atunci, nu dictatorul cere articolul, ci opozitia suprimata…
Dictatura in toata regula, monsher!
Vis-a-vis de postul lui explicativ pt acel discurs, incercam sa-i spun ca:
319
livius Says: Your comment is awaiting moderation.
January 26th, 2012 at 11:03 am
Catalin,
exagerezi cu iubirea pt aneta. pe bune !
daca vrei, revin cu pasaje din cartile scrise cu mult timp inainte, de catre diversi autori, pe alte fronturi, regasite intr-o mare masura in cartea ei.
crede-ma, esti cu mult peste bogdan sau aneta. pt ca esti clar mai onest si cinstit si pt ca esti clar mai deschis la minte decat ei. ei au o viziune care functioneaza exclusiv in corporatii. pe care la pensionare le vor critica prin alte carti. ca asa-i regula in advertising.
respect.livius
Imposibila intoarcere,asa cred ca ar fi trebuit intitulat acest strigat de deznadejde al „partii bune a societatii civile’ ademenita cu cantece de sirena amagitoare de catre D-l Basescu(acum Presedinte al unei din ce in ce mai mici tarisoare ai carei cetateni inca il mai recunosc fie pentru ca le apara si slujeste interesele mangaindu-i din cand in cand fals dojenitor pe cap,fie pentru ca il tin de prizonier al distorsionatei realitati pe care i-o proiecteaza,oglinda ,oglinjoara,fie pentru ca viata i-a naucit atat de tare incat nu mai gasesc puterea sa se scoale in picioare ,autisti in fata vijeliei de afara) ;imposibila pentru ca aceasta Groapa a Marianelor dintre temele de-acum expirate repuse pe tapet intr-o incercare disperata de a drege busuiocul fanat si marturia intelectualilor asupra fundaturii periculoase in care se afla Romania consfinteste impotenta actualelor institutii in a diagnostica corect cauzele pentru care viata oamenilor a devenit atat de terna si lipsita de speranta(oare cum crede ca poate D-l Basescu pretinde ca acel Sa triaiti bine esuat in injustitii sociale si pauperizarea in mars triumfal a unei largi parti a populatiei nu era esenta programului politic al unei guvernari care se anunta si ca de fapt aceasta tema a Parlamentului unicameral cu nu mai stiu cati deputati este atat de fundamentala pentru o Romanie moderna incat sa o punem cap de afis al unui program de relansare,lipsit de orice substanta? )si a incerca sa le solutioneze..
.Imposibila intoarcere a categoriile aruncate rand pe rand peste bord ,de pensionari nesimtiti(ma ingrozesc cand ni se spune cu obstinatie ce bine ar fi trait si am fi trait daca se reduceau pensiile cu 15%!!!) profesorii, medicii,bugetarii ,tinerii care sa se duca in 4 zari pentru ca statisticile privind somajul sa poata arata bine(s-a ajuns la gogomania de a le spune oamenilor ca este imoral sa demonstreze ,strica statisticile.de parca cu statistici coafate si periate vom trai bine) si nu in ultimul rand categoria de „intelectualii de bine „deveniti rand pe rand dipensabili(va rog scuzati eventualul sens comun al termenului) datorita in primul rand inapetentei pentru un real dialog .
Fara legatura cu subiectul si gramatica. Idei agramate in scriere pe masura.
Deontologie la Tolontan. Doar fata de bani. Propagandist ieftin se poate inchiria ieftin pentru orice campanie de demolare. Cu constructia mai greu. Credibilitate zero pret abordabil. Afacere de mahala.
Jurnalistul e jurnalist, omul e om… Cînd se amestecă rezultă Antena 3…
Haideti mai oameni buni, vorbim despre ceva care era evident o fictiune.Vreti sa-mi spuneti ca nu v-ati prins ca era doar un exemplu de cum ar putea suna discursul.
Mi se pare penibil sa scriem despre ceva,care nu exista,e fictiune.Cam atat.
Textul lui Tolontan este un exerciţiu cinic de auto-promovare, ticluit din timp. Este unul dintre principalii vinovaţi ai halului în care a ajuns media din românia, alături de creatorii de balast de la Media Pro, oamenii care i-au inventat, promovat sau inspirat pe Gigi, Diaconescu, manelişii şi restul nonvalorilor din prime-time. Tolontan încurajează forţarea ca instrument jurnalistic şi orice ochi normal informat poate confirma stilul „la limită” sau „aproximativ” al majorităţii „dezvăluirilor” din ziarul lui.
Mult mai tristă mi se pare aura de mesia mereu măcinat de suferinţa celorlalţi în care se îmbracă în public, având ca unic scop stoarcerea de reacţii (vezi postarea dezbătută aici). Personal găsesc de prost gust acest text ca şi alte forţări are lui Tolontan, cum ar fi reportajul lacrimogen cu Neşu, un băiat cumsecade şi foarte ghinionist, dar care nu are absolut nimic în plus de spus faţă de alte milioane de oameni trişti că trăiesc în ţara asta.
Probabil cămaşa de ziarist self-made a început să îl strângă şi pe el, ca şi pe alţii, dar atitudinea asta romantică pe care o afişează este trădată tocmai de fapte, adică de politica pe care o impune ziarului său: are patru ziarişti buni, 15 articole notabile pe an şi mii de pagini cu porcării, zvonistică şi umpluturi. Prin comparaţie, ceilalţi fac un ziar la fel de prost, dar măcar îşi cunosc lungul nasului.
Cred ca -la un moment dat – si oamenii care isi tin coloana dreapta pot suferi de discopatie, pe care si-a induc in timp, singurei, asa, carand obiecte prea grele sau facand miscari stangace.
O astfel de miscare stangace a facut, in opinia mea, si jurnalistul respectabil si serios ( asa apare la tv mereu din ce am vazut eu ) Catalin Tolontan.. Asta ca sa explic mirarea dlui Fumurescu.
Aspectul de ”viral” al articolului dlui Tolontan este dat tocmai de seriozitatea si autenticitatea celorlalte articole ale autorului si dispare in lipsa acestora. Autorul a reusit sa creeze valuri pe termen scurt si sa distruga o impresie pe termen lung.In definitiv, avem destul ”Cancan”, ”Click” si ”Libertatea” ( pt a ne referi la aspectul de frauda al asa-zisului discurs ) si destul de multi ”Catavenci” ( ca sa ne referim la cel de anecdota al mesajului ) mult mai rele( intr-un caz)/bine ( in celalalt) scrise.
Dar avem prea putini Tolontani!
Si cred ca avem nevoie de ei, nu de ”jurnalism militant” care sa faca ”homeopatie sociala” cum zicea cineva pe aici. Asa cum avem nevoie de jurnalism de stiri, bazat mai mult pe detalii cat mai amanuntite si evident reale, decat de interpretari fanteziste care sa ”vindece” masele din ce in ce mai imbecilizate ( oare de cine ?? ).
Ca sa ne intelegem, iata si un breaking news cat un billboard galben de pe Antena 3 , azi de pe la pranz. Suna exact asa: ”Boc scoate primele tancuri pe strada”. Minunat ! Sper pt gloria jurnalismului de stiri sa nu le fi scos doar pentru dezapezire. Ca as ramane dezamagit.
PDL a deschis dialogul către societate pentru că a realizat că toate aceste lucruri se pot face numai prin comunicare susţinută şi solidaritate cu segmentele societăţii. Dar pentru ca acest dialog să poată fi credibil PDL crede că, aşa cum a semnalat şi Preşedintele, e necesară o mai mare transparenţtă a cheltuielilor publice.
Articolul a devenit viral nu pentru ca parea plauzibil, ci pentru ca fiecare dintre noi (cu exceptia celor pentru care cuvintele lui Basescu merg oricum la cosul de gunoi, ab initio) SI-AR FI DORIT sa auda asa ceva.
Dar, trebuie sa recunosc ca pana si un idealist (si usor credul) ca mine si-a dat seama destul de repede ca Basescu nu putea (efectiv nu putea!) sa spuna asa ceva. Ar fi ca si cand l-am auzit pe Iliescu spunand
„Dragi concetateni, este adevarat ca am fost implicat intr-o lovitura de stat impotriva cuplului Ceausescu, partial cu ajutor extern, care a dus la moartea unui numar mare de oameni, moarte pe care nu am urmarit-o, dar am prevazut-o si poate ca as fi putut s-o impiedic, DAR am facut asta cu dorinta sincera de a duce Romania pe un drum mai bun decat cel pe care mergea in 1989. Aceleasi dorinte curate si sincere m-au determinat sa apelez si la mineri in 1990, cand, ORBIT de frica pierderii puterii in favoarea unor forte politice marginale si incurajat de sprijinul totusi masiv al populatiei, pe care nimeni nu poate contesta ca il aveam, am considerat ca stabilitatea este un imperativ al zilei, poate in dauna libertatii si democratiei – o atitudine pe care astazi o regret sincer si pe care nu as mai adopta-o.”
SINCER acum, il vede cineva vreodata pe Iliescu spunand asa ceva?!? Cam tot atat era probabilitatea si ca Basescu sa spuna ce-a scris Tolontan, prin urmare discutiile despre deontologie sunt un pic fortate.
Sincer nu stiu ce doresti sa demonstrezi cu asta. Discursurile presedintilor sunt in general scrise, e normal. Mai apoi nu inteleg care este argumentul concret impotriva lui Traian Basescu. Te poti duce nitel mai departe de barfa profesionista, political „science” stil, si sa ne explici ce anume obiectiunii concrete ai impotriva lui Traian Basescu? Concrete adica; economie, reforma. Personal nu vad nimic de reprosat lui Basescu, mai ales intr-o tara de lenesi, barfitori corupti.
PS. Discursul lui Obama este o serie de platitudini uopice. Mi-as fi dorit sa-l aud pe Obama vorbind la fel de concret precum Basescu. Dar Obama vorbeste ca Ponta, sau Ponta ca Obama?
Domnule Fumurescu
Cred sincer că exageraţi! Am citit devreme (sunt matinal) articolul dlui Tolontan şi nici nu mi-a trecut prin minte că ar fi autentic. Am considerat însă că este un articol excelent şi l-am comentat ca atare…
Sunteţi sigur că nu v-aţi pierdut umorul? Oricum fotografia cu care vă prezentaţi pe site este nefericit aleasă (nu că un nud v-ar prinde mai bine).
Nu vad de ce considerati ca ceea ce a facut Tolontan nu e deontologic.
Omul a scris o cuvantare fictiva pe masura asteptarilor sale de la presedinte si a specificat la final ca e un text fictiv.
Faptul ca l-a declarat la inceput ca fiind ‘exclusiv’ nu ii pune la indoiala profesionalismul.
Ba dimpotriva, faptul ca unii jurnalisti facuti ‘pe puncte’ au preluat articolul dupa titlu si nu au citit pana la final sa vada ce reprezinta de fapt ii discrediteaza pe acestia.
@bozo
mentiunea cu „discursul este imaginar” de la sfarsit a fost adaugata dupa vreo 7 ore.
1. tolo.ro e un blog, nu un ziar, şi nu se supune aceloraşi constrângeri.
2. un text care anticipează ceva are inclusă implicit rezerva că însăşi publicarea poate schimba cursul lucrurilor. Deci, paradoxal, „discursul pe care îl va rosti azi” e un titlu prea categoric ca să poată fi luat în serios.
3. cu „exclusivitate” şi „time-code-uri” a forţat puţin nota, dar deja cine a acceptat jocul trece şi peste asta iar pentru restul nu mai contează.
4. poate că şi-a dorit să-l forţeze pe preşedinte să vină cu ceva similar, dar se pare că a eşuat :(
Alin Fumurescu:
Salut, Alin, iti respect opinia. Iata argumentele mele:
1. Referitor la faptul ca am pacalit publicul ca sa fortez mina presedintelui. Zau, cam mult spus! La ora 9:30 dimineata, in direct la Radio Guerilla, am devoalat gluma si am spus ca discursul este imaginar. Citeva minute mai tirziu, am facut acelasi lucru la Money Channel TV. Pina la 10 dimineata, am dat declaratii clare si detaliate despre discursul imaginar pentru citeva siteuri care mi le-au cerut: Adevarul, Libertatea, Romania TV. Imediat, internetul era plin de expresia „Discursul fictiv al lui Traian Basescu”. Tot de dimineata, am intrat telefonic la Romania TV si la Realitatea TV. Pe tolo.ro am facut precizarea in jurul prinzului si le-am explicat celor care au luat discursul drept cel real de ce cred ca nu e nevoie sa fie suparati.
E adevarat, insa, ca am redactat textul cu speranta ca el sa para real. Si imi asum riscul. De ce? Explicatia a oferit-o aici, la tine, Sorin Paveli: „Poate ca a fost un sacrificiu necesar pentru a obtine antiteza zdrobitoare intre asteptari si realitate”.
Uitindu-ma cu invidie profesionala la cuvintele lui imi dau seama de ce imi place meseria de jurnalist. Pentru ca, citindu-i exprimarea, pot spune, precum un cititor: „Da, exact asa am gindit si eu, dar el a pus-o in cuvinte mai bine ca mine”. Multumesc, Sorin!
2. Referitor la ideea ca si daca raspunsul ar fi fost real era probabil impotriva regulilor sa-l public pentru ca as fi prejudiciat, aici nu inteleg prea bine pe cine, Romania, pe presedinte… In fine, Alin, treaba unui jurnalist nu este aceea de a proteja tara sau pe presedinte si o stii la fel de bine ca mine.
Apoi, chiar nu ma iau atit de in serios, hai sa nu supralicitam un articol al unui jurnalist de pe un blog ca zau nu e cazul. Sa fortez mina presedintelui, sa schimb, sa presez… Niciodata n-am crezut in presa care complica laboaratoarele.
Tu vii cu argumentul SUA. Corect. Ai dreptate. Acolo sint protejate discursurile pentru ca aceasta este conventia intre politic si presa. In Romania, conventia explicit si repetat formulata de Sebastian Lazaroiu, de la Palatul Cotroceni, in numele institutiei prezidentiale, a fost „Razboi presei!”. Celebrul razboi al democratiei contra presei, caruia eu i-am zis razboiul telefonului impotriva bateriei. Chiar, ca veni vorba, telefonul a cistigat razboiul si acum este inutilizabil. Felicitari!
Nu m-am considerat niciodata parte a acestui razboi, dar da, as fi publicat discursul.
Asa, am publicat o gluma.
Celor care o considera proasta le cer scuze!
Multumesc, o seara buna tuturor.
Catalin
Din nefericire, textul „anticipat” de Catalin Tolontan a pus in umbra textul dlui Basescu care a profitat de semiobscuritate si a strecurat o soparlita mare cat un crocodil fara sa fie nici macar perceputa de mass media. Este vorba de acel raspuns „in timp de criza presedintii nu isi dau demisia” care in cazul prelungirii crizei pana la viitoarele alegeri prezidentiale s-ar putea transforma in „in timp de criza presedintii nu se schimba” !!!! In loc sa facem speculatii filozofico-deontologice hai sa vedem implicatiile practice ale discursului prezidential. Eu cred ca a fost un discurs anost tocmai pentru a putea introduce aceasta asertiune care va lucra in timp ca o bomba cu efect intarziat….
Catalin,
Multumesc pentru raspuns si precizari. Fac si eu unele :)
– Din motive obiective (primul fiind diferenta de fus orar si accesul mai greoi la toata media din Romania) n-am stiut ca ai precizat de la primele ore ale diminetii ca e „o facatura”. Impresia mea era ca l-ai lasat sa se rostogoleasca macar o jumatate de zi.
– N-am vrut sa zic ca ai incalcat grosolan deontologia. Doar ca, neintentionat, ai deschis o bresa pe care ar putea-o altii largi pe viitor. Nu era un proces de (rea) intentie. Daca asa pare, imi cer scuze.
– Acestea fiind zise, iti spun si tie ce i-am spus doctorului Paveliu: mi se pare extrem de periculos sa justifici „mici” derapaje deontologice pe motiv de „situatii exceptionale”, pacientul „nu merita”, ei au pornit razboiul, s.a.m.d. tocmai pentru ca e un „slippery slope”. Aici nu e vorba de Basescu. E vorba de crearea unui precedent.
In fine, poate ca ma insel – dar nu sunt convins :)
Toate cele bune,
alin
De obicei, o farsă care a produs efecte în planul credibilităţii trebuie demontată în timp util, cu debit înzecit. Şi eu sunt unul care „a pus botul”, dar la urechile căruia nu au ajuns dezminţirile pînă acum. Nu numai balonul e rotund, dar şi Planeta. Din cauza aceluiaşi fus orar (UTC+9) diferenţa între hoax-ul lui Tolontan şi discursul efectiv am constatat-o în momentul ascultării discursului la ora anunţată. Paradoxal, am fost dezamăgit de Tolontan, deşi una din tezele ventilate în hoax coincide cu viziunea mea de spargere a cartelului actual.
Cu tot regretul, stînca Tolontan a devenit pentru mine doar unul din nisipurile mişcătoare pe care le voi ocoli cu grijă în viitor. S-ar putea ca un deceniu să fie destul cît să îmi recapăt încrederea. Să trăim pînă atunci.
ma mir cum de nu ati sesizat povestea discursului. de la fumurescu la rogozanu si pana la moise guran, ramaneam stupefiat cum toti il considerau autentic. atata vreme cat tolontan e sub aripa lui voiculescu, nu stiu de cata credibilitate se poate bucura.
Intrebarea hamletiana: a gresit sau nu a gresit „Petrica”?
Parerea mea: a gresit, sa plateasca pentru greseala sa!
Domnul Catali Tolontan , este un critic echilibrat al actualului Presedinte. Din ratiuni intime care il privesc strict pe domnia-sa si , eventual pe Dumnezeu, dnul.Tolontan nu simpatizeaza evident dar , repet, echilibrat si justificat pt. domnia-sa cu actuala putere. Dar cu cine de fapt simpatizeaza domnul Tolontan ? Si de ce? Nu ca ziarist , nu ca ziarist exceptional cu verb frumos cu cap si coada. Si nu de peste.
Ei… asta il priveste strict pe dumnealui si pe inca cineva. Pe Dumnezeu.
Aici sta chestiunea. Cine se ascunde in detalii- necuratul sau cel care asteapta si , niciodata nu da buzna. Oricum , intrebari relativ metafizice . Care cam palesc daca ne gandim pa problemele grele ale istoriei clipei- criza economica mondiala , blocada Iranului , negocieri dure pe scutul anti-racheta , manifestatii si presiune mediatica manipulatoare.
Mai bine punem osul la cele grele. Sau ne punem intrebari de ev-mediu: care este numarul de ingeri care incap pe varful unui ac?
@fumurescu: te-ai simtit vexat ca tolontan s-a dat la presedintele tau?
ai probleme cu deontologia? nu-ti dai seama ca ‘deontologia’ unui discurs care se va produce in viitor tine pana la data discusului iar restul este pamflet?
Frate, problema e mult mai simpla: esti naiv .
Marea majoritate si-a dat seama imediat.
Tu insa esti super-fletz si cauti acum o scuza morala.
Despre vertebralul Tolontan am doar urmatoarea precizare:
s-a dat cu tot arsenalul din dotare la do’n’soara pitzi (nu spun ca n-a meritat-o) pt o incredintare directa in val de 8oo mii de euro in timp ce ex-ministrul ribelal al felcerilor, asistentelor si medicilor de famiglie a incredintat direct contract in val de 25 milioane euro. Daca va mai amintiti: pt achizitia vaccinului impotriva cancerului de col uterin. Adica pt potcoave de cai morti. Amin.
salut omule,
te citesc cu mare placere si’ti urmaresc cu interes traseul american.
culmea (sau nu), de obicei sunt de acord cu ce scrii.
dar am o hiba: mi se stramba nasul rau cand vad scris „deontologie profesionala”. stii si tu de ce, fara indoiala.
salutari!
s,
Catalin Tolontan este ca si Bogdan Chiriac: inselator. Ambii nu au nimic in comun cu deontologia profesionala. Ambii se fardeaza ca sa-si ascunda murdaria. Ambii cunosc bine arta manipularii, deaia sunt si platiti. Autorul nu are nici o vina pentru ca este pacalit de imagine ca multi altii.
Domnule,
Sotul meu si-a petrecut cateva nopti in fata calculatorului pentru a va citi toate articolele (v-a descoperit recent, cu mare bucurie). Asa ca, de dragul lui, ma simt datoare sa va atrag atentia ca ati lansat o comparatie mai mult decat extravaganta. Discursul lui Traian Basescu a fost dezamagitor nu in comparatie cu cel al lui Tolontan, ci cu cel al M.S. Mihai I.
Cu simpatie,
Eva Maier