sâmbătă, iulie 20, 2024

Tezaur folcloric sau despre identitatea naţională şi Institutul Cultural Român

Departe de a fi întâmplătoare, campania de presă şi de ură ce a culminat, în vara anului 2012, cu decapitarea legislativă a ICR şi cu îndepărtarea lui Horia Roman Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu a  reprezentat forma cea mai articulată şi virulentă a unei viziuni despre cultură şi identitate naţională. Majoritatea social-liberală responsabilă pentru lichidarea acestei instituţii nu a ezitat să îşi  marcheze ataşamentul faţă de un discurs ce se revendică de la izolaţionismul agresiv al stalinismului naţional. Apariţia domnului Andrei Marga   este, din acest punct de vedere, încununarea legică a unei evoluţii previzibile, spre a recurge la un jargon marxizant atât de familiar domniei-sale.

Ultimele săptămâni  ilustrează o nouă fază în această involuţie  a ICR, involuţie ce va culmina, probabil, cu reducerea  entităţii în cauză la o anexă a direcţiei de cultură din cadrul Ministerului de Externe. Dincolo de persoane, miza ţine de continuitatea  abordării ce priveşte ICR  nu ca  pe un mediator inteligent şi inovativ între piaţa culturală autohtonă şi spaţiul global, ci  ca pe un instrument,docil, al politicii de propagandă a statului  român. Ori o politică de propagandă nu poate recurge decât la ingredientele familiare  neotradiţionalismului de extracţie comunistă- de la sarmalele zemoase până la  venerabilul costum naţional celebrat ca expresie a României eterne.  Din peisaj nu poate lipsi evocarea naiului străbun şi a credinţei naţionale, sub semnul ataşamentului faţă de patrie, popor şi conducători.

De aici, reapariţia unui discurs asupra României şi românilor pe care ICR, în noua sa structură juridică şi în noul context al algoritmului politic, este obligat să îl preia.  Rezervele faţă de experiment, faţă de ironie, faţă de diferenţă şi insolit, în materie culturală,  traduc această credinţă că  imaginea României în lume se poate construi pornind  doar de la cărămizile  previzibile ale dansului popular şi gastronomiei locale. Transformat în protector al românilor de pretutindeni, ICR devine  portavocea prin care această sinteză de triumfalism  găunos şi exaltare demagogică a fost ridicată la rangul de canon cultural. Drumul de la Asociaţia “ România” şi “  Tribuna României” din anii şaptezeci la  Institutul Cultural Român al anului 2013 este unul definit de loialitatea faţă de acelaşi set de valori.

În cele din urmă, destinul ICR este deja conturat, iar  speranţele de revigorare se cer temperate  de prudenţă. Tutelat de  Senat,  ICR nu mai poate aspira la independenţa rebelă de dinainte. Cuminţirea intelectuală este parte din regula jocului.  Normalizarea îşi urmează cursul ei implacabil.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Exact.
    Un ICR caloferizat autohton(diferit de ICR-ul anterior prea avangardist după gustul intelighenţiei ro) era proiectat noul vehicul de influenţă şi cucerire mondială pe măsura ambiţiilor unor naţii, după ce vechiul model de influenţă prin parohii din ce în ce mai izolate în societăţi din ce în ce mait ateiste a eşuat.

  2. Dupa atatea experiente tragice prin care au trecut popoarele Europei, ar fi timpul ccondamnarea faptelor de incitare la ura, antrenare a unor grupari sociale, etnice, rasiale impoptriva altora, uzitate de unele grupari (atat din Romania cat si din alte parti ale globului) cred ca si-ar avea locul in orice Constitutie europeana.

  3. Dupa atatea experiente tragice prin care au trecut popoarele Europei, ar fi timpul ca faptele de incitare la ura, antrenare a unor grupari sociale, etnice, rasiale impoptriva altora, uzitate de unele grupari (atat din Romania cat si din alte parti ale globului) sa fie condamnate in Constitutie.
    De altfel incepand de la un anumit nivel (mineriada din 1990 poate fi un exemplu) aceste fapte sunt considerate Crime impotriva umanitatii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro