sâmbătă, mai 21, 2022

Toata lumea se pricepe la industria farmaceutica

Mai jos este o opinie scrisa in 2013, pe o tema despre care au reinceput discutiile anul asta, sunt convins cu aceeasi seriozitate si convingere ca si atunci.

In prefata insa, un ghid DIY despre cum sa-ti construiesti o unitate de manufacturiere medicamente in greenfield, plecand de la prezumtia ca terenul deja exista sau ca ti-l dau gratis autoritatile, care doresc sa atraga investitii.

Spre deosebire de alte industrii poate, zona de industrie de manufacturiere de medicamente lucreaza mult mai mult cu marci, licente si retete de fabricatie – active si investitii nemateriale legate de proprietatea intelectuala, de regula foarte scumpe. Restul activelor (inclusiv echipamentele tehnologice, care si acestea din cauza automatizatii si robotizarii sunt la fel, foarte sumpe) se constituie, capitalizeaza, amortizeaza la fel, sub rezerva ca o “camera curata” in cold-chain din industrie ajunge sa coste 1200 Euro / mp (asa ca mai bine nu va mai bateti capul, este mai bun un depozit de maxim 250 Euro / mp si aducem toate medicamentele din import).

La fel ca in alte industrii de manufacturiere de data asta, in calculele de capacitate si volume de productie, se merge pe regula 50 / 50, adica 50% din volume sunt destinate pietei domestice, restul de 50% la export. Dar este aproape imposibil sa exporti daca nu ai infrastructura unei multinationale, pentru ca toate tarile isi protejeaza proprii fabricanti de medicamente.

Calculele financiare nu se deosebesc de cele din alte industrii, dar sa nu uitam ca in industria de manufacturiere de medicamente se plateste in Romania si impozit pe cifra de afaceri (clawback) si pe profit, asa ca atentie la cash-flow. Si includerea unei erodari de pret cu 5% per annum este prudenta, in caz ca se apuca vreun politician sa spuna ca preturile la medicamente sunt prea mari. Daca se iese pe plus, se depune documentatia pentru avize. Dureaza 18-24 luni in functie de avize si de relatiile avute.

Dupa ce sunt primite toate avizele, in maximum 18 luni un site de manufacturiere se construieste, valideaza, califica, inspecteaza si autorizeaza, incep transferurile tehnologice; apoi ies seriile pilot si apoi cele comerciale, dupa inca 6-12 luni.

Totul este foarte simplu. Succes.

Personalitatea Anului 2013 in Sanatate (si probabil ca si in economie): Institutul Cantacuzino

A declara ca Institutul Cantacuzino (mai precis repornirea Intitutului Cantacuzino) este personalitatea anului 2013 in sanatate pare mai degraba o opinie medicala, cel mult sociala. Este insa mult mai complicat decat atat, sunt multe fatete care trebuie analizate si lectii care trebuie invatate pentru cei care se uita atent la viitor. Eu personal vad repornirea Institutului Cantacuzino ca pe o victorie economica, ca pe o franare, chiar daca modesta, a dezindustrializarii Romaniei. Fie ca este vorba de neglijenta sau nepasare, de management deficitar sau incompetenta, de frauda sau de-a dreptul de furt, de lipsa de viziune sau de tradarea intereselor nationale, industria chimica, incepand cu exploatarea resurselor si pana la adaugarea de valoare in produsul finit, candva fala economiei noastre alaturi de industria constructiilor de masini si de cea metalurgica, a fost pusa la pamant in mai putin de 10 ani.

Revenirea in actualitate a Institutului Cantacuzino ma bucura nu numai ca pe un mare partizan al reindustrializarii, ci si ca pe unul dintre milioanele de romani care de-a lungul deceniilor au fost imunizati cu produse fabricate aici, sau ca pe unul dintre milioanele de parinti care si-a vaccinat sau tratat copiii cu medicamente de la institut. Nu exista multe structuri industriale in lume, indiferent ca sunt sub actionariat public sau privat, probabil doar 7-8, care sa dezvolte, manufactureze si comercializeze vacinuri, reactivi, seruri si produse biologice. Iar rolul lor pentru siguranta si securitatea populationala este de prima importanta, indiferent de polemicile iresponsabile ale diverselor curente de internet care decredibilizeaza actul imunizarii (s-a uitat fara indoiala despre variola, poliomelita, TBC, gripa, despre epidemiile devastatoare din istoria omenirii care astazi sunt aminiri tocmai din cauza imunizarii). Este asa de important incat sunt tari gata sa securizeze prin paza militarizata producatorii de vaccinuri in asa fel incat sa se evite o eventuala agresiune de tip terorist cu posibile efecte cumplite asupra sanatatii publice.

Revenind la Institutul Cantacuzino, despre care imi permit sa decretez ca este personalitatea anului 2013 in sanatate, cred ca nu trebuie sa vorbim despre trecut si prezent, ci despre viitor, daca dorim sa ajunga o personalitate si in economie. Astfel, planurile de masuri de conformare cu bunele practici de fabricatie GMP sunt capitale pentru ca regulile de calitate din UE privind fabricatia medicamentelor nu permit abateri sau exceptii, iar costurile de milioane de Euro necesare repornirii institutului arata ce inseamna sa nu respecti regulile jocului. Diversificarea si modernizarea portfoliului, altfel spus dezvoltarea afacerii, nu sunt elemente de competitivitate, ci insasi de supravietuire, intr-un domeniu in care investitorii cer industriei mai mult efort pentru inovatie si diferentiere, autoritatile sunt cu ochii-n patru la cheltuieli iar utilizatorii care dau proprii bani din buzunar sunt pretentiosi, precauti si tot mai bine informati. Apoi, Institutul Cantacuzino trebuie sa invete regulile economiei de piata, iesind din zona de confort creata de dependenta de comenzile publice asa-zis sigure, creandu-si propria structura comerciala care sa acopere nevoile din zona privata. Adica sa fie condus ca o afacere. Si nu in ultimul rand, Institutul Cantacuzino trebuie sa se uite peste granite, sa gaseasca parteneri regionali privati sau institutionali, care sa-i asigure piete de desfacere catre Asia, Africa, America de Sud, unde practic nu exista producatorii de vaccinuri si unde constrangerile legate de costuri pot asigura institutului suprematie competitiva. Asta va aduce cu sine si surse de finantare care sa sustenabilizeze institutul, reducand dependenta de sursele publice.

Exista un paradox greu de explicat cu privire la industria locala de medicamente, caruia i-a cazut victima si institutul. Lipsa de viziune a autoritatilor de acum 20 de ani, care au crezut ca domeniul nu este de viitor, a salvat fabricile romanesti de medicamente de la destructurarea restului industiei chimice. Ele au fost privatizate si au ajuns in proprietatea unor investitori strategici si financiari care au stiut sa le competitivizeze, in asa fel incat astazi Romania este un exportator de medicamente in peste 90 de tari din 5 continente. Aceeasi lipsa de viziune, in prezent, a facut ca prin reglementari defectoase incepand cu 2009 si pana in 2012 productia locala de medicamente pentru uzul intern sa scada cu peste 40%, sectorul sa contribuie la 15% din deficitul total al balantei comerciale a Romaniei si in cele din urma, sa inchida fabrici intregi.

Desigur ca nu intamplator Institutul Cantacuzino este repornit in “Anul Ion Cantacuzino”, cand Romania serbeaza 150 de ani de la nasterea celui care a contribuit enorm la tezaurul descoperirilor din imunologie. Probabil ca nu exista o modalitate mai simbolica de a lega traditiile scolii medicale romanesti cu noua ordine economica decat aceea de a transforma Institutul Cantacuzino intr-un jucator industrial de talie internationala.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Industria farma, după cum bine spuneți și după cum bine am învățat pe pielea noastră, trebuie condusă ca o afacere, iar afacerile, ca și legile se fac cu bani mulți, adică cine are banii face afacerile și legile. Eufemismul dvs. privitor la ”lipsa de viziune a guvernelor” se traduce prin trailere de șpăgi care au potopit ministerul sănătății și persoanele din structura de decizie a guvernelor pînă cînd toți s-au imbolnăvit de pierderea viziunii, au pus mîna pe pix și au început sa-și exerseze semnătura pe niște hîrtii puse în fața lor de băieții cu trailerele. La fel s-a întîmplat și în bănci și asigurări, industria petrolului și distribuției de energie, etc. În urma acestei epidemii de lipsă de viziune romanul a ajuns sa-si facă credit de nevoi personale cu care plătește ratele pentru un pumn de aspirine, un plin de benzină și vreo 10 kwh. E drept că e și el de vină pentru că după cum ne spunea investitorul strategic și un președinte vizionar cu un ochi mai mare decît celălalt, romanul e cam puturos, refuză să muncească 12 ore/zi pentru 300 de euro/lună și d-aia e sărac. Totuși atunci cînd ajungi să-ți vinzi un rinichi ca să-ți scoți pietrele din celălalt, s-ar părea că o vină o au și băieții ăștia care au scris sub dictare ordonanțe, hotărîri de guvern și legi.

  2. S-a afirmat acum cateva luni bune in media ca „Polisano” (proprietar dr. Vonica) a furluat de la gura cancerosilor medicamentele necesare. Au urmat arestari (d-na Vonica)… Dl. dr. Vonica s-a sinucis. Acum, cum a ramas? D-na Vonica e libera. Daca PROCURATURA a gresit, sa-si ceara scuze public. Daca nu, sa informeze marele public cum s-a finalizat aceasta afacere dubioasa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Damianhttp://contributors
Presedinte PRIMER, Patronatul Producatorilor Industriali de Medicamente din Romania

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro