vineri, martie 29, 2024

Thomas Jefferson, unchiul Ho si Barack Obama (Updated)

Motto:”What is the nature of the threat which communism brings to the free world? It is the threat of an all-powerful state, dedicated to the extinction of individual dignity and individual freedom–individualism, in short. To put it more simply, communism is the death of the soul. It is the organization of total conformity–in short, tyranny–and it is committed to making tyranny universal.”–Adlai E. Stevenson, 12 septembrie 1952

In politica trebuie facute compromisuri. Diplomatia implica anumite gesturi formale, ritualuri ale politetii, declaratii de curtoazie. Ceea ce insa nu inseamna renuntarea la adevar si inlocuirea istoriei reale prin mit. Pe scurt, nu vad nicio legatura intre parintii fondatori ai natiunii americane si Ho Si Min, dictatorul stalinist din Vietnamul de Nord. Ca acesta a tinut sa apara ca un mare luptator pentru independenta nationala e de necontestat. Ca i-a trimis scrisori lui Harry Truman este real. Scrisori la care acel admirabil om de stat a refuzat sa raspunda, stiind cu cine avea de-a face. Dar tot de necontestat este ca a dispretuit democratia, statul de drept, piata libera, pluralismul. Iar regimul actual din Vietnamul unificat ramane, in pofida reformelor economice, un despotism marxist, bazat pe monopolul puterii exercitat de partidul comunist, pe cenzura, pe ideologie, pe politie secreta.

In octombrie 1987 am organizat la New York o conferinta intitulata “Will the Communist States Survive? The View from Within”. Intre participanti,cunoscutii disidenti Aleksandr Zinoviev, Eduard Kuznetsov, Agnes Heller, Ferenc Feher, Svetozar Stojanovici, Geza Szocs, Dorin Tudoran, Aleksa Djilas, Miklos Haraszti, Mihai Botez, Aleksander Smolar, Carlos Alberto Montaner, Carlos Franqui, Jakub Karpinski, Humberto Belli si Duan Van Tuai. Acesta din urma era supravietuitor al GULAG-ului vietnamez. A scris una din cutremuratoarele marturii privind sistemul concentrationar din Vietnamul comunizat, a demascat regimul intemeiat de Ho Si Min drept unul ilegitim si criminal. Daca ar fi citit aceasta carte, daca ar fi ascultat marturisirile victimelor dictaturii fondate de “unchiul Ho”, presedintele Obama ar fi putut evita afirmatia buimacitoare ca despotul comunist vietnamez (nicidecum “liderul nationalist”) ar fi fost inspirat vreodata, in mod onest, de Declaratia de Independenta, de Constitutia americana si de cuvintele lui Thomas Jefferson. Leninist pana in maduva oaselor, Ho Si Min a fost un adversar ireconciliabil al societatii deschise.

“And we discussed the fact that Ho Chi Minh was actually inspired by the U.S. Declaration of Independence and Constitution, and the words of Thomas Jefferson. Ho Chi Minh talks about his interest in cooperation with the United States. And President Sang indicated that even if it’s 67 years later, it’s good that we’re still making progress.”

http://www.washingtonpost.com/business/obama-us-vietnam-committed-to-regional-asia-pacific-trade-deal-by-years-end/2013/07/25/23b72d3a-f543-11e2-81fa-8e83b3864c36_story.html

http://www.amazon.com/Vietnamese-Gulag-Doan-Van-Toai/dp/0671603507/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1374783428&sr=1-1

PS Pentru cei care pretind ca n-as indrazni sa scriu ce cred despre Guevara, guevarism, stangism, comunism, fascism, stalino-fascism etc in Statele Unite si ca imi rezerv analizele critice pentru spatiul romanesc (ori exclusiv est european), deci ca as practica un fel de dublu discurs, unul in „Orient”, altul in „Occident”:

http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/the-politics-of-resentment/

Update: Am citit recent cuvantarile electorale ale candidatului democrat la alegerile prezidentiale din 1952, Adlai Stevenson. Neindoios, un om extrem de inteligent, un veritabil liberal anticomunist, o specie, din pacate, aproape disparuta. Pasaje memorabile, o proza politica impresionanta, precum si o intelegere remarcabila a pericolului totalitar comunist. In acel moment, Stalin era inca in viata. Cartea, intitulata „Major Campaign Speeches of Adlai E. Stevenson”, a aparut acum sase decenii la Random House. Cel de-al 31-lea guvernator al statului Illinois, de doua ori candidat prezidential al Partidului Democrat, in 1952 si 1956, a pierdut a treia nominalizare in favoarea lui John F. Kennedy. Acesta l-a numit reprezentant al Statelor Unite la ONU. A rostit de la tribuna acelei organizatii discursuri care nu lasau loc pentru ambiguitati relativizante. A sustinut si a practicat claritatea morala.

Motto-ul volumului este din William James, un text aparut pe 7 octombrie 1904, la care merita sa reflectam, tot cei care credem in libertate, moderatie si fermitate: „Reason is one of the very feebles of Nature’s forces, it you take it at one spot and moment. It is only in the very long runthat its effects become perceptible. Reason assumes to sette things by weighing them against one another without prejudice; but what affairs in the concrete are settled by is and always will be just prejudices, partialities, cupidities, and excitements. Appealling to reason as we do, we are in a sort of forlorn hope situation, like a small sandbank in the midst of a hungry sea ready to wash it out of existence. But sand banks grow when the conditions favor; and weak as reson is, it has the unique advantageover its antagonists that it activity never lets up and that it presses always in one direction, while man’s prejudices vary, their passions ebb and flow, and their excitements are intermittent. Our sandbank, I absolutely believe, is bound to grow–bit by bit it will get dyked and break-watered.”

Asemenea ganduri sunt de natura sa previna orice iluzii legate de monstruozitatile totalitare, mai vechi sau mai noi. Stevenson isi incheia prefata cartii cu ceea ce socot a fi nepieritoarele cuvinte ale lui Thomas Jefferson din scrisoarea catre John Tyler: „No experiment can be more interesting than that we are now trying, and we trust will end in establishing the fact, that man may be governed by reason and truth…” Increderea in ratiune si adevar este sansa cea mare a democratiilor in lupta cu inamicii lor.

A propos de cele mentionate in articol, imi scrie un bun prieten: „Cine il sfatuieste politic si strategic pe Barack Obama? Si cum poate fi ASTA expertiza Departamentului de Stat in privința Vietnamului? Ori a Consiliului de Securitate Nationala? Aici nu e doar lipsa de informație obiectiva ori stangismul nedisimulat al unui Presedinte. Trebuie văzut ceva mult mai rau, o contaminare cu pseudo-expertiza stangista a unor sectoare importante din instrumentele institutionale de evaluare si execuție a strategiei Statelor Unite. Ce face Obama nu mi se pare o gafa stanjenitoare, ci o rescriere cinica a istoriei trecute, pentru a deforma in sens ideologic istoria care se face. Ca toți stangistii, si Obama este un salvationist. Dar Obama e Presedintele Statelor Unite. A devenit salvationist aparatul de stat al SUA?”

Nu am un raspuns indeajuns de informat, de insider, pot face conjecturi pe baza datelor aflate in domeniul public. Presedintele Obama a exprimat ingrijorarea Statelor Unite legata de gravele incalcari ale drepturilor omului in Vietnam. Tot presedintele Obama a rostit cuvintele citate in articol. Abuzurile la adresa drepturilor omului au fost caracteristica dictaturii lui Ho Si Min si bolsevicilor vietnamezi. Deci, eu unul, vad o contradictie intre angajamentul anti-totalitar, pe de o parte, si complimentele facute unui tiran culpabil de asasinate in masa, pe de alta.

Cat priveste mitul virtuosului, austerului, benignului „unchi Ho”, atat de inrudit cu mitul lui „Che” Guevara, nu pot decat sa reiau aici cuvintele lui C. S. Lewis: “Of all the tyrannies, a tyranny exercised for the good of its victims may be the most oppressive. It may be better to live under robber barons than under omnipotent moral busybodies. The robber baron’s cruelty may sometimes sleep, his cupidity may at some point be satiated, but those who torment us for our own good will torment us without end, for they do so with the approval of their own conscience.”

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. 1968 Reader’s Digest despre Ho Chi Minh:

    „The terror had its real beginning when Red dictator Ho Chi Minh consolidated his power in the North. More than a year before his 1954 victory over the French, he launched a savage campaign against his own people. In virtually every North Vietnamese village, strong-arm squads assembled the populace to witness the “confessions” of landowners. As time went on, businessmen, intellectuals, school teachers, civic leaders — all who represented a potential source of future opposition — were also rounded up and forced to “confess” to “errors of thought.” There followed public “trials,” conviction and, in many cases, execution. People were shot, beheaded, beaten to death; some were tied up, thrown into open graves and covered with stones until they were crushed to death, Ho has renewed his terror in North Vietnam periodically. Between 50,000 and 100,000 are believed to have died in these blood-baths — in a coldly calculated effort to discipline the party and the masses. To be sure, few who escape Ho’s terror now seem likely to tempt his wrath. During the 1950s, however, he had to quell some sizeable uprisings in North Vietnam — most notably one that occurred in early November 1956, in the An province, which included Ho’s birthplace village of Nam Dan. So heavily had he taxed the region that the inhabitants finally banded together and refused to meet his price. Ho sent troops to collect, and then sent in an army division, shooting. About 6,000 unarmed villagers were killed. The survivors scattered, some escaping to the South. The slaughter went largely unnoticed by a world then preoccupied with the Soviet Union’s rape of Hungary.”
    http://www.paulbogdanor.com/left/vietnam/hochiminh.html

    Nu ca ar fi o declaratie imposibil de anticipat:

    „Jeffrey Immelt, Președintele Consiliului pentru locuri de muncă al Administrației Obama a spus despre comunismul chinezesc, în timpul unei discuții cu Charlie Rose (care a fost de acord cu el): “poate nu îți place comunismul de stat, dar guvernul lor funcționează. Au planuri cincinale, mereu spun echipei noastre să citească al 12-lea plan cincinal, care se desfășoară acum[…], pentru SUA nu cred că e un lucru rău.””

    In Administratia Obama au fost de-a lungul timpului mai multi oameni care si-au exprimat in mod direct admiratia pentru Mao Tse Tung, acum, 70 de milioane de morti mai tarziu.

    http://inliniedreapta.net/insemnare/administratia-obama-comunismul-chinezesc-functioneaza-nu-cred-ca-e-un-lucru-rau-pentru-sua/

    • Winning isn’t everything; it’s the only thing.

      Una peste alta, cu Saul Alinsky, cu socialismul, cu ascendenta islamica si cu multe alte”defecte”, Barack Hussein Obama a castigat, cu majoritati substantiale, doua alegeri prezidentiale in cea mai consolidata democratie din lume. Cei care l-au ales o vor aduce pe Hillary Rodham Clinton la White House in 2016. .

  2. Se pare ca domnul Obama e chiar mai red decit mi-as fi inchipuit…ce parere o fi avind mister McCain, care a luptat in Vietnam, despre admiratiïle presedintelui? Ca si ponta, face parte din categoria oamenilor politici de tip Sirena…bine mister Obama, totusi e scolit in scoli bune, nu si-a dat doctoratul cu a. nastase, la intelect e diferenta mare…da’ politic cam tot pe-acolo…Vaz ca pina si Billy Mahler s-a cam saturat de hazul lui…da’ ce zic eu, apare acusi dom’ Gica, cu teorii inspirate de prin filmele lui Michael Moore…

    • Salut!
      Exact! Ponta de Potomac :) (pastrand proportiile, evident). Ce generatie jalnica de policieni jalnici! Cam peste tot in lume, insa, este aceeasi situatie, nu e numai cazul Statelor Unite. Explicatii exista garla, dar nu vreau sa detaliez. Fapt e ca, inca o data, acum si din perspectiva doctrinara, sa-i zicem, generatia sacrificata in Vietnam a mai luat o palma. Inca una. Nu mai spun ca toata chestiunea mi se pare un afront adus lui Thomas Jefferson (pentru care am o slabiciune, recunosc) si chiar si cetatenilor americani: cum ar putea explica tristul Obama americanului de rand, la o adica, o asa enormitate? Om trai si om vedea, pentru ca se va gasi cineva care sa-l intrebe ce-a vrut sa zica.
      Acum, depre studiile lui Obama: poate baga cineva mana-n foc? Despre dottore Martin Luther King s-a aflat/s-a facut publica tarasenia abia, hat, decenii mai tarziu, cand nu mai conta… Eu mai c-as pune un ramasag, desi nu am date concrete, ci doar un filing care ma picheteaza (stiu, filingurile nu fac doi bani, cateodata) ca si cu Obama e ceva in neregula. Afara de faptul ca desi matur, e cam… necopt.
      Sanatate!

      • „Filling” inseamna plomba. Probabil ati vrut sa spuneti „feeling”. Cred ca e mai bine sa scrieti in limba materna.

        • @Peter Manu
          1. Eu nu am scris „filling”, ci „filing”. Dupa cum ati scris si ati tradus dvs, imi dau seama nu doar ca nu stiti ce inteles are, ci si ca habar n-aveti c-ar exista „filing” in engleza (sunt convins, insa, ca ceea ce-nseamna-n limba mea materna nu va e strain). Faptul asta, mai ales in circumstantele date, in care avem d-a face cu o critica a unor forme, iar nu a… umpluturilor lor („filling”), ar fi cam grav, daca ar fi sa folosesc aceeasi abordarea cu a dvs, aceleasi unitati de masura pe care le folositi dvs pentru a ma „corecta” (vezi mai sus). Aceasta abordare (a dvs) este, insa, in deplina si absoluta congruenta cu anvergura dvs (vezi punctul al treilea, mai jos). Nu mai stau sa explic fineturi in engleza, filing vs filling etc, exista si Goagal pentru asta („Goagal” e o gluma in limba mea materna, atentie!) pentru ca, si abia acum vine si poanta (point-e?-a?), eu scrisesem „filing” in limba mea materna (vezi punctul al doilea, imediat dedesupt).
          2. Dvs sunteti strain, vad, si de niste chestiuni (questions?) legate de limba mea materna: ambele variante, feeling, dar si filing sunt acceptate in acest moment; si nu de ieri-de azi. Alte exemple ar fi: site, dar si sait, mouse, dar si maus, futbol, dar si fotbal etc. Coexista forme diferite, dar una se va impune. Asa au fost match si meci, a ramas doar meci, offside si ofsaid, a ramas numai ofsaid etc. Si aceasta transformare (evolutie-involutie, nu conteaza) a limbii mele materne continua. Singura regula ar fi ca, in masura posibilitatilor, sa se pastreze, in cadrul aceluiasi text, aceeasi grafie si/sau acelasi principiu de grafie. Nu mai dau exemple.
          3. „La cestiune” vad ca nu aveti nicio opinie, ci numai pareri si sfaturi legate/atarnate de alte opinii. Cu toate astea, ati reusit ceva care, paradoxal, se intampla foarte des, dar numai atunci cand trebuie: v-ati facut de ras ca la carte, adica incercand sa faceti pe altcineva de ras; si intr-o speta cu miza mica (sau nu e?). Aceasta este, de fapt, situatia ideala in care se poate face cineva de ras, mai bine si mai mult decat astfel si atat nu se poate. Si e mai bine asa, pentru ca in cealalta varianta, in ipoteza (falsa, dealtminteri) in care ati fi avut dreptate, greseala gasita de dvs (nu cea inventata, vezi primele doua puncte) v-ar fi dat si masura, domnule doctor si profesor; nu masura de cercetator minutios si scrupulos al fenomenelor si al fapturilor, ci masura dvs de om, masura care ar fi fost ca si miza adineauri pomenita: low (asta e in engleza). Si, de la altitudinea acestei micimi (pusa in context, asta e talmacirea cea mai buna, in limba mea materna, pentru „low” de mai-nainte, desi ar merge si meschinarie, aplicand la caz), domnule profesor si doctor, ati fi dat dvs sfaturi prietenesti, parintesti aproape, fals-umile, insa, care sa inceapa cu „cred ca e mai bine sa”? V-ati fi putut inchipui dvs ca sunteti in stare sa credeti ceva in locul meu? Mai ales despre ce e rau si ce e bine?
          Va pot face un rezumat la acest punct, poate am fost mai greu de urmarit, limba mea materna permite/suporta multe: pe scurt, deci, bine ca sunteti superficial, altminteri v-ar fi crezut lumea un caracter mic.
          4. In fine, in limba mea materna sunt acceptate/corecte ambele variante, atat „filing”, cat si „feeling”. In a dvs cum e?
          ––––––––––
          PS: Multumesc, @AT!

          • Nu gasesc „filing” in nici un dictionar al limbii romane accesibil prin Internet. In plus, „filing” este un cuvant care are intelesul sau in engleza. Admitand ca l-ati folosit in loc de cuvantul corect, n-am inteles nici de ce il alaturati cuvantului „picheteaza”. Nu puteati spune, simplu, „ma incearca un sentiment”?

            Despre „obiectul” interventiei dumneavoastra nu poate fi vorba. Daca va incearca sentimentul ca studiile presedintele tarii noastre, certificate de doua din cele mai bune universitati din lume (Columbia, Harvard) trebuie puse la indoiala, atunci va alaturati unui grup de extremisti care nu este luat in serios de nici un om rational.

            • Antisemit nu sunt inca?
              ****
              Nu ati priceput, pesemne. Plus ca ati reusit sa marcati din nou o bila la punctul al treilea de mai sus: iar v-ati facut de ras (vezi „dialogul” de mai jos). Asta e, ghinion sau lipsa de noroc, depinde de perspectiva! Sa reiau, deci, de data asta mai pe intelesul dvs, uzand atat de stilul, cat si de cuvintele dvs. Pentru a va usura intelegerea, voi folosi doar citate din ce ati scris dvs azi, aici. In acest mod, o sa va picheteze un filing familiar, care va contribui la o asimilare cognitiva rapida, lina, corecta. Ca si cum ati vorbi singur. Asadar:
              Dr Prof Manu: „Daca va incearca sentimentul ca studiile presedintele tarii noastre (…) trebuie puse la indoiala, atunci va alaturati unui grup de extremisti”.
              Prof Dr Manu: „Probabil ati vrut sa spuneti „presedintelui”. Cred ca e mai bine sa scrieti in limba materna”.

  3. Domnule Tismaneanu,
    Sunteti de atita vreme in SUA, ati trait mai multe alegeri prezidentiale, chiar nu ati inteles ca Obama este un demagog notoriu, relativ un bun orator, dar atit?
    Mie personal mi-a fost de ajuns gafa facuta in timpul alegerilor preliminare, cind a afirmat ca daca va fi ales prima data va telefona presedintelui Mexicului si Canadei.
    Sa vrei sa fii (ulterior a ajuns) seful statului american si sa nu stii ce fel de state sunt statele vecine (multe, rau, 2 ca si asa in AMerica de Nord sunt 3) sau sefii staelor vecine…
    Ca era vorba nici de Norvegia de care s-a impiedicat madam Udrea, nici de cine stie ce stat liliputan de aiurea.
    Da, stiu ca sunt suficienti, ca nu le pasa decit de statul lor cit un continent. SI totusi…

  4. Mai intră în joc și un mecanism propriu ființei umane: atunci cînd nu înțelegem ceva cu totul nou sau foarte diferit de ceea ce cunoaștem scormonim insistent printre lucrurile știute pentru a găsi ceva de pus în loc. În cazul Occidentului, în general, și al Americii (nombrilistă prin definiție) în special, acest mecanism a intrat în funcție cel puțin de la Primul Război Mondial încoace, adică din momentul în care USA au fost „aspirate” de scena politică mondială împotriva voinței sale. Nu are rost să recapitulez nenumăratele gafe generate astfel. Evident că, atunci cînd vine vorba de comunism, o societate cvasi-extraterestră pentru oamenii normali, Occidentul se învîrte ca o muscă beată, emițînd aberație după aberație.

    Prin asta nu vreau să-l scuz pe Obama ci doar să constat că nu e prea deștept. Fiindcă numai vesticii FOARTE deștepți au reușit să priceapă cu cine au de a face – mă refer la comuniști (George Frost Kennan printre alții și chiar și el a mai dat cu bățul în baltă din cînd în cînd).

      • Din spusele Dvs. rezulta ca nu-l cunoasteti pe Kennan asadar comentati in gol cu intentii toxice ca de obicei. Repet: FOARTE destepti. Cei doar destepti intr-adevar se limiteaza la a face bani.

        • Am citit recent cuvantarile electorale ale candidatului democrat la alegerile prezidentiale din 1952, Adlai Stevenson. Neindoios, un om extrem de inteligent. Pasaje memorabile, o proza politica impresionanta, precum si o intelegere remarcabila a pericolului totalitar comunist.

          • Stevenson este un reper important in pozitia Partidului Democrat fata de „pericolul” comunismului. Viziunea lui a influentat covarsitor greseala fundamentala a presedintelui Kennedy de a angaja Statele Unite intr-o aventura care s-a soldat cu milioane de victime, vietnamezi, laotieni si americani. Presedintele Johnson a continuat acest act destructiv pentru prestigiul Statelor Unite.

            Cu ocazia alegerilor din 1972 (Nixon vs McGovern) Partidul Democrat a avut rezerve fata de confruntari militare directe cu puteri totalitare. Presedintele Obama continua aceasta pozitie, care se bucura de sprijin masiv in corpul electoral (v. Bush vs Clinton 1992, dar si exceptia, conjuncturala, Bush vs Kerry 2004).

            • Sa inteleg ghilimelele ca o indicatie a faptului ca Dvs considerati ca nu exista un asemenea pericol? Ca agresiunile comuniste erau scenarii fantastice urzite de diversii Cold Warriors, de capitanii „complexului militar-industrial”? Daca asa stau lucrurile, ma dau batut, cred ca nu putem dialoga. Dialogul presupune respect pentru faptele istorice.

              Ca nu exista un expansionism comunist? Credeti ca o administratie republicana ar fi procedat altfel in 1963-1964? Credeti ca daca ar fi fost ales presedinte, Richard Nixon ar fi optat altfel decat JFK, McNamara, George Ball, Dean Rusk si, da, Adlai Stevenson? Credeti ca Barry Goldwater ar fi ales optiunea retragerii din Vietnam? Credeti ca insasi strategia de indiguire (containment) era una gresita? Credeti ca Henry Wallace ar fi fost un bun presedinte al Statelor Unite? Ati vazut cumva filmul lui Oliver Stone bazat pe istoria falsa si fasificatoare a lui Philip Kuznick? Pacat pe lista victimelor acelui conflict regional si in fond global nu-i amintiti si pe cambodgienii ucisi de Khmerii Rosii (peste un milion de oameni). Chiar credeti ca liberalismul anticomunist al unor Adlai Stevenson, Daniel Patrick Moynihan, Robert Kennedy, Henry Jackson (poate va amitinti de faimosul amendament), George Meany, Lane Kirkland, Zbigniew Brzezinski, nu a jucat un rol important in victoria Occidentului democratic in competitia cu Blocul Sovietic?

              Cand spuneti ca presedintele Obama continua linia senatorului McGovern (nu va contrazic), la care puteri totalitare va referiti? Siria? China? Coreea de Nord? Iranul? Ceea ce numim rogue states? Terorismul fundamentalist? Sprijin masiv pentru politica externa? Chiar voteaza americanii politica externa?

              http://www.nybooks.com/articles/archives/2013/feb/21/oliver-stone-cherry-picking-our-history/?pagination=false

            • Pentru mine, conflictul din Vietnam nu este un subiect academic. Intre 1983 si 1988 am condus, la Veterens Administration Medical Center din Newington, Connecticut, doua programe regionale de evaluare medicala si psihologica, primul pentru militarii americani expusi la Agent Orange (dioxina) in Vietnam si Laos, al doilea pentru POW. Am „trait” viata acestor sute de oameni si pot spune ca nu am intalnit nici unul care sa fi fost de acord cu interventia Statelor Unite in Sud-Estul Asiei.

              Intorcandu-ma la argumentul anterior, va reamintesc ca in 1972 (CBS Poll) 77% din populatia adulta a Statelor Unite era impotriva participarii Statelor Unite la conflictul din Vietnam si ca retragerea trupelor americane era sustinuta atat de Richard Nixon cat si de George McGovern.

              Ideea ca interventia Statelor Unite in Vietnam a accelerat „caderea” comunismului mi se pare lipsita de orice merit. Vietnam a fost semnalul ca America poate fi invinsa in conflicte asimetrice. Istoria se repeta, incepand din 2001, in Afganistan, de unde ne retragem „acoperiti” cu aceiasi glorie ca in 1975. Dupa 13 ani, poate spune cineva ca imensele sacrificii umane si materiale ale Statele Unite acolo au redus „pericolul” islamismului radical?

            • Care este legatura cu Adlai Stevenson? Faptul ca pentru Dvs Vietnamul nu este un subiect academic este o chestiune personala pe care o respect. Dar, this being said, este si un subiect academic, de istorie a Razbooiului Rece si de istorie a drepturilor omului in veacul al XX-lea, veacul GULAG-ului, al Auschwitz-ului, al camerelor de gazare, al re-educarii de la Pitesti, al actiunilor genocidare (Indonezia, Cambodgia, Bosnia, Rwanda), a lagarelor din China comunista.

              http://laogaimuseum.org/

              Dvs ati stat de vorba, i-ati tratat pe unii fosti militari americani. Eu am stat de vorba cu fosti disidenti, victime ale totalitarismului comunist din Vietnamul lui Ho Si Min. Eu am compasiune pentru cei despre care scrieti. Dvs aveti compasiune pentru victimele comunismului? Cat priveste chestiunea prezentei in Afganistan, as lasa sa se pronunte cei intr-adevar competenti. Sincer, nu sunt atat de sigur ca nu a avut efecte importante privind slabirea capacitatii logistice si de repliere a teroristilor.

              Nimeni nu a afirmat ca interventia din Vietnam a accelerat caderea comunismului in 1989. Cand aveti vreme, poate cititi dialogul dintre Adam Michnik si Daniel Cohn-Bendit. Veti vedea ce spune Michnik despre perceptia acelui razboi intre disidentii est-europeni, foarte diferita, as zice diametral opusa romantizarilor Vietcongului de tip Joan Baez, Jane Fonda, Cohn-Bendit, Joschka Fischer (cel de-atunci), Susan Sontag, Oliver Stone, Kuznick etc etc

              Nu este aici locul sa discutam cine a atacat pe cine: Sudul Nordul, ori invers. Nu este locul sa discutam megalomania expansionista a conducerii comuniste din Vietnamul de Nord. Comiteti o deturnare deliberata a discutiei care impiedica dialogul, cel putin cu mine. Cu maxim respect, va invit sa reveniti la tema articolului. Este parte din regula care face aceasta „cafenea” una respirabila. Weekend placut.

              PS: Pentru cititorii acestui forum, un fragment din articolul op-ed de Ron Radosh aparut in WSJ online pe 26 iulie:

              Ho’s posturing as a Jefferson-inspired lover of independence failed to dupe the U.S. in the 1940s. Let’s be generous and assume that antiwar protesters in the 1960s and early 1970s didn’t know any better when they bought into his fiction. Let’s give President Obama the same benefit of the doubt. But let’s also retire the idea that Ho Chi Minh had the slightest interest in the Declaration of Independence except as a tool he once deployed hoping to achieve his communist goals.

    • Comentariul dumneavoastra a plasat comunismul intr-o aura misterioasa, greu de inteles pentru lumea libera. Dar pentru noi, cei eliberati din lagarul comunist, nu suna bine.

      Experienta noastra negativa ar trebui sa fie suficienta. Sper ca nici o alta tara sa nu mai repete experienta numita comunism. Niciodata si nicaieri nu se va desfasura fericit. Intotdeauna va naste violenta, abuz si mizerie la scara nationala.

  5. Cine citeste articolul dlui. Tismaneanu din the Frontpage Magazine (care, btw, are ca motto „Inside every liberal is a totalitarian screeming to get out” – adica tot un fel de … va las sa alegeti ce bloguri din Romania s-ar potrivi descrierii, probabil tot aceleasi care l-au criticat ca are un dublu discurs), sa citeasca si comentariile.

    Cat despre articolul de aici, din care mai bine de jumatate sunt link-uri, citate si liste de nume, nu prea am ce sa comentez, imi cer scuze. Cel mult pot sa zic ca Obama nu e cu nimic mai bun in privinta asta decat Nixon, care a „normalizat” relatiile cu Chinezii si a spus urmatoarele enormitati despre Ceausescu : „„Încă de prima dată când ne-am întâlnit şi am discutat împreună în 1967, am urmărit evoluţia dumneavoastră ca om de stat. Vigoarea, spiritul independent, inteligenţa ascuţită şi în special priceperea dumneavoastră de a acţiona cu măiestrie atât în problemele interne, cât şi internaţionale, vă situează în primele rânduri ale liderilor lumii.“
    Trist, da.

    • Ştii cum ii spune când nobilul se imprumută de la ţăran sau un imperiu de la o naţiune minusculă? :)))
      Sau altfel: „If you owe the bank $100 that’s your problem. If you owe the bank $100 million, that’s the bank’s problem.”
      Oricum, eu am încredere că Federal Reserve va şti să tipărească în cel mai rău caz suficienţi bani ca să plătească o asemenea datorie.

  6. Nu stiu daca Barack Obama are o cultura proprie privind statul de drept, daca ideile pe acest subiect ii apartin sau sunt ale altora, pe care le citeste de pe prompter. In opinia publica s-a strecurat insa indoiala dupa interventia presedintelui american in afacerea Zimmerman, care numai in sprijinul statului de drept nu a fost. A acuza in mod nedrept majoritatea populatiei ca nu s-ar fi eliberat de discriminarea rasiala, dupa ce aceeasi majoritate l-a ales presedinte fara niciun fel de prejudecati, a generat destula neincredere in scopurile politice urmarite.

    O a doua tema discutabila este cea legata de crestinsim, care a facut America mare. Nu trebuie uitat ca parintii fondatori ar fi ramas niste oameni neajutorati in incercarile lor de a fonda o mareata natiune americana, daca nu ar fi avut nimbul de lumina conferit de crestinism, cu care au avut o relatie spirituala puternica si de care au avut inspiratia sa se foloseasca in planurile lor politice. Crestinismul parintilor fondatori este in afara de orice indoiala, altfel populatia covarsitor crestina a Americii nu i-ar fi urmat. Dintr-o discutie din aceasta vara cu niste americani am aflat ca Barack Obama ar fi spus ca „America nu mai este crestina”. Nu stiu daca este o afirmatie reala sau atribuita, dar in ambele cazuri memoria trebuie sa-si spuna cuvantul: Crestinismul a facut din America o mare putere.

  7. Competitia dintre democratie si dogmele totalitarismului (comunismului) nu s-a epuizat. Dar din punct din vedere strict stiintific, lucrurile sint clare. Democratia s-a impus, rezultatele economice sint edificatoare la nivel global, iar libertatile cetatenesti vor suride intotdeauna majoritatii electorale.

    Totusi, democratia se dovedeste o unealta insuficienta, care nu garanteaza supravietuirea civilizatiei. Nevoia de noutate si modernizare structurala este imperioasa, iar birocratia stoarce resursele tot mai ineficient. Ce-i de facut? Statul nu poate asimila si prelucra volumul de informatie utila din societate, in continua dezvoltare si diversificare. Iar despre actiunea responsabila a statului, intr-o decenta intelegere a mecanismului economic, social si cultural, nici nu mai poate fi vorba. Statele, uniunile si polticienii n-au nici o sansa sa inteleaga prezentul, sa prefigureze viitorul tehnologic imediat si sa satisfaca cerintele electoratului, decit prin noroc, foarte mult noroc. Nici macar marii ginditori nu stiu sigur ce este acceptabil si realist, la nivel electoral si politic.

    Este datoria noastra, a tuturor, sa oferim si sa acceptam solutii si compromisuri salvatoare, acceptabile la nivel electoral. Lumea gindeste global si asta nu se mai poate schimba decit odata cu dezastrul economic. Orice idee e foarte buna, chiar si cele nebunesti. Numaratoarea inversa a inceput. Inca avem la dispozitie ani si zeci de ani. Care din ideile nebunesti prefigureaza solutia salvatoare?! As dona citiva ani din viata ca sa stiu cum va arata lumea peste 100 sau 200 de ani. M-am nascut prea devreme. Dar cel putin traim palpitant. O sa murim in fata televizoarelor, cu floricele intr-o mina si telecomanda in cealalta mina.

  8. La fel de interesant a fost sa auzim afirmatia presedintelui Chinei la Casa Alba precum VISUL CHINEZ SE IDENTIFICA CU VISUL AMERICAN, cele doua tari au vise si si dorinte comune si ar rezulta ca cele doua tari au valori comune.

    Asa cum merge istoria vom vedea si vom auzi multe…

  9. oh, domnule Tismaneanu, imi place enorm motto-ul siteului la care scrieti „inside every liberal there is a totalitarian waiting to get out”. ma bucur ca publicati si in varianta americana a In Linie Dreapta.

    astept sa ne repetati cat de mult iubiti moderatia, valorile liberale si, eh, centrismul.

      • Asta e cea mai largă accepţiune a expresiei „ad hominem” pe care am văzut-o vreodată. Adică dacă cineva remarcă faptul că pe frontispiciul (deci nu intr-un subsol al) unei reviste în care publicaţi un articol apare „inside every liberal there is a totalitarian waiting to get out” sau, ştiu eu, „proletari din toate ţările, uniţi-vă”, asta e un atac la persoană.
        Sau poate, pe baza ideii că asocierile de persoane trebuie să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoanele fizice, termenul „ad hominem” se aplică şi revistei respective şi atunci e justificată remarca. Doar că atunci am avea o uşoară problemă cu definirea lui „hominem”.

  10. Stimate domnule Tismăneanu,

    Văd că sunteți hotărât să vă luați de o serie de simboluri ale vechii ordini- după ONU acum aveți ceva cu președintele SUA- credeți că avem de-a face cu oarece conspirații masonice pe-aici (evident că glumesc) ?
    Într-o altă notă- dl. Ho chi Min- a fost un leader autentic care a făcut posibilă apariția unui Vietnam puternic. Mai mult de atât, a bătut la fund puternica armată americană – și definitiv- nu parțial precum nord- coreenii în 1950. Acuma dacă-l punem alături de preferații ”lumii libere” precum Sukharto sau Marcos- vom observa că parcă dl. Ho rămâne în istorie. Cred că și vietnamezii s-au conformat versurilor lui Ezra Pound ”Ceea ce aprig iubești va rămâne”. Oricum Vietnamul lui Ho și nu cel al lui Bao Dai sau Nyguen van Thieu a rămas…

    • Parafrazand ce-ati scris: „Stalin a fost un leader autentic care a facut posibila aparitia unei Uniuni Sovietice puternice”. De boat people ati auzit? Nu cred in compasiunea selectiva. Victimele sunt victime.

      „Lorsqu’en juin 1979, Sartre et Aron se retrouvent sur le perron de l’Élysée pour plaider la cause des boat people auprès du président de la République Valéry Giscard d’Estaing, on s’est réjoui que les deux ennemis d’une guerre idéologique de trente ans fassent soudain la paix en portant ensemble le thème, désormais central, des droits de l’homme. Mais de l’avis des deux intéressés comme de leurs proches, cette rencontre ne constitue en aucun cas des retrouvailles et encore moins une réconciliation. Comme l’écrira Raymond Aron dans ses Mémoires, „de toute évidence, la poignée de main ne mettait pas fin à trente années de séparation, pas plus à ses yeux qu’aux miens”. C’est qu’à l’époque, une véritable inversion d’images s’opère entre eux. Longtemps promu au rôle d’oracle, Sartre commence à apparaître, jusque dans son propre camp, la gauche intellectuelle, comme une sorte de pythie incongrue, ayant souvent diagnostiqué et pronostiqué à contretemps. L’accusation, d’abord implicite, a surtout fusé au lendemain de sa mort. Inversement, en ce début des années 1980, Aron connaît une sorte de sacre vespéral puis posthume, après sa disparition à l’automne 1983 : l’Histoire, au bout du compte, semblait lui donner raison.”

      http://expositions.bnf.fr/sartre/reperes/figures/aron.htm

      • Stimate domnule Tismăneanu,

        Da și nu. URSS-ul n-a mai existat ca forță după Stalin- de la Hrușciov la Gorbaciov a fost doar ”un deces anunțat”. Nu, Vietnam-ul există încă- iar Ho chi Min a fost un adevărat leader asiatic- de gen Nehru și Indira Ghandi. Iar componenta naționalistă a fost ceva mai semnificativă. Cât despre ”boat people” probabil că au fost cei care n-au reușit să se agațe de elicopterele americane de la Saigon. Acuma nu cred că un lagăr de concentrare e mai bun decât altul dar dacă nu mă înșel eu (citez din memorie dintr-o carte pe care am citit-o cu vreo 10 ani în urmă ”The fall of Saigon”) ”Big Pete”- ultimul conducător al Vietnamului de Sud după fuga lui Thieu- și-a ispășit ceva pedeapsă în lagăr și s-a reîntors în societate.Așa după cum am spus-o însă acest aspect nu justifică nici un fel de lagăre de la Gulag la Gitmo…

        • Cred ca ar fi util sa cititi cartea lui Doan Van Toai. Am dat link. In India lui Nehru si Indira Gandhi existau partide politice, presa libera, proprietatatea privata era garantata. Liderii reali sunt lideri reali, in Asia, Europa, Africa si unde mai vreti Dvs.

          URSS nu mai era o forta? Cate mii de rachete nucleare ii sunt necesare unei tari pentru a fi considerata „o forta”? Va inselati in ce priveste boat people. E nevoie sa spun ca regimul castrist i-a definit pe toti cei care ise opuneau drept „gusanos”? La fel si comunistii vietnamezi au diseminat elucubratii menite sa-i compromita pe cei care au refuzat sa devina sclavii lor. Vorbim de sute de mii de oameni, de un exod provocat de cauze politice precise:

          http://www.wnyc.org/shows/lopate/2013/may/29/boat-people-and-vietnam-exodus/

          http://www.historylearningsite.co.uk/vietnam_boat_people.htm

          O fraza precum aceasta indica o alarmanta absenta a capacitatii de a compatimi: Cât despre ”boat people” probabil că au fost cei care n-au reușit să se agațe de elicopterele americane de la Saigon.

          • Legat de boat people pur si simplu m-a scos din papuci replica lui Joan Baez cind a fost intrebata ce parere are despre fenomen: „Tot noi (USA) s[ntem de vina fiindca le-am distrus cultura” (citez din memorie). De aceea pentru mine individa NU EXISTA oricita muzica buna a facut fiindca arta ei nu poate compensa raul provocat (ca si la Sadoveanu et ejusdem farinae). De altfel recent am gasit-o pe un afis care anunta o chermeza a Partidului Comunist Francez, deci… Iar Dl. Manu nici macar nu cinta (fara aluzii la termenul argotic).

      • Sa-l auda the boat people pe mister Georgios…cunosc doi vietnamizi care-au trait hororul fugii cu barca (unul imi e coleg de ani de zile)…amundoi anti-comunisti de A+…lider autentic auzi matale!!! Ca si fidel castro de altfel si ca si che (ori ca si ceasca for that matter…asa s-a auzit prin China, ca a fost un mare leader, dealtfel si in Coreea e vazut la fel!)…in Cuba e dezastrul de pe lume (am fost numai de curiozitate, sa-mi confirm banuielile, nu ca toata lumea in vacanta, la resort…n-as plati un cent regimului comunist cubanez…dealtfel si popularizez ideea…bastinasii sunt un pic mai naivi, nu-si pun problema asa: ei merg sa se distreze ca e ieftin)…realitatea cruda bate orice carte or romantza cu viteazul Che si si mai viteazul Fidel…In Vietnam a fost si mai rau, ceea ce stiu de la colegul meu…e adevarat acum e mai relaxata treaba, dar a fost de groaza si in Vietnam sub domnia leader-ului Ho…cunostintele astea ale mele refuza sa mearga Vietnam, ori poate sunt inca sub incidenta legilor vietnameze, nu mai stiu…e posibil, nu mi-au zis niciodata…

    • Dupa logica lui Andrei George, daca am fi avut aceasta conversatie in 1940, Htler ar fi fost si el un leader autentic. La fel, Stalin daca am fi discutat pana prin anii 1980. Nu cred ca notiunea de leader poate accepta crimele facute de cei doi. Autoritarismul sau dictatura nu cred ca inglobeaza leadership, ci doar forta distrugatoare a valorilor si a ratiunii.
      Ma indoiesc ca Andrei George ar fi la fel de admirativ la adresa lui Ho daca ar fi avut in familie o victima a represiunii acestuia.

      • Stimate domnule,

        Sunteți așa plin de clișee că nu mă pot opri să nu le semnalez. Pe de altă parte, aveți o lipsă totală de apetit pentru istorie. Hitler a fost înfrânt în 1945 iar în 1940- majoritatea Europei îl vedea ca un salvator. Stalin a murit în 1953- și stalinismul odată cu el. Ce să vezi, ”noțiunea de leader” îi includea în 1940- referința dvs.- pe Mussolini, Stalin și Hitler- există și o carte, tradusă în românește, ”Leaderi ai lumii de azi”. .
        Dvs. ați avut în familie o victimă a represiunii lui Ho chi Min ? Ne-ați putea spune și care represiune ? Clișeele dvs. mentale păcăne- ca să folosim un cuvânt ilustrativ- comunism- represiune- victime. În realitate Ho a murit în 1968 și din câte știu n-a existat ”represiune” decât după ce a fost cucerit Vietnamul de Sud.

  11. Domnule profesor trebuie sa va spun ca o doza de rezerva asupra stirii ar fi fost mai mult decat necesara. Am accesat articolul de la link-ul dat de dvs. si am constatat ca nu exista semnele citarii in aceasta problema semn ca redactorul parafrazeaza spusele lui Obama. Redau aici prin metoda dr. Ponta paragraful respectiv „Obama also said Sang shared with him a copy of a letter sent by Ho Chi Minh to President Harry Truman, and that he and Sang talked about the fact that the leader of the Vietnamese nationalist movement was inspired by the Declaration of Independence, the Constitution and the words of Thomas Jefferson.” Se spune ca Obama a zis ca a discutat cu Sang despre faptul ca…..Nu reiese de aici clar daca Obama e de acord ca Ho Shi Min s-a inspirat din Declaratia de Independenta sau din Jefferson. O intrebare adresata direct in acest sens lui Obama poate elucida pozitia lui. In cazul in care recunoaste asemenea opinie idioata atunci merita tot oprobiul desi ma indoiesc ca ar afirma asa ceva.
    In al doilea rand, cu tot respectul cuvenit, va reamintesc ca in anii de glorie ai realpolitik lucruri asemanatoare s-au mai produs si chiar vis-a-vis de vizionar-criminalul nostru, Ceausescu. Laudat, plimbat cu trasura regala, titluri academice onorifice, intalnit Nixoni, toate cu speranta unei nise in blocul sovietic. Nu sustin deloc asemenea atitudini ci doar reamintesc ca practici au existat si probabil vor mai exista, din pacate. Si ca e bine sa le amendam.

    • Multumesc pentru mesaj. Tocmai de aceea am oferit linkul. In articol (v. update) spun ca Barack Obama a criticat incalcarea drepturilor omului in Vietnam. Far a comis si ceea ce e greu sa nu consideri o mare gafa. Ar trebui publicata scrisoarea lui Ho Si Min catre presedintele Truman (adusa de oaspetele din Vietnam) si vazut ce anume citeaza acolo din Thomas Jefferson, dar mai ales ce nu citeaza. Trebuie comparate Declaratia de Independenta a Statelor Unite cu texul Declaratiei de Independenta redactata de Ho.

      http://trailblazersblog.dallasnews.com/2013/07/rep-sam-johnson-ex-pow-rips-obama-for-linking-ho-chi-minh-with-jefferson.html/

      http://www.breitbart.com/Big-Peace/2013/07/25/Obama-Compares-Ho-Chi-Minh-To-Thomas-Jefferson

      • Ma vad nevoit sa raspund comentariului dvs. Ma refeream initial la semantica declaratiei. Acum ca mi-ati dat link-ul o am in original si suna asa „“And we discussed the fact that Ho Chi Minh was actually inspired by the U.S. Declaration of Independence and Constitution, and the words of Thomas Jefferson. Ho Chi Minh talks about his interest in cooperation with the United States. And President Sang indicated that even if it’s 67 years later, it’s good that we’re still making progress.” Trebuie sa repet ca nu este deloc clar ca Obama impartaseste aceasta pozitie. Nu este de asemenea clar cine a sugerat in discutia dintre cei doi asemanarea cu Jefferson si Constitutia SUA. Chestiunea cu scrisoarea arunca inca un val de ceata asupra chestiunii intrucat apare posibilitatea ca Sang sa fi sugerat asemanarea. Cuvantul „actually” folosit de Obama sugereaza ca unul din cei doi nu stia acest lucru. Care dintre cei doi nu stia vom afla curand

      • Continuare
        Stiam ca de regula in urma unor astfel de discutii se convine de comun acord ce se declara presei. Daca este asa, atunci declaratia a fost elaborata inainte de conferinta de presa ceea ce il pune pe Obama in offsaid. Cum spuneam insa, e bine sa asteptam ce zice Obama la chestia asta.

  12. La Bucuresti e vara si e noapte si e cald. Ascult niste Mozart, ca-ncepatorii, mai citesc cate ceva… Din vreme in vreme, mai intru si pe Contributors: la sectiunea „Tismaneanu”, dupa Cuba, acum Vietnam (la pachet cu Obama); doua sau trei exotisme, dupa caz, pentru multi dintre comentatori. Observ ca exotismul sau extravaganta fac dictaturile mai blande si mai umane, iar in argumentatii, blandetea si omenia se rasfrang si asupra tiraniilor deja consacrate. Inimile se inmoaie in ritm de samba si se topesc in armonii bizare de Nha Nhac, apoi se regasesc mai vii, palpitand cu puls alert de cazacioc. Astept ceva si din Cambodgia, ca nici acolo nu a fost mare chestie, in fond. Si or avea si ei muzica lor buna. Imi aduc aminte ca aproape acum un an am scris un comentariu in legatura cu starea asta de fapt, ca si cu viitorul ei borderline, desi intr-un alt context, aici:
    http://www.contributors.ro/cultura/intelectualii-si-politica/#comment-99656
    Lucrurile se misca, pare-se, mai repede decat ma asteptam eu atunci, altminteri nu-mi explic anumite opinii pe care le vad acum latindu-se. Asta-i viata, imi zic, dupa ce pun linkul si dau play la alt concert pentru pian. Imi plac concertele mai mult decat simfoniile, sunt mai melodioase, se reliefeaza fiecare instrument mai bine, solistul e solist… Ma rog, gusturi mai populare, nevoia de claritate, alergia la harmalaie, cine stie? Scriu si eu un comentariu mai despre Jefferson al meu, asa, ca tot zicea el, privind lucrurile prin cine stie ce PRISMa, ca mai bine sa cada un guvern decat sa se inchida un ziar. Si brusc apare o musca din epoca pietrei cioplite si nu-mi da pace. O tot gonesc si se intoarce. Si fac si versuri, desi asa nu-mi place :) . D-l Tismaneanu are ghinion de mai multe muste, de vreo trei-patru, imi dau seama. A ales sa le ignore, lekinuieste mai bine astfel, decat sa le pocneasca cu pliciul pe maxa, ca pe meduze. Poate-i mai bine asa, totusi. Vad ca pe internet e la moda o romanca de douazeci de ani care zice ca Dumnezeu a fost ucis in Occident; invata la Londra, unde studiaza, ca orice femeie, diplomatia militara. Acolo nu au in programa Nietzsche, banuiesc. Sau Weber, macar. Si nici Apostolul Pavel. Istorie s-o face? Incepe sa se racoreasca la Bucuresti. Sa fumez si eu o tigara, sa vad daca mai dauneaza grav sanatatii sau dauneaza doar asa, ordinar. Dar poate dauna ceva ce-ti place?

    • Fain comentariu, camarade (in sensul de dinaintea comunismului desigur)..asta este, la fagurele domnului Tismaneanu mai trage si musca, de’ cui nu-i place dulceata…atita doar ca vor sa o consume cu sare de lamie…chestie de gusturi…important e ca tot albina noastra de dreapta e majoritara…sper totusi ca democratia si libertatea de opinie cultivate de domnul Tismaneanu pe acest colt de internet sa nu produca nici un Imparat al Mustelor…
      PS. Grieg si Sibelius sunt mai racorosi pe timp de vara..ii recomand cu caldura :-) …

  13. „Chiar credeti ca liberalismul anticomunist al unor Adlai Stevenson, Daniel Patrick Moynihan, Robert Kennedy, Henry Jackson (poate va amitinti de faimosul amendament), George Meany, Lane Kirkland, Zbigniew Brzezinski, nu a jucat un rol important in victoria Occidentului democratic in competitia cu Blocul Sovietic?”

    „Nimeni nu a afirmat ca interventia din Vietnam a accelerat caderea comunismului.”

    Gasesc cele doua afirmatii contradictorii. Stevenson, Moynihan si Jackson au influentat si aprobat doctrina politice formulate de presedintele Johnson in 1964 in legatura cu interventia militara din Sud-Estul Asiei. Atat cat a durat (1963-1966) , „liberalismul anticomunist” al lui Robert F. Kennedy a fost strict circumscris conflictului din Vietnam.

  14. Ce ma amuza la multi dintre participantii la aceasta discutie este daca vreti un soi de intransigenta doctrinara vecina cu talibanismul in apararea „valorilor” dreptei. Domnilor intrebati pe chilieni ce au patimit sub Pinochet , Spaniolii cu Franco si lista poate continua. Putem vorbi despre valorilor umanitatii care in nici un caz nu sunt proprietate esclusiva a dreptei conservatoare ci apartin intr-un fel sau altul intregului spectru politic

    Ipocriti si impostori , politic vorbim sunt de amble parti ale spectrului politic de la cei de stanga care plang cu lacrimi de crocodil celor saraci dupa ce s-au imbuibat cu „icre negre” sau cei de dreapta care fac apologia statului minimal in conditiile in care 99% din banii care ii fac sunt facuti din afaceri cu statul .

    • Drepturile omului nu sunt nici de dreapta, nici de stanga. Sunt universale. Este ceea ce afirma Liu Xiaobo in „Carta 2008”. Nu e nevoie sa adaug unde se afla el acum…

      states:

      “ This year is the 100th year of China’s Constitution, the 60th anniversary of the Universal Declaration of Human Rights, the 30th anniversary of the birth of the Democracy Wall, and the 10th year since China signed the International Covenant on Civil and Political Rights. After experiencing a prolonged period of human rights disasters and a tortuous struggle and resistance, the awakening Chinese citizens are increasingly and more clearly recognizing that freedom, equality, and human rights are universal common values shared by all humankind, and that democracy, a republic, and constitutionalism constitute the basic structural framework of modern governance. A „modernization” bereft of these universal values and this basic political framework is a disastrous process that deprives humans of their rights, corrodes human nature, and destroys human dignity. Where will China head in the 21st century? Continue a „modernization” under this kind of authoritarian rule? Or recognize universal values, assimilate into the mainstream civilization, and build a democratic political system? This is a major decision that cannot be avoided.”

      Iata un fragment semnificativ din Carta 77: „Charter 77 is a loose, informal and open association of people of various shades of opinion, faiths and professions united by the will to strive individually and collectively for the respecting of civic and human rights in our own country and throughout the world–rights accorded to all men by the two mentioned international covenants, by the Final Act of the Helsinki conference and by numerous other international documents opposing war, violence and social or spiritual oppression, and which are comprehensively laid down in the UN Universal Charter of Human Rights.”

      http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/czechoslovakia/cs_appnd.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro