luni, ianuarie 25, 2021

Thoughts from the Snow Meeting in Lithuania. Will Obama boycott Warsaw summit?

An invitation to the Snow Meeting is one of the most coveted tickets on Europe’s security calendar. The Lithuanian lakeside venue is intimate and the guest-list restricted. The few dozen regular guests—politicians, officials, academics—have mostly known each other for years. There are few formal speeches, and a level of honesty and humour which other conferences would struggle to match.

One of the first jokes was about Russia. When Vladimir Putin turned 63, the oil price and rouble-dollar exchange rate loyally converged on the same number. Now Mr Putin is still 63, and the oil price is at an agonising $30 and the rouble is at 77. But will a weaker Russia be more amenable? Some Americans argue that the Syrian adventure has been a disaster, just like the war in Ukraine. The Kremlin realises it is bogged down, and is now looking for a way out: the West should provide one.

I suspect that is wishful thinking—though as the Snow Meeting was ending, news broke that our American friends had been meeting a Kremlin representative on the Lithuanian-Russian border. My view (and I suspect that of most of the participants) is that a cash-strapped, declining Russia is likely to be more reckless, and therefore more dangerous. We should be checking our locks, not opening doors.

The other big discussion was about NATO. The alliance has commendably stepped up its activities in the Baltic region (“assurance” in defence jargon), ending the idea that the most vulnerable members are somehow “NATO-lite”. There is plenty more to do on that—for example giving more decision-making power to military commanders to deploy their forces instantly in the event of any trouble.

But nothing NATO does locally will be enough to stop a determined Russian attack on this thin, flat strip of land, particularly given that Sweden and Finland are not in NATO, and that Russia has advanced weapons that make reinforcement difficult. The most important way to protect the Baltics is to match assurance with deterrence: ie to treat them like West Berlin during the Cold War, as the West’s symbolic bastion, defended by our willingness to obliterate anyone unwise to attack it.

In other words, NATO’s policy must be to make Russia believe that an attack on the frontline states will lead to a devastating counter-strike from all of the alliance, all over Russia. Ensuring that is fully credible is the big task for the Warsaw summit. It will need tough decisions on nuclear weapons and plans.

Even in an ideal world, that would be difficult. In the frazzled world of 2016 it looks daunting. There are so many other calls on the limited attention and energy of our leaders, and on the limited public appetite for risk and pain. The Snow Meeting scarcely touched on the strains placed on Europe by the migration crisis, or on the looming international isolation of Poland. But I did hear a worrying rumour that the White House is threatening privately that Barack Obama might stay away from the Warsaw summit if the Polish government does not calm down.

I doubt that threat (if it has been made) will deter the Polish leadership, which has a remarkable belief that its difficulties with foreign governments are the result merely of misunderstandings or clever plots. But in any case it would be a mistake. If Mr Obama wants to signal disapproval, he should not make NATO pay the price: better to turn up in Warsaw and tell the Poles in person.

I am already looking forward to next January’s Snow Meeting. But not to its agenda.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. as fi curios sa aflu daca la intilnire a fost cineva din partea romineasca ; in fitzuici nici macar stirea despre, nu cred ca a existat

  2. pentru obamba intotdeauna a fost mai importanta imbecilitatea criminala numita neomarxism decit interesele americane. Nu degeaba este cel mai dezastruos presedinte american, desi e clar african, american nu prea. Yes, mbwana.

  3. ” In other words, NATO’s policy must be to make Russia believe that an attack on the frontline states will lead to a devastating counter-strike from all of the alliance, all over Russia.”

    Rusia nu crede, ea actioneaza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.