Strada a eșuat pentru că nu a mai fost folositoare. După cum spuneam în prima parte, atât timp cât servește intereselor prezidențiale și ochilor albastri, strada va continua. Aceasta a fost utilă până Duminică. Ținând în brațe cadoul făcut de Stradă (speram că este unul neașteptat!), Iohannis ne-a arătat, fără menajamente, că singurul obiectiv care se află, deocamdată, pe agenda sa este întărirea Sistemului de care beneficiază. Idealul consultărilor cu societatea civilă, puse în practică prin baile de SPP-isti din mijlocul bulevardelor aproape goale sau a discuțiilor cu ONG-uri alese în mare grabă, ne-au arătat cum înțelege instituția prezidențială să mimeze dialogul cu societatea civilă.
Acuzat că în ultimul an s-a izolat arogant la Cotroceni, demonstrația că “cel mai puternic argument împotriva democrației este o discuție de cinci minute cu un votant obișnuit” a fost una pedagogică: “Vreti sa spuneți ceva? Poftim! Vă ascult, domnilor elevi!”, iar obidiții cetateni prin ale căror vene nu curge încă democrația, au rămas, evident, corijenți. Dialogul cu interlocutori selectați de SPP a rămas fără concluzii. Nimeni nu poate spune astăzi că președintele nu a ascultat “vocea poporului” dar, în același timp, nimeni nu se poate îndoi de rolul decorativ al acestei consultări. Angajamentul a fost respectat fără putință de tăgada și, pas cu pas, deciziile ulterioare poartă acum nimbul legitimizării prin dialog cu societatea civilă. Iresponsabilul tacut de la Cotroceni a mimat dialogul și a facut o nominalizare care convine Sistemului, legitimata de opiniile a cațiva inși împinși de SPP, și a 18 de oameni reprezentantand ONG-uri.
Singurul mod democratic de a nominaliza un premier este dat de constituție, implicând o discuție politică între alesii poporului: partidele parlamentare și președintele. Responsabilitatea constituțională a presedintelui este aceea de a sonda posibilele majorități parlamentare pentru a se asigura de oportunitatea unei anume desemnari. Nicio alta organizație sau adunare ad hoc nu poate vorbi în numele Poporului Român, cu atât mai puțin un maximum de 100.000 de manifestanti (grand total), atunci când bazinul de alegători este mult mai larg și mai divers. Vă sună cunoscut: “Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică cu o înaltă disciplină civică muncitorească, oameni de nadejde şi la bine, dar mai ales la greu.”? În Septembrie 1991, la a patra mineriadă, 10.000 de mineri au fost folosiți pentru a răsturna guvernul iar președintele de atunci le mulțumea pentru implicare. Erau ei oare expresia democrației? Deunăzi, președintele Iohannis își dorea același tip de implicare din partea celor strânși în Piață. Comparabilă ca număr cu Strada, o mulțime scanda în Septembrie 2014, pe Arena Națională, “Ponta președinte!”. Din fericire, per total, elecoratul a fost însă de altă părere. Poate că toți vrem o țară fară corupție, dar indiferent de revendicări, într-un stat democratic, acestea se pot face auzile doar la urne.
Conform legislației în vigoare, numarul de cetățeni prin care Iohannis a legitimat deciziile Sistemului nu este suficient nici măcar pentru un dosar de candidatură la prezidențiale. Spectacolul numirii premierului în baza revendicărilor politice strigate în Piață este atat o ipocrizie cat și un pericol. Într-o democrație normală, pe langă pierderea credibilității, gestul sau ar fi fost condamnat atât de ceilalti politicieni cât și de electoratul serios. Cu toate că personal nu-mi displace recenta nominalizare, într-o democrație scopul nu poate scuza mijloacele. Pericolul vine din faptul că acum Sistemul poate scoate oamenii în stradă pentru ca un actor politic sau altul să dea legitimitate preferințelor personale sau intereselor de grup. Lovite de aceste manevre, partidele nu pot contesta acum deciziile președintelui – nu că ar avea forța să o facă – de frica nejustificată a unor lovituri de imagine. Se înșeala! Ar dovedi maturitate politică dacă ar face-o.
Autentică și firească atunci când a cerut cele trei demisii, și nascută din șocul evenimentelor de la Colectiv, Strada a servit agenda de la Cotroceni la punerea în aplicare a unei strategii preexistente. Am aflat astfel că guvernul din umbră nu era la PNL, era la Sistem, și am fost martorii utilizării cu cinism a tragediei pentru a justifica dizolvarea a ceea ce a rămas dintr-o majoritate parlamentară democratic aleasă. Premierul este tehnocrat pentru că așa a convenit Sistemului Iohannis, nu Străzii. Recapitulăm astfel o lecție despre neputință și nepotrivire, despre eșuarea noastră ca națiune pe mâna lipsei de educație politică.
Cu toate că nu și-a văzut nicio revendicare îndeplinită, unele dintre revendicările Străzii au arătat maturitatea politică a unui electorat deocamdată restrâns, cu acces nemijlocit la informație. Din fericire, acesta va schimba în următorii ani concepțiile majorității, dar până atunci imaginarul colectiv va fi susceptibil agendelor ticăloșite cu explicatii simpliste de tipul recentei: “răul de la Colectiv s-a întamplat din vina politicienilor corupti care acum trebuie anchetați de DNA”. Asa cum valorile impuse de UE au schimbat în bine pesisajul românesc, așa ne vom lăsa schimbați, ca națiune, și de valul de informație la care avem acces. Nu vom avea însă satisfacția lucrului făcut prin voința proprie.
Strada s-a stins, au rămas întrebările, și ma tem că titlul meu este deja anacronic. Panica și vitejia de acum câteva zile se transformă acum într-o istorie ușor ridicolă, ajutată de cuvintele prea mari strigate în fata unui Sistem care nu se va clinti și pe care nici nu-l vom mai vedea. Parcursul României era inevitabil. De la lovitura de stat din 89, fosta securitate s-a transformat în clasă politică, jefuind România. Acum, când noul Sistem, întărit de prezența UE, a scapăt de mâna de fier a președintelui Băsescu, este nevoie de o clasa politică nouă, obedientă. Cu inocența ei, Strada a reușit, fie și doar pentru o clipă, să ridice vălul opac al politicului. Am descoperit în spatele lui rânjetul unui Sistem acum necontrolat. Scăparea nu se va mai repeta căci Sistemul va învăța repede, dar vom rămâne cu memoria folosirii revoltei firești în fața tragediei, pentru a legitima un plan prestabilit, pentru a-i crea condiții propice. Stinsă fară succes, Strada s-a resemnat, redevenind cotidianul în care “mă descurc” tronează liniștit peste cadavrul lui “răzbesc”. Schimbarea nu va veni nici de aceasta data.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dragă Domnule, maturizați-vă! Înțeleg că sunteți din alt aluat, însă, prin aproprierile spectaculoase, analogiile insolite, referințele bulversante, vă apropiați de stilistica Antenei 3 și teribilismul CriticAtacului. O mostră doar:
”În Septembrie 1991, la a patra mineriadă, 10.000 de mineri au fost folosiți pentru a răsturna guvernul iar președintele de atunci le mulțumea pentru implicare. Erau ei oare expresia democrației? Deunăzi, președintele Iohannis își dorea același tip de implicare din partea celor strânși în Piață.”
De ce? Nu s-a aratat Iohannis incantat de spiritul civic al Strazii? Nu i-a incurajat sa ramana? Nu le-a multumit pentru prezenta? Toate de la tribuna Cotroceni…
Groucho Marx a rostit fraza asta: „He may look like an idiot and talk like an idiot but don’t let that fool you. He really is an idiot.” Acum, asta era un tip destul de inteligent, insa nu avea intotdeauna dreptate.
Stiti, probabil, teorema care sustine ca o maimuta care bate tastele unei masini de scris in mod aleatoriu, pentru o perioda infinita de timp, va reproduce operele lui Shakespeare. Modul dumneavoastra de a argumenta ma face sa cred ca, pus in fata unei astfel de maimute, dumneavoatra veti concluziona ca entitatea in cauza nu este o primata, ci Shakespeare insusi.
Incerc sa glumesc, pentru ca, fiind dat modul atat de stramb in care vedeti lucrurile, nu stiu ce sa va spus. Are sens sa va iau in serios? Are sens sa va spus ca Romania lui ’90 nu este aceeasi ca Romania lui 2015, ca Johannis nu este Iliescu si ca oamenii iesiti in strada in 2015 nu sunt minerii din ’90? Banuiesc ca nu.
Numai bine
Pe mine ma dezamageste si ma „lasa perplex”, vorba cuiva, speranta multora in presedintele Iohannis (recent un tribunal din Brasov i-a retras dreptul de proprietate asupra unei case, din cele sase, obtinuta cu acte false), fost premier Grivco, fost participant la zbengielile din vara lui 2012, salvat de ICCJ pentru ceva incompatibilitate. O incompabilitate cu nimic mai prejos ca a plagiatorului fost prim ministru.
Presedintele Iohannis nu face nimic de capul sau, nici „Pas cu pas”, nici „Primul pas”, este o marioneta a Serviciilor. Care au folosit nemultumirea „strazii” si la alegeri, pentru a instala la Cotroceni o marioneta, si in urma acestui nefericit accident de la clubul bucurestean, pentru a desemna un premier la 5-6 zile dupa ce mass media il prezentase deja.
Consultarile cu strada, societatea civila si partidele au fost o perfecta mimare a democratiei din partea unei matrioska abil manevrata.
Sunt de acord cu cele spuse de dumneavoastra. Si eu sunt la fel de perplex atunci cand vad cat de docile sunt sperantele majoritatii.
Victor L.
Se pare ca ati ramas marcat pe viata de faptul ca un no-name politic (respins in 2009 de Base si in 2014 de VVP) a umflat potul cel mare, nesocotind vrerea basescului de a lasa mostenire ispitei sale blonde, scaunul de la Cotroceni.
In ceea ce priveste „incompatibilitatea” lui Ioha – absolut toate rapoartele mazgalite de seful ANi si sluga lui Basescu, au fost respinse de toate instantele de judecata la toate nivelurile posibile, si toate astea in timpul justitiei reformate de Basescu.
Iar culmea culmilor este aceea ca de „marioneta Sistemului” au ajuns sa se milogeasca elitele neamului, reclamand relocarea ICR-ului sub augusta sa pulpana.
„Consultarile cu strada, societatea civila si partidele au fost o perfecta mimare a democratiei […]”
Bun. Si cum ar fi aratat adevarata democratie feat. by Basescu ? Ca o „vizita” la Grivco ?
@ hex,
tu nu cred ca esti marcat pe viata, ci asa esti.
Umbli dupa postarile mele, flamind :P
„Singurul mod democratic de a nominaliza un premier este dat de constituție, implicând o discuție politică între alesii poporului: partidele parlamentare și președintele. Responsabilitatea constituțională a presedintelui este aceea de a sonda posibilele majorități parlamentare pentru a se asigura de oportunitatea unei anume desemnari. Nicio alta organizație sau adunare ad hoc nu poate vorbi în numele Poporului Român…”
„Premierul este tehnocrat pentru că așa a convenit Sistemului Iohannis, nu Străzii.”
Stimate domnule Adrian Stan, oare nu va contraziceti singur?
Sistemul care face si desface totul! Alt Sistem ascunde cetatenilor existenta extraterestrilor si a UFO. Alt sistem conspira pentru a trece sub tacere trecutul nostru istoric exceptional, aparitia omului si a unor uriasi pe teritoriul nostru actual. Da, exista un sistem, care face o anumita politica. Daca nu ne convine, sa luptam cu el, sa-l schimbam, sa votam mai chibzuit. Politica e o lupta continua.
Traiasca Conspiratia. Cea locala, dar si cea mondiala!
Nu, nu ma contrazic. In primul paragraf citat de dumneavoastra:
“Singurul mod democratic de a nominaliza un premier este dat de constituție, implicând o discuție politică între alesii poporului: partidele parlamentare și președintele. Responsabilitatea constituțională a presedintelui este aceea de a sonda posibilele majorități parlamentare pentru a se asigura de oportunitatea unei anume desemnari. Nicio alta organizație sau adunare ad hoc nu poate vorbi în numele Poporului Român…”
spun ca Strada nu poate reprezenta un argument, pentru ca Strada nu reprezinta poporul ci doar o mica parte a unui electorat, de obicei de o anumita orientare politica.
In al doilea citat:
“Premierul este tehnocrat pentru că așa a convenit Sistemului Iohannis, nu Străzii.”
reiterez aceeasi idee, facand referire la faptul ca nominalizarea premierului a convenit presedintelui (dat fiind si faptul ca era cunoscuta din 22 Octombrie), iar argumentul ca Strada a avut un cuvand de spus este invalidat.
In toate democratiile lumii, fie ca le place sau nu sa recunoasca, scopul scuza mijloacele. Doar ca, de la caz la caz, mijloacele sunt mai mult sau mai putin subtile. In cazul in care nu se poate gasi o varianta subtila, se merge pe varianta directa. De exemplu, un SUSPECT de terorism poate fi arestat si retinut fara mandat. Asta asa, despre democratie, in general (cel mai bun dintre sistemele imperfecte).
E posibil ca „cei 100.000” din strada sa reprezinte, de fapt, un milion sau doua sau trei. Intr-o zi de miercuri, am ajuns la Universitate plecand de la o agapa cu niste amici. Desi toti impartaseam cam aceeasi viziune politica, doar patru am plecat de la masa, in Piata. Patru din doisprezece, iar doi au stat putin, in Piata.
Mie, in anumite portiuni, articolul imi pare jignitor, pentru cei ce au iesit in strada cu sufletul curat. Acuza ca manifestatiile au fost manipulate de „Sistem” imi suna ca un prim pas. Al doilea pas, urmand logica articolului, ar fi ca incendiul din „Colectiv” a fost provocat de „Sistem’…
Nu contest ca domnul Iohannis imi da si mie impresia ca prefera sa „joace la sigur”, fara sa-si asume reactii si actiuni sincere, la cald.
Nu cred ca Strada s-a stins. S-au retras flacarile, dar focul arde mocnit, sub cenusa. Va mai iesi la lumina, in valvatai, daca va avea motive. Si va iesi cu sau fara provocarea manipulatoare a „Sistemului”. Cei ce ies in strada stiu ca nu-i vreo diferenta inttre politicienii PSD si politicienii PNL (de exemplu).
Iluzia principala e ca decidem ceva prin vot macar odata la 4 ani. Nici vorba de asa ceva; in primul rind pentru ca legile electorale si aranjamentele ulterioare din parlament permit distorsionarea optiunii majoritare, iar in al doilea rind pentru ca Sistemul poate provoca chiar rasturnarea votului prin intrigi de culise sau publice. N-am nimic cu Ciolos, dar in fata cui va raspunde guvernul sau? Dupa cum arata lucrurile, doar in fata lui Iohannis, UE&White House. Ne permitem sa dam iar puterea doar in mina unui grup restrins de lideri, fie ei si meritocrati? Impunerea unor decidenti fara legatura cu votul cetatenilor e un regres al democratiei. Poate ca romanii nu se pricep sa-si aleaga liderii prea bine, dar au dreptul asta ca si alte popoare.
La vremuri noi, aceiasi oameni.
Aveti perfecta dreptate! Aliantele politice trebuiesc facute DOAR iniainte de alegeri. Este o problema mare a legii electorale, a legii partidelor politice si a legii privind alegerile locale, ca acestea se pot face oricand.
Noul guvern Ciolos va raspunde in fata presedintelui, evident. Este acel faimos „Guvernul Meu”. Pentru alegatori jocul s-a terminat. Ei vor avea o alta sansa in 2016… sau in 2019.
strada n-a facut nimic dincolo de a transmite un mesaj clasei politice, nu ea l-a dat jos pe ponta si acuzati lumea de pomana in privinta premierului tehnocrat. ponta a fost dat jos de psd, de dragnea, ca o reactie la revendicarile strazii e drept, dar daca ponta n-ar fi suferit insutit la capitolul imagine din alte motive, nimic nu s-ar fi intamplat. psd l-a dat jos din motive electorale, de imagine, nu de frica presiunilor strazii.
johannis a facut ce-ar fi facut orice presedinte de buna credinta, a mers sa se intalneasca cu ‘reprezentantii’ societatii civile, sa linisteasca apele, si nimic mai mult. e o chestie de normalitate sa incerci sa aplanezi spiritele, sa linisteti lumea. desigur ca i-a convenit ca premierul a fost pus pe bara de psd, cui nu i-ar conveni sa scape de un executiv de alta orientare ptr un executiv neutru.
prea exagerati, prea dati cu piatra. Strada a dat un mesaj, da, dar n-a facut si desfacut nimic, nu va mai mintiti singuri.
Cam asta spuneam si eu… Cred ca la o a doua lectura va veti convinge.
Ei, acolo unde exista minte multa…
Domnule, ma uit la prezentarea dumneavoastra: „cercetător în domeniul astrofizicii și a sistemelor cuantice multiparticulă, la Universitatea Sorbona din Paris. ”
Si apoi nu pot sa imi iau ochii de la textul scris: Sistemul in sus, Sistemul in jos. Peste tot scris cu litera mare! 50 de mii de oameni au fost scosi in strada de …Sistem!
Atata paranoia si teorie a conspiratiei la un loc nu am mai vazut demult. Ma mir ca nu au aparut si masonii in text, poate o sa avem parte de ei in urmatorul articol.
Am asa un sentiment ca aveti ochi albastri… :) Daca nu, poate aveti niste argumente. Nu? Nimic!? Vreau sa spun alte argumente decat profesia mea sau vorbe din popor menite sa faca mediocritatile care nu inteleg sa sa simta bine.
Daca n-aveti argumente, atunci poate macar o explicatie pentru anuntul din data de 22 Octombrie, ca premierul va fi Dacian Ciolos… Ceva, acolo. Cat de cat.
Nu e o implinire ,e drept ,ca s-a schimbat un guvern si un premier la presiunea strazii si creeaza un precedent,ceea ce nu-i de neglijat,dar sa fim cu picoarele pe pamant caci nici la asta nu se asteptau prea multi,inclusiv cei in cauza.SCENARIUL IDEAL AR FI FOST CEVA DE SF-demisii in lant,alegeri anticipate, un presedinte’ furios si iute’,toata lumea voteaza…CE?
Multi au demonstrat ridicand pumnii ,dandu-le imaginar in cap la cei aflati in tot acest timp in niste case sau birouri luxoase,de nedaramat avand o aura de alesi de catre altii pe care i-au fentat frumos.Da, lipsa educatiei politice a votantilor e un atu ptr.ei,dar si resemnarea noastra ca n-avem altii mai buni este un reazem solid ptr. a ni se urca in cap din nou ,cat de curand.Cel mai imperios lucru care se cere in urmatorul an este ca oamenii sa fie pregatiti sa spuna politic ceea ce vor economic, ,sa caute viitori politicieni care sa le traduca in organizatii,partide,un sistem nou fara corupti.Pana si asta pare SF,ptr. ca timpul este f. scurt.