marți, mai 21, 2024

Tot cu ăștia! Răspuns la o mirare a domnului Pleșu

Jurnaliștii constănțeni au reținut din conferința Câteva reflecții asupra prostiei, susținută de Andrei Pleșu în noiembrie 2015, o interogație contondentă la adresa presei actuale:”Am spus aşa, să mă iertaţi, dar ceva gazetari nu schimbăm? Cade primul ministru, cade guvernul, cad toate alea, dar noi tot cu Ciuvică, Ciutacu, Striblea, Rareş Bogdan, ăştia-s eterni”. Șirul exemplelor include câteva figuri recurente pe așa-numitele ”televiziuni de știri”, Antena 3, România TV și Realitatea TV, mai harnice în a confecționa nesfârșite taclale, cel mai adesea cu țintă politică, decât știri profesioniste, utile publicului. Deîndată au sărit câțiva apărători, erijați în avocați ai libertății presei, voci pe cât de compromise, pe atât de dornice a se face remarcate. Cosmin Gușă, eternul, și el, consultant politic al partidelor dispuse să plătească sume consistente  pentru a pierde, cu consultanța sa, alegerile, devenit patronul-surogat al Realității TV, a găsit de cuviință să-l discrediteze pe Andrei Pleșu punând pe seama senectuții îndrăzneala de a critica tânăra și viguroasa gardă a jurnaliștilor. Celălalt monument al înțelepciunii mediatice care a prins glas, agățat în trena omului de cultură, este Sorin Ovidiu Vântu, condamnat penal, încarcerat, eliberat și iar încarcerat. Ca fost mogul, SOV a găsit ocazia să-i dea o lecție neștiutorului, care, deși intelectual fin, cu un aparat analitic sofisticat, nu are cum să înțeleagă metabolismul complex al televiziunii. Al televiziunii care joacă tontoroiul după cum cer patronii și politicienii, prostind oamenii și distorsionând orice idee de jurnalism cinstit. Dan Ionescu, consultant în comunicare, invitat de paginademedia.ro să identifice cauzele declinului presei românești, crede că nenorocirile le-au produs“banii lui Vântu, Patriciu sau Voiculescu. Banii lui Năstase, Tăriceanu, Boc sau Videanu. Banii pe care nu i-au mai dat P&G, Unilever, Vodafone sau Orange. Banii dosiți de ziariștii care plâng în fiecare seară de grija poporului pe la televiziunile de știri sau aiurea. Banii pe care i-au deturnat Dan Diaconescu, Capatos sau Măruţă… Nu banii în sine “au distrus” presa de la noi cât mai ales lipsa de responsabilitate a unor oameni normali și cinstiți în esența lor. Incapacitatea etică și morală a unor oameni care au cumpărat și vândut publicitate ascunși sub umbrela unor teorii de media, care le-au slujit ca mecanism, strategie și scuză”.

Să revenim la întrebarea deloc retorică ”tot cu ăștia”? Dacă există vreo speranță în reformarea sau schimbarea clasei politice, speranță care a scos în stradă zeci de mii de oameni la începutul lui noiembrie și a dat jos guvernul Ponta, să nu existe nicio șansă pentru redresarea jurnalismului în România? Din când în când, breasla se adună și dezbate în jurul acestei întrebări. S-a întâmplat și recent, când Convenția Organizațiilor de Media-COM, s-a întrunit la Sinaia într-un proiect al CJI. Răspunsul este pesimist. Nu fiindcă în țara asta n-ar exista un număr semnificativ de jurnaliști onești – ei există – ci pentru că multe din figurile de notorietate care joacă rolul de ”formatori de opinie” sunt compromise, iar breasla este incapabilă să facă ordine în propria ogradă. Slăbiciunile majore ale comunității jurnalistice din România rezidă în oportunism și ignorarea deontologiei, scăderea nivelului profesional (legat și de regresul educației liceale și academice), lipsa de solidaritate și de curaj în definirea propriei identități și a limitelor admisibile în practicarea profesiei. Înainte de a fi o criză financiară, presa noastră se află într-o profundă criză morală, în care își fac loc corupția, cinismul, arghirofilia. De ce nu poate breasla sau societatea să elimine dinții cariați ai presei? Încerc un răspuns:

1. Pentru că breasla n-a fost capabilă să se organizeze nici profesional, nici sindical, ca să devină o voce credibilă și influentă. Încercarea mai veche a unor organizații media de a recomanda excluderea, de exemplu, a lui Bogdan Chireac (acest ”delivery boy”al corupților, care livra valizele cu bani și lua parte la șantajul de presă practicat de ziarul Adevărul, cum afirma recent Cristian Sima) dintre jurnaliști a fost complet ignorată, individul a fost rebotezat ”analist” și invitat permanent la televiziunile amintite.

2. Pentru că sub deghizarea de jurnaliști se ascund adesea agenți politici, agenți comerciali, agenți de informații, care continuă să facă jocurile, în complicitate cu patronii care se acoperă cu inviolabilitatea proprietății. Exemplele date de dl.Pleșu ilustrează această situație.

3. Pentru că sunt prea puțini bani din publicitate pe piața media, aprox. 320 milioane Euro anul acesta, față de numărul supradimensionat al companiilor de presă. Rărite oricum de criză, dacă ar trăi numai din publicitate, jumătate din companii ar muri de moarte naturală.

4. Pentru că orice competiție corectă pe piața media este periodic tulburată de privilegiile create prin măsuri legislative suspecte, care favorizează anumiți concurenți. Când s-a retras în 2010 din România, holdingul german WAZ a motivat astfel:”Piaţa românească este distorsionată. Aceasta se manifestă – în cazul României – prin investiţiile masive operate de oameni care îşi câştigă banii în cu totul alte sectoare ale economiei, care rulează sume de milioane de Euro în diferite mecanisme de creştere artificială a audienţei, precum premii, tombole şi alte jocuri, şi astfel distorsionează piaţa media. Dacă cineva intră in afaceri de presă nu pentru a le opera pe acestea, ci pentru a însoţi mediatic alte afaceri pe care patronatul le are, atunci noi, editorii de presă şi afaceriştii din domeniul media avem dificultăţi majore în a susţine o companie media serioasă cu rulaje de bani strict în acest domeniu”.

5. Pentru că patronatul românesc, după ce a alungat investitorii străini, a transformat presa dintr-o potențială afacere într-un instrument în bătălia pentru influență politică și economică, subsumând-o unor interese străine de misiunea ei.”Tot mai des oligarhii îşi cumpără ziare şi reviste, nu atât pentru a face bani, ci pentru a obţine pe această cale influenţă politicăspunea Bodo Hombach, președintele grupului WAZ. Cazul Voiculescu cu Trustul Intact ca instrument de șantaj, propagandă politică, presiuni etc. este tipic.

6. Pentru că nereformată, clasa politică, de care mass-media e legată ombilical, plantează neobosit bombe legislative cu efect pe termen lung, pentru a limita vocile critice. Legea ”defăimării sociale” a deputatului Dragnea, inițiativa de reincriminare a insultei și calomniei a senatoarei Anghel sau amendamentele la Legea 544 a accesului la informația de interes public, sunt cele mai noi năstrușnicii.

7. Pentru că educația și ștacheta etică a publicului sunt scăzute, așa cum se vede în audiențele mari ale celor mai tabloidizate produse media.”Media literacy” nu se aplică.

8. Pentru că există prejudecata pacifistă (în afara ordinelor de război lansate de stăpânii beligeranți) între jurnaliștii români că ”nu-i frumos să ne atacăm între noi”. A nu avea, după 25 de ani de presă liberă, un consiliu de etică, o formă de analiză și sancțiune a derapajelor, este și o neputință (au fost încercări, mai sunt), dar și un tip de lașitate care elimină autocritica și posibilitatea de purificare morală. De aceea autoreglementarea, ca soluție adoptată de comunitatea media reticentă la o lege a presei, n-a funcționat și nu va funcționa.

9. Pentru că, deși a adoptat inovațiile tehnologice de ultimă oră și beneficiile New Media, modelul de business practicat în mass-media din România și mentalitatea care îl ține în viață sunt anacronice.

10. Pentru că presa este așezată pe încântătorul temei al libertății de exprimare, proslăvită la noi, dar scutită de responsabilitățile cu care e obligatoriu de asociat. Orice șmecher care face pe jurnalistul, poftit să iasă din breaslă, va striga ca din gură de șarpe că e în pericol libertatea presei. Vor sări destui să îl apere: Vântu, Voiculescu, Gușă …

Articol apărut în versiune scurtă în revista ”22”

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

    • „Excelent text!” Lauda asta e mai adesea nemeritata decat meritata! Sa explic: nu atat revolutia in gandire, in opinia celui ce lauda astfel un articol, conduce la exprimarea laudativa in sine, ci mai ales automultumirea ca altcineva, mult mai renumit, cu mai multa vizibilitate, a formulat o parere asemanatoare cu cea proprie. Dar a facut-o intr-un mod clar, exhaustiv, caruia nu-i putem gasi cususruri. Laudam deci forma, iar nu fondul!

      Ei, si pentru ca in fond suntem de acord, n-are sens sa mai discutam daca „tot cu astia?!” referindu-ne la „jurnalisti”. Pai, daca sunt cetiti, ascultati, televizionati, ramanem „tot cu astia”! mai ales din principiul obiectiv al pietei libere. Daca pe Ponta sau pe Ungureanu ii poate da jos strada, fir in bucuria reconstructiei sau a demolarii, iaca jurnalistií sunt imuni la presiunea strazii. cat timp fac Rating, raman „tot astia”. Iar strada le joaca chiar in struna: vocile intretaiate dintre trotuare nu se aud atat de clar precum Mihai Ciutacu in Studio. Competitional, literatura pornografica intrece beletristica de calitate. Desi ea ramane „tot aia”!

  1. Nu credeam ca dupa 25 de ani de libertate sa am o imensa lehamite fata de presa romaneasca.. Aceiasi lehamite si fata de clasa politica. De ce ? Ambele seamana mult, de aici intrebarea legitima a dlui Plesu.
    Tot cu Ciutacu? Tot cu Mircea Badea? Tot cu Rares Bogdan, marele ardelean ? Tot cu …? si lehamitea care te cuprinde se poate extinde la urmatoarele intrebari. Tot cu Andronescu? Tot cu Dragnea? Tot cu Blaga? Tot cu Basescu? Tot cu Alina Gorghiu? ……etc.
    Lumea asta a politicii si a presei e neschimbatoare pentru un motiv simplu. Interese de natura economica si politica. Putin la pasa de restul. Sunt vreo 1000 de oameni care fac si defac Romania. Rezultatul? O tara mediocra,carpita , corupta si clientelara, asa se vede la TV. Sunt insa milioane de oameni care muncesc onest, sunt cinstiti, au rezultate la locul de munca si duc o viata normala,ca sa nu spunem fericita. Pe acestia nu ii veti vedea in presa. Despre acestia nu se va vorbi in presa. De aceea presa nu reflecta realitatea din Romania, e doar o oglinda a mediocritatii acestor minti , mereu aceleasi , de care ne-am saturat.
    Din fericire putem citi orice ziar din lume pe internet, putem sa vedem Euronews, BBC, CNN sau Disovery, HBO sau Cinemax si astfel scapam sa ii mai vedem pe corifeii mediocrii ai presei din Romania care raspandesc mediocritatea cu viteza luminii.De aici nevoia de schimbare ca sa nu mai exprimam indignati „Tot astia!”

  2. Ca intotdeauna, analiza dvs este clara, pertinenta si justa, iar textul remarcabil! Felicitari, stimata doamna si multumesc!
    Am un singur dezacord, care provine de la interpretarea pe care eu o fac frazei dvs:
    „De aceea autoreglementarea, ca soluție adoptată de comunitatea media reticentă la o lege a presei, n-a funcționat și nu va funcționa.”
    Dupa opinia mea, „autoreglementarea” functioneaza deja, si va continua sa functioneze mereu, din inertie, de la sine, in mod firesc!, DAR dupa criteriile de etica, profesionalism si deontologie, ale celor mai multi dintre jurnalisti, asa cum sunt ei!
    Majoritatea defineste normalitatea, ii stabileste normele si impune respectarea lor, pentru armonia societatii :(

  3. Fiecare profesie are o anume onoare pe care, daca te respecti pe tine insuti, n-o pierzi niciodata!

    Dar e mare lucru, demn de Cartea recordurilor, să pierzi ce n-ai avut vreodată!

    Înainte de 1990 presa nu-şi punea probleme de onoare, ea lucra în slujba poporului… cum îi dicta partidul.
    Cei care lucrau în presă ştiau că sunt liberi să spună ce vor ei. Problema lor era incertitudinea libertăţii de după…

    A venit bulibăşeala din decembrie ’89 (revoluţie, lovitură de stat, mixtură între amândouă) și presa a rămas de capul ei o oarecare perioadă de timp, comportându-se ca o navă fără cârmă. Se năşteau peste noapte tot felul de foi cu titluri care de care mai moţate, avide să capteze cititorii lacomi de veşti, bârfe şi can-can-uri. Chiar dacă interesul material nu era aşa evident, mulţi din cei care se „zbânţuiau” în presa acelor ani nu erau mânaţi doar de dorinţa de a încerca acel vin ameţitor care însemna „libertatea de a spune orice”. Nicidecum, ei testau limitele, îşi pregăteau condeiele pentru înfruntările ce urmau să vină.

    Unul din ei, „titanul” pitic cu gura strâmbă de la palmele primite pentru prostiile ieşite pe acolo din partea bătrânei sale mame, atât de des pomenită în panseurile lui, este creatorul primului ziar-revolver, cel cu ştirea despre „găina născătoare de pui vii”. Un asemenea tupeu nu putea rămâne nerecuperat şi nevalorificat de către cei cărora minciuna le-a fost tovarăş de drum aproape jumătate de secol. În anii postrevolutionari zile ne împiedicăm de el pe toate canalele tv, răguşind şi făcând febră musculară la fălci în slujba foştilor colegi utecisti din partidul social-democrat al baronilor din România.
    Un altul, ratat comisar al fandomului anterior lui 1990 dar propulsat în fruntea ghildei presarilor după o ciudată împroprietărire cu o bună halcă din cel mai bogat cotidian românesc, ne fericeşte periodic cu încrâncenarea lui justiţiară pe tv-uri, în competiție cu titanul din Găgeşti. Când nu e tusea, e junghiul…
    Partizanatul intervenţilor sale este atât de deranjant, caci mirosul de oil al platii pentru prestare nu reuseste sa fie acoperit de parfumul de trandafiri al banilor din cealalta finantare.
    Unul tânar şi promiţător până mai deunăzi, a inceput să realizeze cu câte zerouri se poate scrie preţul său, schimband surtucul cu tunica dotata cu epoletii aferenti.
    Un alt personaj, figură famelică refăcând invers drumul celebrului car răstunat în sudul țării, s-a împiciorongat o vreme în mogul media, cu post TV de apartament și partid pentru popor. Pana cand i s-a rupt si lui caruta-n drum…
    În schimb, unui naș care strica „darul” și ploile celor care se amuză când aud de „câinele de pază a democrației” i s-au „încurcat” toate rosturile și a fost redus la tăcere, cand i s-a pus in brate gaina moarta a meritocratiei!

    Media românească este alienată!
    Acum nu se informează, se deformează realitatea.
    Nu se face investigație, se trage cu ochiul în alcov ori la dușuri.
    Nu se iau interviuri, se înjură în direct și-n „prime time” că așa cere patronu’!
    Presa românească este partizană!
    Nu găseşti un ziar de opinie, independent de coteriile politice, care să nu se declare mai independent, mai liber, mai vertical decât celelalte. Într-o astfel de colecţie a deşertăciunilor, singurele credibile rămân cele câteva publicaţii de băşcălie !!!
    Acestea, cel puţin, îi tratează în mod egal pe toţi – oameni politici de toate orientările, VIP-uri ori nulități cu creştetul abia atingând colţul mesei, pornostarlete crude cu gura veşnic ocupată sau din cele mai coapte şi reșapate, cu sau fără chiloţi, fotbalişti cu mintea în vârful bocancului şi “bocanci” cu epoleţi auriţi, etc, etc.

    Subiectele grave, intrate în moara presei sunt măcinate în tărâţe de doi bani, bârfele de cartier capătă în schimb importanţă naţională.
    „Adevăratele” subiecte sunt nenorocirile.
    Individuale sau colective, fac deliciul mediei româneşti care scoate tot ce se poate din ele, sugând ultima fărâmă de măduvă din osul albit al durerii.
    Bineînțeles, în numele dreptului la informare al cetățeanului…

    …care la ora potrivita, schimba canalul ca incepe „Mireasa pentru fiul meu”!!!

      • Unde am învățat noi astfel de metode de discreditare a interlocutorului? La Antena 3 cumva? :P

        Probabil fără intenție, un asemenea comentariu dezvăluie de fapt imposibila soluție necesară pentru asanarea mass-mediei românești. Atât timp cât autorul îl poate emite fără a primi nicio sancțiune (nu pecuniară, ci una de genul interdicției de a mai publica orice timp de 6 luni, de exemplu) presa românească își poate vedea liniștită de treabă exact cu metodele de până acum.

        • Bineînţeles, „titanul pitic cu gura strâmbă de la palmele primite pentru prostiile ieşite pe acolo ” este cea mai politicoasă exprimare, pe când „eşti jalnic” este desigur opera cui urmăreşte asiduu antena3.
          Pentru informarea dumneavoastră, când văd oţet turnat cu kilul, am certitudinea că ceva nu e în regulă, de aici părerea mea că autorul este jalnic; dacă dânsului chiar i se pare că totul este negru, de la un cap la altul, nu e firesc şi să caute o soluţie? stăm aşa, în acreală şi nu facem nimic? educaţi oamenii că presa este nocivă, abia atunci mocirla n-o să mai aibă audienţă.
          PS – nu am şi nu am ţinut niciodată antena3 în memoria televizorului

          • De-acord cu dvs., „titanul pitic cu gura strâmbă de la palmele primite…” este o exprimare inacceptabilă în public. Pentru că nu combate ideile sau conduita persoanei, ci desconsideră omul făcând referire la defecte fizice. Însă a riposta prin ”ești jalnic” nu echilibrează balanța, ci duce discuția în veșnica mocirlă a presei românești.

            • Titanul din Gagesti este metafora Academiei Catavencu si-l ilustreaza prea bine pe maretul jurnalist facator si desfacator. Au trecut 26 de ani de cand ii suportam inovatiile jurnalistice de proasta calitate si aroganta.

            • @ Gigel – ”Titanul din Găgești” este o metaforă, într-adevăr. Însă ”pitic, cu gura strâmbă de la palmele primite” este o exprimare care descalifică pe oricine o folosește. End of story.

  4. Cand unul dintre „nemuritorii” mentionati de Andrei Plesu se exprima in mod repetat in emisiunile sale despre unele personaje din politica si nu numai ce nu-i sunt pe plac: „cutarica este boul boilor” si nu dispare din peisaj, despre ce presa vorbim ?

    • Exact cum spuneam și mai sus, o astfel de exprimare ar trebui să-i aducă autorul o binemeritată vacanță de vreo 6 luni de pe ”sticlă”, astfel încât nici el și nici alții să nu mai fie tentați să o folosească.

  5. Bine ca vorbiti de un singur trust care face rele si doar in legatura cu o parte a TV-lor de stiri, tocmai zilele astea cand Dan Andronic e la DNA. Cata mizerie or fi acoperit cu mantia lor cei care si-au vazut si ei de propriile interese, dar le era gura plina de anti-coruptie si de stat de drept! Nici demagogia nu e in regula, chiar daca o practica jurnalistii.

  6. @victor L (10/12/2015 la 9:35)

    Festina Lente: usor cu asemenea proverbe cu popi.

    Ei chiar trebuie (sau ar trebui) sa fie exemple; atat clericii cat si ziaristi sunt implicati direct, prin „profesia” lor, in educarea/formarea civica a societatii romanesti.

    • Eee, daca nu ti-e pe plac proverbul, scuze, altul nu mai „fac”.
      Spre cunostintele tale: proverbul „sa faci ce zice popa, nu ce face popa” este izvorit din realitatile trecute si prezente (nu stiu daca si viitoare :P ).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro