vineri, aprilie 19, 2024

Tot Iliescu e mai bun !

In urma cu vreo douazeci de ani si mai bine, licean pripasit prin Bucuresti, mergeam in fiecare zi sa manifestez in Piata Universitatii plin de sperante pentru viitor. Era vremea golanilor, a punctului 8 de la Timisoara si a zonei libere de neocomunism. Iar eu eram pe vremea aceea destul de aproape de ceea ce Ilya Ilf numeste in jurnalul sau „un tanar idiot plin de energie”.  Adesea plecam de la manifestatie  pe Bulevardul Magheru pana in fata sediului PSD unde stateau la taclale „oamenii de bine”,  cum ii numea Ion Iliescu. Si cu energia si naivitatea specifice caracterizarii lui Ilf incercam sa le explic respectivilor cat de mult se inseala, ca FSN-ul este urmasul partidului comunist si ca ar fi un dezastru ca dupa revolutie sa vina la putere tot comunistii.  Poate parea surprinzator avand in vedere statutul meu de tanar golan, dar oamenii ma ascultau. Ba uneori ma si aprobau, ceea ce-mi dadea si mai mult avant. Dar finalul discursurilor mele din acel „Speaker’s Corner” improvizat erau cum nu se poate mai frustrante. Odata, dupa ce au parut cu totii de acord cu ceea ce spuneam, o doamna intre doua varste mi-a spus:  ” Da, mama, dar tot Iliescu e cel mai bun !” Si de fapt asa se intampla cam de fiecare data.

Aceasta experienta m-a ajutat sa inteleg ceva mai tarziu ca dezbaterile de idei au o anumita limita: anume cea in care te lovesti de convingeri. Discursul rational n-are nici un efect  intr-o astfel de situatie. Logica nu poate darama axiome.

––––––––––––––––––––––––––

Mult timp dupa aceea, am scris impreuna cu Miron Damian o serie de articole despre sistemele de vot pe blogul lui de pe hotnews. Era o pledoarie pentru inlocuirea sistemului de vot proportional pe liste cu unul uninominal. Am incercat sa explicam acolo de ce introducerea acestui sistem de vot ar rezolva doua din problemele majore de pe scena politica romaneasca si anume a) increderea scazuta de care se bucura alesii si b) majoritatile guvernamentale fragile. De foarte multe ori insa, reactiile au fost similare cu cele ale oamenilor de bine de mai sus. Ni s-a raspuns ca sigur, exista si un dram de adevar in ceea ce spunem, dar sistemul de vot proportional n-ar trebui schimbat fiindca este …  just. Si aceasta cu toate ca intr-unul dintre articolele respective demonstram contrariul. Reiau aici argumentul respectiv [1] :

Masura corecta a „justetii” sistemului de vot  cu care trebuie sa evaluam reprezentarea unui cetatean in Parlament este cea in care  legile sustinute de parlamentarii alesi de acesta  sunt adoptate. Cu alte cuvinte un partid sustinut de n% dintre alegatori si reprezentat deci de n% dintre parlamentari ar trebui sa-si  impuna vointa in n% dintre legile dezbatute. Pentru a demonstra contrariul,  logica ne cere sa dam un contra-exemplu.  Sa luam un Parlament format din trei partide, A, B, C care au respectiv 7, 5 si 3 parlamentari. (Cele de mai jos se aplica in general in cazul in care nici un partid nu are majoritate, dar oricare doua reunite o au). Sa presupunem ca parlamentarii fiecarui partid voteaza la fel, ceea ce nu e foarte departe de modul de functionare al parlamentarilor nostri. Sa luam toate posibilitatile de vot (A, B, C) din parlamentul nostru pentru o lege data. Ele sunt in numar de 8 :

a) (Da, Da, Da) b) (Da, Da, Nu) c) (Da, Nu, Da) d) (Da, Nu, Nu)

e) (Nu, Da, Da) f) (Nu, Da, Nu) g) (Nu, Nu, Da) h) (Nu, Nu, Nu)

Si acum sa numaram situatiile in care soarta legii a fost cea dorita de partidul cel mai puternic A. Ele sunt in numar de 6 : a, b, c, f, g, h. Sa facem la fel cu partidul al doilea, B. Vom gasi a, b, d, e, g, h … deci tot 6 ! In fine, pentru partidul mic C avem situatiile a, c, d, e, f, h, adica – surpriza ! – tot 6 !! Concluzia : Cele trei partide au aceeasi forta parlamentara !!

Haideti sa mergem mai departe cu analiza si sa luam in considerare doar situatiile in care cele doua partide mari nu voteaza la fel. In practica ele sunt adesea in opozitie unul fata de celalalt. Raman in discutie variantele c, d, e, f. Dintre ele doar doua sunt castigatoare pentru partidul A si anume c si f. Tot doua sunt castigatoare pentru B, este vorba de d si e. Partidul mic C are in schimb toate cele 4 variante castigatoare, forta sa din parlament este superioara celei a partidelor mari A si B !!

Daca veti fi foarte surprinsi o sa spuneti poate ca am ales o situatie teoretica, fara acoperire in realitate. Cea in care partidul C dispune de o minoritate de blocaj. Efectul surpriza va trece insa repede daca priviti retrospectiv configuratiile parlamentare pe care le-a creat sistemul nostru proportional in ultimii ani. Veti gasi explicatia pentru care UDMR a reusit sa se mentina la guvernare atata timp. Veti gasi explicatia pentru care partide mici precum UNPR-ul acum sau PC-ul mai demult au obtinut posturi guvernamentale de importanta net superioara ponderii lor electorale. Ceea ce Traian Basescu numeste uneori solutii imorale – fara a aplica probabil termenul perioadei 1996-2000, cand era parte a solutiei imorale el insusi.

––––––––––––––––––––––––––

Inca marcat de experienta de pe Bulevardul Magheru, nu-mi fac mari iluzii cu privire la faptul ca aceasta demonstratie poate convinge. Dar, din cand in cand, mai citesc un articol despre acest subiect si nu ma pot abtine sa nu incerc. Ultimul l-am citit chiar pe acest site sub semnatura lui Costel Popa. Acum patru ani sistemul de vot pe liste a fost schimbat cu unul numit in mod eronat „uninominal”. Dl Popa scrie un articol foarte critic despre acest nou sistem a carui functionare o rezuma foarte bine in fraza urmatoare

„…putem să ne imaginăm că vecinii noștri au la rândul lor de ales între cireșegrâu și roșii crude și preferă pe primul loc cireșele, pe locul doi roșiile crude și pe locul trei grâul. Ei, însă, s-ar putea să mânânce roșii crude, pentru că alți vecini (din alt colegiu) preferă într-o anumită măsură castraveții.”

Fraza de mai sus este sustinuta cu exemple in care bunaoara dnii. Antonescu  si Canacheu sunt  rosii crude iar  dl Ionut Popescu este castravete.

Va marturisesc insa ca citind acest articol am ramas paf. In primul rand, fiindca dl. Popa a fost multa vreme un membru marcant  al Asociatiei Pro Democratia, care a sustinut puternic actualul sistem, uneori cu argumente care n-aveau nimic de-a face cu realitatea („Franta se pregateste sa introduca un sistem proportional” spunea dl. Pirvulescu la acea vreme). Articolul, altminteri serios si bine documentat, ar fi fost foarte util daca ar fi fost scris inainte ca  sistemul actual  sa fie introdus, precum cele pe care le-am scris atunci pe blogul hotnews [2], [3]. Asa insa el are efectul unui buletin meteorologic care  anunta ca afara ploua in rafale. Toata lumea este acum de acord cu faptul ca acest sistem este idiot, discutiile ar trebui sa se poarte asupra a ceea ce dorim sa punem in loc.  Dar,  – o spun cu dezamagire  –   din acest punct de vedere articolul cu pricina contine doar urmatorul „Disclaimer”:

„… acest articol nu reprezintă nici pe departe o pledoarie pentru sistemul așa-numit „uninominal pur”, în care ia mandatul cine se clasează pe primul loc. Personal, mă opun acestui sistem pentru că: 1. creează disproporții și 2. Parlamentul reprezintă națiunea (iar nu colegiul) și trebuie să reflecte proporțional opțiunile politice ale cetățenilor.”

Care va sa zica sistemele proportionale sunt bune fiindca un sistem trebuie sa reflecte proportional optiunile cetatenilor si sa nu creeze disproportii. Hotarat lucru, nimic nou sub soare, tot Iliescu e cel mai bun !

[1] Cum trebuie schimbat sistemul de vot (III). Despre porportionalitate. http://doc.hotnews.ro/cum-trebuie-schimbat-sistemul-de-vot-iii-despre-proportionalitate.html

[2] Falsa supa de broasca testoasa uninominala. http://doc.hotnews.ro/falsa-supa-de-broasca-testoasa-uninominala-dansul-homarilor.html

[3] Efectul fluture-Stanciu si alte frustrari. http://doc.hotnews.ro/efectul-fluture-stanciu-si-alte-frustrari.html

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

    • Pacat ca intelectualitatea romaneasca habar nu are cum sa-si utilizeze influenta, cunostintele si nici nu stie ce actiuni trebuie sa intreprinda pentru ca scrisul lor pe blogurile internetului si pe hartia arborilor patriei sa nu fie inutila. Este foarte jenant pentru cei ce se cred , si se autointituleaza „intelectuali”. Daca ar fia sa , ei care sunt de veghe la ideatia poporului roman ar putea face ceva ca aberatii precum guvernul propus de Ponta sa nu primeasca investitura parlamentului…as vrea sa vad macar un intelectual adevarat…

  1. Din ciclul „Iarna nu-i ca vara” si „gaina e un organism viu care face oua”: puterea e despre putere.

    In esenta, puterea poate fi caracterizata prin doua tipuri de actiuni:
    a) a impune, a „face sa se faca”
    b) a bloca, a „face sa nu se faca”

    Un partid ajunge la putere, pentru a avea… putere. Dar, asa cum am spus, puterea are doua moduri de manifestare.

    Nu cred sa existe vreun sistem politic din categoria celor democratice care sa fie 100% sau macar 75% imun la acte de captare a puterii in folos propriu sau a unor mici grupe de interes (nu vorbesc despre coruptie, ci despre capturarea fortei statului intr-o anumita masura!!!).

    Preocuparea esentiala ar trebui sa fie, dupa mine, in ce masura un anumit sistem politric permite corectarea acestor tendinte.

  2. Combinatorica ne arata ca, in cazul in care toti parlamentarii unui partid voteaza dupa deget, distributia de probabilitate este aceeasi. Combinari de trei luate cate trei e un numar fix si egal cu el intotdeauna.
    Rezulta ca nu sistemul de vot influenteaza acest lucru, ci votul dupa deget. Cum in cazul votului uninominal, pretendentul la fotoliu este inca mai dependent de vointa sefului de partid, care-l poate pune sau nu pe locul eligibil, batalia primara si cea mai importanta, fiind in propriul partid, rezulta ca un „uninominal” e inca si mai supus degetului care-i arata cum sa voteze.
    Astfel ca degeaba ai vrea sa votezi castravetele Popescu, daca gogosarul Ionescu refuza sa ti-l treaca pe buletin. Iaca uninominalul = lista cu un nume!

    • „…in cazul votului uninominal, pretendentul la fotoliu este inca mai dependent de vointa sefului de partid, care-l poate pune sau nu pe locul eligibil…”

      In cazul votului uninominal, nu exista decat un candidat per circumscriptie – fara locuri eligibile si neeligibile (nu ma refer la strutocamila noastra).

      • Votul uninominal are mai multe variante: in unele se voteaza chiar mai multi candidati, cu conditia ca fiecare nume sa fie in casuta proprie. Votul se considera acordat uninominal.
        Privind locul eligibil aveam in vedere faptul ca in Romania, daca parlamentarii voteaza dupa cum vrea partidul, alegatorii aleg dupa coloarea politica. Si astfel gulia Gheorghe n-ar avea sanse sa ajunga parlamentar daca candideaza din partea partidului de rahat, dar are sanse mari sa reuseasca sustint de lapte si miere.

  3. „Aceasta experienta m-a ajutat sa inteleg ceva mai tarziu ca dezbaterile de idei au o anumita limita: anume cea in care te lovesti de convingeri. Discursul rational n-are nici un efect intr-o astfel de situatie. Logica nu poate darama axiome.”

    Un mare adevar.

  4. Ion Iliescu nu poate fi decât cel mai bun sau deloc.
    Mi-e teamă că și „deloc” va însemna într-o zi: de departe tot cel mai bun.

  5. @Hantzy Demonstratia din articol pleaca de la premisa ca parlamentarii unui partid voteaza la fel si nu fiecare dupa cum il taie capul. Putem dezbate despre masura in care ea este corecta. Dar aceasta este si ipoteza cu care lucreaza cei care sustin ca sistemul proportional e just, afirmatie pe care mi-am propus s-o contrazic.

    • Nici eu nu sustin contrariul: sistemul de vot quasiuninominal este idiot. Punct!
      Insa ideea e sa-l inlocuim cu un sistem mai bun, iar nu cu unul la fel de idiot. Exemplul pe care l-am folosit voia sa arate ca nu ar fi fost cel propus de altii la acea vreme mai reusit dapdv.

  6. Nu e cazul sa reinventam noi roata. Se gasesc argumente in favoarea sistemului uninominal, si argumente in favoarea sistemului proportional. Se gaseste destula literatura in sensul asta pe Internet:

    https://www.google.com/#hl=en&gs_nf=1&tok=xNgf7jEcC68CHEkBtHOc3g&cp=40&gs_id=29&xhr=t&q=proportional+representation+vs+plurality&pf=p&output=search&sclient=psy-ab&oq=proportional+representation+vs+plurality&aq=0&aqi=g1g-K3&aql=&gs_l=&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_cp.r_qf.,cf.osb&fp=60e4e617f1d73d70&biw=1393&bih=927

    Daca ar fi argumente rationale categorice in favoarea unuia din cele doua sisteme, cu siguranta ca tarile dezvoltate ar trece la acel sistem.

  7. Prin 1960 ca tinar student am vazut un film sovietic(sic!) de desene animate vulpea arhitect. Un satean comite imprdenta sa comande unui vulpoi proiectarea si constructia unui cotet de gaini.Pina la urma a trebuie sa cheme ün vinator sa impuste vulpoiul. Nu mai tin minte exact dar cred da a trebuit sa darime si cotetul. Mi-am adus aminte de acest film cam cind a afirmat Iosif Boda ca avem o constitutie gaunoasa schweizer mai mult gaura decit brinza.Si de atunci mi-am permis sa numesc legislatia din Romanika cotet legislativ( un alt comentator chiar a folosit cuvintul cocina).Problema noastra in momentul de fata nu e atit Ion Ilescu cit aceasta cocina legislativa.Consider o premiza corecta : un stat de drept se intemeiaza pe o legislatie de calitate. Si sunt convins ca primul pas necesar dar nu suficient e demolarea actualului cotet legislativ si construirea unui edificiu clar si coerent. O zi buna !

  8. ///
    Premiza de la care porniti e complet gresita si drept urmare rezultatul aberant la care ajungeti nu e de mirare.
    Uitati sa spuneti ca un guvern rezista atata vreme cat are o majoritate in parlament. O majoritate e necesara pentru trecerea legilor asa cum sunt ele considerate utile de catre partidul sau coalitia de la putere.
    daca partidul cel mai mic e cel care decide cum se aliaza dupa cum ii trece prin cap atunci nici A si nici B nu au majoritate si fie iese o aiureala completa in parlament (ceea ce nu e imposibil) fie se ajunge la noi alegeri.
    Constructia dumneavoastra e pur teoretica dar neaplicabila in practica decat cu un parlament facut ptr personajele din Alice in tara minunilor.
    Partidul C isi va impune unele legi, va avea o putere de manevra mai mare decat procentul obtinut la alegeri dar nu va fi dominant.
    Reprezentativitatea este data de perceptia in general comuna a celor doua partide din coalitie, de pilda A si C si nu dupa proportionalitatea identica intre numarul legilor votate ( si a importantei lor) la intiativa A sau C si scorul lor electoral.
    A si C au valor relativ comuna si de aceea voteaza in general la fel.
    A o considera aiurea asta de articol ca dovada a nereprezantivitatii sistemului de vot proportional e pur si simplu o tampenie, nu inteleg cum permiteti ca matematician ca sa folositi un caz particular pe post de demonstratie.

  9. @Estu Bineinteles ca nu am pretentia ca modelul teoretic pe care il prezint sa fie conform cu ceea ce se intampla in practica . Practica ne arata intr-adevar partidul C face o coalitie de guvernare cu unul dintre partidele mari. Tot ea va contrazice si pe dumneavoastra: coalitia nu se face in jurul unor valori comune (PNT-PD in 96 ?? PUR-DA in 2004??) ci in urma unui troc pe posturi (celebrul „algoritm”) in urma caruia partidul minoritar primeste mult mai mult decat ponderea sa electorala. Iar acest lucru se intampla din cauza ca forta sa este – a priori – mult mai mare decat ponderea sa electorala asa cum am aratat in articol..
    Nu am avut pretentia sa demonstrez ca partidul C este dominant, ci doar faptul ca teza des auzita conform careia sistemul proportional este just este falsa. Iar pentru a demonstra ca o afirmatie este falsa trebuie dat un contraexemplu (adica un caz particular in exprimarea dvs). Va garantez, ca matematician, ca asa trebuie procedat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Damian
Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro