joi, martie 28, 2024

Torţionarii mor în somn: colonelul Iosif Bistran

Colonelul de Securitate Iosif Bistran şi Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu s-au întâlnit în anii comunismului. Primul în postura de anchetator al Securităţii, a doua ca victimă şi mamă ce refuza să colaboreze cu poliţia politică împotriva fiicei sale, Monica Lovinescu. El era un tânăr de aproximativ 30 de ani irascibil, practicant de arte marţiale şi cu „dragoste faţă de munca de cercetări penale”, după cum se consemnează în una dintre caracterizările sale. Ea era o pensionară, fostă profesoară de franceză, împovărată de griji, anchetată de Securitate şi care a fost închisă la Jilava şi Văcăreşti. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a murit în penitenciarul spital Văcăreşti la 7 iunie 1960, în timp ce Iosif Bistran a traversat comunismul, urcând grad după grad în ierarhia torţionarilor. După decembrie 1989, nimeni nu l-a chestionat asupra activităţii sale de anchetator, deşi el a fost ceea ce Tzvetan Todorov numeşte „un funcţionar crud al represiunii”. S-a bucurat timp de 24 de ani de pensia substanţială într-un liniştit cartier al Bucureştiului, alături de alţi pensionari ai Ministerului de Interne.

bistran-iosif-1-jpgPovestea devenirii sale va fi spusă în articolul de faţă, în baza datelor şi documentelor din dosarul său de cadre. Acestea prezintă o versiune instituţionalizată, tehnică a trecutului sângeros al fostului ofiţer de Securitate, însă ele ne ajută să decriptăm şi să interpretăm principalele etape ale carierei sale de torţionar. De aceea, cei care se aşteaptă ca acest text să dezvăluie informaţii despre bestialitatea cu care Iosif Bistran îşi tortura victimele vor fi poate dezamăgiţi. Textul nu abundă în astfel de informaţii. Ele există, dar nu au fost reţinute de dosarul său de cadre.  În general, dosarele de cadrele ale ofiţerilor de Securitate nu conţin informaţii despre anchetele sângeroase pe care le conduceau. Există însă şi excepţii. Astfel de informaţii pot fi găsite în dosarele acelor ofiţeri care au fost îndepărtaţi din sistem şi anchetaţi pentru abuzurile lor. Unii dintre ei au fost cercetaţi penal timp de câţiva ani, condamnaţi chiar, dar în cele din urmă au fost eliberaţi. Tudor Sepeanu, fost director al Securităţii Capitalei şi şef al Serviciului Inspecţii din DGP este un exemplu. Un altul sunt membrii lotului Salcia, printre care şi celebrul Liviu Borcea. Ei au fost condamnaţi pentru „acte de teroare”, dar după câţiva ani au fost eliberaţi, trimişi la casele de odihnă ale MAI şi reîncadraţi în sistem. De asemenea, perioada petrecută în închisoare le-a fost considerată „vechime în muncă”. Motivul este extrem de simplu, după cum a justificat într-un document al vremii fostul ministru al Afacerilor Interne şi şef al Securităţii, Alexandru Drăghici: „cei în cauză, [ chiar] dacă au săvârşit faptele ce li se imputau, nu au făcut acest lucru cu intenţia de a primejdui securitatea statului”.

Există unele dosare care conţin numeroase informaţii despre actele de tortură şi bestialităţile titularilor acestora. Un singur exemplu: Nicolae Moromete, fost comandant al penitenciarului Jilava, Galaţi, locţiitor pentru pază şi regim la Văcăreşti, comandant al coloniei de muncă Chilia Veche.

O sursă fundamentală despre comportamentul violent al ofiţerilor sunt volumele memorialistice ale victimelor, care prezintă în detaliu torturile fizice şi psihice utilizate de anchetatori pentru obţinerea „recunoaşterilor” şi confesiunilor. O altă sursă neexplorată sunt rapoartele contrainformative despre ofiţeri.

În dosarul de cadre al lui Iosif Bistran găsim informaţii despre trecutul său, familia sa, caracterizări ale superiorilor, autobiografii, notări de serviciu, rapoarte de verificare şi investigaţii etc. Toate îl înfăţişează ca pe un birocrat perfect, care – conform caracterizările superiorilor săi – nu precupeţea din timpul său liber pentru finalizarea anchetelor care îi erau repartizate. Nu există date clare despre brutalitatea lui Iosif Bistran din timpul anchetelor, ci doar indicii şi aluzii, redactate fireşte într-un stil funcţionăresc şi care sunt prezentate ca „lipsuri” în activitatea sa. Deoarece, cunoaştem însă tehnicile de interogatoriu caracteristice anilor ’50, putem presupune, fără teama de a greşi, că şi Iosif Bistran a utilizat aceleaşi metode împotriva celor pe care i-a anchetat.

Povestea lui, aşa cum poate fi ea reconstituită în baza documentelor din dosarul său de cadre, va fi prezentată pe scurt în următoarele pagini. Am ales să folosesc în acest text informaţiile pe care le-am considerat esenţiale pentru creionarea unui portret biografic al lui Iosif Bistran. Din acest motiv, am decis să „amân” pentru un alt text restul informaţiilor din dosarul său de cadre şi alte surse.

Extrem de importante în rescrierea traseului său profesional sunt aşa numitele „autobiografii de instituţii”, pe care Iosif Bistran le-a scris periodic. Ele sunt redactate într-un limbaj ideologic, scopul lor fiind de a-l înfăţişa pe autorul lor ca pe un fiu demn şi devotat al regimului popular. Din ele sunt îndepărtate informaţiile compromiţătoare, eventualele pete la dosar – deşi existenţa acestora nu a stopat cariera unor ofiţeri de securitate – iar rudele apropiate care au avut tangenţe cu alte organizaţii politice sunt blamate şi criticate.  Iată spre exemplu o primă autobiografie a lui Iosif Bistran din 6 septembrie 1951, scrisă cu o lună înainte de a fi propus pentru a urma cursurile şcolii profesionale a Securităţii. Ea debutează cu prezentarea unor informaţii de identificare a titularului: numele, data şi locului naşterii, după care sunt indicate studiile. Aflăm că Iosif Bistran s-a născut la 19 martie 1933 în Bucureşti, iar ca studii avea 4 clase primare, 4 clase secundare şi 3 profesionale. Asta la încadrarea în Securitate, că după aceea îşi va desăvârşi calificarea şcolară, asemenea altor ofiţeri de Securitate. După această succintă introducere în biografia lui, urmează datele despre averea sa „În trecut nu am avut nicio avere  materială la fel nici în prezent” şi cele despre părinţi. Şi aceste informaţii urmează o anumită grilă. Bistran insistă asupra originii muncitoreşti a părinţilor şi a neafilierii lor politice anterior momentului 23 august 1944, subliniind în schimb înregimentarea lor după această dată, fireşte de partea bună, adică cea a comuniştilor. Reiese că tatăl Alexandru a fost mecanic de locomotivă, iar „în prezent [data redactării autobiografiei] mecanic instructor [la] depoul de locomotive Dej, nu a făcut nici o politică în trecut. Însă după 23 august 1944 a fost ales ca membru în comitetul de fabrică a Depoului Buc[ureşti] […] Este în etate de 49 de ani şi nu posedă nicio avere”. Aceleaşi informaţii corecte politic sunt livrate şi în privinţa mamei: „Maria. Născută Covacs. Înainte de 23 august 1944 nu a făcut nici o politică. După această dată a fost secretară la UFDR în Turda iar apoi asesoare populară în prezent este trimisă  de ICS Fierul la şcoala de calificare gradul III în Făgăraş”. Iosif Bistran uită de această dată să precizeze un lucru extrem de important şi care probabil l-a orientat spre cariera de ofiţer de Securitate, adică de torţionar. Mama sa era sora celebrului Mihai Kovacs, care s-a remarcat în anii ’50 în lupta împotriva „duşmanilor poporului”. De fapt, unchiul său l-a şi recomandat pentru încadrarea în Securitate. După prezentarea acestor informaţii primare despre sine, revine asupra perioadei copilăriei sale şi oferă detalii despre pregătirea sa şcolară şi profesională. Din toate acestea reiese că primele clase primare le-a urmat în Bucureşti, câte un an la mai multe şcoli, ca şi prima clasă secundară – absolvită la liceul Aurel Vlaicu – iar ultimele 3 clase le-a frecventat la Şcoala medie de băieţi din Oradea. După terminarea şcolii secundare în 1948, Iosif Bistran s-a orientat spre domeniul de activitate al tatălui său, intenţionând probabil să urmeze aceeaşi carieră ca şi acesta. Astfel că, în toamna anului 1948, a „dat examenul la Oradea pentru a intra în Şcoala Profesională CFR”, iar, după ce a reuşit, a fost repartizat la Şcoala CFR telecomunicaţii din Păltiniş, menţionată în documente ca „Centrul Model Gheorghe Gheorghiu-Dej”, unde „am urmat între anii 1948-1949 cursurile anului I a acestei şcoli”.

Din pioada şcolii profesionale datează şi primele sale contacte cu ideologia care avea să-i marcheze întregul parcurs biografic şi profesional ulterior. În octombrie 1948, Iosif Bistran a intrat în UTM, iar în 1949 a fost transferat în Bucureşti la Şcoala profesională CFR telecomunicaţii nr. 11 din Giuleşti, pe care a absolvit-o în 1951. La finalizarea cursurilor acestei şcoli, el a obţinut specializarea de strungar în fier. În cadrul şcolii, a fost – după cum el indică în aceeaşi autobiografie din 1951 – responsabil de clasă pe anul II şi secretarul organizaţiei de bază UTM din şcoală. Nu putem şti dacă această întâlnire cu ideologia comunistă, transformată într-o relaţie de durată, a avut la bază sentimente sincere sau a fost dictată de oportunismului tânărul Iosif Bistran. Contează de altfel foarte puţin dacă Bistran a fost un comunist sincer de la început sau doar a simulat că este devotat „intereselor clasei muncitoare”. Cert este în schimb că, în urma îndoctrinării la care a fost supus, a devenit unul dintre stâlpii regimului comunist, slujindu-l  până în 1989. Reconvertirea bruscă a foştilor ofiţeri de securitate, activişti de partid la „democraţia” mult blamată şi criticată de ei în timpul regimului comunist indică faptul că aderarea la partidul comunist a fost doar un mijloc de dobândire a unui anumit statut profesional şi social. În absenţa acestui instrument de parvenire, cei mai mulţi dintre ofiţerii MAI (Securitate, Miliţie etc.) şi activişti, fie ei de partid sau UTC, nu ar fi depăşit niciodată un anumit statut.

După absolvirea şcolii profesionale, Iosif Bistran a fost repartizat în iunie 1951 ca strungar la Atelierele TC CFR din Braşov, lucrând aici până în septembrie 1951. În scurta sa activitate ca strungar în fier, a fost recompensat şi evidenţiat în ziarul „Viaţa Sindicală” pentru depăşirea normelor de lucru.

Instruirea şcolară avea să şi-o definitiveze în timpul exercitării profesiunii de ofiţer de Securitate, obţinând în 1961 diploma de maturitate, după absolvirea şcolii medii nr. 1 „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Între anii 1961-1967, a urmat şi cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, dobândind o nouă calificare profesională: cea de jurist. După procurarea acestor diplome, cea de bacalaureat şi de licenţiat în drept, Iosif Bistran a frecventat între anii 1967-1970 „Universitatea serală de marxism-leninism de pe lângă Comitetul orăşenesc Bucureşti al PCR-secţia Istoria mişcării muncitoreşti internaţionale”. Pregătirea şcolară şi-a desăvârşit-o însă în 1977, an în care a obţinut un alt certificat care atestă că a absolvit cursul postuniversitar de „Drept comercial internaţional” al Facultăţii de Comerţ din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti. Calificativul obţinut nu putea fi altul decât 10.

bistran-iosif-2-jpgÎn septembrie 1951, a fost propus pentru a urma cursurile şcolii profesionale a DGSP, iar unul dintre referate este semnat chiar de către unchiul său, Mihail Kovacs, la acea dată şef al Direcţiei regionale de Securitate Hunedoara. În acest referat, două caracterizări contrastează: cea a tatălui, Alexandru, şi cea a unchiului, Mihail. Primul este prezentat ca „un element predominat de viciul beţiei a avut în mai multe rânduri neînţelegeri în familie, datorită cărui fapt în luna Ianuarie a.c. [1951] a divorţat de soţie”, iar cel de-al doilea astfel: „Kovacs Mihail, unchiul, Directorul DRSS Hunedoara, în trecut simpatizant al mişcării muncitoreşti, în prezent membru în PMR, din anul 1945 nu a posedat şi nu posedă nici un fel de avere”. Despre rudele cele mai apropiate, în sensul de cele cu care avea relaţii, se arată că erau „elemente muncitoreşti, cinstite, fără trecut dubios în prezent încadraţi în partid sau org. de masă unde depune activitate, fiind ataşaţi regimului nostru”. Referatul se încheie cu următoarea caracterizare a viitorului ofiţer de Securitate: „Tov. Bistran Iosif este un element tânăr, inteligent, hotărât şi cu un nivel politic şi cultural destul de dezvoltat, care va putea deveni un cadrul valoros având largi perspective de dezvoltare”, ceea ce s-a şi întâmplat. Se propunea ca „tov. Bistran Iosif să fie admis în şcoala DGSS sub rezerva verificării perioadei cât a locuit în Bucureşti”, adică a anilor petrecuţi alături de tatăl său.

Urmare a acestei propuneri, Iosif Bistran a fost admis la Şcoala profesională a Securităţii. Din această perioadă ne-a rămas o fişă personală cu principalele caracteristici, aptitudini, informaţii de cultură generală şi de specialitate, adică despre munca de cercetare penală propriu-zisă a lui Iosif Bistran. Din această fişă aflăm că la „intrarea în şcoală”, Bistran avea un „nivel politic ridicat – îşi însuşeşte cu uşurinţă materialul. Cunoştinţe generale posedă. Nivel critic în desvoltare, cam sburdalnic. Are perspective frumoase de desvoltare”. Caracterizarea lui de la jumătatea cursului este mult mai completă şi prezintă principalele însuşiri ale sale. În continuare, el este descris ca „inteligent, îşi însuşeşte cu uşurinţă materialul predat, reuşind să-şi însuşească tot materialul predat. Citeşte şi scrie bine, de asemenea se exprimă uşor şi curent. Are putere de sesizare şi se orientează cu destulă cu uşurinţă”. Despre nivelul său politic şi ideologic se arată că „a crescut”, iar cunoştinţele sale generale sunt apreciate ca „destul de bogate, la fel şi vocabularul”. Spiritul său critic era considerat a fi „în dezvoltare”. În această caracterizare de la jumătatea cursului sunt evidenţiate şi câteva dintre „defectele” lui Iosif Bistran: „manifestă tendinţă de îngâmfare, individualism, de supraapreciere şi de subestimare a celorlalţi tovarăşi”, precum şi că „este sburdalnic, lipsit în oarecare măsură de spiritul de răspundere, pare a fi frământat de problema gradului şi a duratei şcolii”. Această caracterizare se încheie contradictoriu: „nu a reuşit să-şi câştige autoritatea ca şef al div. din cauza exemplelor personale proaste. Se îmbată destul de repede. Cam dezordonat în ţinută. În ultimul timp a progresat din toate punctele de vedere”. Caracterizarea de la absolvire îl prezintă ca fiind „inteligent, [cu] memorie bună, […] putere de muncă şi analiză, [dar care avea] uneori ieşiri de indisciplină, copilăreşti”. Se arată de asemenea că participa la viaţa colectivului şi îi ajuta pe „tovarăşii săi”, „însă cu oarecare rezervă”. Mai este descris ca fiind un ins „orgolios”, cu „tendinţe de supraapreciere a sa şi subestimare a tovarăşilor săi” şi „tendinţe de şmecherie”. Această caracterizare de absolvire se încheie cu precizarea că Iosif Bistran „sesizează destul de uşor problemele şi se orientează în general bine” şi că „ajutat şi criticat are perspective de dezvoltare”.

Celelalte rubrici ale fişei personale îl descriu ca având „cunoştinţe generale în toate direcţiile şi [pe care] caută să le aprofundeze prin cititul literaturii, filme, diverse studii. Citeşte bine şi scrie satisfăcător, se exprimă destul de uşor, poate dezvolta problemele, vocabularul îl are dezvoltat”. La rubrica „pregătire de specialitate” se indică prin altele că era „atras de munca de teren”, dar şi faptul că „şi-a însuşit bine cursul predat”. Iar la cea de „pregătire militară” este prezentat ca un „trăgător bun, executant bun, comandă mediocră”, dar care şi-a „însuşit” „materialul teoretic şi practic […] în bune condiţiuni”. Fizic, Iosif Bistran este descris astfel: „bine dezvoltat din punct de vedere fizic, are multă voinţă, este curajos, a depus mult zel, este vioi, se mişcă cu uşurinţă, se orientează în acţiuni, are forţă şi rezistenţă. Cunoaşte bine jiu-jitsu”. În urma absolvirii acestei şcoli, Iosif Bistran a fost încadrat prin decizia nr. 1640 din 15 aprilie 1952 în cadrele active ale MAI şi repartizat ca sublocotenent la Direcţia de cercetări penale.

Referatele întocmite periodic de către serviciul de cadre al MAI îl descriu ca pe un ofiţer exemplar. Una dintre cele mai elocvente astfel de descrieri  este cea din 29 septembrie 1954, redactată la doi ani după încadrarea sa în Securitate. Astfel, Iosif Bistran, este portretizat ca fiind un ofiţer care „a manifestat dragoste faţă de munca de cercetări şi a depus eforturi susţinute pentru acumularea cunoştinţelor necesare acestei munci” şi drept o „fire entuziastă şi dornică de a descoperi cât mai repede activitatea duşmănoasă a reţinuţilor, [deşi] la început a manifestat lipsuri mai serioase în ceea ce priveşte metodele de muncă.”. Nu se precizează în document care sunt aceste „lipsuri mai serioase”. Putem doar presupune că acestea au fost sentimentele de repulsie pe care le are orice om normal faţă de schingiurile şi torturile caracteristice activităţii de anchetă, dar care au fost depăşite ca urmare a transformării acestei profesii într-o rutină zilnică, autorizată de şefii şi superiorii săi, precum şi ca o consecinţă a îndoctrinării la care erau supuşi periodic ofiţerii de securitate. De asemenea, victimele le erau prezentate ca exponenţi ai clasei exploatatoare, descrise în termeni ca „duşmani ai poporului”, fiind astfel dezumanizate. După depăşirea acestui prag psihologic, repulsia iniţială a lui Bistran a fost înlocuită cel mai probabil cu un exces de zel. În aceeaşi caracterizate a activităţii sale, se arată despre Iosif Bistran că atunci „când nu obţinea răspunsurile scontate de la cei pe care îi ancheta, nu mai avea destulă stăpânire pe sine, se enerva şi uneori întrebuinţa cuvinte sau diferite ameninţări.” Această dovadă de zel, cum am putea să o considerăm astăzi, este prezentată în modul următor în document: „întru-un cuvânt, se lăsa provocat de reţinut, slăbiciune care este convenabilă acestor elemente pentru a justifica nerecunoaşterea faptelor.” Nu se mai precizează în document care sunt provocările la care se lăsa antrenat Bistran de către cei anchetaţi. În schimb, se subliniază că „în cursul anului 1953, i s-au încredinţat o serie de elemente pe care a reuşit să le cerceteze în majoritatea lor cu rezultate pozitive.” Referatul cuprinde şi caracteristicile şi abilităţile sale politice şi intelectuale: „este bine pregătit din punct de vedere politic, ideologic şi cultural”, insistându-se asupra faptului că are „un vocabular dezvoltat, scrie corect şi sesizează cu uşurinţă intenţiile anchetatului.” Toate acestea îi ofereau „posibilitatea să întocmească chestionare de bună calitate, cu întrebări gândite, care aplicate în practică duc la dezvoltarea anchetei şi-i creează perspective.”. În încheierea referatului, Bistran mai este caracterizat ca fiind un ofiţer cu „voinţă de muncă, este disciplinat, punctual la serviciu, iar atunci când interesele muncii cer eforturi peste orele de program nu precupeţeşte timpul său liber. Referatul se termină cu clasificarea lui Bistran drept „unul dintre anchetatorii buni ai Direcţiei, căruia i se poate încredinţa orice lucrare, fiind capabil să o execute.”.

bistran-iosif-3-jpgProbabil, singurul care ar putea oferi o caracterizare optimă despre aptitudinile de anchetator ale lui Iosif Bistran ar fi un alt coleg de meserie, un anchetator care a lucrat cu acesta în perioada formării şi instruirii lui ca ofiţer de cercetare penală. O astfel de „apreciere” se regăseşte în dosarul său de cadre şi aparţine locotenentului major Vasile Nistor, fiind dată în 21 septembrie 1954. Acesta îl cunoştea pe Iosif Bistran de la încadrarea lui în Direcţia de anchete penale a Securităţii, lucrând încă de la început cu tânărul recrut „într’o problemă timp de 3-4 luni”. Înclinarea lui Bistran către profesiunea de anchetator a fost identificată de autorul aprecierii chiar din debutul activităţii sale în acest domeniu, după cum arată acelaşi Nistor în aprecierea mai sus menţionată: „de atunci am putut observa că era preocupat în însuşirea muncii profesionale şi în scurt timp şi-a însuşit în bună parte această muncă.”. După o perioadă în care a lucrat cu alţi ofiţeri în cadrul unor anchete pentru care a şi fost remarcat, după cum relatează acelaşi Nistor, din mai 1954 Bistran a „început să lucreze din nou cu mine”, dându-i astfel posibilitatea acestuia să realizeze că ucenicul său „a crescut mult din punct de vedere profesional, că şi-a însuşit munca de anchetă şi că este printre anchetatorii buni ai direcţiei.”.

Acesta mai descrie şi activităţile lui Bistran: „a rezolvat o serie de lucrări ce i-au fost date, în condiţii destul de bune ca audieri de martori, strângerea de documente etc. unde a adus o contribuţie destul de bună în demascarea elementelor ce le aveam în lucru. Pin aceasta el a dovedit că şi-a însuşit tehnica anchetei, tehnica problemei şi că ştie să orienteze în diverse situaţii”. Nistor mai consemnează că elevul său are „multă voinţă de muncă şi largi perspective de desvoltare, că ajutat el va deveni în curând unul dintre cei mai buni anchetatori.”. El insistă şi asupra devotamentului şi dăruirea lui Iosif Bistran faţă de profesiunea de anchetator, subliniind că „au fost multe cazuri când nu a ţinut cont de orele de program muncind şi după aceea cu bunăvoinţă” şi că „este în general un tovarăş cinstit, devotat, respectuos faţă de superiori şi disciplinat”. Aprecierile lui Nistor despre elevul său aveau să se dovedească profetice. Bistran a avansat în ierarhia ofiţerilor de Securitate, ajungând la sfârşitul anilor ’80 la gradul de colonel şi instructor al debutanţilor în profesiunea de anchetator. Faptul că Bistran a fost încadrat în Securitate în anul 1952, nefiind extrem de implicat, ca urmare a lipsei sale de experienţă, în anchetele lotului Pătrăşcanu, a reprezentat un atu pentru supravieţuirea sa ca anchetator momentului psihologic al anului 1968. În acest an, o serie de ofiţeri de Securitate şi anchetatori, printre care şi celebru Gheorghe Enoiu, au fost îndepărtaţi din sistem, deoarece se „compromiseseră” prin folosirea de „metode nepermise” împotriva celor anchetaţi, mai precis a unor comunişti arestaţi în timpul luptelor pentru putere din cadrul Partidului Muncitoresc Român.

Iosif Bistran a fost totuşi implicat în câteva anchete care i-au creat o anume notorietate: cercetarea penală a Ecaterinei Bălăciou-Lovinescu, mama Monicăi Lovinescu, a unora dintre angajaţii Ministerului Comerţului Exterior, arestaţi la început anilor ’60, precum şi în declanşarea anchetelor împotriva lui Paul Goma în anul 1977. Implicarea sa în anchetele din anul 1977 este arătată şi în notarea de serviciu pe anul în curs. Din acestea, aflăm că „în anul 1977, a efectuat acte de urmărire penală în cauze deosebite de complexe privind infracţiuni prin care s-au adus pagube materiale importante economiei naţionale, ca urmare a nerespectării unor norme de comerţ exterior, şi privitoare la acţiuni de trădare sau de defăimare a orânduirii socialiste”. Există o serie de informaţii despre el, care arată că în calitate de anchetator al Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu a dispus ca unele „obiecte personale, cărţi, manuscrise, autografe şi scrisori”, confiscate din casa acesteia şi care i-au aparţinut lui Eugen Lovinescu, să fie arse. Motivul a fost unul extrem de simplu: erau „nefolositoare pentru anchetă”. A fost de asemenea şi unul dintre anchetatorii lotului Vasile Luca. Documentele interne ale Partidului Comunist Român arată că sublocotenentul Iosif Bistran i-a anchetat pe următorii arestaţi din lot: Rădulescu Gheorghe, Vijoli Aurel, Morfei Victor, Modoran Vasile şi chiar pe Luca Vasile. În 1986, după o experienţă de 34 de ani ca anchetator, Iosif Bistran a fost trecut în rezervă cu o pensie de 6993 de lei, conform documentelor din dosarul său de cadre, şi a locuit în ultimii 24 de ani pe strada Roşia Montană, într-un bloc rezervat cadrelor de Securitate, ale Ministerului de Interne şi Armatei. Vecinii îl descriu ca pe un om amabil, cum nu mai sunt cei de astăzi, necunoscând însă aspectele întunecate şi sângeroase din activitatea fostului colonel de Securitate. Iosif Bistran a murit „liniştit” în somn, în urmă cu 2 luni de zile.

___________________________

Notă: Sursa fotografiilor: ACNSAS, fond Cadre, dosar 27317

Bibliografie orientativă

ACNSAS, fond Cadre, dosar 27317

Doina Jela, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2001.

Vladimir Tismăneanu, Lespezi însângerate: Călăii sunt printre noi, nepedepsiţi si sfidători, accesibil online la adresa: https://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/

Dumitru Lăcătuşu, Mihai Burcea, „Sistemul concentraţionar în România (1968 – 1989)”, în Ruxandra Ivan (coord), Transformarea socialistă”. Politici ale regimului comunist între ideologie şi administraţie, Iaşi, Polirom, 2009.

http://www.iiccr.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/#Iosif%20Bistran

Articol aparut pe site-ul LaPunkt.ro

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. O tara aflata permanent „la limita”, in toate felurile posibile, are oricind/permanent nevoie de o noua generatie de tortionari. De asta ii menajam asa de sistematic…

    Poate ne spune autorul de ce articolul asta nu s-a scris mai devreme ca sa nu moara tortionarul chiar asa de „linistit”?

    • E mare nevoie, dupa model occidental, de o asociatie de jurist voluntari (si nu doar) care sa intenteze procese civile in numele victimelor.
      Cit mai este timp si rost (nu mai mult de 2-5 ani),…Poate victimele mai au copii sau nepoti care nu au uitat/iertat?
      Sau o ocazie extraordinara pt citiva absolventi de drept?

      Cauzele victimelor comunismului (nu doar detinutii politici) nu pot fi genuin reprezentate de institutii a caror angajatii sint platiti de acelasi stat de care au apartinut si tortionarii. Si nici de de istoricul ocazional…

      • Inca nu, e prea devreme. Solidaritatea umana si empatia sociala sunt inca exceptii la noi . Faptul ca timp de doua decenii nu a aparut nici o initiativa , este deja un raspuns. Pe de alta parte, chiar daca unii cetatenii vor , juristii sau magistratii au cu totul alte prioritati.
        Desi au trecut mai mult de doua decenii , sistemul este inca plin de personaje sadice care prin cruzimea aratata si acum fata de urmasii victimelor , nu sunt departe de profilul moral al tortionarilor :

        „ Ancheta împotriva lui Liviu Pangraţiu a fost condusă de procurorul militar Paul Truică, de la Parchetul Militar Teritorial Bucureşti. Acesta a închis dosarul în luna martie 2012, la patru luni de la moartea lui Pangraţiu, pe motiv că fapta s-a prescris în anul 1965.
        Preotul Rus ne-a declarat că „procurorul s-a purtat mizerabil” cu rudele celor trei victime: „S-a purtat urât şi cu mine. Era agitat şi se vedea că nu îi face plăcere să ancheteze situaţia. Şi cu mătuşa mea, Marta Toader, fiica lui Dumitru Toader, s-a purtat urât. Are 77 de ani şi a pus-o să aştepte două ore în frig, iar când a venit, a strigat la ea că tremură şi că nu ştie să scrie. Mătuşa i-a spus că «pe dumneata te-a purtat Statul Român prin şcoală şi pe mine m-a scos afară de mânecă, pentru că eram fiica unui bandit». Femeia s-a supărat şi nu a mai vrut să dea nicio declaraţie”.
        Nepotul lui Dumitru Toader a mai spus că a primit acasă o rezoluţie potrivit căreia cazul lui Pangraţiu a fost clasat, pe motiv că faptele s-au prescris.”
        http://www.evz.ro/detalii/stiri/calaul-iertat-de-parchetul-militar-s-a-pedepsit-singur-pana-la-moarte-nu-a-mai-iesit-din-1051706.html

        Cu tinerii magistrati e chiar mai rau. Nu se pot apara nici macar ei intre ei si in fata sistemului care ii auto-defenestreaza ( a se vedea cazul tragic al procurorului Cristian Panait ) , dar sa mai si pledeze „pro bono” si sa-si taie singuri creanga de sub picioare atunci cand painea si cutitul se afla nu in respectarea legilor, ci in mana sefilor lor .
        Totusi , trebuie sa ramanem increzatori si sa nu ne pierdem optimismul chiar daca au trecut doua decenii. Asteptam .

  2. dumnezo sa l ierte ! nu ? asha se zice ? ca noi rumnii e credincioshi si ashteptam sa judece dumnezo !
    da nu va intristatzi;tzara o lasat o pe miini bune.daca el´´ nu precupeţea din timpul său liber pentru finalizarea anchetelor care îi erau repartizate´´ am citit mai ieri ca un coleg de al lui face la fel cu un ungur,cetatzean rumin,ha ha.tzara trebuie aparata !

  3. Dumnezeu ii va ierta daca s-au cait pt faptele lor. Noi ca popor, trebuie insa sa nu uitam ce a insemnat un sistem diabolic. Ei erau doar niste gandaci fara minte sistemul insa dirija aceste bestii.

  4. Articol bizar , probabil aparut la comanda deoarece timp de mai mult de doua decenii in mod cert nu a avut aprobarea deoarece subiectul lui era inca in viata si trebuia sa-si manance linistit pensia pana la moarte conform regulii de sistem aplicate in cazul tortionarilor. . Moartea a trecut, deci poate apare vitejeste si articolul .

    O intrebare simpla pentru cei cu minte, inima si constiinta , si pentru cine are curajul sa raspunda .

    Daca un asemenea monstru si cu un asemenea profil :

    ” Celelalte rubrici ale fişei personale îl descriu ca având . La rubrica „pregătire de specialitate” se indică prin altele că era „atras de munca de teren”, dar şi faptul că „şi-a însuşit bine cursul predat”. Iar la cea de „pregătire militară” este prezentat ca un „trăgător bun, executant bun, comandă mediocră”, dar care şi-a „însuşit” „materialul teoretic şi practic […] în bune condiţiuni”. Fizic, Iosif Bistran este descris astfel: „bine dezvoltat din punct de vedere fizic, are multă voinţă, este curajos, a depus mult zel, este vioi, se mişcă cu uşurinţă, se orientează în acţiuni, are forţă şi rezistenţă. Cunoaşte bine jiu-jitsu”. În urma absolvirii acestei şcoli, Iosif Bistran a fost încadrat prin decizia nr. 1640 din 15 aprilie 1952 în cadrele active ale MAI şi repartizat ca sublocotenent la Direcţia de cercetări penale.” ,

    era platit de stat inca din 1952 ca sa tortureze oameni nevinovati , dar inca de pe atunci „cunostea foarte bine jiu-jitsu” ( ?????!!!!!) , isi poate cineva imagina ce devenisera de fapt acesti criminali psihopati cu ajutorul medicilor, sociologilor, psihiatrilor, psihologilor, etc ., aserviti sistemului inainte de Revolutie , poate si dupa ??!!

    Aveti cuvantul.

    • partidul e n toate,e n cele ce sint ,si n cele ce miine vor ride la soare.
      statul acesta se ingrijea de oamenii sai.cine erau aceshtia?sau mai bine ,cine sint aceshtia ?

    • @ Sergiu Simion,
      cum vi se pare sa vi se spuna: aveti o postare bizara , probabil aparuta la comanda?
      Daca nu e la comanda, sigur este bizara si o dovada ca omul nou a fost creiat si germineaza ;)

      • Am spus de ce articolul mi se pare bizar si la comanda ( daca erati atent ati fi observat ca nu vizeaza in nici un fel autorul articolului ,etc. ci numai situatia in care ne aflam ca societate ! ) dar ce era scris negru pe alb a trecut ca acceleratul pe langa dvs, se mai intampla :

        ” deoarece timp de mai mult de doua decenii in mod cert nu a avut aprobarea deoarece subiectul lui era inca in viata si trebuia sa-si manance linistit pensia pana la moarte conform regulii de sistem aplicate in cazul tortionarilor. Moartea a trecut, deci poate apare vitejeste si articolul ”

        Daca analizati motivatia de mai sus , poate reusiti sa o si contracarati pana la urma pentru ca de fapt intentia mea era de fapt sa deschid o discutie pe aceasta tema si vad ca nimeni nu vrea sa preia manusa .
        Pe de alta parte, ca sa va citez exact , ” omul nou a fost creiat si germineaza :)) „, dar de regula sub pseudonime ( in acest caz nu este un apropo ) pentru ca la adapostul lor , de regula nu exista nici raspundere, nici morala, nici reguli , nici intristare , nici suspin ….

        Ca sa nu existe nici un dubiu, ma intereseaza numai problemele sau ideile, nu practic niciodata atacul la persoana, si consider respectul reciproc drept prima conditie a unui dialog civilizat.
        In acest dialog de exemplu, dvs sunteti cel avantajat pentru ca stiti numele real al interlocutorului dvs , eu in schimb discut cu „Victor L.”
        Totusi , e un pas inainte. Cu ceva timp in urma am fost interpelat de „T.Noname”.

        N.B. Interesante dialoguri , nu ?! Dvs cei aflati sub acoperire ( pardon, sub pseudonime ) discutati in mod cert cu cei care posteaza in nume propriu si raspund oricand pentru ceea ce spun, dar cei care posteaza in nume propriu discuta de fapt in fata unui perete gol al Internetului , adica de fapt singuri . ” Ceilalti” pot sa spuna orice sub pseudonim , si fara nici o raspundere, de unde si concluzia ca in acest caz democratia nu este pentru toata lumea.

        • numele dvs nu poate fi si el un fals !?e un nick,eu asha il percep.motivele ptr care eu socotesc ca un nume,fie el real,nu poarta aceeashi responsabilitate in mediul virtual ca in cel real,ma determina sa ramin la dusu;poate inseamna si asta ceva,ha ha
          va apreciez comentariile;daca e la comanda!!?mai degraba acum nefiind asha periculos,autorul a indraznit sa l scrie;sau ma rog,intre timp(20ani) a crescut!(autorul)
          comentariul´´tio´´atinge aspectul real al problemei:´´Cauzele victimelor comunismului (nu doar detinutii politici) nu pot fi genuin reprezentate de institutii a caror angajatii sint platiti de acelasi stat de care au apartinut si tortionarii´´eu spun mai mult:de aceashi indivizi.acum vor sari sa spuna ca nu e acelasi stat !!
          totul a inceput sau a continuat in acelasi spirit,atunci in 89;odata ce a fost acceptata mascarada ca fiind revolutie,iar rascoala reala stinsa de comunisti in singe,a fost apoi prezentata ca inceputul revolutiei.au intors armele,(ha,ha ) intr o noapteimi aduc aminte ca a existat chiar in parlament o propunere cum ca revolutia a pornit la Iasi !!eu intreb pe cei mai educati in acest domeniu:cine au fost atunci conducatorii revolutiei !(ii intreb pe cei care spun ca a fost furata !,de la cine au furat o?)

        • De fapt, practicati atacul la persoana. Iata un exemplu: „Bineinteles, aveti tot dreptul sa va mentineti opiniile acolo unde sunteti , si noi sa nu credem in ele aici unde ne aflam.”. Va referiti explicit la faptul ca eu traiesc in alta tara decat dumneavoastra, ca si cum acest lucru are de a face cu subiectul discutiei.

          • Nu , va atacati singur si inventati culpe imaginare altora. Sa reluam afirmatia mea de mai jos pe care o reiterati fara nici o legatura , aici :

            ” Bineinteles, aveti tot dreptul sa va mentineti opiniile acolo unde sunteti , si noi sa nu credem in ele aici unde ne aflam.”

            Simtul umorului este de apreciat chiar si atunci cand este pus in practica in mod involuntar iar cititorii cred ca apreciaza sigur acest lucru , pentru ca atunci cand sunt in joc lucruri atat de importante un moment de relaxare este binevenit.

            No, unde vedeti dvs atacul la persoana ?! In faptul ca am afirmat explicit ca stam explicit in locuri diferite si avem opinii diferite ?! Pai nu este asta chiar realitatea ?!

            Ca sa lamurim lucrurile si nu mai plictisim cititorii numai pentruca dvs aveti timp de irosit , adevarata tema a discutiei o rezum in doua paragrafe :

            ” Pe de alta parte , a fost o tactica teribila ca timp de doua decenii sa fie vanati si umiliti numai informatorii ( eventual cat mai intelectuali si mai titrati , ca sa fie pe post de exemplu negativ in viata publica ! ) ca sa fie pusi mereu in umbra adevaratii criminali , adica ofiterii de Securitate care chiar daca au torturat sau ucis, au facut-o dar …prin fisa postului ( sic!) .”

            „A pune pe acelasi plan un ofiter de Securitate ca acest “domn” ( = comandant de inchisoare ) Visinescu de exemplu care a beneficiat si beneficiaza inca de impunitate si omnipotenta politica, psihologica, financiara ( = definitia prin excelenta a unui tortionar !!! ) , care isi permite si in 2013 si la varsta pe care o are sa injure in direct si vrea sa loveasca ziaristii ( daca cineva va injura si voia sa va loveasca in direct pe dvs acolo unde sunteti , scapa nepedepsit, nu ??!!) , si care a intrat de buna voie , din exces de zel , si in deplina cunostinta de cauza , intr-o institutie criminala , cu un informator ( intelectual sau nu ) obligat prin santaj ( cei mai multi ! ) sa-si tradeze semenii, inseamna sa pedepsiti unealta si sa inchideti ochii in fata criminalului, deci sa fiti de partea lui. Problema dvs.”

            Fata de aceste paragrafe care rezuma pe scurt pozitia mea , dvs v-ati definit in mod explicit pozitia pe care o aveti si concluzia finala este ca pozitiile noastre sunt antagonice , fiecare are dreptul sa creada in ce considera de cuviinta si exact acolo unde se afla ( pentru ca nici unul dintre noi nu poate fi obligat sa-si schimbe pozitia sau locatia , cred ca aici suntem in deplin consens ) . Deci, ce va deranjeaza pana la urma , faptul ca suntem exact asa cum suntem si unde ne aflam fiecare ?

            Ca sa eliminam orice dubii, nu este vorba de nici un atac la persoana. In contextul discutiei prezinta interes ( eventual ) pentru cei care citesc dialogul ideile si pozitiile noastre , si nu persoanele noastre . Consider acest dialog incheiat.

  5. I.
    „Unde se ascunde turnatorul studentilor care au organizat revolta de la Iasi din 1987? Nume de cod: Burebista si Buerebista, Nume cod persoana de sprijin a Securitatii: Alin
    5 September 2012
    Dezvaluiri, Securitatea, Servicii Secrete – Postati comentariu MySpaceLinkedInShare
    Unul din turnatorii studentilor care au organizat revolta de la Iasi din 1987. A fost recrutat de Securitate, la Iasi, in 1986, cand era student in anul I al Facultatii de Drept. In Nota Securitatii se mentioneaza ca a avut dubla calitate, de colaborator, cu doua nume de cod: Burebista si Buerebista (sic!), si de persoana de sprijin, cu nume de cod Alin.
    Colaborarea cu Securitatea – asa cum rezulta din datele oficiale ale CNSAS, s-a concretizat in mai multe zeci de note informative, dar si in informatii directe furnizate de … ofiterilor de securitate de la Iasi. Dar nu numai …
    Numele sau ……… . In prezent este judecator la SECŢIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE de la Curtea de Apel … si purtator de cuvant al Curtii de Apel din …, fos presedinte de instanta .
    Ce inseamna persoana de sprijin a Securitatii?
    PERSOANĂ DE SPRIJIN – Persoană care, pe baza unui instructaj general putea furniza informaţii cu valoare operativă mai scăzută sau putea îndeplini anumite sarcini privind operaţiuni de filaj, investigaţii la domiciliu etc.
    Persoanele de sprijin se foloseau în special pentru obţinerea informaţiilor de primă sesizare, privind situaţii sau fapte de interes pentru Securitate. ( conform dictionarului CNASA)
    Turnatoriile personajului mai jos. Dati click pentru a mari documentele din arhiva CNSAS: … ”
    Angajamentul de colaborare a fost semnat in 29 octombrie, 1986, in fata maiorului de securitate Gheorghe Hau, de la Securitatea Iasi.
    „In discutiile purtate cu cel in cauza/…/ , s-a aratat dispus sa sprijine organele de securitate/…/ – consemneaza maiorul Hau in Raportul de constatare si cunoastere personala a numitului … . Acelasi maior de securitate precizeaza in in alt Raport, cel de recrutare in calitate de colaborator a numitului …, ca acesta „ are capacitatea de a sesiza cu usurinta unele aspecte privind colegii sai de an, nu este de acord cu modul de comportare al unora si s-a aratat dispus sa srijine activitatea organelor de securitate/…/”.Fila 1,2
    „Burebista „a fost cooperant de la inceput
    In Raportul privind modul cum a decurs recrutarea lui …, intocmit de acleasi maior de securitate Gheorghe Hau, si contrasemnat de capitanul de securitate Florin Gavril, se aprecieaza ca”…De la inceput, candiadatul ne-a relatat fara retinere mai multe aspecte privind starea de spirit , fapt ce a facut sa ii propun colaborarea in mod organizat cu organele de securitate , sus numitul fiind de acord , dand in acest sens si un angajament scris/…/.Fila 7
    La aproape un an de la recrutare Securitatea Iasi , prin ofiterii de securitate Valentin Vieru si Petru Lucaci, realizeaza , conform aceleiasi Notei de constatare a CNSAS, o Nota de analiza a activitatii colaboratorului „Burebista”/…/ in care se spune ca : „De la data recrutarii si pana la data preezentei analize, colaboratorul a furnizat un numar de 17 materiale informative , o parte tratand actul de dezordine de la data de 17.02.1987.Din datele furnizate de sursa s-au putut lua o serie de masuri preventive, prin informarea conducerii univerditatii si prin prevenirea unor acte de dezordine in complexul „Targusoroul Copou”.(n.n La 17 februarie,1987, la Iasi, a avut loc o revolta anticomunista a studentilor , care nu s-a soldat cu arestari, deoarece exista temerea ca acestia vor iesi din nou in strada, ci doar cu exmatricularea capilor revoltei).
    „Alin” a dat, in 1989, 12 materiale informative, „dovedind putere de penetrare atat in mediul studentilor romani cat si straini”
    Documentul oficial al CNSAS mai precizeaza ca fostul student la Drept si actualul judecator … a avut, conform materialelor existente in dosar, si calitatea de „persoana de sprijin”, avand numele de cod „Alin”. Doi ofiteri de securitate, Maria Luca si Silvia Moraru,consemneaza in Nota de analiza asupra activitatii desfasurate de „Alin”, ca.”… acesta a furnizat un numar de 12 materiale informative despre unele stari de spirit precum si despre unii cetateni straini aflati la studii…”.In acelasi raport se spune ca:”… „Alin” a dovedit sinceritate si obiectivitate in relatiile cu organele de securitate”, drept pentru care s-a propus „metinerea sa ca persoana de sprijin”.
    VEZI NOTA DE CONSTATARE”
    ASTA E ROMANIA si ACESTIA SUNT ROMANII CE O POPULEAZA !

    II.
    …, judecator la Tribunalul … si fost purtator de cuvant, a fost recrutat in 18 aprilie 1974, pe cand isi satisfacea serviciul militar la Turda, iar colaborarea sa a durat, conform documentelor depuse in instanta de CNSAS, pana in 1989, timp in care a furnizat sute de informatii ofiterilor de Securitate. Dupa armata, in 1976, …, care a primit numele conspirativ „Roland”, a fost reactivat de Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures, pentru „supravegherea personalului tehnico-administrativ si a elevilor de la Liceul nr. 3 din Baia Mare si apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Judetean Baia Mare”, unde actualul judecator se angajase.
    Mare parte a notelor informative scrise timp de peste doua decenii de Mos erau in masura sa afecteze drepturile omului, intrucat deconspirau planuri de a pleca si/sau de se stabili ilegal in strainatate. De pilda, intr-un raport informativ pe marginea unei note date de „Roland”, despre planurile a doi medici baimareni de a pleca in Franta, capitanul de Securitate Viorel Pop nota: „Sursa a fost instruita sa retina parerile intime ale lui P. si eventualele pregatiri privind refuzul revenirii in tara”. … informa Securitatea pana in 1989 despre toate cazurile de medici de care afla ca au cereri sau intentii de plecare in strainatate, definitive sau temporare, informatii pe marginea carora ofiterul de Securitate mentiona sec: „Materialul se exploateaza dupa caz”, ceea ce inseamna ca cei turnati puteau fi impiedicati sa paraseasca Romania socialista.
    In alte note informative, … dezvaluia detalii despre viata intima a celor turnati. Despre asistenta medicala T., actualul judecator scria in 1984: „Colegii o suspecteaza in intentiile de a pleca in strainatate deoarece are un copil de varsta prescolara care ar ramane in grija tatalui. Desi vrea sa lase impresia ca ar fi o buna familista lucrul nu corespunde realitatii, ci este caracterizata ca o structura de un larg libertinism”. Despre o alta colega de spital, … a informat Securitatea: „P.L. este divortata. Se comenteaza ca ar fi imorala, poate si pentru faptul ca tanara fiind a renuntat prea usor la viata de familie”.
    Judecatorul recunoaste, dintru bun inceput, colaborarea: „Corespunde realitatii ca a existat o anumita colaborare a persoanei mele cu organele de Securitate”. El explica acest fapt prin aceea ca tatal sau fusese condamnat politic intre 1949 si 1950 si invoca „imposibilitatea refuzului categoric de colaborare”. … sustine, stupefiant, ca „atat anterior intrarii in magistratura (in 1997 – n.red.), cat mai cu seama dupa aceea am fost preocupat in mod deosebit de apararea drepturilor cetatenesti, facand aplicarea jurisprudentei CEDO cu 4-5 ani anterior intrarii Romaniei in UE”, iar „admiterea actiunii de fata ar echivala cu restrangerea dreptului meu la propria imagine”.

    • Brigada Specială „U” a fost desfiinţată, mai precis ruptă în două. „H256” cuprindea acoperiţii SIE pe intern cum ar fi magistratii ( procurorii şi judecătorii SIE) şi Formaţiunea R sau Direcţia R cu diplomaţii, foştii “ilegali” externi. “R” a fost trecută la Direcţia de Contraspionaj Extern în subordinea generalului …

  6. Niciodata nu este prea tarziu pentru infaptuirea dreptatii. Inteleg ca aparitia unor informatii despre delatori poate adeseori produce senzatie si genereaza justificate reactii de revolta morala, dar nu trebuie uitat ca informatorii erau instrumentele ofiterilor securisti. Nu avem dreptul sa tacem in legatura cu aceste infamii petrecute cu decenii in urma, dar care nu pot fi si nu trebuie socotite drept “pagini inchise”. Tacerea este o forma de culpabil consimtamant.

    http://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/

    Am scris randurile de mai sus in aprilie 2011. Nici eu, nici dl Lacatusu, nici Mihai Burcea, nci Marius Stan, ca sa dau cateva nume, n-am asteptat pana azi ca sa scriem despre acesti criminali. Ceream atunci intensificarea actiunilor de trimitere in justitie a cazurilor unor calai notorii. IICCMER, in perioada cat am condus Consiliul Stiintific, a actualizat cererea de deschidre a actiuni judiciare impotriva lui Gheorghe Enoiu, vinovat de crime impotriva umanitatii. In martie 2012, deci tot in acea perioada, IICCMER a colaborat cu doamna Monica Macovei pentru proiectul de lege porivind imprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii, baza uno asemenea actiuni legale, respinse in trecut de Parchetul Militar.

    A fost actualizata biografia lui Bistran (meritul este al lui Dumitru Lacatusu). Eu insumi am scris cat se poate de clar, aici si pe site-ul IICCMER ca Bistran trebuiej udecat. S-a scris despre Gavrila si Eva Birtas, despe Tudor Sepeanu etc Este bine sa se stie aceste lucruri, mai ales ca sunt unii care afirma ca actiunile de acest gen au inceput de cand Victor Ponta, Crin Antonescu si Relu Fenechiu si-au instalat oamenii in fruntea IICCMER. Este o minciuna. Iosif Bistran a murit acum doua luni. Nimeni nu l-a deranjat. Daca istoricul Dumitru Lacatusu n-ar fi cercetat subiectul cu admirabila pasiune pentru adevar, nu s-ar fi stiut nimic despre decesul acestui monstru. Bistran a murit in somn. Nu a avut remuscari, nu s-a cait. Cati vor mai fi ca el, senini si liberi, bunicuti simpatici, vecini agreabili, incasandu-i pensiile si hohotind de ras la adresa victimelor de odinioara…

    • ” Niciodata nu este prea tarziu pentru infaptuirea dreptatii. Inteleg ca aparitia unor informatii despre delatori poate adeseori produce senzatie si genereaza justificate reactii de revolta morala, dar nu trebuie uitat ca informatorii erau instrumentele ofiterilor securisti. …
      http://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/

      Am scris randurile de mai sus in aprilie 2011.”

      Domnule Tismaneanu,

      Suntem in 2013 si au trecut mai mult de doua decenii de la Revolutie in care ( teoretic !) se putea scrie orice si despre oricine dar ( practic !) nu inseamna ca era si posibil acest lucru. Daca arhivele sunt si acum in custodia Ministerul de Interne ( sic! ) domnul Lacatusu , cu tot entuziasmul si bunavointa din lume, nu putea sa scrie nimic daca nu avea acces la acele documente si nu avea aprobare sa le consulte. Dovada ? O ofera chiar domnul Lacatusu intr-un dosar aflat in lucru :

      ” Informaţiile despre biografia lui Alexandru Vişinescu sunt în cele mai multe cazuri de sorginte memorialistică, nedescoperindu-se până în prezent un dosar de cadre , profesional sau de partid al cărui titular să fie( n.n.-sic ! ) . În mod sigur, acestea există, dar ele nu sunt încă accesibile cercetătorilor şi celor interesaţi de studierea lor. ”

      Atunci cand si acesta va fi chemat la dreapta judecata dincolo, domnul Lacatusu va primi in mod cert dosarul lui din lumea aceasta , respectiv din aceasta societate. Dar pana atunci, in nici un caz.

      Daca nu am dreptate , ofer o cafea virtuala sau o bere reala domnului cercetator care poate face acum un profil identic domnului ( in puscarie nu exista alt apelativ !) Visinescu cat mai este in viata. Iar daca nu am, mai ofer inca una din fiecare !

      Ca sa dam la o parte emotiile, sensibilitatile sau orgoliile, nu este vorba nici pe departe de cercetatori,autori , cititori sau comentatori, ci de un sistem inca diabolic.
      Mai exact, un sistem politic, social, juridic, etc. care nu este capabil ( ?!- sa fim seriosi ! ) sa-si pedepseasca criminalii si tortionarii dupa doua decenii de democratie , este un sistem complice la crima si tortura la fel ca toti cei implicati direct sau indirect in aceasta actiune incalificabila. Punct.

      Dupa doua decenii de ceata si fum , poate este cazul sa ne lamurim ca asa cum ce naste din pisica soareci mananca, tot asa si din politica strutului cu capul in nisip , nu pot decola decat tot struti si cu capul tot in nisip .

      Pe de alta parte , a fost o tactica teribila ca timp de doua decenii sa fie vanati si umiliti numai informatorii ( eventual cat mai intelectuali si mai titrati , ca sa fie pe post de exemplu negativ in viata publica ! ) ca sa fie pusi mereu in umbra adevaratii criminali , adica ofiterii de Securitate care chiar daca au torturat sau ucis, au facut-o dar …prin fisa postului ( sic!) .

      Aici cred ca luciditatea , echilibrul si normalitatea unui strain care ne-a cunoscut foarte bine si inainte , si dupa 1990, pune punctul pe i :

      ” Da, eu nu sînt de acord cu spusele doamnei Herta Müller că toţi care au avut angajament cu Securitatea sînt la fel de răi ca şi securiştii. Nu este aşa. Sînt foarte mulţi care au avut angajamente cu Securitatea pentru că au fost şantajaţi, nu au avut de ales. Dacă refuzau, poate că îşi pierdeau slujba sau erau transferaţi sau copiii lor nu mai puteau merge la facultate. Să nu uităm că, în România posttotalitară, securiştii nu au fost băgaţi la închisoare, au intrat în politică, în afaceri, sînt bine mersi, aceia erau oameni răi şi totuşi, uneori sînt blamaţi mai mult cei care au semnat un angajament, prin care dădeau nişte note de formă. Într-adevăr, au existat oameni care au refuzat să colaboreze sub orice formă. Toată admiraţia mea. Dar asta nu înseamnă că e o reţetă pentru oricine. Eu nu pot să condamn pe nimeni, nu sînt eu în măsură să spun ce să facă cei care au copii, părinţi în România.”

      http://www.observatorcultural.ro/Democratie-nu-inseamna-doar-sa-mergi-la-urna-o-data-la-patru-ani*articleID_28768-articles_details.html

      • „Pe de alta parte , a fost o tactica teribila ca timp de doua decenii sa fie vanati si umiliti numai informatorii ( eventual cat mai intelectuali si mai titrati , ca sa fie pe post de exemplu negativ in viata publica ! ) ca sa fie pusi mereu in umbra adevaratii criminali”.

        Va inselati. Demascarea informatorilor este la fel, sau poate chiar mai importanta, decat cea a ofiterilor de securitate. Pentru ca intelectualii despre care vorbiti sunt repere intr-o tara care a devenit corupta moral din cauza delatiunilor, nu din cauza torturii.

        Ce e cutremurator la delatori ca Paleologu, Caraion, Marino, Antohi, Breban, L. M. Popescu, la anticomunistii de azi care au fost secretari de organizatie de baza, la cei care au intrat in partid pentru a isi avansa cariera, nu este numai lipsa de demiitate, ci seninatatea care le-a permis sa spuna ca „asa erau vremurile”.

        • // “Pe de alta parte , a fost o tactica teribila ca timp de doua decenii sa fie vanati si umiliti numai informatorii ( eventual cat mai intelectuali si mai titrati , ca sa fie pe post de exemplu negativ in viata publica ! ) ca sa fie pusi mereu in umbra adevaratii criminali”.

          Va inselati. Demascarea informatorilor este la fel, sau poate chiar mai importanta, decat cea a ofiterilor de securitate. Pentru ca intelectualii despre care vorbiti sunt repere intr-o tara care a devenit corupta moral din cauza delatiunilor, nu din cauza torturii.

          Ce e cutremurator la delatori ca Paleologu, Caraion, Marino, Antohi, Breban, L. M. Popescu, la anticomunistii de azi care au fost secretari de organizatie de baza, la cei care au intrat in partid pentru a isi avansa cariera, nu este numai lipsa de demiitate, ci seninatatea care le-a permis sa spuna ca “asa erau vremurile”.//

          Nu , va inselati dvs .

          A pune pe acelasi plan un ofiter de Securitate ca acest „domn” ( = comandant de inchisoare ) Visinescu de exemplu care a beneficiat si beneficiaza inca de impunitate si omnipotenta politica, psihologica, financiara ( = definitia prin excelenta a unui tortionar !!! ) , care isi permite si in 2013 si la varsta pe care o are sa injure in direct si vrea sa loveasca ziaristii ( daca cineva va injura si voia sa va loveasca in direct pe dvs acolo unde sunteti , scapa nepedepsit, nu ??!!) , si care a intrat de buna voie , din exces de zel , si in deplina cunostinta de cauza , intr-o institutie criminala , cu un informator ( intelectual sau nu ) obligat prin santaj ( cei mai multi ! ) sa-si tradeze semenii, inseamna sa pedepsiti unealta si sa inchideti ochii in fata criminalului, deci sa fiti de partea lui. Problema dvs.

          Inca ceva . Despre Bistran si Visinescu se stie cam ce au facut, chiar daca justitia noastra, in acest caz nefiind legata la ochi , vede numai ce are chef sa vada. Pe de alta parte, despre „Paleologu, Caraion, Marino, Antohi, Breban” , cum ii bagati dvs pe toti la gramada , se stie ( mai exact se presupune ) ca au fost informatori, dar nimeni, cu exceptia dvs , nu i-a comparat pe ei cu acesti tortionari despre care se stie ca au torturat ( poate chiar au ucis ) oameni . Se pare ca va atrag mai mult criminalii onesti ( = neinformatori ) , decat intelectualii ticalosi ( =informatori ) . Perfect, e dreptul dvs democratic.

          In ceea ce ma priveste acord un credit in alb unui olandez onest si cu suflet de roman ca Jan Willem BOS, si opiniilor lui (http://www.observatorcultural.ro/Democratie-nu-inseamna-doar-sa-mergi-la-urna-o-data-la-patru-ani*articleID_28768-articles_details.html ) care stie si a inteles ce a fost aici , nu dvs sau opiniilor dvs.
          Bineinteles, aveti tot dreptul sa va mentineti opiniile acolo unde sunteti , si noi sa nu credem in ele aici unde ne aflam.

          • „A pune pe acelasi plan un ofiter de Securitate …care a intrat de buna voie , din exces de zel , si in deplina cunostinta de cauza , intr-o institutie criminala , cu un informator ( intelectual sau nu ) obligat prin santaj ( cei mai multi ! ) sa-si tradeze semenii, inseamna sa pedepsiti unealta si sa inchideti ochii in fata criminalului, deci sa fiti de partea lui. Problema dvs.”

            Criminalii trebuie pedepsiti. Dar excluderea lor fizica din viata sociala (prin detentie sau moarte) nu va contribui la asanarea mizeriei morale produsa de cei care au turnat.

            • Cine raspunde daca in urma unui cutremur produs in urma exploatarii gazelor de sist mor100000 de romani? Nimeni , si asta inseamna ca avem o dictatura de dreapta ca a lui Pinochet.

    • @ dl Tismaneanu: Ati scris in 2011? Acum 2 ani? Care ar fi diferenta?

      Va luati de bosorogi morti demult, dar securistii care acum au 55- 65 de ani au pensii marite si rad in nas victimelor. Au si de ce! Au facut bine ca au torturat si sunt rasplatiti de statul condus de ai lor. Sunt si oameni de afaceri, ca lor nu li s- au respins cererile de obtinere a diverse autorizatii. Iar restul lumii, cei carora le- au facut totdeauna zile fripte sunt niste … invidiosi! Ca ei nu s- au realizat!

      Chiar vedeti iesire din aceasta situatie asa cum merg lucrurile?

  7. Citesc cu alti ochi, la fel de tristi, aceste randuri. Imi dau seama ca am vanat cu totii in ultimii ani 2-3 fraze trimise securitatii, nu pe cei care le cereau, le indosariau, le foloseau sau le obtineau cu forta uneori. Am doi copii si acum imi dau seama ca as fi scris si eu doua randuri despre un coleg ca sa-i protejez. Dar cu siguranta nu as fi torturat oameni. Cum am cazut in capcana de a ne da cu parerea despre micile probleme cu care mai aparea Dinescu la televizor, despre Mona Musca sau despre Voiculescu si ruda sa? De cat orgoliu a fost nevoie ca sa ne preocupe un delator, nu un criminal? Acesti neoameni nu mor in somn pentru ca sunt influenti sau pentru ca sistemul era si este de vina. Acesti oameni sunt linistiti pentru ca Romania este o tara anesteziata. Noi suntem cu totii anesteziati. PS pentru domnul Tismaneanu: nu este stupid ca discutam aceste lucruri dupa 23 de ani, nici ca unele lucruri sunt mai importante decat altele. Nu este stupid nici macar faptul ca unii oameni considera degeaba acest demers, iar dvs il considerati necesar. Dar este stupid ca din cauza dvs si a a mea, in egala masura, acesti criminali sunt in libertate. Este inoportun sa amintiti ce ati incercat. Realitatea este ca ei sunt liberi sa moara linistiti in somn. Nu ati reusit nimic, la fel ca noi toti ceilalti.

    • da domnule ! aici se vorbesc vorbe si se despica firul,bineintzeles ajutatzi de multzi postaci securisti care comenteaza probabil platitzi.
      realitatea arata ce rezultat au aceste discutzii

    • Apropos de spusele dvs, d-le Alin Dumitrescu:

      Pastrez de mult in suflet cu o anumita durere, aceste versuri pe care le scriu mai jos si pe care randurile dvs mi le-au adus aminte. Cred ca ele reprezinta un mare adevar:

      Ana Blandiana – Eu cred

      Eu cred ca suntem un popor vegetal,
      De unde altfel linistea
      În care asteptam desfrunzirea?
      De unde curajul
      De-a ne da drumul pe toboganul somnului
      Pâna aproape de moarte,
      Cu siguranta
      Ca vom mai fi în stare sa ne nastem
      Din nou?
      Eu cred ca suntem un popor vegetal-
      Cine-a vazut vreodata
      Un copac revoltându-se?

  8. Citind articolul si comentariile, ma gandesc cu dezamagire cat de putina dreptate si cat de slaba a fost si este in continuare, la aproape 24 de ani dupa 22 dec 1989, capacitatea politica si faptica a unui stat care pretinde ca a devenit democratic, si mai ales, a reusit sa convinga uniunea europeana sa fie acceptat ca parte a sa.
    Da, desigur e vorba de Romania de astazi, care nu e cu mult diferita de cea de la inceputul anilor de dupa revolutie. Prin ce?
    Prin impotenta sa politica de a-si prezenta in lume o coloana vertebrala dreapta, care sa nu devieze si sa nu fie batuta de vanturile ipocriziei, ale coruptiei si ale impotentei politice.

    In anul 2009, a aparut neobisnuita lege 221/iunie 2009 lege care ar fi trebuit sa ridice Romania cu o treapta mai sus pe scara deminitatii statale. Aceasta lege, care ar fi avut doua scopuri principale, unul sa anuleze de drept orice condamnare politica efectuata in anii comunismului (pe baza unei liste ale articolelor de lege in baza carora au fost condamnati politic zeci de mii de oameni, poate chiar sute) si in al doilea rand sa acorde despagubiri morale celor pagubiti si, pentru ca majoritatatea acestora de mult au parasit aceasta lume, sa o acorde urmasilor lor pana la o anumita treapta.

    Aceasta lege, in baza careia au apucat sa fie despagubiti un numar mic de oameni, a ramas dupa scurt timp ciuntita, astfel incat, desi s-au anulat (daca nu ar fi de plans, ar fi de ras) la majoritatea mortilor condamnarile politice de atunci, totusi dpdv al despagubirilor pe care statul roman ar fi trebuit sa le acorde, aceasta parte a legii a fost partial si treptat anulata. Nu cred ca exista inca cadrele juridice relevanta care ar putea sa faca o analiza a acelei cacealma , cum as numi legea 221/2009.

    In conditiile in care, din pacate, statul roman nu poate fi PEDEPSIT, in care sistemul juridic al statului nu este capabil si nici voitor sa isi exerciteze functia definitorie, faptul ca inca un calau nu si-a gasit pedeapsa este minora, in raport cu aspectul major al faptului ca statul insusi nu si-a platit politele fata de cetatenii sai vii si morti.

    Si cu toate acestea avem datoria, oricand si in orice conditii sa nu lasam UITATE, crimele pe care le-au facut oamenii ca reprezentanti ai unui sistem politic CRIMINAL.
    In acest sens, articolul, cat si celelalte studii istorice ale dlui Lacatusu isi au semnificatia lor in fata judecatii istoriei.

  9. informatie de ultima ora: tortionarul de la baia mare – a fost depistat si traieste bine mersi ca un simplu pensionar(fost colonel de armata) autoritatile locale nu fac nimica desi plingeri exista iar pentru victimile omorite de securisti nu primesc nici un ajutor banesc. ps: pt mai multe detalii aflati din presa veche sau din alte surse

  10. Mda….Primul din articol dupa imagine are o figura total inexpresiva..Prototipul ideal de tortionar. Am pe strada un vecin, fost sekurist, are 3000 ron pensie, acum lucra ca paznic undeva noaptea unde merge si doarme relax (doar firma de paza e a unui fost sekurist, coleg cu asta, vecinu) Uite ce viata linistita si placuta au unii care au adus suferinta oamenilor nevinovati care nu suportau sa fie batjocoriti de comunisti. Evident, ca el si cei din articol sunt multi, Doar prietenii lor conduc tara….Romanii nu au ce face, le place sau nu, asta e situatia.Nimeni nu stie cine a omorit nevinovatii care au iesit in strada in 1989 ca spurcaciunie astea sa ajunga la pensii nesimitie ,din pacate,printre altele. Ce credeti ca e fiul lui ? Inginer ? NU Medic ? NU
    Fiul lui este POLITZAI ! Normal ! Ce, voiati cumva sa fie muncitor ? NU ! ARE DOUA FACULTATI, evident ! Dar unde e mai bine ca la STAT ? Sef ? Sa fi stapin asupra celorlalti ? Sekuristu cu fiu politai cu 2 FACULTATI este produsul comunismului si a lasitatii

  11. Tortionarii mor in somn dupa ce au distrus nenumarate vieti….Vecinu de care va spuneam la revolutie a disparut subit (dupa ce in zona s-au tras focuri si a fost ucis un om de un „soldat?” care semana izbitor de bine cu el ;-) Dupa ce noua putere comunista a lui Ilici a confiscat revolutia vecinul sekurist a aparut pe strada. Evident , lucra tot la securitate. Toata strada vorbea de el si familia lui ca sunt oameni foarte rai,periculosi.Acum dupa ce baiatu lui este politai la sectia din zona ameninta vecinii ca „il pune el pe fi-su dupa capu lor” cum ? Asta cred ca doar sekuristii stiu, or fi avind ei ceva mijloace. Posesori a masini de lux (sekuristu din pensia de 3000 ron) iar fiul din salariu de politai care se pling ca nu le ajunge benzina sa prinda infractorii (presupunind ca ar dori cumva una ca asta) si-au mansardat casa pe care au transformat-o intr-o adevarata vila. Concedii de vis in strainatate face mereru fiul politai cu doi fii (speram viitori politai sau securisti) . Asta este Romania, nu s-a vrut pedepsirea securistilor nu se vrea si nici nu se va vrea vreodata.Uite cazul aluia ce a murit in somn, s-a auzit de el abia dupa ce a murit..Ajuta la ceva ? Ca fapt divers vecinu securist e paznic de noapte (adica merge la paza si doarme noaptea) la o firma condusa…a-ti ghicit de un securist. Si ala e bine mersi (inca nu a murit in somn) lucreaza desi e pensionar (pentru ca astia ies sanatosi la pensie, toata viata nu au facut decit rau si nu stiu ce e aia munca)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Lacatusu
Dumitru Lacatusu
Dumitru Lăcătușu este doctor în istorie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași cu o teză despre represiunea comunistă și cercetător la Centrul de Consultanță Istorică. În ultimii ani, a fost expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2006-2013) și asistent cercetare la Universitatea din București (2013-2017). A publicat mai multe studii despre represiunea comunistă și biografiile unor foști ofițeri de Securitate. http://consultantaistorica.ro/

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro